tag:blogger.com,1999:blog-18499501657975246092024-03-03T16:25:42.857-08:00Ciprian VoicilaCiprian Voicilahttp://www.blogger.com/profile/11385523710848179329noreply@blogger.comBlogger1283125tag:blogger.com,1999:blog-1849950165797524609.post-17708823360472983022023-11-02T23:44:00.001-07:002023-11-02T23:44:59.814-07:00Lansarea ediției a treia a Sfinților de lângă noi <p> </p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><iframe allowfullscreen="" class="BLOG_video_class" height="266" src="https://www.youtube.com/embed/s-daRD7stJU" width="320" youtube-src-id="s-daRD7stJU"></iframe></div><br /><p></p>Ciprian Voicilahttp://www.blogger.com/profile/11385523710848179329noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1849950165797524609.post-4163514914994017492023-10-21T01:17:00.001-07:002023-10-21T01:20:26.836-07:00O nouă apariție editorială: Sfinții ne cheamă, Editura Areopag https://www.librariasophia.ro/biografii-marturii/sfintii-ne-cheama-15-file-din-sinaxarul-inimii-mele-16486.html <div><br /></div><div> Cartea conține portretele, biografiile, cuvintele de învățătură rostite și trăite de sfinții mei dragi. </div><div><br /></div><div>Îi veți (re-)găsi aici pe Cuvioșii Paisie Olaru și Dionisie de la Colciu, pe mărturisitorii George Manu, Gheorghe Jimboiu, pe părinții Marcu Dumitrescu, Gherasim Iscu, Ștefan Marcu, pe părintele Nicolae de pe insula Zalitului, pe Sfântul Ambrozie de la Optina, pe părintele Nikon Vorobiov, pe Sfinții Amfilohie de la Poceaev și Iov din vechiul Maramureș, pe Sfântul Nicolae Velimirovici, pe patriarhul Pavle.<div class="separator" style="clear: both;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhxa_gWAGg2ptXhUaPhz0xiEhcr76I0UGVmf2E4dwETxyUxj6JPSQ2jgwtoLSNZFXe5Jqapy2hUIRzFVtFeIopwTfEwSm0LUkbFU2GYGeCbeIvdrQwcnVNvE0CrAcYlojuZZAWjytk7bWmRmDoZjrZmGX1LGJXW09tl77ON_k3FFQ7F5u3DegN824o3fAZn/s1642/1697288021898_cop.voicila.sfintii.ne.cheama.130x200.2023_page-0001.jpg" style="display: block; padding: 1em 0px; text-align: center;"><img alt="" border="0" data-original-height="1241" data-original-width="1642" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhxa_gWAGg2ptXhUaPhz0xiEhcr76I0UGVmf2E4dwETxyUxj6JPSQ2jgwtoLSNZFXe5Jqapy2hUIRzFVtFeIopwTfEwSm0LUkbFU2GYGeCbeIvdrQwcnVNvE0CrAcYlojuZZAWjytk7bWmRmDoZjrZmGX1LGJXW09tl77ON_k3FFQ7F5u3DegN824o3fAZn/s320/1697288021898_cop.voicila.sfintii.ne.cheama.130x200.2023_page-0001.jpg" width="320" /></a></div></div>Ciprian Voicilahttp://www.blogger.com/profile/11385523710848179329noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1849950165797524609.post-31500949967280541682022-11-13T10:54:00.012-08:002022-11-13T11:14:09.774-08:00Bunica Ecaterina<div class="separator" style="clear: both;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjpjnvKk7Hus6u9m38lO5r5PXoNux3nB_hAbAel7oKpplccZZQTIruMI_27gjstw0yPV5_D4V8aMXeC9GYHetWZAu3DN2KXkd207acM-DtK0JQvAcIo28LDmPic6nxlpiWiX6mVhRGw3AujLRQWPMpXd-zClCJL-LFjLbe9B_wLgp2AgU-YzhH4vMpo-Q/s517/maica-ecaterina4.jpg" style="display: block; padding: 1em 0; text-align: center; "><img alt="" border="0" height="320" data-original-height="517" data-original-width="359" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjpjnvKk7Hus6u9m38lO5r5PXoNux3nB_hAbAel7oKpplccZZQTIruMI_27gjstw0yPV5_D4V8aMXeC9GYHetWZAu3DN2KXkd207acM-DtK0JQvAcIo28LDmPic6nxlpiWiX6mVhRGw3AujLRQWPMpXd-zClCJL-LFjLbe9B_wLgp2AgU-YzhH4vMpo-Q/s320/maica-ecaterina4.jpg"/></a></div><p>Maica Ecaterina era o bunică nu doar sfătoasă. În chilioara
ei te întâlneai cu prieteni vechi, cu actori de vârste diferite, atrași de
mireasma inefabilă a bisericii. Se întâmpla asta fiindcă fosta actriță avea
darul povestitului: își depăna alene ghemul povestirii– și, ca orice bunică
respectabilă, avea multe ghemuri narative în coșul ei-; intra, când te așteptai
mai puțin, în rolul eroinei, al călăului, al victimei, și te atrăgea ghidușă în
povestea ei în așa hal încât, la sfârșitul întrevederii, abia mai nimereai ușa,
surprins că ai revenit în realitatea cam cenușie a zilelor noastre. O realitate
dezolant de ternă, care nu avea nimic din lumina și căldura izvorâte din
cuvintele și crâmpeiele de amintire ale maicii.</p><p class="MsoNormal"><o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal">Prin darul cuvântului, maica Ecaterina își transforma odăița
plină de chipuri sfinte într.o adevărată rampă. Pe ea, actori din<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>vremuri de mult apuse -cei ce ne bucuraseră
copilăria – se întâlneau cu mari duhovnici, pe care maica îi pitise în cămara
cu miros de tămâie și scorțișoară a inimii ei: părintele Argatu, eroul
mult-încercat în lupta crâncenă cu duhurile, avva Visarion de la Clocociov, cel
ce o învățase pe maica să își transforme întreaga viață în rugăciune și, în
anii din urmă, părintele Justin Mărturisitorul,<span style="mso-spacerun: yes;">
</span>în care ea își găsise adevăratul povățuitor duhovnicesc.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal">Din când în când, ochii bunicii Ecaterina își pierdeau
rotunjimile de mărgea și se ascuțeau ca niște săbii. Glasul i se răcea, până ce
căpăta clinchetul metalului. Ce să fie oare? Cu simțul său fin, maica simțea
apropierea duhurilor ce clătinau temeliile lumii rânduite de Dumnezeu. Maica
își întrerupea firul poveștii, ridica amenințător cârja și se burzuluia la ele.
Iar ele se înmulțiseră, nu glumă! Artizanii Noii Ordini voiau să ne
cipuiască... Ecumeniștii ne nivelau credința...<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal">Cartea ei, „Talita kumi. Înviind pe drumul Damascului” a
scris.o cu multă sensibilitate, cu mult har literar. Cine nu a cunoscut.o, o va
cunoaște citindu.i jurnalul întoarcerii sale la Hristos.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal">Fie ca bunul Dumnezeu să îi gătească un locușor cald,
luminos și plin de miresme alese, așa cum îi era sufletul! (Ciprian Voicilă)<o:p></o:p></p>
<!--EndFragment-->Ciprian Voicilahttp://www.blogger.com/profile/11385523710848179329noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1849950165797524609.post-23934325902191879692022-04-23T00:43:00.006-07:002022-04-23T00:49:59.010-07:00Învierea Domnului oglindită în tradiții și obiceiuri românești<p> </p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiot742rc-ml0fmfs8795FPoxlpHEu90D4Y7CCTOIrUfF-XCvD_PmAjfPUZRVaigstMQJF7ZywLqh3FMDGCZ4wt4F7ze_0HRsjDQnkG2j1jmPYX6sSjW_90p2alSdvt0fJKTp7-VszXHqggIQ0-N6Y0mIVD2uEVH4wREvntN_2pBAfTC2U1SEarwo1smg/s3888/oua%202.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="3888" data-original-width="2592" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiot742rc-ml0fmfs8795FPoxlpHEu90D4Y7CCTOIrUfF-XCvD_PmAjfPUZRVaigstMQJF7ZywLqh3FMDGCZ4wt4F7ze_0HRsjDQnkG2j1jmPYX6sSjW_90p2alSdvt0fJKTp7-VszXHqggIQ0-N6Y0mIVD2uEVH4wREvntN_2pBAfTC2U1SEarwo1smg/s320/oua%202.jpg" width="213" /></a></div><p class="MsoNormal"><span style="font-size: 12pt; text-align: justify;">Sacrul
diferă radical de profan. De aceea, întâlnirea ființei umane cu puterea sacră
și cu timpul sacru necesită o pregătire îndelungată și laborioasă. În
simplitatea sa proverbială, țăranul român intuia, dar și cunoștea din tradiție,
acest adevăr. De aceea, în așteptarea învierii Domnului nostru Iisus Hristos,
el căuta, prin toate mijloacele de care dispunea, să se pregătească pentru
această întâlnire. Mai corect spus, se străduia să se primenească. Trupește și
sufletește. Ținea un post lung, de 40 de zile, abținându-se să mănânce „de
dulce”. Se spovedea în fața preotului și se împărtășea. În acest timp, căuta să
își cumpere, să își comande sau să își coasă haine noi, cu care se îmbrăca în
prima zi a Paștelui. Își curăța, își punea în bună rânduială și casa și ograda.</span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-justify: inter-ideograph;"><span style="font-size: 12pt;"><o:p> </o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-justify: inter-ideograph;"><b><span style="font-size: 12pt;">De la
Joia cea Mare la Joimărița<o:p></o:p></span></b></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-justify: inter-ideograph;"><span style="font-size: 12pt;">Joia din
Săptămâna Patimilor lui Iisus Hristos mai era numită și Joia Mare sau Joia
Neagră. Până în această zi fetele nemăritate și femeile trebuiau să-și termine
de tors lâna și cânepa. Țăranii credeau în existența unui personaj mitologic –
Joimărița, care colinda satele de-a lungul și de-a latul, pedepsindu-le pe
femeile care nu terminaseră de tors, dar și pe acelea care nu-și cususeră
cămașă nouă pentru ziua Sfintelor Paști. Joimărița avea un întreg repertoriu de
pedepse, mai blânde sau mai aspre: le certa, le batjocorea, le ardea lână sau
cânepa rămasă netoarsă, le ardea degetele sau le bătea peste ele. Exista
obiceiul ca din Joia Mare până la Ispas (Înălțarea Domnului) țăranii să nu
lucreze (nu torceau, nu coseau, nu-și fierbeau cămășile) pentru a-și feri
semănăturile proaspete de piatră, de secetă și pentru ca în anul agrar ce
începuse nu cu multă vreme înainte să aibă roade din belșug. În schimb,
gospodinele obișnuiau să facă borș în Joia Mare. În popor exista credința că
acest borș nu se va strica tot anul.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-justify: inter-ideograph;"><span style="font-size: 12pt;">Altă
credință înrădăcinată în mentalul colectiv spunea că cine doarme în Joia Mare
va fi lenevos până anul următor. Tot în Joia Mare se înroșesc ouăle care vor fi
consumate în cele 3 zile ale Paștelui și în Săptămâna Luminată, dar despre ele
vom vorbi pe larg puțin mai târziu.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-justify: inter-ideograph;"><span style="font-size: 12pt;">Joia Mare
este o zi însemnată în cultul funerar: este și o zi dedicată morților. Potrivit
unei credințe străvechi, morții revin pe pământ, la casele lor, și stau aici –
de obicei, la streașina casei – până la Sărbătoarea Moșilor (în sâmbăta
dinaintea Rusaliilor) sau până în Duminica Mare, când femeile împart pomeni (colaci,
ulcele cu apă) pentru ca sufletele celor adormiți să se întoarcă în tărâmul
lor.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-justify: inter-ideograph;"><span style="font-size: 12pt;">În vechime,
în Joia Mare românii obișnuiau să aprindă, prin ogradă, focuri pentru ca
sufletele care au călătorit până aici din lumea de dincolo să se poată încălzi
la ele și să se bucure de lumină. În anumite zone etnografice femeile<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>tămâiau scaunele așezate împrejurul focurilor
și turnau apă pe lângă ele, pentru sufletele însetate. Împărțeau colaci, ulcele
cu apă sau vin pentru toți cei plecați în lumea de apoi, din neamul lor, cărau
apă de la fântână, cu cobilițele, și stropeau iarba proaspăt răsărită, tot în
amintirea celor morți, sau pentru ca anul să fie unul bogat în roade. Femeile
din fiecare familie merg la cimitir, stropesc cu apă mormintele celor dragi, le
aprind la căpătâi o lumânare, împart la mormânt colaci din făină de grâu.
Bătrânele făceau o turtă din făină, crestată pe margini, „pâinea uitaților”, în
amintirea acelor suflete de care nimeni nu-și mai amintește, în afara Bunului
Dumnezeu. Se dau pomeni și vecinilor, fiindcă Joia Mare „se satură morții”: colaci
„cu lumină”, năframe, costume de haine, ulcele cu apă și vin. De multe ori,
înainte de a fi împărțiți, coliva și colacii sunt sfințite de preot la
biserică. O credință străveche, românească, spune că din Joia Mare până la
Rusalii cerul, raiul și iadul sunt deschise, de aceea sufletele celor adormiți
colindă pe pământ și se pot întoarce acasă.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-justify: inter-ideograph;"><span style="font-size: 12pt;">Un obicei
aparte, încă viu în unele zone ale României, este strigarea peste sat. În seara
Joii Mari sau în Sâmbăta Paștelui flăcăii și bărbații satului se urcă deasupra
unei râpe sau pe două dealuri învecinate, împărțiți în cete, și încep să strige
în gura mare care dintre fete sunt harnice și care sunt leneșe, cine s-a
măritat și cine a rămas fată bătrână, ce consătean stă mai mult prin cârciumă
decât acasă, ce vrăjitoare fură mana laptelui de la oile sau vacile ce pasc
prin pășunile învecinate. „Strigarea peste sat” era și este un fel de tribunal
al poporului, cu efecte benefice asupra comportamentului comunitar: cel puțin
în cele 6 săptămâni din Postul Mare sătenii din zonele etnografice în care s-a
păstrat acest obicei caută să-și înfrângă pornirile pătimașe, să se poarte cum
se cade.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-justify: inter-ideograph;"><b><span style="font-size: 12pt;"><o:p> </o:p></span></b></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-justify: inter-ideograph;"><b><span style="font-size: 12pt;">Ce e bine
să faci de Vinerea Mare?<o:p></o:p></span></b></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm;"><span style="font-size: 12pt;">Vinerea Mare mai este cunoscută în tradiția poporului
român și ca Vinerea Patimilor ( lui Iisus Hristos) sau Vinerea Seacă, fiindcă,
țăranii, dar și mulți creștini din zilele noastre, obișnuiesc să țină întreaga
zi post negru, fără pic de mâncare sau de apă. Scopul pentru care ajunează diferă
de la om la om: unii postesc pentru a fi feriți de boli (în special de dureri
de cap), alții pentru a se bucura de ani mulți, alții pentru a atrage protecția
divină. Potrivit unei alte credințe ancestrale, cine ajunează în Vinerea Mare
își va cunoaște clipa morții, cu 3 zile înainte ca ea să survină. Tot așa, se
spune că pentru a fi tare, sănătos tot anul, când te-ai trezit în dimineața
zilei de vineri, când te cobori din pat e bine să calci pe o bucată de fier.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm;"><span style="font-size: 12pt;">Bineînțeles, ca în toate zilele cu semnificație
spirituală, în Vinerea Mare ( când, potrivit tradiției, Hristos a fost
răstignit pe Golgota) nu se lucrează: gospodinele nu fac borș (fiindcă
Necuratul ar veni să se scalde în el), nu se coase (se zice că cine încalcă
acest tabuu, orbește), nu se toarce, nu se țese, femeile nu albesc cămăși (dacă
ar face-o, ar supăra-o pe Sfânta Vineri). În schimb, fac ouă roșii pentru masa
ce va fi servită în prima zi a Paștelui. Bărbații se feresc să semene ceva în
pământ acum fiindcă semănăturile s-ar usca. Abținerea de la munca obișnuită are
ca finalitate, printre altele, credința că în acest mod vitele din gospodărie
vor fi ocrotite și nu vor cădea pradă fiarelor sălbatice. Tot în acest scop, în
dimineața zilei de vineri, din Săptămâna Mare, femeile înconjură de 3 ori casa
și pomii fructiferi din grădină, afumându-i și tămâindu-i, convinse fiind în
sinea lor că aceștia vor rodi, iar insectele, gângăniile nu le vor pricinui
vreo pagubă.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm;"><span style="font-size: 12pt;">În seara Vinetei Mari creștinii merg la biserică. După
încheierea slujbei, se întorc la casele lor, fiecare cu o lumânare aprinsă, foarte
grijulii ca lumânarea să nu se stingă pe drum. Apoi înconjoară casa de 3 ori,
purtând în mâini lumina de la biserică și fac semnul crucii, cu flacăra, pe
pereți, în cele 4 părți (puncte cardinale) ale locuinței, în popor existând
credința că astfel casa respectivă va fi ferită de foc, de trăsnet, iar
casnicii de boli.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm;"><span style="font-size: 12pt;"><o:p> </o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm;"><b><span style="font-size: 12pt;">Alimentele rituale: pasca, ouăle roșii/încondeiate,
mielul<o:p></o:p></span></b></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm;"><span style="font-size: 12pt;">Când spui Paște, spui inevitabil pască, ouă
încondeiate, miel. Toate sunt alimente rituale, simbolice, toate fac parte din
identitatea culinară a sărbătorii.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm;"><span style="font-size: 12pt;">Pasca este cea mai importantă coptură care se face de
Sfintele Paști, din făină curată, cernută prin sită deasă. Ea are formă rotundă
fiindcă credința străveche spune că scutecele Pruncului Iisus au fost rotunde
și e în 4 colțuri („cornuri”) deoarece mormântul Fiului lui Dumnezeu a avut tot
atâtea. E umplută cu ouă, brânză de vacă sau de oaie, stafide. Prin urmare, în
Vinerea Mare femeile frământau și coceau pasca. La mijloc îi făceau o cruce din
aluat și înainte de a o pune în cuptor însemnau în cruce cu lopata din lemn
pereții lui, spunând o rugăciune: „Cruce-n casă/cruce-n piatră,/cruce în
tuspatru/cornuri de casă/Dumnezeu cu noi la masă,/Maica Precista la fereastră”.
Cojile de la ouăle folosite pentru pască erau aruncate de gospodine pe o apă
curgătoare. Credeau că astfel le dau de știre blajinilor că pe pământ a sosit
din nou sărbătoarea Paștelui.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm;"><span style="font-size: 12pt;">Ouăle înroșite sau încondeiate sunt un alt aliment
nelipsit de pe masa de Paști. În tradiția poporului român, acestea sunt de două
feluri: merișoare, adică de culoare roșie, și împistrite (<i>încondeiate</i>, <i>muncite</i>,
<i>chinuite</i>, scrise li se mai spune). Multe legende autohtone oferă o
posibilă explicație pentru obiceiul de a vopsi ouă de Paști. În cea mai
cunoscută dintre versiuni se spune că Maica Domnului, după un drum lung ajunge
pe Golgota și, pentru a-i îmbuna pe soldații romani, le oferă un coș cu ouă.
Acestea sunt lăsate la picioarele crucii și, după un timp, sângele lui Hristos
le colorează în roșu. Potrivit altei legende, în ziua învierii Domnului toți
copiii din lume s-au trezit în mânuțe cu un ou roșu. Desenele, simbolurile
zugrăvite pe oul de Paști sunt de o varietate luxuriantă și de o creativitate
de invidiat: crucea Paștelui, grebla, hârlețul, roata carului, brăduțul,
floarea Paștelui, calea rătăcită, peștele, laba gâștei, coarnele cerbului,
fluierul ciobanului, steaua, fierul plugului, pălăria, cercelul doamnei...<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm;"><span style="font-size: 12pt;">Un alt aliment pascal este mielul. El îl simbolizează
pe Iisus Hristos care, spun textele citite la biserică, s-a adus pe sine ca
jertfă, așa cum e dus un miel la tăiere. În trecut, țăranii care nu aveau miel
făceau tot posibilul să aibă pe masa de Paști carne de porc sau de pasăre.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm;"><span style="font-size: 12pt;"><o:p> </o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm;"><b><span style="font-size: 12pt;">Blajinii de pe malul Apei Sâmbetei<o:p></o:p></span></b></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-justify: inter-ideograph;"><span style="font-size: 12pt;">Am vorbit de
obiceiul de a arunca pe o apă curgătoare cojile de ouă rămase de la pască și de
credința că ele le vor vesti blajinilor că pe pământ a sosit Paștele. Dar cine
sunt acești „blajini”? Unele legende românești ne spun că blajinii se situează,
într-o posibilă ierarhie a ființelor, între urieși și oamenii obișnuiți. Se
zice că Dumnezeu i-a creat mai întâi pe urieși. El a observat însă că aceștia
metecăiau, poticnindu-se ba de munți, ba de păduri. Atunci Demiurgul a creat un
neam de oameni opuși urieșilor: i-a zămislit pe blajini sau rohmani, care erau
atât de mici încât era nevoie ca 9 blajini să lucreze împreună la un cuptor.
Acești pitici erau oameni de caracter: buni la suflet, drepți, blânzi. Fiind
însă prea mici, ei începeau multe treburi, dar nu puteau să termine niciuna. De
aceea, Dumnezeu ne-a creat pe noi, oamenii obișnuiți. Pe blajini sau rohmani,
„ca să nu mai încurce lumea aici pe pământ” i-a mutat pe tărâmul celălalt. Pe
acolo curge Apa Sâmbetei. Apa Sâmbetei, des întâlnită în basmele românești,
izvorăște de la rădăcina Pomului Vieții (situat în Paradis; varianta creștină a
lui <i>axis mundi</i>- axa lumii). După ce înconjoară de mai multe ori
pământul, pătrunde fie în iad, unde se transformă în râu de foc, fie în tărâmul
morților, ducând cu ea sufletele păcătoșilor. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-justify: inter-ideograph;"><span style="font-size: 12pt;">Etnologii și
etnografii văd în blajini (denumiți și <i>rohmani</i>, <i>rocmani</i>, <i>rugmani</i>)
niște „reprezentări mitice ai oamenilor primordiali, sau ai moșilor și
strămoșilor, celebrați primăvara, la Paștele Blajinilor, de obicei în ziua de
luni după Duminica Tomii”. Blajinii mitici au devenit cunoscuți în popor
datorită largii circulații pe care a avut-o în Evul Mediu românesc romanul
popular <i>„Alexandria”.</i><o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-justify: inter-ideograph;"><span style="font-size: 12pt;">Personaje
mitice, blajinii trăiesc într-o zonă liminală, de trecere: fie pe hotarul care
desparte lumea de aici de cea de dincolo, fie sub pământ, fie pe malul Apei
Sâmbetei, în locul în care aceasta se varsă în Sorbul Pământului. Blajinii sunt
urmașii direcți ai lui Adam și ai Evei, au fost martori la facerea lumii și au
primit sarcina să sprijine, să susțină Pământul. Priviți din exterior, blajinii
sunt foarte mici de înălțime, au corpul acoperit cu păr și umblă goi (haina a
apărut mai târziu, e rodul civilizației omului, în starea paradiziacă sau în starea
de natură nu era nevoie de ea). Din punct de vedere psiho-moral sunt, cum
spuneam, blânzi, buni la suflet, înțelepți, credincioși; se exersează în
posturi lungi și alte privațiuni (de pildă, se întâlnesc cu femeile<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>doar o dată pe an, de Paștele Blajinilor,
pentru a li se naște prunci). Deși sunt curați la suflet, sunt deopotrivă cam
înguști la minte: nu știu să calculeze când pică sărbătorile. De aceea ei
prăznuiesc Paștele cam cu 7, 8 zile după ce el este sărbătorit pe pământ. Ca
să-i anunțe, gospodinele de la sat aruncau pe o apă curgătoare cojile de ou
roșu, în Vinerea Mare sau în sâmbăta din Săptămâna Patimilor. Strămoșii noștri
credeau că toate apele curg și se unesc în Apa Sâmbetei care, în cele din urmă,
pătrunde în lumea subpământeană, ducând la blajini cojile de ouă de Paști.
Odată ce le văd, blajinii încep să sărbătorească Paștele, în vreme ce noi aici
serbăm „Paștele Blajinilor” numit și „Paștele Morților” ( cum spuneam, la 7 sau
8 zile după Înviere, în duminica Tomii sau în lunea de după ea). „În această zi
credincioșii depun ofrande pe morminte, bocesc morții, împart pomeni, fac
libațiuni, se întind mese festive în cimitir, lângă biserică, sau în câmp, la
iarbă verde ( în Moldova, Bucovina, Dobrogea, Maramureș, Bistrița-Năsăud)” potrivit
spuselor etnografului Ion Ghinoiu.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-justify: inter-ideograph;"><b><span style="font-size: 12pt;"><o:p> </o:p></span></b></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-justify: inter-ideograph;"><b><span style="font-size: 12pt;">Masa
pascală – prilej de comuniune umană<o:p></o:p></span></b></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-justify: inter-ideograph;"><span style="font-size: 12pt;">Cum spuneam
la începutul articolului, țăranul român se primenea pentru noaptea Învierii.
Înainte de a o porni spre biserică, își spăla chipul cu apă proaspătă - în care
pusese câteva fire de busuioc, o monedă din argint și un ou roșu, ca să fie
sănătos și bogat întregul an. Se îmbrăca în straie cusute de curând. Tot omul,
fie el cât de sărac, căuta să se îmbrace acum cu haine noi. Exista chiar o
vorbă: „Paștele falnice/cu cămașă nouă/cu găoci de ouă”. O pornea, în cele din
urmă, spre biserică ducând în desagă pasca, cozonacul, ouăle roșii, cârnații,
brânza, făina, usturoiul pentru a fi sfințite de preot. Spre dimineață, revenea
acasă cu lumânarea aprinsă, pe care o stingea de grindă, în semnul crucii.
Mânca mai întâi „paștele” -<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>o pâine
specială sfințită de preot, apoi ciocnea ouă cu toți membrii familiei,
înfruptându-se din bucatele gătite cu atâta grijă. Pentru români, masa pascală
continuă să rămână un prilej al comuniunii, al reîntregirii familiei. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-justify: inter-ideograph;"><span style="font-size: 12pt;">Fie ca lumina
Învierii Domnului să vă încălzească inimile și viața!<b><o:p></o:p></b></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-justify: inter-ideograph;"><i><span style="font-size: 12pt;">Ciprian
Voicilă, sociolog la Muzeul Țăranului Român<o:p></o:p></span></i></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-justify: inter-ideograph;"><span style="font-size: 12pt;"><o:p> </o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm;"><span style="font-size: 12pt;"><o:p> </o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm;"><o:p> </o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm;"><o:p> </o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm;"><o:p> </o:p></p>
<p class="MsoNormal"><o:p> </o:p></p>
<p class="MsoNormal"><o:p> </o:p></p>
<p class="MsoNormal"><o:p> </o:p></p>
<p class="MsoNormal"><o:p> </o:p></p>
<p class="MsoNormal"><o:p> </o:p></p>
<p class="MsoNormal"><o:p> </o:p></p>
<p class="MsoNormal"><o:p> </o:p></p>
<p class="MsoNormal"><o:p> </o:p></p>
<p class="MsoNormal"><o:p> </o:p></p>
<p class="MsoNormal"><o:p> </o:p></p>
<p class="MsoNormal"><o:p> </o:p></p>
<p class="MsoNormal"><o:p> </o:p></p>
<p class="MsoNormal"><o:p> </o:p></p>
<p class="MsoNormal"><o:p> </o:p></p>
<p class="MsoNormal"><o:p> </o:p></p>
<!--EndFragment-->Ciprian Voicilahttp://www.blogger.com/profile/11385523710848179329noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1849950165797524609.post-30699083118933416792021-11-19T05:12:00.001-08:002021-11-19T05:14:26.610-08:00Mihai luptătorul<p></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhAYIlK7_s6imguYbFm7dnlcmD_krhNAjYbWzBNdEp434Sn4LjK2yxXdDuqZnaDakUiLb79br1pOiEgTUohf0MYxL2kdRM3mShoaDgUkSpepST_cxepFi68J_azaFHHT1TV_LM1X7GxYiJo/s720/FB_IMG_1637312900145.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="478" data-original-width="720" height="212" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhAYIlK7_s6imguYbFm7dnlcmD_krhNAjYbWzBNdEp434Sn4LjK2yxXdDuqZnaDakUiLb79br1pOiEgTUohf0MYxL2kdRM3mShoaDgUkSpepST_cxepFi68J_azaFHHT1TV_LM1X7GxYiJo/s320/FB_IMG_1637312900145.jpg" width="320" /></a></div><br /> A plecat fulgerător la Domnul fratele nostru întru Hristos, Mihai Făgădaru. O veste șocantă pentru toți prietenii și cunoscuții săi. Am sperat că Dumnezeu și sfinții Săi îl vor mai lăsa printre noi. Mai ales acum, în acest timp odios al prigoanei ascuțite, fără precedent, îndreptată împotriva creștinilor.<p></p><p><br /></p><p>În pieptul lui Mihai nu a bătut inimă de om, ci inimă de leu. Se identifica spontan cu problemele semenilor săi. Aveai un necaz? Mihai era primul, din lista scurtă de prieteni, la care apelai cu nădejdea că nu te va lăsa baltă.</p><p>Prietenia cu Mihai Făgădaru era ca o făgăduință că, în ciuda aparențelor dezolante, în final, vei ajunge la lumină.</p><p><br /></p><p>A fost un luptător. Pentru Biserică. Pentru libertate. Pentru familie. Pentru neamul românesc. Dincolo de afecțiunea obișnuită ne-a unit acest crez comun în valorile creștine. Și dragostea pentru Sfinții închisorilor.</p><p><br /></p><p>Mihai nu a fost un om fericit, dacă prin fericire înțelegem realizarea dorințelor noastre, materializarea visurilor noastre. Încă de mic a cunoscut ce înseamnă a fi părăsit într.o lume străină, ostilă. A devenit un om, în adevăratul sens al cuvântului, prin mari sacrificii, totdeauna opunându.se mediilor ostile, dezumanizante prin care i.a fost dat să treacă. Visa să fie doctor total: medic, dar și preot. Sfântul Luca al Crimeei i.a fost, probabil, modelul peren. La fel, părintele Serafim Rose în dragostea sa pentru credința creștină, curată, lipsită de aluviuni.</p><p><br /></p><p>Și.a iubit cu o dragoste nebună băieții. Cea mai mare bucurie a lui era să petreacă, fie și puțină vreme, împreună cu cei doi fii ai săi.</p><p><br /></p><p>Încă de timpuriu a înțeles că inima omului este terenul pe care se luptă, pe viață și pe moarte, Dumnezeu și satana. Singura mea mângâiere este că Mihai a plecat din această vale a plângerii, cu scut, nu pe scut. A plecat ca un învingător: unit cu Domnul nostru Iisus Hristos.</p><p>Singura fericire, nepieritoare, a lui Mihai era aceea de a fi cu Hristos. (Ciprian Voicilă)</p>Ciprian Voicilahttp://www.blogger.com/profile/11385523710848179329noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1849950165797524609.post-69018974297718147482021-11-18T06:39:00.004-08:002021-11-18T06:39:52.988-08:00Cum privim natura umană?<p></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiYsqiGk1Z0AB9WDjrF088xRHG8WKESV58pPLsjvzMciBPmH0BfDtCsRv24uK25uRs6col-OtIQDHhWBA9WwBliW4grLjtojPJ5v02g6624R8ySv6pBKCqHOS7ajEA2LRHK7NItEy5SKxm4/s1422/FB_IMG_1637246000815.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1422" data-original-width="640" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiYsqiGk1Z0AB9WDjrF088xRHG8WKESV58pPLsjvzMciBPmH0BfDtCsRv24uK25uRs6col-OtIQDHhWBA9WwBliW4grLjtojPJ5v02g6624R8ySv6pBKCqHOS7ajEA2LRHK7NItEy5SKxm4/s320/FB_IMG_1637246000815.jpg" width="144" /></a></div><br /> Irving Babbitt: "La urma urmei, o operă ar trebui să fie ceva mai mult decât un triumf al tehnicii. Ar trebui să aibă un scop uman potrivit". ("Eseuri antiromantice", Ed. Contra.Mundum, București, 2021)<p></p><p><br /></p><p>Iată o carte care te ajută să înțelegi ce înseamnă, cu adevărat, să fii scriitor și prin ce diferă adevărata literatură de literatura minoră, ba chiar periculoasă, mai ales pentru sufletele tinere, aflate în formare.</p><p><br /></p><p>Pentru Babbitt, ființa umană se definește în primul rând prin capacitatea de a-și domina pasiunile, patimile. Prin caracter. </p><p>Un fir roșu străbate, de la un capăt la altul marea literatură, de la Homer, Eschil, Sofocle, trecând prin Racine și Goethe și ajungând până la Dostoievski. În această tradiție, lupta se dă în interiorul omului, în inima lui: e vorba de conflictul străvechi dintre bine și rău. A fi om, cu adevărat, înseamnă să te opui impulsurilor rele, să lupți cu tine însuți și să alegi, de fiecare dată, să în-făptuiești binele. Conflictul fundamental nu este, deci, cu orânduirea socială nedreaptă, cu instituțiile corupte - așa cum ne.au învățat modernii, legitimând revolta permanentă. Modernii (gânditorii/scriitorii care au lansat în spațiul public ideile fondatoare pentru "mentalitatea modernă") fiind străbunicii progresiștilor de azi.</p><p><br /></p><p>Iată o carte care îi va ajuta pe părinții creștini/ conservatori, să le stimuleze copiilor interesul pentru adevărata literatură și pentru cultivarea virtuților (creștine - credința, smerenia, curajul, dar și pentru cele specifice clasicismului - "rațiunea, măsura perfectă, limpezimea desăvârșită, sensibilitatea delicată pusă în echilibru de judecată").</p><p><br /></p><p>O literatură care îi va preschimba nu doar în oameni culți, ci, mai ales, în ființe morale. În oameni de caracter. (Ciprian Voicilă)</p><p><br /></p><p>Volumul poate fi achiziționat de aici: https://m.librariasophia.ro/carti-Eseuri-antiromantice-Babbitt-Irving-so-21519.html</p>Ciprian Voicilahttp://www.blogger.com/profile/11385523710848179329noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1849950165797524609.post-86234510149141657042021-11-10T21:17:00.007-08:002021-11-11T01:52:07.425-08:0011 noiembrie: 200 de ani de la nașterea lui Dostoievski<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj3EmSUvr3BB9D7AqIPMlzj5lEjePyLshE4uBjECoeCFQ7ZQvdQafyXuzW4a1s6yzhMbFgzXyOg1oolN_seHnken6-et72ukcMrobwRAjTYcuwu_ZsE47u62dsqWnHb2oc1NYYhZYllREcJ/s700/6665c24982b10daacba0c0a916bf2488--russian-literature-russian-language.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="700" data-original-width="458" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj3EmSUvr3BB9D7AqIPMlzj5lEjePyLshE4uBjECoeCFQ7ZQvdQafyXuzW4a1s6yzhMbFgzXyOg1oolN_seHnken6-et72ukcMrobwRAjTYcuwu_ZsE47u62dsqWnHb2oc1NYYhZYllREcJ/s320/6665c24982b10daacba0c0a916bf2488--russian-literature-russian-language.jpg" width="209" /></a></div><p><br /></p><p>"Dacă mi.ar demonstra cineva că Hristos Se află în afara adevărului și ar fi real, că adevărul se află în afara lui Hristos, aș prefera să rămân cu Hristos decât cu adevărul." (Textul e dintr.o scrisoare)</p><p><br /></p><p>L.am citit cu pasiune încă din liceu. Îl recitesc cu nesaț și astăzi. În boală, am recitit din "Amintiri din casa morților", care îi plăcuse atât de mult lui Lev Tolstoi (pentru punctul de vedere creștin, dar și pentru experiența de viață a deportării, prin care Dostoievski trecuse, nemaivorbind de condamnarea la moarte, ca membru al cercului lui Petrașevski - grup antițarist, în care mai mult se comenta literatura progresistă a vremii, utopiștii francezi decât se complota efectiv).</p><p><br /></p><p>Nu mai avem timp. Cu atât mai puțin, timp să parcurgem integral opera unui autor.</p><p>Așa că, cine nu a citit până acum nimic de Dostoievski, și nu are vreme pentru lecturi aprofundate, se poate rezuma la "Frații Karamazov" (tipologia Aleoșa, Ivan, Dmitri cred că e valabilă nu doar pentru societatea rusă, ci pentru umanitate în genere - misticul, ateul, senzualul).</p><p><br /></p><p>"Crimă și pedeapsă" mi se pare a fi cel mai închegat, mai bine scris roman dostoievskian. Merită menționat că prin Raskolnikov intră în scenă supraomul, cu vreo 10, 12 ani înainte de mult-citatul das Ubermensch nietzschean (de altfel, Nietzsche îl considera pe D cel mai profund psiholog).</p><p><br /></p><p>"Demonii" surprinde psihologia revoluționarului (romanul e inspirat de un caz real - Serghei Neceaev). Cu tot nihilismul și demența omului nou, care își va găsi în bolșevic expresia plenară. Toți eroii par desprinși dintr.un coșmar - Stavroghin, prințul întunericului (înghețat pe dinăuntru, căruia totul îi e indiferent, egal; tipul căldicelului absolut care se mișcă cu larghețe dar și perdant între grotesc și sublim, între viciu abject și fapte de mărinimie sufletească), tânărul Verhovenski (activistul guraliv, o formă fără fond, dar care încurcă bine de tot ițele intrigii; acesta seamănă izbitor cu oamenii politici ai vremurilor noastre, apocaliptice), Kirillov ( cu dilemele sale metafizico-religioase demențiale; îmi e cel mai drag dintre ei, poate pentru încăpățânarea de a rămâne, până la capăt, coerent cu sine), naivul, dar onestul Șatov.</p><p><br /></p><p>"Idiotul" îl are ca personaj central pe prințul Mâșkin, tipul hristic. Unii interpreți spun că M ar fi Don-Quijote.le lui Dostoievski. Din roman veți afla trăirile tânărului Dostoievski, care aștepta, din clipă în clipă, să fie împușcat, ca urmare a episodului petrașevskian. Și vă va urmări, multă vreme scena finală a romanului. D spune undeva că a scris întregul roman pentru această scenă finală - lacrima, care unește călăul și victima.</p><p><br /></p><p>Dintre nuvelele/romanele de mici dimensiuni, trebuie citite "Însemnările din subterană" despre care mult a mai scris și interpretat Lev Șestov.</p><p><br /></p><p>Cel ce se va pasiona de Dostoievski va citi întreaga serie de opere (11 volume), "Jurnalul de scriitor", scrierile despre artă, scrisorile (vol. 1, ed. Polirom), plus interpretările - Berdiaev ("Filosofia lui Dostoievski"), Nichifor Crainic (cursul "Dostoievski și creștinismul rus"), Lev Șestov, Paulin Lecca ("Frumosul divin în opera lui Dostoievski"), "Poetica lui Dostoievski" (A. Kovacs), "Problemele poeticii lui Dostoievski" (M Bahtin), cărțile lui I. Ianoși, comentariile la "Legenda Marelui Inchizitor" (ediția Polirom, e pe net, descărcabilă), cursul de supraviețuire ortodoxă al părintelui Serafim Rose, "Dostoievski în conștiința literară românească" (Dinu Pillat) etc.</p><p>În toată literatura dostoievskiană se regăsesc temele spiritualității creștine: vinovăția adamică (fiecare dintre noi are partea lui de vină pentru suferința neamului omenesc), izbăvirea sufletului prin pocăință și jertfă, compasiunea pentru umiliții și obidiții lumii.</p><p>Ultimele clipe ale scriitorului au fost redate în amintirile soției sale, Anna Grigorievna, și sunt răscolitoare pentru cititor, mai ales pentru cel creștin. Ea scrie: "Când doctorul începu să.l examineze și să ciocănească pieptul bolnavului, i se repetă hemoragia, iar de această dată fu atât de puternică, încât Feodor Mihailovici își pierdu cunoștința. Când își reveni în simțiri, primele lui cuvinte, adresate mie, au fost: -Ania, te rog, cheamă neîntârziat un preot, vreau să mă spovedesc și să mă împărtășesc! ... Cu două ore înainte de a muri, când la chemarea lui au venit copiii, Feodor Mihailovici porunci ca Evanghelia să.i fie dată fiului său, Fedia." ( Din volumul "Dostoievski văzut de contemporanii săi", Ed. Ratio et Revelatio, 2014, p. 332-334). E vorba de Evanghelia pe care D o primise în dar de la soțiile decembriștilor, la Tobolsk, pe drumul surghiunului său, și de care nu se mai despărțise de.a lungul vieții.</p><p>Îl iubesc din tot sufletul pe Feodor Mihailovici. Toată viața i.a fost o rană deschisă - anii deportării, epilepsia, patima pentru jocurile de noroc, scrisul alert, încolțit de creditori, publicat mai mereu în foileton și... dragostea sa nedezmințită pentru Hristos. (Ciprian Voicilă)</p>Ciprian Voicilahttp://www.blogger.com/profile/11385523710848179329noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1849950165797524609.post-10209622741053088012021-11-09T22:59:00.001-08:002021-11-09T23:01:35.310-08:00Banalitatea de a gândi cu mintea altuia<p></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi-889eGMtwj2E2QKsmyX1oKuHF-ZY57y12ZmD04OajAJNuyFZlG6nD_dI_S4XC9GXKxq8BJn1jjnp4zcL52ZnVoBiqloXtETNsReyTF90w9fxxliqKGNvMtlfBsm5TyOhqBrXhuTCcpUql/s1000/1356637862Liiceanu-si-Ungureanu-1000x600.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="600" data-original-width="1000" height="192" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi-889eGMtwj2E2QKsmyX1oKuHF-ZY57y12ZmD04OajAJNuyFZlG6nD_dI_S4XC9GXKxq8BJn1jjnp4zcL52ZnVoBiqloXtETNsReyTF90w9fxxliqKGNvMtlfBsm5TyOhqBrXhuTCcpUql/s320/1356637862Liiceanu-si-Ungureanu-1000x600.jpg" width="320" /></a></div><br /> https://spotmedia.ro/stiri/politica/gabriel-liiceanu-despre-prostia-de-a-nu-te-vaccina-faptul-ca-primarul-capitalei-nu-se-vaccineaza-mie-mi-taie-respiratia-video<p></p><p><br /></p><p>Confruntat cu boala, am ratat episodul 200 din serialul "Trădarea intelectualilor".</p><p>Același ton patetic, penibil.</p><p><br /></p><p>Aceeași tentație de a.i eticheta, de a.i împroșca cu invective pe cei care nu gândesc așa cum pretinzi că gândești tu. Acum, mă înțelegeți, cei care nu își dau seama că vaccinul te ferește de covid sunt proști.</p><p><br /></p><p>Trăim vremurile de pe urmă. În care apostații le dau lecții creștinilor - alt simptom social aberant: știu ei mai bine ce ar trebui să facă patriarhul, preoții etc.</p><p><br /></p><p>Pic de respect pentru libertate. Nu e suficient să îl editezi pe Mill. Mai trebuie să asimilezi și ideile lui despre ce înseamnă libertatea ta și a celui de lângă tine.</p><p><br /></p><p> Pic de distanțare critică: mor oameni de covid, dar mor și ca urmare a administrării vaccinului. Asta e realitatea.</p><p><br /></p><p>Îndoiala spontană (mirarea wittgensteiniană că lumea există) sau metodică (carteziană), impulsul de a te îndoi de tot și toate - inclusiv, în context, de, mă iertați, eficacitatea vaccinului - e semnul, criteriul care te ajută să distingi între filosofi veritabili și simulacre. Dar vedeți ce departe am ajuns cu discuția (și aberația)? Cât de competent e un filosof în materie de covid? Din experiență vă spun că sunt MEDICI care habar nu au de tratarea covidului.</p><p><br /></p><p>Dacă eu fac gripă, bronșită sau pneumonie, nu mă duc la un filosof cu patalama să mă vindece cu un citat din Epicur. Merg repejor la medicul de familie, în primă instanță. S-a ajuns să se practice în spațiul public teologia covidului, filosofia covidului... </p><p><br /></p><p>În altă ordine de idei, dacă domnul în cauză mă face prost, eu am libertatea de a.mi aminti, de pildă, cu zâmbete și delicii, cum, cu ani în urmă, Adam Michnik i.a reproșat aceeași nedistanțare critică (nedemnă pentru un filosof), făcându.l... menșevic. :))) (cititorii lui Soljenițîn știu ce înseamnă). Menșevicul e... un comunist mai mic. Deci nu un opozant, așa cum se pretindea a fi L. Menșevicii au pierdut lupta în fața bolșevicilor.</p><p><br /></p><p>"Nebunia de a gândi cu mintea ta" ar fi trebuit să se cheme "Banalitatea de a gândi cu mintea altora". Mintea - o flașnetă a guvernanților/Leviathanului/dictaturii sanitare.</p><p><br /></p><p>Domnul L a uitat sau se face că a uitat că, de la Hume încoace, nu poți deriva din premise descriptive o concluzie normativă: din premisa - "vaccinul îi apără pe unii oameni de covid" concluzia: "toți TREBUIE să se vaccineze".</p><p><br /></p><p>Revin, o clipă, la Mill. În "Despre libertate", el abordează inclusiv "răul făcut prin împiedicarea exprimării unei opinii". Și scrie: "opinia pe care autoritatea încearcă să o suprime ar putea fi adevărată. Cei ce doresc să o suprime contestă, desigur, adevărul ei, dar ei nu sunt infailibili. Ei nu au dreptul de a decide chestiunea pentru întreaga omenire, lipsind astfel pe toți ceilalți de posibilitatea de a judeca singuri. Cei ce refuză să asculte o opinie deoarece sunt siguri că ea este greșită presupun că certitudinea LOR este una și aceeași cu certitudinea ABSOLUTĂ. Orice înăbușire a unei dezbateri ascunde o presupunere de infailibilitate. Pentru a condamna înăbușirea dezbaterii este suficient acest argument obișnuit căruia acest caracter uzual nu poate să.i strice". ( John Stuart Mill, "Despre libertate", Ed. Humanitas, București, 2014, pp 67-68). Iată ce înseamnă să îți pui gândirea în slujba apărării libertății.</p><p><br /></p><p>PS: Le mulțumesc tuturor celor care m.au ironizat că aș fi făcut covid pentru că nu m.am vaccinat. De la Mac Intyre am învățat să prețuiesc "narativitatea unei vieți", coerența de sine. Concluzia, deci, e limpede, străvezie. :)))</p>Ciprian Voicilahttp://www.blogger.com/profile/11385523710848179329noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1849950165797524609.post-21848939932636530072021-11-07T20:18:00.002-08:002021-11-07T20:25:39.032-08:00Părintele Nectarie Vitalis "copilul" Sfântului Nectarie<p></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgNN4Z1oRk3k7Q_J5Kz5nTekgAikzcgALdGoxROkrneI9cNADSuxEJeGS2o_iY-9W6dTRarIpUCGODgqlvbVyu-tDUGnWx_0pF1o3OLF2bpnkIpQrXgcPcwz1UWDUCOFy41EVb0qEhesC5H/s1600/Screenshot_2021-11-08-06-21-46-79.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1600" data-original-width="720" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgNN4Z1oRk3k7Q_J5Kz5nTekgAikzcgALdGoxROkrneI9cNADSuxEJeGS2o_iY-9W6dTRarIpUCGODgqlvbVyu-tDUGnWx_0pF1o3OLF2bpnkIpQrXgcPcwz1UWDUCOFy41EVb0qEhesC5H/s320/Screenshot_2021-11-08-06-21-46-79.jpg" width="144" /></a></div><br /> <b style="text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt;">În ultima parte a vieții, părintele
Nectarie Vitalis a slujit în Biserica „Sfântul Nectarie” din Kamariza Aticii,
situată lângă orașul Lavrio. O ridicase în chip de mulțumire pentru sfântul
taumaturg din insula Eghinei, care în anul 1980 îl vindecase de cancer, iar în
2014 îi redase viața. Din acel moment, până la adormirea sa întru Domnul,
petrecută pe data de 8 februarie 2018, mii de credincioși i-au trecut pragul
chiliei pentru a-i primi binecuvântarea și pentru a se întări în credință.
Părintele Nectarie Vitalis era, pentru ei, mărturia palpabilă că în Hristos
toate sunt cu putință. Minunea de la înmormântarea părintelui Vitalis a dovedit că sfinții, prietenii Domnului,
transcend legile firii: așa cum o arată filmările video care au făcut
înconjurul lumii, deși trecuseră 24 de ore de la moartea sa, mâna dreaptă a
Cuviosului era moale, lipsită de obișnuita <i>rigor
mortis</i>. Minunea dovedește și că, în fapt, pentru creștini nu există moarte.</span></b><p></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;"><b style="mso-bidi-font-weight: normal;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt;"><o:p> </o:p></span></b></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;"><b style="mso-bidi-font-weight: normal;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt;">Întâlnirea cu „Bunicuțul” cel sfânt. „Și
preot vei ajunge, și numele meu o să-l primești!”<o:p></o:p></span></b></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt;"><o:p> </o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt;">Părintele
Nectarie Vitalis s-a născut în 1930, într-o familie evlavioasă. A fost al șaisprezecelea
copil, din cei șaptesprezece. Din fragedă pruncie, inima sa a început să ardă
de dorința de a păși pe calea monahală și de a-i sluji, în toate, Domnului.
Mărturisea la vârsta senectuții: „Iubesc mult haina preoțească. Am plecat de
acasă la 15 ani și nu mi-am dorit altceva decât să port rasa preoțească. M-au
ajutat Dumnezeu și Sfântul Nectarie”.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt;">În
1945, pe când viitorul părinte Nectarie Vitalis avea doar 15 ani și își câștiga
existența ca frizer în portul Pireului, a pornit cu cîțiva cunoscuți într-un
pelerinaj spre Mănăstirea Sfânta Treime din insula Eghina, care devenise
vestită în rândul credincioșilor sub numele de „Mănăstirea Sfântului Nectarie”.
Deși mărturiile despre ajutorul minunat, pe care îl primeau din partea
Sfântului Nectarie toți oamenii suferinzi, se răspândiseră în rândul
credincioșilor, circulând din gură în gură, băiatul de 15 ani a întâmpinat
aceste zvonuri cu neîncredere, cu o ușoară nepăsare și cu un dram de frondă
specifică vârstei. Va povesti mai târziu cum a decurs prima sa întâlnire cu
sfântul tămăduitor din insula Eghinei: „ Sfântul încă nu fusese canonizat, iar
eu nu credeam că este sfânt. ˂˂Să nu ne grăbim, ziceam înlăuntrul meu, doar n-o
fi sfânt!Pe toți vor să-i facă sfinți!<i style="mso-bidi-font-style: normal;"> </i>˃˃
M-am dus cu nepăsare să mă închin la mormânt și am zis înlăuntrul meu: ˂˂Dacă
chiar ești sfânt, arată-mi un semn! ˃˃ Mi-am lipit urechea de placa mormântului
și mi s-a părut că aud înăuntru niște pași. Am fost uimit. Atunci am zis
înlăuntrul meu: ˂˂Foarte bine, mi-ai dat un semn! Prin urmare, ești aici! De
vreme ce ești viu, înseamnă că ești și sfânt! O să ajung preot, așa cum vreau?
˃˃ Atunci am auzit din mormânt un glas care mi-a spus: ˂˂Și preot vei ajunge,
și numele meu o să-l primești! ˃˃ Seara, în somn, mi s-a arătat însuși sfântul
și a început să-mi spună tot felul de lucruri. De atunci el a devenit
˂˂Bunicuțul ˃˃ meu”.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt; line-height: 115%;">În 1960 a fost hirotonit
preot și a slujit într-una din bisericile cartierului Pireu, din Atena. Părintele
Vitalis s-a confruntat, încă din copilărie, cu diverse probleme de sănătate. În
1965 medicii i-au recomandat să se mute într-o zonă lipsită de poluare. A fost
numit preot în biserica din comuna Kamariza, situată lângă orașul Lavrio, care
primise hramul Sfinților Împărați Constantin și Elena. În 1896, Sfântul
Nectarie Taumaturgul sosise în această comună pentru a-l diaconi pe Mihail
Kapetanakis, fostul său elev de la Seminarul Teologic Rizarion. La puțină vreme
după mutarea părintelui Vitalis în Kamariza, Sfântul Nectarie i s-a arătat, de
mai multe ori, în vis și i-a mărturisit faptul că vizitase, în timpul vieții
pământești, și îi plăcuse atât de mult acest ținut încât și-ar fi dorit să
viețuiască aici, pentru totdeauna. L-a rugat să înalțe, ca semn de cinstire, un
paraclis care să-i poarte numele. Părintele Vitalis a făcut ascultare: a
construit mai întâi un paraclis, în cel mai frumos loc din sat, iar mai târziu
a ridicat o biserică închinată Sfântului Nectarie din Eghina, pentru a le oferi
un loc încăpător de adunare nenumăraților creștini care începuseră să îl
viziteze pentru povățuire duhovnicească.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><b style="mso-bidi-font-weight: normal;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt; line-height: 115%;">„Te
vei face bine, copilul meu, se va petrece minunea și se va afla în lumea
întreagă!”<o:p></o:p></span></b></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt;">În
anul 1980, după ce s-au scurs zilele Nașterii Domnului, părintele Vitalis s-a
simțit foarte slăbit. Mergând la doctor, după examenul medical, acesta l-a
întrebat: „Nu ați observat că din piept, atunci când tușiți, vă curge sânge și
puroi?” „Ba da, a răspuns părintele, dar am crezut că este din cauza multelor
metanii făcute și a oboselii”. În urma investigațiilor ulterioare, medicii l-au
informat că are cancer la plămâni și că mai avea de trăit două luni și
jumătate. Părintele povestea, mai târziu: „Ba unul mai hazliu mi-a spus: ˂˂Părințele...
aliluia... aliluia ˃˃. Gândului neliniștitor că sfârșitul îi este foarte aproape
i se adăuga grija că moartea s-ar putea să zădărnicească lucrările la biserica
închinată Sfântului Nectarie, la care părintele Vitalis lucra din răsputeri. De
la o zi la alta starea i se înrăutățea: accesele de tuse erau din ce în ce mai
dese, fiind însoțite de expectorații cu sânge, durerile din piept nu-i dădeau
pace. Singura sa nădejde rămăsese Sfântul Nectarie. S-a dus dinaintea icoanei
sfântului și s-a rugat cu osârdie. La sfârșit l-a întrebat: „Ce se va întâmpla
cu mine, Sfinte Nectarie? Eu muncesc întruna ca să îți ridic această
biserică... Atât de mulți se vindecă în jurul meu... Nu ai putere să Îi spui
Mântuitorului Hristos să mă mai lase? De ce mi-ai spus în vis să îți ridic
biserică, de vreme ce nu o pot termina? Dar, în sfârșit, lasă să mor, nu mai
contează”. Înainte de a pleca de la icoană, părintele Vitalis l-a rugat pe
Sfântul Nectarie: „Lasă-mă măcar să termin biserica, să slujesc doar o Sfântă
Liturghie și după aceea pot să mor liniștit!”<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt;">Neștiind
care vor fi judecățile Domnului, părintele Vitalis a început să-și pregătească
propria înmormântare: și-a cumpărat sicriul și locul de veci. În această vreme,
enoriașii și frații părintelui se rugau, cu multe lacrimi, pentru ca Dumnezeu
să îl izbăvească de moarte. Starea sa devenise atât de gravă încât nu a fost
primit, pentru internare, la Spitalul Central. Revenind acasă, durerile s-au
întețit atât de mult, încât părintele abia mai putea să coboare când și când la
biserică, să se roage.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt;">Dar Sfântul
Nectarie nu l-a lăsat să piară pe ucenicul său. Iată ce s-a petrecut: „Într-o
zi,-povestește părintele Vitalis- pe când mă aflam în Sfântul Altar și citeam
canonul de rugăciuni, am auzit că a intrat cineva în biserică. L-am trimis pe
paracliser să vadă cine este și i-am spus că dacă nu este nimic important, să
spună că nu sunt acolo, că lipsesc. Mă simțeam foarte obosit. De curiozitate,
am dat și eu la o parte perdeaua sfintelor uși și m-am uitat. Era un călugăr în
vârstă, mic de statură, cu o rasă ponosită și cu un fes călugăresc pe cap. A
venit imediat paracliserul înapoi și mi-a spus: ˂˂Părinte, călugărul acesta
care a intrat acum în biserică seamănă foarte mult cu Sfântul Nectarie, pe care
îl avem în icoană ˃˃. Eu, crezând că vrea în acest fel să mă încurajeze, am
spus: ˂˂Îți mulțumesc, domnule Sofian, că vrei să mă încurajezi și că te porți
cu mine ca și un părinte, dar acum sunt foarte obosit ˃˃. Călugărul cel străin
a aprins lumânări și s-a rugat înaintea icoanelor Mântuitorului, a Maicii
Domnului și a Sfântului Ioan Botezătorul. Ceea ce era frapant pentru privitori
era faptul că nu se rugase și în fața icoanei Sfântului Nectarie. Monahul l-a
întrebat pe paracliser dacă este prezent, acolo, în biserică, duhovnicul.
Acesta i-a răspuns: „Nu este, este acasă, bolnav, are gripă. Aveți nevoie să
chemăm cumva pe preotul cel tânăr al parohiei?” „Nu, a răspuns călugărul”. Apoi
i-a urat: „Paștele cu bucurie!” Întâmplarea s-a petrecut în apropierea
Sfintelor Paști din anul 1980. S-a nimerit ca în acele momente să fie în biserică
și pictorița Elena Kitraki, împreună cu o ucenică de-a ei. Elena a venit tot o
fugă la părintele Vitalis și i-a spus: „Părinte, e adevărat, chiar Sfântul Nectarie
a fost în biserică și a plecat”. Emoționat, părintele Vitalis le-a rugat pe
Elena și ucenica ei: „Fugiți repede și chemați-l înapoi!” În acest timp, părintele
se ruga în fața icoanei Mântuitorului: „Doamne, fie fă-mă sănătos, fie ia-mă
mai repede, că nu mai rezist!” Nu după multă vreme, cele două femei s-au întors
cu vestea: „A venit, părinte, este aici!”<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt;">Părintele
Vitalis s-a deplasat cu greu spre mijlocul bisericii și l-a zărit pe călugărul
necunoscut. Părintele s-a aplecat să-i sărute mâna, dar monahul nu l-a lăsat.
I-a sărutat el mâna părintelui. După ce l-a privit câteva clipe, părintele
Vitalis i-a mărturisit: „Părinte, paracliserul v-a spus că sunt bolnav de
gripă. Nu a spus adevărul. De fapt, sunt bolnav de cancer. De aceea, vă rog să
mă însemnați cu semnul Sfintei Cruci”. Apoi i-a destăinuit gândul ascuns, care
pusese stăpânire peste întreaga sa ființă: „Fața sfinției voastre seamănă cu
cea a Sfântului Nectarie din icoană”. Monahul a zâmbit, dar nu i-a răspus
nimic. Atunci părintele l-a prins de mâini și i-a spus, imperios: „Nu te mai
las să pleci până când nu-mi spui... Mă voi face bine sau nu? Nu te las să
pleci! Însemnează-mă cu semnul Sfintei Cruci!” Părintele le va povesti, peste
ani, ucenicilor: „Atunci am văzut că din ochii săi curgeau lacrimi. Mi-a spus
ceva, dar nu am înțeles ce. Apoi m-a îmbrățișat cu adevărat. În acea clipă m-am
entuziasmat și am încercat să-l îmbrățișez și eu. Și în timp ce la început
gândeam că este imaterial, am simțit că era trupesc și i-am atins pentru o
clipă brațele și fruntea. Deodată însă, am simțit că îmbrățișez în gol, deși
continuam să-l văd în fața mea. Mi-am dat seama în cele din urmă ce se întâmpla.
Era o minune. Femeile desigur că se pierduseră cu totul. Și eu la fel”. Apoi părintele
Vitalis l-a invitat pe monahul cel străin în muzeul bisericii, să îi arate
odoarele. Părintele Vitalis povestește, mai departe: „Am coborât spre muzeu și
și-a scos din buzunar o pereche de ochelari, aidoma cu cei pe care îi purtase
în viață și pe care maicile de la Mănăstirea Sfînta Treime ni-i dăduseră nouă
în amintirea sfântului și pe care îi aveam expuși în muzeu. Ciudate lucruri. A
început îndată să se închine la sfintele moaște ale diferiților sfinți, pe care
le aveam expuse, dar nu și la părticelele din moaștele sale. Noi ne priveam
unul pe altul uimiți, neștiind ce să mai spunem. M-am apropiat din nou de el și
l-am întrebat: ˂˂Părinte, unde locuiești? ˃˃ Mi-a arătat în sus, spre tavan,
adică spre biserica de deasupra și mi-a spus: ˂˂Casa mea încă nu e terminată și
sunt supărat ˃˃... Se referea la biserica care se construia în cinstea sa”.
Părintele Vitalis, cu sufletul suspendat între viață și moarte, între
deznădejde și speranță, l-a întrebat, cu ultimele sale puteri, pe protectorul
său: „Spune-mi, voi muri sau voi trăi?” „Este doar o încercare, copilul meu”,
i-a răspuns Sfântul Nectarie. Părintele Vitalis povestește mai departe: „Am
văzut că voia să plece. I-am spus din nou: ˂˂Te rog, te implor, spune-mi, mă
voi face bine, ca să știu ce să fac? ˃˃ Se duse la icoana Mântuitorului. L-am
strigat din nou: ˂˂Părinte, spune-mi!˃˃ Mi-a răspuns: ˂˂O, copilul meu,
Nectarie, nu te mai supăra atât. Este doar o încercare. Te vei face bine și se
va auzi aceasta în toată lumea! ˃˃ <span style="mso-spacerun: yes;"> </span>Apoi,
deși ușa era deschisă, a dispărut din fața noastră.”<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt;">Vindecarea
părintelui Nectarie Vitalis nu s-a petrecut, însă,<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>pe dată. Durerile înfricoșătoare au continuat
vreme de două luni. Pe data de 2 iulie 1980, părintele era programat pentru
operație la Spitalul Sfântul Sava. Înainte de a porni spre spital, părintele
s-a rugat în biserică, în fața icoanei Sfântului Nectarie: „Sfinte Nectarie, de
ce oare nu ai apucat să mă salvezi, iată, acum plec, mă duc să mă operez, te
rog să te găsești lângă mine. Vreau să mă întorc, să continuu lucrarea pe care
am început-o. Nu în sicriu, sfinte al meu, ci pe picioarele mele aș vrea să mă
întorc. Și de mă voi întoarce sănătos, voi cerși, de va fi nevoie, ca să îți
fac o icoană de argint”.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt;">Văzând
în ce stare deplorabilă, fizică și psihică, se găsea părintele Vitalis,
doctorii și asistentele au spus: „Noi nu punem mâna să-l tăiem pe părintele
acesta!” În spital sosise un medic străin, un reputat specialist, care și-a
asumat, în cele din urmă, să-l opereze pe părintele, spunându-le celorlalți:
„Lăsați-mă să îl operez eu și dacă e să moară în mâinile noastre, ce să facem,
doar nu e prima dată când moare un pacient pe masa de operație...” Înainte de a
pătrunde în somnul profund, indus de anestezie, părintele Nectarie Vitalis a
înălțat spre ceruri o ultimă rugăciune: „Sfinte Nectarie, vino repede, cuțitele
sunt pregătite să mă taie! Te rog aleargă repede! Și când vei veni, să nu vii
singur. Ia împreună cu tine și sufletul mamei mele și adu-l lângă copilul ei,
ca să îngenuncheze în fața ta și să te roage să îl salvezi!”<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt;">În
acele momente, încărcate de dramatism, ajutorul Sfântului Nectarie nu s-a lăsat
<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>așteptat. Părintele Vitalis le
destăinuia, peste ani, credincioșilor care îl vizitau, animați de dorința
fierbinte de a auzi chiar din gura sa minunea: „Îndată am simțit o mână moale
care mă mângâia. ˂˂Mamă!, am strigat. Ai venit îndată, îți mulțumesc... Această
mângâiere mi-o aduc aminte de când eram copil mic ˃˃... Îți mulțumesc, dulcea
mea mamă...” Acestea au fost ultimele cuvinte pe care le-au auzit și cei
prezenți. Apoi am auzit îndată o voce groasă, bărbătească, care-mi spunea: ˂˂Copilul
meu, nu sunt mama ta. Eu sunt Sfântul Nectarie și m-am coborât acum de la
Tronul lui Dumnezeu, ca să îți aduc un mesaj de la Mântuitorul Hristos și anume
că nu îi vom lăsa să te opereze. Te vei face bine, copilul meu, se va petrece
minunea și se va afla în lumea întreagă!˃˃”. După câteva ore, părintele s-a
trezit într-un salon, nu într-o rezervă specială, așa cum ar fi trebuit să se
întâmple, dacă ar fi fost operat. Și-a privit pieptul, încercând să vadă urmele
operației, dar nu a reușit să descopere niciun semn. Cei prezenți în salon îl
priveau plini de o curiozitate mută. În cele din urmă, un medic i-a lămurit
părintelui ce se petrecuse, în timp ce el zăcea adormit: „Nu te neliniști!
Sfântul Nectarie nu ne-a lăsat să te operăm! Mai înainte de a te opera, a venit
profesorul acela din străinătate și te-a mai consultat o dată, cu atenție. Ți-a
introdus pe căile respiratorii un instrument special de investigare și a
constatat că tumorile canceroase pe care le aveai și care apăreau pe
radiografie, între timp au dispărut; s-au eliminat încet, încet prin
expectorație și printr-un lichid negru care a apărut în excremente. Nu mai ai
nevoie, deci, de operație. Nu mai ai cancer. Să te rogi, deci, de aici înainte
și pentru noi, toți cei de aici”.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt;">Vestea
vindecării minunate s-a răspândit cu repeziciune. De bucurie, sătenii din
parohia părintelui Vitalis au tras clopotele ca la un mare praznic. Din acel
moment, părintele Nectarie a devenit, pentru miile de credincioși care l-au
cercetat, dovada vie, palpabilă că sfinții rămân aproape sufletelor care
nădăjduiesc, nedezmințit, în purtarea lor de grijă. (Diac. Nicușor Morlova, <i style="mso-bidi-font-style: normal;">Sfântul Nectarie Taumaturgul</i>, Editura
Egumenița, pp. 79-91)<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><b style="mso-bidi-font-weight: normal;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt; line-height: 115%;"><o:p> </o:p></span></b></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><b style="mso-bidi-font-weight: normal;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt; line-height: 115%;">„A
fost copilul meu. Vă rog, trimiteți-l înapoi, pentru că are de lucru jos, pe
pământ!”<o:p></o:p></span></b></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt;">În
2014, părintele Nectarie Vitalis avea să trăiască o minune și mai impresionantă
decât aceea pe care am redat-o, pe scurt, mai sus: Sfântul Nectarie l-a întors
din moarte la viață. Iată cum își descria experiența post-mortem - prin care
trecuse în Săptămâna Mare -, în fața protoprezbiterului Emanuil Iannoulis, care
sosise cu un grup de pelerini, să asculte minunea chiar din gura părintelui
Vitalis și să primească binecuvântarea sa:<b style="mso-bidi-font-weight: normal;">
</b>„Era Sfânta și Marea Vineri. Am ieșit afară. Am luat epitaful și am ieșit
cu toții din biserică. De o parte îl ținea comandantul Poliției, iar de
cealaltă, primarul satului. Când am ajuns la treptele care urcă aici (la
biserică), am căzut pe jos. Era foarte multă lume. Mă întorc și le spun
oamenilor: ˂˂Mor! Iertați-mă! Să aveți binecuvântarea mea!˃˃” Știrea că
părintele Nectarie Vitalis a trecut la cele veșnice s-a răspândit ca focul. A
venit la fața locului un medic. După ce i-a luat pulsul, acesta a confirmat
decesul: „A murit părintele nostru!” Un creștin a ripostat: „Termină. Măi, cum
adică a murit? Băgăm frica în oameni, aici! Îi întristăm”. Medicul a încercat
să îi ia părintelui sânge cu o seringă, dar în loc de sânge a ieșit apă: „Într-adevăr,
a murit!”, a declarat medicul. Echipajul sosit cu salvarea i-a întrebat pe
enoriași: „De ce ne-ați chemat? Acum trebuie să-l ducem la morgă să-i facem
autopsia, să vedem de ce a murit”. În timp ce credincioșii adunați la biserică
jeleau moartea părintelui lor duhovnicesc, care tocmai îi părăsise, cineva a
decis: „Atunci să-l luăm să-i facem autopsia, apoi să-l punem în sicriu,
preoții să-l îmbrace și să-l ducă în biserică, să se poată închina lumea. Sunt
mii de oameni care îl iubesc pe părintele Nectarie și nu vor apuca să-și ia
rămas bun până mâine, când urmează să-l îngroape”. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt;">Părintele
Nectarie Vitalis povestește protoprezbiterului Emanuil Iannoulis și grupului
său de enoriași ceea ce a urmat. În timp ce descria impresionantele experiențe
post-mortem, pe care le trăise, părintele și întărea confesiunea prin câteva
gesturi grăitoare, pe care le voi reda între paranteze pătrate: „Într-adevăr,
m-au adus aici, în cameră, iar sufletul meu a început să se înalțe. Trupul era
jos, iar sufletul se înălța. La un moment dat, am auzit un glas: ˂˂Nectarie,
cunoști sufletul care se înalță acum de jos, de la lume, aici sus? Uite, este
aici! ˃˃ O altă voce a răspuns: ˂˂A fost copilul meu. Mă iubește mult. Vă rog,
trimiteți-l înapoi, pentru că are de lucru jos, pe pământ! ˃˃ ˂˂Atunci să
meargă jos! ˃˃ - și Hristos a făcut un semn [Gheronda ne-a făcut un semn lent
cu mâna</span><span lang="EN-US" style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt; mso-ansi-language: EN-US;">]</span><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt;">.„Când Sfântul Nectarie spunea aceasta, așa cum
Hristos este aici </span><span lang="EN-US" style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt; mso-ansi-language: EN-US;">[Gheronda arată către o icoană
a lui Hristos atârnată pe perete, deasupra capului său], tot așa Îl vedeam și
acolo, dar chipul Lui strălucea ca soarele. Atunci am zis: </span><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt;">˂˂</span><span lang="EN-US" style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt; mso-ansi-language: EN-US;">Mamă, tată, frați, vin și eu Sus! Așteptați-mă!</span><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt;"> ˃˃</span><span lang="EN-US" style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt; mso-ansi-language: EN-US;"> Am cinci frați Sus. </span><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt;">˂˂</span><span lang="EN-US" style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt; mso-ansi-language: EN-US;">Mamă, mă mai cunoști? Sunt copilul tău! Sunt Vasilakis! Sunt pruncul pe
care l-ai alăptat la pieptul tău! Acum sunt jos, cu Hristos și cu Sfântul
Nectarie. Spune-le fraților mei că vin să ne îmbrățișăm</span><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt;"> ˃˃</span><span lang="EN-US" style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt; mso-ansi-language: EN-US;"> [În timp ce povestea cele văzute în lumea de apoi,
părintele plângea, iar vocea îi era strangulată]. Așa a făcut Hristos semn cu mâna
[Gheronda și-a ridicat mâna și a făcut o mișcare circular, lăsând-o încet-încet
să coboare], și așa, încetișor, am coborât, am coborât, am coborât… Nu v-am
spus că, atunci când sufletul iese, simți o tulburare, oh, oh… [Părintele și-a
lovit pieptul cu mâinile în dreptul inimii]. Apoi, pe când </span><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt;">încă eram mort,
după ce am coborât, iarăși am simțit acea tulburare, când a intrat sufletul în
trup. Mi-am deschis ochii. Unde mă aflu? Sunt acasă? Mi-am întins mâna și am
pipăit icoana Sfântului Nectarie. Era de parcă m-ar fi întâmpinat Sfântul
Nectarie, ˂˂Bunicuțul ˃˃ meu. M-au dus cu sicriul să mă pună în biserică. Mi-am
deschis ochii. Îndată vestea s-a răspândit. Au început telefoanele de pe la
episcopi. Din ziua aceea a început lumea să vină, așa cum ați venit și voi
acum. Autocare, lume multă, luni de-a rândul... Vreme de două zile nu am avut
sânge în vene. Medicii au spus: ˂˂Să-l ducem la spital, să-i facem transfuzie
și să-i dăm sânge! ˃˃ ˂˂Nu, au zis alții, știința nu are nicio legătură cu
învierea părintelui! Asta este o minune de sus [în acest punct al discuției,
părintele Vitalis a arătat cu mâna spre cer]! Cine l-a înviat o să-i dea și
sânge! ˃˃ Au trecut trei luni până să-mi revină sănătatea și sângele.
Înțelegeți?” <b style="mso-bidi-font-weight: normal;"><o:p></o:p></b></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt;">De
fiecare dată când își povestea experințele extraordinare prin care trecuse,
părintele nu uita să se smerească pe sine și să accentueze că, în viața
duhovnicească, esențial este să fii și să te păstrezi în comuniune cu Domnul
nostru Iisus Hristos: „Vreau să vă spun un lucru principal! Nu vă mai bateți
capul cu gândul cel rău. Cine a mers în cer și s-a întors? Eu am fost! Eu am
văzut! Eu mi-am plâns de milă, pentru că totul este iubirea lui Dumnezeu, iar
eu nu sunt un sfânt! Iubirea pentru lume e legată de preoția mea, iar preoția
mea este Hristos. Iubirea pe care oamenii mi-o arată este pentru Hristos, nu e
pentru mine. Și mai vreau să vă spun că Domnul Dumnezeu este viu și că Sus este
altă viață. Acolo este Sfântul Nectarie!” (Protoprezviter Emanuil Iannoulis, <i style="mso-bidi-font-style: normal;">Am vorbit cu Sfântul Nectarie. Mărturii
autentice</i>, Editura Sfântul Nectarie, 2018, pp. 168-173, traducere din limba
greacă de Ierom. Agapie Corbu)<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;"><span lang="EN-US" style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt; mso-ansi-language: EN-US;">Părintele Nectarie Vitalis a trecut din timp în
veșnicie, pe data de </span><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt;">8
februarie 2018, L-au petrecut, în rugăciune, sute, poate mii de credincioși
care l-au cunoscut direct sau care au aflat de viața sa atât de neobișnuită,
dar atât de edificatoare pentru vremurile noastre.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;"><i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt;">Ciprian Voicilă<o:p></o:p></span></i></p>
<p class="MsoNormal"><o:p> </o:p></p>
<!--EndFragment-->Ciprian Voicilahttp://www.blogger.com/profile/11385523710848179329noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1849950165797524609.post-19638825416966780002021-11-07T20:05:00.001-08:002021-11-07T20:05:36.354-08:00Credințe și obiceiuri românești despre Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil<p> </p><p><br /></p><p><br /></p><p><br /></p><p><br /></p><p><br /></p><p>Foto din arhiva Muzeului Țăranului Român</p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEijERRGbKBZMnhHt8mhOes4B1V5z4SNpcdkbfyG2jMmQpfnHaZEbhy5UFJmRxu3ZgB-zAQR5x2FGQVNAdSE9Qy_OU8DRGf4CpRcPrtOOTRvOjbESgD3-vxnV_4xSBCGv4oW2nMuF3-wWqUU/s797/FB_IMG_1636343797623.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="797" data-original-width="720" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEijERRGbKBZMnhHt8mhOes4B1V5z4SNpcdkbfyG2jMmQpfnHaZEbhy5UFJmRxu3ZgB-zAQR5x2FGQVNAdSE9Qy_OU8DRGf4CpRcPrtOOTRvOjbESgD3-vxnV_4xSBCGv4oW2nMuF3-wWqUU/s320/FB_IMG_1636343797623.jpg" width="289" /></a></div><br /><p><br /></p><p>În popor, sărbătoarea Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil, pe care biserica îi cinstește pe 8 noiembrie, poartă numele de Hranghel (în Moldova), Sfântul Aranghel (în Țara Românească și Oltenia) sau Arhanghel (în Transilvania). Uneori, dar destul de rar, sărbătoarea mai este denumită și Sân-Mihai.</p><p>În sâmbăta de dinaintea Hranghelului, românii – în special din Moldova și Bucovina – fac praznice și împart pentru sufletele celor trecuți la Domnul. Prin unele locuri, această sămbătă se mai cheamă „Moșii de Hranghel” sau „Moșii de toamnă”. Chiar praznicul care se face în această sâmbătă poartă numele de „Hranghel”. </p><p>În această zi, creștinii merg la biserică și aprind câte o lumânare pentru a avea lumină de veci pe lumea cealaltă. Se crede că lumina acestei lumânări va lumina drumul întunecos spre tărâmul celălalt pentru cei care vor muri de moarte năpraznică și, deopotrivă, pentru aceia cărora în momentul morții nu are cine să le așeze la căpătâi o lumânare.</p><p>Prin unele sate se obișnuiește ca finii să meargă, de Hranghel, la nași sau la nănașii lor cu colăcei.</p><p>În Transilvania, există obiceiul ca în ziua de Hranghel ciobanii și oamenii care au oi să facă turta arieților. Arieții sunt berbecii care au fost despărțiți de oi. În această zi, arieții se amestecă iarăși cu oile. Se face o turtă din făină de cucuruz sau de grâu, care se coace și, la urmă, se aruncă între oi. Dacă turta va cădea cu fața în sus, acesta este un semn că oile vor făta normal, fără primejdie. Dacă turta cade cu fața în jos, se crede că o să le meargă rău.</p><p>Având evlavie mare la Sfinții Mihail și Gavriil, românii serbează praznicul lor în special prin nelucrare. În Bucovina, chiar se spune că Sfântul Hranghel „e bine să-l ții, că e cu îngăduială”. </p><p>Poporul român îl numește pe Sfântul Mihail, „Arhanghelul”, „Sfântul Arhanghel” sau, mai pe scurt, „Arhanghel”. El este cunoscut ca mai-marele voievod al oștilor cerești. Prin Transilvania, i se mai spune și „Sân-Mihai”.</p><p>În Bucovina, se crede că Sfântul Mihail este cel dintâi sfânt care a fost sfințit de Dumnezeu și care stă de-a dreapta Sa.</p><p>Tot în Bucovina, întâlnim următoarea povestire: </p><p>Atunci când, dintre toți arhanghelii și îngerii, s-a răzvrătit Lucifer, vrând să se ridice mai presus de Dumnezeu, Acesta l-a aruncat din înaltul cerului, pe el și pe toți îngerii care fuseseră părtași cu el la răzvrătire. În căderea sa, Lucifer a luat, din întâmplare, și stima, haina sfântă de arhanghel. </p><p>Dumnezeu nu a vrut ca stima să rămână la el, așa că l-a trimis pe Sfântul Arhanghel Mihail să o aducă iarăși în cer. Acesta s-a dus la diavol, s-a prefăcut că îi este prieten și, într-o bună zi, au plecat amândoi la scăldat. A intrat în apă mai întâi Lucifer, afundându-se în ea. Când a văzut una ca asta, Arhanghelul Mihail a luat stima și a început să se ridice, în zbor, la cer, cu ea. În timpul acesta, Dumnezeu făcuse deasupra apei un strat gros de gheață. Lucifer a spart gheața și deși își rupsese aripile, a reușit să zboare în urma Arhanghelului Mihail și să-l apuce de picior și a rămas în gheare cu o bucată de carne din talpa sa. </p><p>Lucifer s-a întors pe pământ, iar Sfântul Mihail i-a dus în cer stima arhanghelească lui Dumnezeu. Se zice să în urma acestei întâmplări, ne-a rămas nouă, oamenilor, scobitura pe care o avem în talpa piciorului.</p><p>Poporul român mai crede că atunci când Sfântul Arhanghel Mihail s-a luptat cu Necuratul, arhanghelul s-a mâniat atât de tare încât din ochi i-au sărit scântei. Din aceste scântei s-au ivit licuricii.</p><p>Românii cred că Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil, fiind conducătorii oștilor cerești, veghează asupra vieții oamenilor, iar în momentul morții le iau sufletele și le duc pe lumea cealaltă.</p><p>Macedoromânii cred că înaintea morții, Sfântul Arhanghel Mihail stă în dreapta muribundului, diavolul se așază în stânga lui, în timp ce îngerul păzitor îi stă la căpătâi. Necuratul vrea ca să atragă, cu orice chip, sufletul omului spre el, dar Sfântul Mihail i se împotrivește. Când simte că sufletul omului stă să iasă din trup, Sfântul Arhanghel Mihail îi taie cu sabia capul muribundului. Sângele i se risipește, în chip nevăzut, peste tot. Din acest motiv, există obiceiul ca în camera unde a murit cineva să se văruiască și să se spele rufele.</p><p>Atât de înrădăcinată era, în trecut, credința că Arhanghelul Mihail ia sufletul muribundului, în clipa morții, încât despre omul care trăgea să moară se spunea că „îl ia Sfântul Arhanghel”.</p><p>În multe locuri din România, odinioară, oamenii posteau în ziua Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil și se pocăiau, privind la propriile păcate, pentru că exista credința că atunci când trebuie să ia la ceruri sufletul cuiva, arhanghelii se înduioșază și plâng, fiindu-le milă de cei ce vor muri. </p><p>În Bucovina, oamenii cred că Arhanghelul (nume generic atât pentru Sfântul Arhanghel Mihail, cât și pentru Sfântul Arhanghel Gavriil) amână momentul morții, spunându-i acesteia: </p><p>- Să-l mai lăsăm un ceas, două! </p><p>Bucovinenii cred că toate viețuitoarele și toți oamenii, atât cei vii, cât și cei morți, se află sub puterea, sub mâna Sfântului Arhanghel. Tot în Bucovina, românii cred că Sfântul Mihail este cel mai puternic dintre sfinți, fiindcă Dumnezeu l-a însărcinat să poarte soarele și luna. Vara, sfântul mărește ziua și micșorează noaptea, dând drumul soarelui mai pe sus, iar lunii mai pe jos, iar iarna micșorează ziua, dând drumul lunii mai pe sus și soarelui mai pe jos.</p><p>Toamna, de ziua lui, pe 8 noiembrie, se desparte vara și Arhanghelul Mihail încredințează toate vietățile Sfântului Neculai, care le poartă de grijă și le hrănește până la Iordan. După ce se sfințește agheasma, vietățile fug în toate părțile și intră iarăși sub purtarea de grijă a Arhanghelului.</p><p>În Bucovina, oamenii cred că Sfântul Mihail are putere și asupra demonilor. El o ține în frâu pe Mamarca, soția lui Scaraoschi, stăpâna iadului și mama tuturor diavolilor. Sfântul Mihail îi indică acesteia cât „să răsucească la cheie” pentru ca gerul iernii să nu fie înfricoșător. Dacă nu ar fi Sfântul Mihail, diavolul ar slobozi ger ca să ne înghețe pe toți, fiindcă el vrea să nu fie oameni pe pământ.</p><p>Arhanghelul Mihail taie cu sabia masa norilor de grindină și piatră, care mai apoi bat câmpurile cu semănături.</p><p>În vechime, când se întâmpla să nu mai contenească ploaia, românii spuneau așa:</p><p>„Treci, ploaie călătoare,</p><p>Că te-ajunge Sfântul Soare,</p><p>C-un mai, c-un pai,</p><p>Cu sabia lui Mihai.” </p><p>Prin ținutul Brăilei se crede că Sfântul Mihail ține cheile raiului.</p><p>Se zice că Arhanghelii Mihail și Gavriil, la Judecata de Apoi, vor buciuma din buciume ca să învie morții.</p><p><br /></p><p>Despre Sfântul Arhanghel Gavril, căruia i se mai spune și Gavriil, Gavrilă sau Gavriil Blagovecinicul, în popor se crede că este conducătorul cetei îngerilor, alături de Sfântul Arhanghel Mihail, că ține Ciuma de păr, asemeni Sfântului Haralambie, și că tună împreună cu Sfinții Mihail și Ilie, contra demonilor. Deseori el aduce ploaia cu piatră: „orânduiește cu tunul și piatra”. (Ciprian Voicilă)</p>Ciprian Voicilahttp://www.blogger.com/profile/11385523710848179329noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1849950165797524609.post-61911573695654183452021-11-03T19:25:00.009-07:002021-11-11T00:57:59.366-08:00Dacă m.ai întreba ce fac...<p></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh9zrgA8TIIBQB7dGWjIT8829ZnNbE_6k1uvO2H_Us9XQVeYD6ZGMQOihC8h1MkYozR9jlbAANvIF2figfJZCotuOfv-z1UtdpAG9hRRjTIh6ixSOcjuWh8ejYsvKhMuyEdjYrOdX9uw-1q/s1250/profimedia-0518194915.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="833" data-original-width="1250" height="213" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh9zrgA8TIIBQB7dGWjIT8829ZnNbE_6k1uvO2H_Us9XQVeYD6ZGMQOihC8h1MkYozR9jlbAANvIF2figfJZCotuOfv-z1UtdpAG9hRRjTIh6ixSOcjuWh8ejYsvKhMuyEdjYrOdX9uw-1q/s320/profimedia-0518194915.jpg" width="320" /></a></div><br /><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg09PzRkASNn-zrPPB1-wePeqEh99pg0-Hh-PS_irId9cPqm0ropOAxgRlI7hzTakFSLJJzm0Z6jAbJ01g3wvt_Sesr99uLAb_ce6zg-HgK6Ul8ecDkS-kMAjTA2Kebvm24APDvqrcHVKq_/s1412/sf-valeriul.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1412" data-original-width="1000" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg09PzRkASNn-zrPPB1-wePeqEh99pg0-Hh-PS_irId9cPqm0ropOAxgRlI7hzTakFSLJJzm0Z6jAbJ01g3wvt_Sesr99uLAb_ce6zg-HgK6Ul8ecDkS-kMAjTA2Kebvm24APDvqrcHVKq_/s320/sf-valeriul.jpg" width="227" /></a></div><br /> <p></p><!--StartFragment-->
<p class="MsoNormal">(În caz de nevoie, informați.vă de aici: https//www.imuno-medica.ro/cercetare-articole/COVID-19-Optiuni-terapeutice-pentru-fiecare-stadiu-al-bolii-18#indrumar)</p><p class="MsoNormal">Covidul este un virus care îți pătrunde în sistem și începe
să te destructureze „metodic”, trup și suflet. Vorbesc de forma medie spre
severă.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal">Te transformă într.un „animal pe moarte”. O carne suferindă,
conștientă de propriul chin. Timpul dispare. Devine o eternitate de
înnebunitoare suferință. Plămânul drept mă arde pe dinăuntru. Îl simt mustind
de mucozități. Apare gândul obsesiv: cât va mai dura până când o să mă sufoc?<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal">Infecția, probabil, îmi crează o stare de agitație extremă. Nu
îmi pot concentra atenția. Creierul e sub presiune continuă. Nu pot sta în
picioare decât puține minute. Trebuie să mi se spună un lucru de mai multe ori.
Iar mintea „se agață” de un cuvânt, o idee și rămâne acolo. Simt o nervozitate
extremă. </p>
<p class="MsoNormal">Ce mă enervează cel mai tare e decalajul dintre senzațiile
mele interne și privirea exterioară a celorlalți asupra situației mele –
„mersul bolii”. Adică eu mă scald în suferință pură, iar ei îmi zic că merg
spre bine. Am devenit foarte suspicios. Revenire tragică la text
(wittgensteinian): trebuie să cred în „evoluția firească a bolii”. Și că:
„totul va fi bine”.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal">M-a surprins reacția unora: că m-aș fi infectat la marșul de
protest împotriva vaccinării obligatorii. Apoi autosuficiența lor – „ vezi,
dacă te-ai fi vaccinat...”<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal">Covidul – film serial, cu tine însuți; el – regizor, tu
întreaga distribuție: <o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal">Scene (le scriu cum îmi vin, alandala): senzație acută de
sufocare, puls 120, senzația că îți crapă inima; „când o să.mi invadeze
mucozitățile plămânul stâng?”, ce se întâmplă cu ăștia dacă mor eu (Miriam,
Dionisie, Angela, mama)?, dilema prietenului Mircea Stanciu ( acum fiind a mea:
pt ce să mă rog- să îmi revin sau să îmi îndrept TOATĂ atenția spre Hristos, să
profit de fiecare clipă, fiindcă dincolo nu se mai poate face nimic), mă
obsedează păcate vechi, spovedite, dar mă macină gândul că nu m.am pocăit
pentru ele; revine puternic gândul sinuciderii – să îmi rețin respirația, ca
cinicii antici, să se termine odată.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal">Gândire paranoică: nu accept decât versiunea mea asupra
mersului bolii – că am fost prost sfătuit, că mi s.au administrat greșit
medicamentele (lucru constatat totuși de doi specialiști în covid), că, în
ciuda pronosticurilor, merg spre mai rău, nu spre mai bine.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal">Trebuie să o mint pe săraca maică.mea. Că mi.e mai bine,
când mie îmi e mai rău. Stă singură în apartament și face scenarii
catastrofice.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal">Când suferința devine o bilă de biliard care se mișcă prin
trupul tău: ce să vezi? Acum mă doare încheietura mâinii stângi, acum șoldul,
... femurul, hernia, toată partea stângă a feței, o zi nu am putut privi cu
ochiul stâng, alta călcam cu stângul ca soldatul Svejk. Scenă casnică în amurg:
soția mă masează cu carmol pe omoplatul drept, unde se formă un nodul dureros,
acumulare de limfă? Mă simt ca un copac bătrân, cu o scorbură nouă pe
dinăuntru.Tușesc spasmodic și dintr.odată îmi sări un „vierme” albicios pe
piciorul drept. Nu mă hotărăsc ce să fac: râd, dar și tușesc, dar mă și cam
sufoc... Harmsian.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal">Sărmanul trup... 17 zile/peste 30 de pastile luate în
fiecare zi. Presupun că mai am un ficat.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal">De ce te poți agăța când nu te mai poți agăța de nimic? De
„Doamne, Iisuse”. Dar dracul interferează când prinde momentul. Dacă te are cu
ceva la mână, praf de face. Având mintea zob, culmea e că „Doamne” devine un
punct de foc, arzător. Nu te mai chinui să tot rostești rugăciunea, mintea
zburându.ți în toate direcțiile, ca până mai ieri.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal">Mi.am atins limita cea mai de jos a ființei. Am simțit prin
toți porii că sunt nimic și merg spre nimic, fără ajutorul lui Dumnezeu. În
moarte, te smerești până la pământ. Pământul care ești.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal">M.am rugat lui Constantin Oprișan și mai ales lui Valeriu Gafencu
( ca unora cu plămânii ciuruiți). Și am simțit prezența lor. M.am rugat și de
Mircea (Stanciu) să mă ajute, știindu.l nu doar cine era, ci mai ales cine este
(am ratat pomenirea lui de la Diaconești). M.am rugat Sfinților Închisorilor.
Le.am simțit ajutorul. L.am rugat pe Cuviosul Gherontie să mă ajute (stau la
cap cu o cruce a lui).<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal">Zilnic, mi.am impus să citesc. Ce m.a marcat pe mine.
Dostoievski. Sf Siluan. Serafim Rose. Ianolide – Întoarcerea la Hristos.
Sfântul Gheron Iosif (scrisorile). Dar și Wittgenstein, însemnările postume
(pentru că a fost unul care nu s.a jucat cu viața lui, un om onest în toate).
Acum am poftă să redeschid „Jurnalul fericirii” cea mai tonică carte din
literatura română. Mintea mea fiind într.o stare ciudată, înțeleg frazele dar
unele se imprimă direct, ca o pecete asupra sufletului. Impresionându.l,
dintr.odată, până la lacrimi. Sau până la râs. Ca și cum a dispărut funcția
critică a gândirii.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal"><o:p> </o:p></p>
<p class="MsoNormal">M.au căutat prietenii. Ce binecuvântare e prietenia! Ciprian (Marin), Cosmin(Manolache), Călin (Torsan), Șerban Beloiu, Gabi (Achim), Ion (Gurgu), Cătălin (Stanciu),
Danion, Marius Ianuș, Augustin (Păunoiu) Lucian (Costin), Valeriu (Stoica), Dragoș
(Lipșă), Cerasela (Popescu), Cătălin (Popescu), Oana (Ivan), Oana (Stoichițoiu)
Mircea (Barzoi), Alina și Aurel (Dumitrescu), tanti Geta, nenea Florin, părintele Mihai Vișoiu, iconarul Ioan Popa, Cătălin Ilioiu, Afrodita, Andreea (Băndoiu) Preda, Cătălin Sturza, Virgiliu Gheorghe, irina, Andreea Marinescu, Ionela Neculau. Mulți și.au făcut program, mă sună zilnic, săracii.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal">Unii mi.au cumpărat medicamente.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal">Maicile de la Brebu mă ajută neobosite, zi și noapte.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal">Amănunt exotic: părintele A. îmi dă ascultare să beau 3 căni
de lapte cu untură de bursuc! Întărește plămânul. După ce îmi revine mirosul,
constat că untura miroase rău a bursuc. Deci trebuie să <span style="mso-spacerun: yes;"> </span>beau f repede.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal">M.am gândit la prietenul Sorin Stoica. Și el cu plămânii
praf. El la Bănești, eu la Brebu. Cu o diferență de niște ani scurși între cele
două momente, evenimente.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal">Fiecare vrea să mă ajute. Le simt ajutorul. Simt rugăciunile
tuturor. Pe de altă parte, sunt un punct dureros, de nesfârșită suferință. Un
punct fără deschidere spre alte puncte, să formez cu ele linia.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal">M.a ajutat mult legătura cu părintele duhovnic. Fiindcă în iureșul
de stări din tine nu mai ai criteriu, reper. Mintea ți se preschimbă, din
înșelare în înșelare.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal">Afară e toamnă. Am zărit prin <span style="mso-spacerun: yes;"> </span>fanta perdelei nebunia frunzelor. Lumina
soarelui pătrunde la mine filtrată prin niște perdele albe. Probabil peisajul
m.ar fi aruncat în melancolie. <o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal">Aș dori ca viața să continue ca o nouă șansă, de la
Dumnezeu, pentru a fi MAI BUN. În sens creștin.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal">Final? Neașteptat. Să vedem în ce sens. Deocamdată, zac în
continuare. Scuip din plămânul drept o spumă albă. Sunt ca o mașină de spălat
care secretă dero.<o:p></o:p></p>
PS.<br />
<p class="MsoNormal">A 18.a, a.19.a zi. Simt în continuare durere în omoplatul
drept. Îmi păcăne o coastă când respir – pe partea stângă, posibil cea fisurată
la box. Greutate enormă în picioare. Dificultate mare la mers. Mi.au slăbit
picioarele, mușchii. Mă trezesc, de câteva nopți, la 2, 3. Cu dureri de cap. E
bine că pot spune „Doamne, Iisuse” în liniște. <o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal">Fac inhalații cu metilen de 2 ori pe zi. Iau oxigen lichid,
argint și cupru coloidal, vitamina C praf.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal">Covid.ul îți dezintegrează ego.ul. <o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal">În acel chin trupesc și sufletesc, am <span style="mso-spacerun: yes;"> </span>căutat pe net un îndreptar de spovedanie. Am
găsit unul, l.am folosit în spovedania generală trimisă părintelui Dionisie. Am
văzut, în final, că era îndreptarul scris de Valeriu Gafencu. Citeam, în boală,
de zile bune din „Întoarcerea la Hristos”. Am văzut în asta un semn că el mă va ajuta. Ciprian Voicilă<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal"><o:p> </o:p></p>
<p class="MsoNormal"><o:p> </o:p></p>
<!--EndFragment-->Ciprian Voicilahttp://www.blogger.com/profile/11385523710848179329noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1849950165797524609.post-74774704515714487392021-11-02T21:06:00.006-07:002021-11-02T21:16:55.953-07:00Ofrandă sfinților, mucenicilor, mărturisitorilor din temnițele comuniste<div class="separator" style="clear: both;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhbGpXZQff6YxLCyiQir1GBysGBXcf9vCWRf9R-QaCPjWR2zeb1T4VOEx7bEsRTp8lGd1bxCTyZxtxJkjVins_1g71ZxuBv_4ZYLF719Vra65ZxhfO6ixhusyHT9kvV2E1FHUdxHrb89YSd/s1067/Maica-Domnului-si-Sfintii-Inchisorilor.jpg" style="display: block; padding: 1em 0px; text-align: center;"><img alt="" border="0" data-original-height="1067" data-original-width="800" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhbGpXZQff6YxLCyiQir1GBysGBXcf9vCWRf9R-QaCPjWR2zeb1T4VOEx7bEsRTp8lGd1bxCTyZxtxJkjVins_1g71ZxuBv_4ZYLF719Vra65ZxhfO6ixhusyHT9kvV2E1FHUdxHrb89YSd/s320/Maica-Domnului-si-Sfintii-Inchisorilor.jpg" /></a></div>
Am citit dinaintea voastră atâtea condace, atâtea icoase încât rănile voastre s-au înscris, cu litere sângerii, în trupul meu. Am uitat de rănile mele, de foamea mea strecurată ca un șobolan hulpav în măruntaie. De setea mea, care-mi ardea nemilos buzele. Am lăsat în urmă singurătatea mea, singurătatea nebunului prins în chingile cămășii albe, de forță, cu viața albită de doruri, bucurii, năzuințe, prinsă în ghearele nemiloase ale destinului. Ce însemna singurătatea mea de bufniță ascunsă sub dărâmături, în fața singurătății voastre de criptă rece, zidită parcă-n veșnicie?
Am călătorit cu voi în duh. Am dormit pe priciul de gheață. Am mâncat zeama aia râncedă, cu voi, din gamelă. M.am îngropat cu voi sub pământ, în Casimca jilavei Jilava. Dorurile voastre, pentru mama părăsită, pentru iubita rămasă ca o mireasă vădană în noaptea nunții, pentru iubita abandonată pe malul celălalt al timpului, pentru copiii în urechile cărora nu erați altceva decât personaje în file de poveste, toate dorurile astea mi-au străpuns nemilos inima. V-am plâns, nopți în șir, când vă-ntorceați, cu trupurile zdrobite în celulă.
Viețile voastre le-am însemnat ca un scrib, uneori entuziast, alteori doar conștiincios, pe coala mototolită a sufletului meu. Vă port, deci, în mine, ca pe o icoană vie.<div> Pe tine, Valeriu, curat și frumos ca un crin.</div><div> Pe tine, Ioane, apostol al mărturisitorilor. </div><div>Pe tine, Gheorghe, făclie a Numelui Domnului.
Pe tine, Părinte Gherasime, dascăl al iubirii de vrăjmași. </div><div>Pe tine, Părinte Justine, piatră de granit a credinței. </div><div>Pe tine, Mircea, minte strălucitoare, insuflată de Duh. </div><div>Pe tine, Părinte Ilie, tămăduitor nedezmințit al rănilor. </div><div>Pe tine, Radu, glas al lui Hristos și al dorurilor voastre neostoite. </div><div>Pe tine, Părinte Gheorghe, podoabă a Bisericii nebiruite de Antihrist. </div><div>Pe tine Constantin, poet și înțelept nou-mucenic al Logosului întrupat. </div><div>Pe tine, Părinte Dimitrie, cel ce în grele pătimiri ai fost ocrotit de aripa îngerului. </div><div>Pe tine, profesore George, rector inegalabil al Aiudului și reper al demnității umane. </div><div>Pe tine, Părinte Arsenie, întruchipare a gândului treaz, în zbor necurmat spre Dumnezeu. </div><div>Pe tine, Traian, propovăduitor înfocat al rugăciunii fără de sfârșit. </div><div>Pe tine, Gelu, model de dârzenie în cumplitele suplicii din închisoarea Piteștiului.</div><div> Pe tine, Părinte Daniile, scânteie miraculoasă a Rugului Aprins. </div><div>Pe tine, Aspazia, suflet de nea pe care a poposit Lumina lină a lui Hristos. </div><div>Pe tine, monahule Nicolae, crainic inegalabil al credinței creștine și al îndrăgostirii de neamul românesc. </div><div>Pe tine, Părinte Atanasie, vestitor al credinței vii, hrănite din foame, batjocuri, schingiuiri.</div><div> Pe tine, Octavian, martor al proniei divine, vie la vreme de ispite și cazne. </div><div>Pe tine, Părinte Adrian, străjer de oțel al credinței cristaline, în Hristos. </div><div>Pe tine, Cuvioase Marcu, nou Iov, ce-ai îndurat, fără crâcnire, cumplite munci sub tăvălug. </div><div>Pe tine, maică Mihaela, care ai apărat cu prețul vieții, de spurcatul glonț bolșevic, icoana Născătoarei de Dumnezeu. </div><div>Pe tine, părinte Arsenie, gând învăluit în trezvie, zburând neabătut spre Hristos.
Pe tine, Părinte Ioane, cel ce L-ai eliberat pe Hristos din chivotul în care îl întemnițaseră slujitorii apostați,
Dăruindu-l tuturor creștinilor, spre nemurirea lor.
(Ciprian Voicilă)</div>Ciprian Voicilahttp://www.blogger.com/profile/11385523710848179329noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1849950165797524609.post-64033700975355769042021-11-01T18:46:00.002-07:002021-11-01T18:52:07.387-07:00Nea MarcelA trecut la Domnul Marcel Petrișor, un prieten și un povestitor fără pereche.
La fiecare întâlnire îl provocam să ne povestească iar și iar despre larii și penații noștri: Gheorghe Calciu, Constantin Oprișan, Petre Țuțea.
Era un domn descins din timpurile aurorale ale României interbelice. Avea un cuvânt fascinant, prin care te făcea să vezi aievea întâmplări vesele și triste din Bucureștiul interbelic. De pildă, cea cu poetul Ion Barbu (Dan Barbilian) care într.o noapte, supărat pe englezi, a început să rostească românește cuvinte englezești. Cu Petre Țuțea care, întâlnindu-l odată pe stradă pe Adrian Marino, proaspăt autor al unui "Dicționar de idei" i-a atras atenția că ideile nu stau în dicționar, ci în empireu.
Frânturi de discuție: "Nea Marcele, îmi închipui că este cumplit să trăiești cu gândul că poți fi executat oricând, la orice oră din zi sau din noapte!" "Dragul meu, la început, da. Apoi te obișnuiești. Omul se obișnuiește cu toate. Ți se face foame, somn..."
"Ce ai suportat cel mai greu în temniță: frigul, foamea?" "Da, era foamea dar mai era ceva: în Casimca Jilavei aveai senzația că cel de lângă tine îți stă pe nervii întinși la maxim".
Altădată: " Voi veți avea de luptat cu ceva mai cumplit decât am luptat noi. Cu corectitudinea politică". "Nea Marcele, de ce mă ajuți?". "Dragă,
ca să îi ajuți și tu pe alții, la rândul tău".
Într-o lume obsedată de planificare, nea Marcel, cu un zâmbet ironic, ne tot repeta: "Omul propune, Dumnezeu dispune".
De la nea Marcel am învățat, printre altele, măsura prieteniei. Cât de impresionant era când nea Marcel ne povestea cum a încercat Gheorghe Calciu să prelungească zilele prietenului său, Constantin Oprișan, tăindu-și venele, dându-i să bea din sângele său!
Cât de mult poți iubi un om, un prieten, încât să reții ani de zile poemele sale, ultima mărturie a spiritului său, cu gândul de a nu le lăsa să se piardă în uitare, să fie înghițite de râul Lethe? Așa făcuse el, împreună cu părintele Calciu și cu Iosif V. Iosif, cu poemele filosofice și creștine ale mărturisitorului Constantin Oprișan. Ne repeta adesea:
"Să nu te-ntorci din cale
Când Duhul Rău te minte
Căci vei rămâne pururi
În a Sodomei carceri.
Prin fier, prin foc, prin apă
Dar numai înainte
Căci drumurile-n spirit
Nu suferă întoarceri".
Tot așa, povestea cum "Ghiță Calciu" îl salvase de la moarte și vreme de mai multe luni el și Iosif V. Iosif îi cedaseră porția lor amărâtă de pâine ca să se întremeze.
Nea Marcel a fost unul dintre cei mai vii oameni pe care i-am întâlnit. De aceea îmi este greu să accept gândul că nu mai este printre noi.
Mă mângâi cu speranța că odată ajuns pe tărâmul de dincolo, la un symposion platonic, le va povesti vechilor săi prieteni, "Ghiță Calciu", "Costache Oprișan", "nea Petrache" ce s-a mai petrecut, între timp pe pământ, prin ce pățanii am mai trecut noi, românii, noi, creștinii. (Ciprian Voicilă)
(În <div class="separator" style="clear: both;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgndc2fYq2XkQgSBRAVAB6xt_WlT8QPlwNrMyof8MB3BhjqxayZsg7eTi8P6u-pQhQVMCBqSzHafmN5F0dmYD17DRt1BaeYrhyphenhyphenMAXnW2hdJl1epsvPkRNVBb1iCTX6cY-buSNcuGB_XNCyR/s720/FB_IMG_1635817355086.jpg" style="display: block; padding: 1em 0; text-align: center; "><img alt="" border="0" width="320" data-original-height="541" data-original-width="720" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgndc2fYq2XkQgSBRAVAB6xt_WlT8QPlwNrMyof8MB3BhjqxayZsg7eTi8P6u-pQhQVMCBqSzHafmN5F0dmYD17DRt1BaeYrhyphenhyphenMAXnW2hdJl1epsvPkRNVBb1iCTX6cY-buSNcuGB_XNCyR/s320/FB_IMG_1635817355086.jpg"/></a></div>foto, alături de un alt prieten drag, Șerban Beloiu)Ciprian Voicilahttp://www.blogger.com/profile/11385523710848179329noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1849950165797524609.post-11357943785905594232021-10-31T19:55:00.002-07:002021-11-01T18:49:51.107-07:00Domnul Marin Răducă<p></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg9_RIni12BM5zhFjhlhq3rQ3tb2lullSEq28Y3KOA3uw1du7WBCDXcNjAf-tfxY7aVrIDBd5BQNF9rFvFV18M_BdK5WxuPFG2loAI9trRKoU-l_hnMc-VT_lF2B5_YfBlSo8-ert4loEIc/s609/FB_IMG_1635734850204.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="609" data-original-width="469" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg9_RIni12BM5zhFjhlhq3rQ3tb2lullSEq28Y3KOA3uw1du7WBCDXcNjAf-tfxY7aVrIDBd5BQNF9rFvFV18M_BdK5WxuPFG2loAI9trRKoU-l_hnMc-VT_lF2B5_YfBlSo8-ert4loEIc/s320/FB_IMG_1635734850204.jpg" width="246" /></a></div><br /> Pe lângă domnul Marin Răducă puteai trece fără să-l observi. Îl ajuta să se ascundă de privirile indiscrete statura sa de ființă mică. Un om mic, dar cu un suflet care tindea să cuprindă lumea toată. Prefera să tacă, mai degrabă, decât să vorbească. Aflase, poate, cât de neprețuită e tăcerea, cât de volatile sunt cuvintele, în cei aproape 4 ani de singurătate trăită la izolator.<p></p><p>Însă noi, tinerii sosiți de la sute de kilometri, eram însetați de cuvintele sale, culese nu din cărți, ci din amara suferință, al cărei pahar îl băuse vreme de 20 de ani.</p><p>Privindu-l mai atent, te izbeau trandafirii răsăriți în obraji, care deveneau și mai vii prin contrast cu capul său mic și dalb. Chipul îi era animat de o vioiciune copilărească. Era suficient să îl privești, să știi că acest omuleț îndurase 20 de ani de carceră, să îți inunde, pe loc, inima un val de optimism, de credință în victoria finală a luminii, păcii, bucuriei de a fi.</p><p>Privindu-l pe domnul Răducă, îți aminteai că Dumnezeu și-a ales cele slabe ale lumii ca să le facă de rușine pe cele tari. Punându-se pe sine în umbră, vorbea cu dragoste și recunoștință despre toți oamenii mari pe care îi cunoscuse în România subterană (plină de mucenici, eroi, haiduci), dar îndeosebi despre Valeriu, Sfântul închisorilor, și despre Căpitan.</p><p>Domnul Marin Răducă a fost unul din puținii isihaști pe care mi-a fost dat să îi întâlnesc. </p><p>Sfătuia să nu rostim Rugăciunea cu scopul de a o dobândi, ci firesc. Și să fim perseverenți în lucrarea ei. Rugăciunea lui Iisus fiind tămăduitoare de patimi sufletești, dar și de boli trupești, așa cum se convinsese, de-a lungul îndelungatei sale vieți, domnul Marin Răducă însuși.</p><p>Cuvintele sale erau înrădăcinate în Cuvânt. Și se hrăniseră din clipe cumplite de părăsire, din suferințe trupești și morale, din crezul nezdruncinat al generației din care a răsărit. Un crez care avea trei cuvinte de acces: Dumnezeu și neamul românesc.</p><p>Câți martori ai Cuvântului mai avem printre noi, al căror cuvânt să atârne atât de greu? Atât de plin și de dătător de sens? (Ciprian Voicilă)</p>Ciprian Voicilahttp://www.blogger.com/profile/11385523710848179329noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1849950165797524609.post-40655594451648075362021-06-17T22:26:00.008-07:002021-06-17T22:36:21.070-07:00La Editura Areopag a apărut ediția a doua a volumului "Despre Părintele Macarie"<p></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://m.librariasophia.ro/carti-Despre-P%C4%83rintele-Macarie-Voicila-Ciprian-so-21305.html" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1600" data-original-width="720" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjEzl_AXDkWUBjBH3mRnziKyUVgzXa0O1WHaR7A2OViCTs2nCPLnAcrn7fPqcCs0I5IxI9pgrIb1hVaki0VK0jyfOp4QCzYKCvEZ87HPLA4E67DUevaneHIrfqUwIPCUhMm0ByGeFk17Kb6/s320/Screenshot_2021-06-18-08-21-05-91.jpg" /></a></div><div><br /></div> O puteți comanda la Librăria <a href="https://m.librariasophia.ro/carti-Despre-P%C4%83rintele-Macarie-Voicila-Ciprian-so-21305.html de">Sophia</a><p></p>Ciprian Voicilahttp://www.blogger.com/profile/11385523710848179329noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1849950165797524609.post-28498705389178019722021-06-15T11:15:00.003-07:002021-06-15T11:31:12.752-07:00Cenaclul "Constantin Oprișan" stă să se ivească<p> O idee excelentă!</p><p>Un cenaclu deschis, în primul rând, tinerilor creștini, cu preocupări literare:</p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjDjOqE1N4VSlR8RrfuR-FYgjiMAvFKEvPAF9eU6DRdMyU_eeyHCHqTyH3ZgW9PXn1z2VvGGJxGztHV2ycJme2VR9Bp3dJoXUUj9LYWGZaJ6GahJcVow-F21oep5t_wlskiuYTiLquywMbB/s1600/Screenshot_2021-06-15-20-37-14-57.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1600" data-original-width="720" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjDjOqE1N4VSlR8RrfuR-FYgjiMAvFKEvPAF9eU6DRdMyU_eeyHCHqTyH3ZgW9PXn1z2VvGGJxGztHV2ycJme2VR9Bp3dJoXUUj9LYWGZaJ6GahJcVow-F21oep5t_wlskiuYTiLquywMbB/s320/Screenshot_2021-06-15-20-37-14-57.jpg" /></a></div><br /><a href="https://cenaclulconstantinoprisan.wordpress.com/contact/">https://cenaclulconstantinoprisan.wordpress.com/contact/</a><p></p><p>"Cenaclul Constantin Oprișan</p><p>Va fi înființat în anul 2021 cu scopul salvării și re-românizării literaturii din țările noastre – România și Basarabia.</p><p><br /></p><p>Vom realiza aceasta în numele și cu sprijinul scriitorilor care s-au sfârșit în închisorile carliste și comuniste – Constantin Oprișan, Părintele Daniil (Sandu) Tudor, Nae Ionescu, Vasile Militaru, Valeriu Gafencu – și cu sprijinul tuturor celor care au trecut prin ele, mulți, începând cu Radu Gyr, Vasile Voiculescu, IPS Bartolomeu Anania, Ioan Ioanolide, Virgil Maxim, Demostene Andronescu și câți alții…</p><p><br /></p><p>Literatura noastră a apucat-o pe un drum greșit și trebuie să-și schimbe destinul.</p><p><br /></p><p>E nevoie de o generație de scriitori care să ridice autenticitatea adusă de Fracturism la dimensiunea Operei și a Națiunii.</p><p><br /></p><p>Până când să fim blocați în frântură și imitație? De ce să nu avem operă și originalitate?</p><p><br /></p><p>Vrem să provocăm o trezire, o regăsire a literaturii române, neocolind cărarea suferinței. Cu vorbele poetului Constantin Oprișan:</p><p><br /></p><p>„Şi izbucneşte-n hohot: de ce n-am mers cu dânsul,</p><p>Să-i sprijin eu povara şi muntele să-l sui?</p><p>Am plâns, dar El cu haina mi-a şters pe faţă plânsul</p><p>Şi port de-atunci şi astăzi în lacrimi chipul Lui.”</p><p><br /></p><p>Toți tinerii care cred cu tărie în Dumnezeu, în destinul acestei țări și în puterea lor de a deveni mari clasici ai literaturii române să vină alături de noi.</p><p><br /></p><p>Cei care șovăie, mai bine să renunțe de acum. Pentru că vom avea mult de muncă și vor fi multe împotriviri.</p><p>Marius Ianuș (coordonator)</p>Ciprian Voicilahttp://www.blogger.com/profile/11385523710848179329noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1849950165797524609.post-60579218812231949422021-06-13T06:25:00.004-07:002021-06-13T06:42:04.197-07:00Cele mai bune volume semnate de Danion Vasile<p> </p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjwTDI454ndgJsvyEpWpm-eCyl6qWATJF5nsUZrmg1vDjG5OWiS79MH4rgOinA-7ysW6ST4z1UrRGgTnCvEYzaKyHEnuU0kCZCwQwW5WTg8mOPIx_zgVoRplB8IeGKq6c6JMlCEvK6sHKnm/s1600/Screenshot_2021-06-13-16-23-39-38.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1600" data-original-width="720" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjwTDI454ndgJsvyEpWpm-eCyl6qWATJF5nsUZrmg1vDjG5OWiS79MH4rgOinA-7ysW6ST4z1UrRGgTnCvEYzaKyHEnuU0kCZCwQwW5WTg8mOPIx_zgVoRplB8IeGKq6c6JMlCEvK6sHKnm/s320/Screenshot_2021-06-13-16-23-39-38.jpg" /></a></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">Le puteți cumpăra accesând linkul <a href="https://areopag.ro/magazin/set-cele-mai-bune-carti-10-carti-scrise-de-danion-vasile/">https://areopag.ro/magazin/set-cele-mai-bune-carti-10-carti-scrise-de-danion-vasile/</a></div><br /><p></p>Ciprian Voicilahttp://www.blogger.com/profile/11385523710848179329noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1849950165797524609.post-57465720058072099192021-06-13T06:02:00.004-07:002021-06-13T06:19:10.084-07:00Din volumul "Despre Părintele Macarie", în curs de reeditare la Areopag. O nouă mărturie urmată de postfața semnată de Danion Vasile<p></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjrAQDodxgWq4HXvKqGuU4B_mc9u1EjOWkAkYNhVjN0_OXe8xTG2hBTUPzizFwDxiJFKeZkk0dTtXCgI65707naVaKt_pFsdx3SuTKJELBTOkJCjcLPDddD0OdCRZn0QfAQGkbpkO9WRfjL/s741/IMG_20210613_161426.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="741" data-original-width="373" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjrAQDodxgWq4HXvKqGuU4B_mc9u1EjOWkAkYNhVjN0_OXe8xTG2hBTUPzizFwDxiJFKeZkk0dTtXCgI65707naVaKt_pFsdx3SuTKJELBTOkJCjcLPDddD0OdCRZn0QfAQGkbpkO9WRfjL/s320/IMG_20210613_161426.jpg" /></a></div><br /> Părintele Macarie, un părinte<p></p><p>cu viață sfântă </p><p><br /></p><p>Despre părintele Macarie aș putea scrie o carte întreagă, cu toate că ne-am întâlnit doar de trei ori până în prezent.</p><p>O să încerc să rezum ce vreau să spun, pentru a nu plictisi cititorul cu toate întâlnirile cu dânsul.</p><p> La începutul anului 2020, împreună cu niște prieteni, am organizat un pelerinaj spre sfintele mănăstiri din zona Moldovei. Primul popas a fost la Mănăstirea Petru Vodă, spre a ne închina la mormântul Părintelui Justin Pârvu.</p><p>Ne-am închinat la mormântul părintelui, pe urmă am mers în sfânta biserică, pentru a ne închina sfintelor icoane. În biserică am găsit un părinte slujitor care citea pomelnicele credincioșilor. Am lăsat şi noi câte un pomelnic şi, înainte de a pleca spre mănăstirile următoare, l-am rugat pe acel părinte să ne spună un cuvânt de folos. Părintele ne a întrebat de unde suntem. I-am răspuns că suntem din județul Sălaj şi că dorim să vizităm mai multe mănăstiri: Neamț, Secu, Sihăstria, Sihla şi altele, la care părintele ne-a răspuns:</p><p>- Ce cuvânt de folos să vă dau eu vouă, din moment ce-l aveţi lângă voi pe părintele Serafim Bădilă de la Cășiel?</p><p>Atunci am spus, bucurându-mă, că părintele este chiar duhovnicul nostru. </p><p>Pe urmă el ne-a recomandat să mergem neapărat la părintele Macarie, la Muntioru. Noi nu auziserăm nimic nici despre această mănăstire, nici despre acest părinte. Ajunşi acasă, ne-am documentat, citind şi vizionând nişte videoclipuri cu şi despre părintele Macarie.</p><p>Peste câteva luni, în data de 27 octombrie 2020, am organizat un nou pelerinaj, de data aceasta având ca ţintă Mănăstirea Muntioru. Făcându-ne planul, înainte de a pleca la drum, şi văzând că sunt vreo 600 km doar dus, am căzut de acord să mergem cu cea mai bună mașină pe care o deținea unul dintre noi. Pe drum, unul din pelerini a început o discuţie despre preoţi, spunând încontinuu că nu mai sunt preoți buni, că toţi umblă doar după partea financiară şi lasă la o parte mântuirea sufletelor credincioşilor şi chiar a sufletelor lor. Era nemulţumit că nu se mai fac minuni, că nu mai sunt preoţi cu har şi zicea câte şi mai câte.</p><p>Atunci am intervenit în discuţie, spunându-i că doar într-o oarecare măsură are dreptate, dar că există şi preoţi cu har şi trăitori, însă nu-i cunoaştem noi. El, indignat, m-a întrebat:</p><p>- Cunoşti tu vreunul ?</p><p>I-am răspuns: </p><p>- Cu ajutorul lui Dumnezeu cunosc trei, dar cu siguranţă sunt mult mai mulţi. </p><p>- Care sunt cei trei ?</p><p>- Părintele Serafim Bădilă (de la Căşiel), părintele Irineu Curtescu (de la Ponor) şi părintele Macarie (de la Muntioru).</p><p>I-am explicat că, dacă atunci când trupul se îmbolnăveşte căutăm cei mai buni medici din ţară şi de peste hotare, trebuie să facem acelaşi lucru şi pentru suflet, căutând la nevoie cei mai buni preoţi. Cu aceasta, subiectul nostru a fost încheiat.</p><p>Ajunşi aproape de mănăstire, înainte de a urca muntele, mașina cu care mergeam s-a defectat. Problema nu era că nu aveam cu ce urca muntele, fiindcă la baza muntelui ne-am dat întâlnire cu alt grup de la Bucureşti, care aveau o maşină 4x4 potrivită pentru a urca până la mănăstire.</p><p>Având semnal la telefon, am sunat la patru mecanici, pentru a cere un sfat, cu speranţa că vom reuşi să pornim mașina. Menționez că pe bord era indicată apariţia unor defecţiuni.</p><p>Aș dori să nu omit un lucru foarte important: doi dintre mecanicii consultaţi, cărora le-am trimis fotografii cu defecţiunea afişată la bord, sunt printre cei mai buni mecanici din zona Clujului. Răspunsul lor a fost la fel: că ei au mai întâmpinat această problemă şi că maşina trebuie dusă neapărat la un service auto. </p><p>Toţi fiind cu moralul la pământ, nu știam ce să mai facem. La un moment dat, mi-a venit o idee şi le-am zis celor cu care eram să urcăm la părintele Macarie, fiind convins că dânsul o să ne poată ajuta. Eu am crezut aceasta fiindcă văzusem un reportaj în care, cu adâncă smerenie, părintele zicea că a văzut îngeri şi chiar pe Mântuitorul Hristos stând sus pe munte. </p><p>Ajunşi la mănăstire, am mers în biserică, ne-am închinat şi am scris fiecare câte un pomelnic, pentru a-l da părintelui Macarie.</p><p>Nevăzându-l în biserică, am întrebat un părinte dacă ştie unde este bătrânul Macarie.</p><p>Răspunsul lui a fost să-l aşteptăm, pentru că este la chilie şi urmează să coboare. </p><p> Aflând unde este chilia dânsului, ne-am gândit să-i ieşim în întâmpinare, aşteptându-l la vreo 15-20 metri mai jos de aceasta. M-a urmat un prieten cu prietena sa, restul aşteptând în biserică.</p><p>În câteva clipe a apărut părintele Macarie împreună cu părintele Valerie.</p><p>M-am plecat, cerându-i binecuvântare părintelui Macarie, şi zicându-i că ni s-a stricat maşina.</p><p>Părintele mi-a răspuns:</p><p>- Ce să vă fac eu? Mergeţi la primărie, la poliţie, vedeţi voi ce faceţi.</p><p>Părintele ne-a pus credinţa la încercare. Următoarea întrebare a părintelui a fost, arătând spre cuplul de mai jos:</p><p>- Cum sunt finii ăştia ai tăi ?</p><p>Eu i-am răspuns că nu îmi sunt fini, la care dânsul a continuat:</p><p>- Sunt cuminţi finii ăştia ai tăi? </p><p>I-am răspuns din nou:</p><p>- Sunt cuminţi, dar v-am mai spus că nu îmi sunt fini. </p><p>Atunci el a încheiat:</p><p>- Lasă, că o să vezi. </p><p>Cuvintele părintelui s-au adeverit, căci după șapte luni am fost rugat de cei doi să le devin naş. În momentul de faţă sunt finii mei. </p><p>După slujbă l-am rugat pe părinte să stea cu noi de vorbă. Foarte greu s-a lăsat convins. Ne-a primit pe toţi deodată. Dându-i părintelui pomelnicele, ne-a întrebat despre familie şi despre copii. </p><p>Pe drum unul dintre pelerinii cu care ne aflam în mașină zisese la un moment dat că are mici certuri cu soția sa și a adăugat: „Dacă o pun pe soție să aleagă între mine și maică-sa, soția o alege să trăiască cu soacra mea”. Ajungând la părintele Macarie, fiind toți de față, ne-a întrebat în ordine pe fiecare despre familie și dacă avem copii. Când a sosit rândul acelei persoane, părintele i-a zis: „Mă, nu te mai tot certa cu soția ta!”</p><p>Celălalt a spus: „Aveți dreptate, în ultima perioadă am avut ceva certuri mai aprinse, dar o și iubesc”.</p><p>La care părintele i-a zis: „Mă, dacă o pui pe nevastă-ta să aleagă între tine și maică-sa, o alege pe maică-sa”. Părintele a reprodus exact ceea ce el ne spusese pe drum).</p><p>Când l-a întrebat pe altul din grup dacă are copii, acela a răspuns că are. Părintele l-a întrebat:</p><p>- L-ai scris pe pomelnic ? </p><p>Tatăl i-a arătat unde era scris numele fiului său pe pomelnic. Uitându-se părintele la nume, i-a zis:</p><p>- Nu vorbeşte copilul, nu zice „mama” şi „tata”, dar cu ajutorul lui Dumnezeu îşi va reveni încet. (Într-adevăr, aşa este, băieţelul are o formă uşoară de autism).</p><p>L-a întrebat pe următorul dacă este căsătorit, a răspuns că nu este, fiindcă nu a putut face nunta, având în vedere situaţia epidemiologică din ţară. </p><p>Părintele îi zice:</p><p>- Bine, bine dar cununia religioasă puteai să o faci, pentru a nu trăi în desfrâu. </p><p>Îi mai aminteşte părintele despre un păcat şi îi zice că pentru acel păcat i s-a stricat maşina (părintele neştiind de la noi cine era proprietarul maşinii).</p><p>Multe alte lucruri ascunse şi doar de noi ştiute au fost aduse de către părintele la lumină.</p><p>Ne-a binecuvântat şi ne-a urat drum bun.</p><p>Eu m-am întors din nou, singur, voind să-i mai zic ceva. Dânsul m-a chemat, zicând:</p><p>- Hai, mă! Zi, zi!</p><p> Atunci eu l-am rugat să zică o rugăciune, să ne pornească maşina, fiindcă, după ce am văzut minuni mult mai mari, făcute prin rugăciunile sale, credeam că va porni.</p><p>Dânsul a zis:</p><p>- Bine, mă!</p><p>A zis o rugăciune scurtă, specificând la sfârşit că minuni au fost mult mai multe, dar nu mi le poate spune.</p><p>Afară m-a aşteptat părintele Valerie, chip al blândeţii, dragostei şi smereniei, chemându-mă la dânsul pentru a-mi da nişte cărţi şi icoane pentru mine şi pentru ceilalţi. </p><p>I-am mulţumit şi l-am rugat să zică şi dânsul o rugăciune pentru noi, fiindcă avem maşina defectă. </p><p>M-a întrebat: </p><p>- Dar nu i-ai zis părintelui Macarie? </p><p>- I-am zis şi a spus să mergem liniştiţi. (Am crezut în cuvântul părintelui Macarie, dar în acea situaţie tensionată voiam să se roage mai multă lume, amintindu-mi de cuvintele Mântuitorului: Unde sunt doi sau mai mulţi adunaţi în numele Meu, acolo voi fi şi Eu.)</p><p>Pe urmă, părintele Valerie a exclamat:</p><p>- Cum să nu zicem o rugăciune ? Pentru rugăciunile Sfântului Arhimandrit Arsenie Boca şi ale stareţului meu Macarie, Doamne, Iisuse Hristoase, porneşte-le maşina şi cu pace să ajungă la casele lor. </p><p>M-a rugat să fac semnul sfintei cruci pe capotă, când ajung la mașină. </p><p> Când am ajuns în parcare, tovarăşii de călătorie erau puțin revoltaţi, crezând că am pierdut timpul, nefiind conştient de situaţia gravă în care ne aflam din cauza maşinii defecte. </p><p>Am încercat să-i calmez, zicându -le că maşina va porni după cuvintele părintelui Macarie şi ale părintelui Valerie. </p><p>Ajunşi la maşină, nimeni din grup nu a crezut că o să pornească şi, spre slava lui Dumnezeu, cu ajutorul Maicii Domnului, al tuturor sfinţilor şi cu rugăciunile stareţului Macarie şi ale părintelui Valerie, după ce am făcut semnul sfintei cruci pe capotă, maşina a pornit şi de atunci nu a mai făcut probleme.</p><p>Acel tovarăş de călătorie, care era revoltat la început, s-a convins că mai sunt preoţi buni şi în zilele noastre. </p><p>A doua oară când am fost la Muntioru ne-am întâlnit cu alt grup de pelerini. Părintele ne-a scanat pe toţi, zicându-ne fiecăruia problemele şi patimile ascunse. </p><p>Unui domn din grupul nostru, care venise la Muntioru pentru că avea o problemă, nu putea face copii, când l-a văzut, părintele l-a întrebat:</p><p>- Ți-s morți toți?</p><p>La care domnul a răspuns că nu îi sunt morți, fiindcă îi trăiește familia.</p><p>La care părintele: „Nu, mă, nu, spermatozoizii ți-s morți toți”.</p><p>- Așa e, părinte, deși de mulți ani ne dorim un copil...</p><p>Apoi, părintele i-a mai zis:</p><p>- Mă, nu mai fuma !</p><p>Domnul acela a crezut că părintele are un simţ al mirosului mai dezvoltat. Atunci, părintele, citindu-i gândul, a continuat:</p><p>- Mă, te mai doare operaţia ? </p><p>Doar atunci acel domn a realizat că stă de vorbă cu un om al lui Dumnezeu, care ştie toate despre tine, fără să te cunoască dinainte. </p><p>A treia oară când am fost la părinte, am intrat la dânsul şi mi-a zis:</p><p>- Mă, de ce nu te-ai făcut călugăr ? Ai avut două chemări. Erai un călugăr mare!</p><p>I-am răspuns: </p><p>- Aşa este, am dorit sa fiu călugăr, dar am avut o ispită.</p><p>Părintele, văzând cu duhul ispita la care făceam referire, mi-a zis: </p><p>- Mă, să-l ierţi! Fiindcă are şi el neputinţa lui şi diavolul nu a vrut să te vadă călugăr. </p><p>I-am răspuns:</p><p>- Părinte, l-am iertat din toată inima.</p><p>- Aşa să faci, mă, m-a îndemnat părintele. </p><p>După această discuţie, i-am pus un pomelnic pe masă, cu două nume, unul de bărbat, altul de femeie. Cei doi sunt căsătoriţi de mulţi ani, având şi copii, dar şi-au călcat jurământul făcut înaintea lui Dumnezeu la cununie, ambii având relaţii extraconjugale. L-am rugat pe părinte să se roage pentru dânşii. Părintele s-a uitat la numele lor, zicându-mi cu un ton ridicat, cum nu l-am mai auzit niciodată:</p><p>- Alexandru! Cu oameni de aceştia nu mai veni la mine, lasă-i în pace! </p><p>Mi-am cerut iertare şi am promis că voi fi mult mai atent (menţionez că nu-i spusesem nimic despre dânşii).</p><p>Doresc să mai fac o mărturie. A intrat să vorbească cu părintele Macarie un preot pe care îl cunosc personal - este un om extraordinar, dar avea un păcat ascuns. Când l-a văzut, părintele i-a zis:</p><p>- Părinte, de ce nu posteşti ? </p><p>- Părinte Macarie, postesc. </p><p>- Părinte, de ce nu posteşti?, a repetat părintele Macarie.</p><p>- Postesc, v-am spus că postesc .</p><p>A treia oară, pe un ton mai apăsat, părintele i-a zis:</p><p>- Tu posteşti ce este greu şi ce este uşor nu posteşti !</p><p>Atunci i-a venit un gând părintelui acela şi a zis:</p><p>- Aveţi dreptate, părinte, eu nu postesc miercurile şi vinerile de peste an. </p><p>- Ai văzut, părinte, că nu posteşti cum trebuie? De acum să posteşti.</p><p>Înainte de a pleca spre casă, părintele m-a chemat la dânsul şi mi-a zis:</p><p>- Măi, Alexandru, mi-ai adus un braţ de pomelnice de la tine din oraş, dar tu ce probleme ai ? </p><p>- Vă zic acum problemele mele grave. </p><p>- Ia să aud.</p><p>- Să vă rugaţi lui Dumnezeu să îmi dea înţelepciune, fiindcă mi-am pierdut-o când eram mai tânăr, fiind foarte rău. Nu că acum aş fi mai bun. A doua problemă, mai gravă, e că am o căruţă de păcate şi vă rog să-L rugaţi pe Dumnezeu să mă ierte şi să mă miluiască pe mine, întâiul păcătos.</p><p>Părintele a răspuns:</p><p>- Bine, mă, bine ! </p><p>Şi m-a binecuvântat. </p><p>Vă rog pe toţi cititorii să mă iertaţi pentru cuvântul lung de mărturisire scris despre părintele Macarie şi vă mai rog să mă credeţi că nu am exagerat cu nimic din ceea ce am mărturisit. Ar mai fi mult mai multe de zis, dar mă opresc aici. </p><p>Mă mai întreabă unul, altul: „Cum este părintele Macarie? Pentru că vedem şi auzim că mergi pe la dânsul.” </p><p>Eu le răspund:</p><p>- Este un fel ca şi părintele Arsenie Boca. Sper să nu se supere părintele sfânt Arsenie pentru această analogie. În mintea şi în inima mea sunt sfinţi amândoi. </p><p>Sunt convins şi am certitudinea că părintelui Macarie nu-i plac cuvintele de laudă, dânsul fiind chipul smereniei. Totuşi, am scris aceste mărturii având în gând psalmul 88, versetele 1 şi 2: "Milele Tale, Doamne, în veac le voi cânta". </p><p>Din neam în neam voi vesti adevărul Tău cu gura mea. </p><p> Slavă lui Dumnezeu că ne-a mai lăsat nouă, păcătoşilor, asemenea oameni ca părintele Macarie în această lume anarhică.</p><p>Sfântul Apostol Pavel face referire la asemenea oameni în Epistola către evrei (11, 38): "Ei, de care lumea întreagă nu era vrednică…"</p><p>(Alexandru Chiorean, Jibou, jud. Sălaj)</p><p><br /></p><p> </p><p>Nota editorului</p><p><br /></p><p>Avem reflexul de a ne plânge că numărul duhovnicilor iscusiţi a tot scăzut (parcă exagerat de mult faţă de ritmul în care a crescut numărul călăuzelor oarbe şi al ereziarhilor de tot felul). Totuşi, până în vremurile din urmă, Dumnezeu va avea aleşii Săi, care vor duce lupta cea bună pentru Hristos, povăţuind poporul pe calea mântuirii. Avva Macarie Beşliu este unul dintre părinţii cărora generaţia veche – ai cărei reprezentanţi au trecut, aproape toţi, la Domnul – le dă ştafeta (şi cuvintele de apreciere ale părintelui Justin Pârvu faţă de părintele Macarie, incluse în cartea de faţă, confirmă acest fapt).</p><p>Ciprian Voicilă a lucrat cu entuziasm la prima carte despre viaţa şi lucrarea părintelui Macarie, luându-i acestuia primul interviu biografic şi strângând mărturii ale ucenicilor săi. (Titlul inițial al cărţii a fost Părintele Macarie Beşliu – Ctitorul cu mâini de aur.) Drumul deschis de Ciprian Voicilă a avut reverberaţii imediate. Nu după multă vreme, a apărut un alt volum, scris de părintele Mihail Milea de la Buzău, intitulat "Părintele Macarie, în slujba Sfântului Cuvios Vasile de la Poiana Mărului" (cartea a apărut sub pseudonimul Sava Bogasiu).</p><p>După apariţia primei ediţii a cărţii despre părintele Macarie, Ciprian Voicilă a strâns şi alte mărturii, care au văzut lumina tiparului în anul 2013, în volumul "Despre părintele Macarie". </p><p>Ediția de față are o singură mărturie inedită, cea semnată de Alexandru Chiorean din Jibou – cea așezată la sfârșitul cărții. Mărturia este importantă mai ales pentru că prezintă câteva crâmpeie dintr-o Românie aproape necunoscută, dintr-o Românie ignorată, dintr-o Românie uitată: România, Grădina Maicii Domnului. Mulți români trăiesc într-o țară pe care o cunosc la nivel superficial, fiind manipulați de mass-media, de internet și de rețelele de socializare. Aceasta e, fără îndoială, România lor. România adevărată, România autentică, e cu totul altfel. Ea coexistă cu România artificială, dar este foarte diferită de ea. Pentru mulți români, anul 2020 a fost un an de tensiune, frică, împuținare a credinței. Exact în această perioadă, unii au reușit să se apropie mai mult de Dumnezeu și de oamenii Lui. Același interval de timp, același loc geografic, dar o cu totul altă raportare…</p><p>Nu încerc să prezint o imagine utopică și idilică a țării în care trăim. Sunt conștient că doar ipocrizia ne face să ne batem cu pumnii în piept că suntem majoritar ortodocși pe aceste meleaguri, în timp ce suntem pe un loc de frunte în clasamentul mondial al avorturilor sau în timp ce doar un procent mic de români vine în fiecare duminică la Sfânta Liturghie. În timp ce mulți au renunțat să vină la slujbe de frica de a nu se îmbolnăvi, iar unii dintre cei care vin sărută sfintele icoane (sau sfintele moaște) purtând măști pe fețele lor și temându-se că sărutarea acestora i-ar putea îmbolnăvi. Dar tocmai în această Românie, greu încercată de ispitele veacului, Hristos lucrează în chip minunat, prin ierarhii, preoții și mirenii care îi sunt cu adevărat credincioși în aceste vremuri de cernere a credinței. Să ne rugăm pentru părintele Macarie Beșliu, ca Dumnezeu să îi dea în continuare putere și cuvânt de folos, pentru a putea fi sprijin pentru cât mai mulți credincioși… </p><p>Danion Vasile, 7 iunie 2021</p>Ciprian Voicilahttp://www.blogger.com/profile/11385523710848179329noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1849950165797524609.post-12094333595372945592021-05-13T00:37:00.001-07:002021-05-13T01:19:28.420-07:00O carte adevărată<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiwFHgkEXxusU_J3Qrcz3xgbdo3UXG9qr3dc7auMCkcTqkYi-KjfE1OJQ_LnpLn_zHFCOGqmVvuRWeMaWKl8i-KBU8BbeTIOLP3Q9dBDc1mzC9U3cS7F0MCv21zahQVm27iRXk3L1OF4Zb6/s720/185431775_4346852105371447_1257229093595708739_n.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="509" data-original-width="720" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiwFHgkEXxusU_J3Qrcz3xgbdo3UXG9qr3dc7auMCkcTqkYi-KjfE1OJQ_LnpLn_zHFCOGqmVvuRWeMaWKl8i-KBU8BbeTIOLP3Q9dBDc1mzC9U3cS7F0MCv21zahQVm27iRXk3L1OF4Zb6/s320/185431775_4346852105371447_1257229093595708739_n.jpg" width="320" /></a></div><br /><p><br /></p><p><a href="http://karamazov.ro/images/stories/1.pdf">Descărcabilă de aici.</a><br /></p><p>Cum recunoști o carte cu adevărat mare?</p><p>În vremurile noastre, o carte care-și merită numele supără pe toată lumea. </p><p>"Cursul" este foarte incorect politic. Și supără pe atât de multă lume încât mă tem să nu omit pe cineva: pe progresiști, dar și pe filetiști, pe creștinii de carton, dar și pe membrii confreriilor oculte, pe cei ce se extaziază în fața modernității, pe evoluționiști, dar și pe aceia care încă nu s-au decis dacă au fost creați de Dumnezeu sau provin din maimuță, pe cei ce idolatrizează muzeografic Ortodoxia, dar și pe consumatorii salatei New-Age.</p><p>Nu vă mai pierdeți vremea cu producțiile unor așa-ziși autori (care au scris mai multe cărți decât au citit), cu emanațiile falșilor conservatori, cu cei care vor să fie cu Hristos dar să se bucure și de privilegiile unei bune situări în ierarhia acestei lumi.</p><p>Vrei să descoperi rădăcinile apostaziei contemporane? Citește "Cursul de supraviețuire ortodoxă"!</p><p>Ești părinte și consideri că scopul unei educații veritabile este să le dezvolte copiilor spiritul critic și că educație înseamnă în primul rând paideea - formare a personalității, nu doar informare? Citește împreună cu fiul sau fiica ta "Cursul"! (<i>Ciprian Voicilă</i>)</p><p>PS. Cartea a fost tradusă și editată de <i><b>Ninel Ganea</b></i>. <br /></p>Ciprian Voicilahttp://www.blogger.com/profile/11385523710848179329noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1849950165797524609.post-60701668876274816072021-04-30T00:24:00.003-07:002021-04-30T00:27:42.015-07:00Easter Traditions on Both Sides of the Atlantic<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><iframe allowfullscreen="" class="BLOG_video_class" height="266" src="https://www.youtube.com/embed/wUTJSdW4NBk" width="320" youtube-src-id="wUTJSdW4NBk"></iframe></div><br /><div class="o9v6fnle cxmmr5t8 oygrvhab hcukyx3x c1et5uql ii04i59q"><div dir="auto" style="text-align: start;"><i>Text de sociologul Ciprian Voicilă al Muzeului Național al Țăranului Român</i>. Tradus în engleză de Andreea Scridon. Prezentat de Andreea Scridon. Videografie de Dragoș Popa.</div></div><div class="o9v6fnle cxmmr5t8 oygrvhab hcukyx3x c1et5uql ii04i59q"><div dir="auto" style="text-align: start;"><i>O producție a Institutului Cultural Român din New York în colaborare cu Muzeul Etnografic al Transilvaniei din Cluj-Napoca și Muzeul Național al Țăranului Român din București.</i></div></div>Ciprian Voicilahttp://www.blogger.com/profile/11385523710848179329noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1849950165797524609.post-30771154582457173752021-04-21T01:19:00.001-07:002021-04-21T01:19:35.893-07:00„Fratele nostru este viața noastră!”<p> <br /></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgwdk6cZ0KpHLFbcre2GaAvHrjxsnFuwvz6rLUkyUGtjxtRTOi1NuFle_yupvFqPL0io3wzAFhsuRp-QqpehkzuPrP1jcwrM91qAsIx2w1If8K0QJAb1NRS-73qfou1j6xwnUYaryFMJW5F/s522/F46lg.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="360" data-original-width="522" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgwdk6cZ0KpHLFbcre2GaAvHrjxsnFuwvz6rLUkyUGtjxtRTOi1NuFle_yupvFqPL0io3wzAFhsuRp-QqpehkzuPrP1jcwrM91qAsIx2w1If8K0QJAb1NRS-73qfou1j6xwnUYaryFMJW5F/s320/F46lg.jpg" width="320" /></a></div><br /><div class="text">
<p><strong>Postul cel Mare este un timp al regăsirii de sine.
Angajamentele noastre față de lume, grijile, cohorta obligațiilor de zi
cu zi cad în plan secund. Ne amintim că, mai presus de toate, suntem
ființe plămădite după chipul și asemănarea Chipului - Iisus Hristos. Ne
amintim că scopul vieții creștine este comuniunea cu El, „Calea,
Adevărul și Viața”. Părăsind cele ale lumii, exterioritatea absorbantă,
mintea noastră se întoarce „acasă”, din vagabondajul ei: ne cufundăm în
noi înșine, atenți la mișcările fine ale sufletului.</strong></p>
<p>Ca un străjer încercat, mintea veghează la gândurile și dispozițiile
rele, care amenință să ne arunce, pentru a câta oară?, în mrejele
vechilor păcate și patimi. Redescoperim valoarea revigorantă a postului,
prin care sufletul nostru devine stăpân peste trup. Când postim,
gândurile toxice, pornirile pătimașe ale inimii slăbesc în
intensitate, izbindu-se ca de un scut nevăzut. Gândul la Dumnezeu
devine un filtru al mișcărilor psihicului nostru: în lumina lui deslușim
toate umbrele din lăuntrul nostru.</p>
<p>Tot acest efort de interiorizare întru Hristos, pentru Hristos este
benefic ființei noastre, în integralitatea ei. Nu trebuie totuși să
ignorăm o dimensiune importantă a existenței noastre spirituale: relația
cu semenii noștri.</p>
<p>Suntem ființe deschise spre ceilalți. Trebuie să părăsim „zidurile”
citadelei în care tronează iubirea pătimașă de sine, atenți la durerile
și poverile care apasă asupra semenilor noștri, amenințând să-i
strivească.</p>
<p>Textele liturgice, rugăciunile care ne mângâie auzul în biserică, în
această perioadă, ne înmoaie inima, topind sloiurile de gheață cu care
am „pavat-o”. Spre exemplu, înveșmântându-ne sufletul în cuvintele
rugăciunii Sfântului Efrem Sirul, îl implorăm pe Dumnezeu să ne
izbăvească de duhul demonic al stăpânirii semenilor (atât de cotropitor
în vremurile noastre) și să ne dăruiască gând smerit și dragoste.</p>
<p><strong>Dacă vrei să te asculte Dumnezeu, nu-l mâhni pe aproapele tău</strong></p>
<p>Viețile cuvioșilor, mărturisitorilor, sfinților ne vorbesc, la rândul
lor, despre importanța pe care o are aproapele în vindecarea noastră de
patimile care se fac zid între noi și Dumnezeu. Cu ani în urmă, am
ajuns în căsuța părintelui Proclu, din satul Metocul Bălan, răsărită la
hotarul care despărțea plaiurile, pădurea, munții neatinși de mână
omenească de lumea civilizată, dar pe alocuri atât de artificială și de
robotizată a omului contemporan. Privit dintr-o altă dimensiune, monahul
Proclu - împuținat la trup, care ne vorbea cu ochii inundați de lacrimi
despre dragostea Maicii Domnului - era un munte de smerenie. Dar și un
izvor nesecat de grijă și compasiune pentru durerile credincioșilor care
îi treceau pragul chiliei. Cu greu ne-am despărțit de el, după câteva
ore de binecuvântată sfătuire, și de cămăruța sa de primire, populată
de icoane fel de fel, umplută de un har aproape palpabil. Dar nu am
plecat pe drumul întoarcerii spre casă cu mâna goală: ne-a spus că dacă
vrem ca Bunul Dumnezeu să ne asculte rugăciunile, trebuie să avem grijă
să nu-l mâhnim pe semenul nostru. Altfel, Duhul Sfânt ne lasă în
părăsire, iar la ceasul rugăciunii nu o să ne mai putem ruga. Tot atunci
bătrânelul purtător de Dumnezeu ne-a sfătuit ca, atunci când vom fi
ispitiți să îi reproșăm ceva aproapelui nostru, să ne spunem „nu o să-i
zic azi, ci mâine”. Și până mâine ispita - de a răspunde la reproș cu
reproș, la osândire cu osândire - va dispărea. Mi-am amintit atunci de
rugăciunea Sfântului Siluan Athonitul pentru „întregul Adam” și de
învățătura sa: „Fratele nostru este viața noastră”.</p>
<p><strong>Gustave Flaubert cunoștea bine Patericul</strong></p>
<p><i>Patericul egiptean</i> ne vorbește, la rândul său, de importanța
virtuților care îl vizează pe semenul nostru, fără de care mântuirea
sufletului ne este primejduită. Sfântul Antonie cel Mare sfătuia: „De la
aproapele nostru vin și viața și moartea. Dacă-l vom câștiga pe frate,
îl câștigăm pe Dumnezeu. Dacă-l smintim pe frate, păcătuim împotriva lui
Hristos”. Regretul Avvei Agathon l-a inspirat pe Gustave Flaubert,
părintele realismului literar, care a scris mai apoi memorabila <i>Legendă a Sfântului Iulian Ospitalierul</i>:
„Dacă aș putea găsi un lepros, să-i dau lui trupul meu și eu să-l iau
pe al lui, aș fi tare fericit. Aceasta este iubirea cea desăvârșită”.
Într-adevăr, cine poate pretinde că a atins asemenea culmi de iubire a
semenilor?!</p>
<p>Conștienți fiind de moliciunea, ba chiar de nevolnicia noastră,
putem, în schimb, să cultivăm acele virtuți mai la îndemâna noastră:
nejudecarea aproapelui nostru, blândețea, milostenia, negrăirea de rău,
iertarea, neținerea de minte a răului pe care ni l-a pricinuit cineva.</p>
<p>Tot despre Avva Agathon citim că de fiecare dată când vedea ceva
condamnabil, reușea să nu judece, spunându-și: „Să nu faci asta,
Agathon!”, „iar mintea sa se liniștea pe dată”. Avva Visarion aflându-se
odată într-o biserică, în care s-a întâmplat ca un frate care păcătuise
să fie gonit afară, s-a ridicat și a ieșit și el din biserică,
spunând: „Și eu sunt păcătos”.</p>
<p>Cerându-i odată Avva Pafnutie Cuviosului Macarie Egipteanul cuvânt de
folos, acesta l-a sfătuit: „Să nu faci rău nimănui și să nu judeci pe
nimeni. Păzește aceste porunci și te vei mântui”.</p>
<p><strong>Milostenia și credința ne curăță de păcate</strong></p>
<p>Avva Moise, cel care mai înainte fusese tâlhar, învăța că duhul
pocăinței, al prihănirii de sine se risipește dacă atenția noastră nu
mai este orientată spre propriile păcate, ci spre acelea ale semenilor:
„Dacă suntem atenți la păcatele noastre, nu mai vedem păcatele
aproapelui. E o nebunie ca un om cu un mort în casă să-și lase mortul
său și să se ducă să plângă mortul aproapelui. A muri față de aproapele
tău înseamnă a-ți duce păcatele proprii și a nu avea grija altuia,
dacă-i bun sau rău. Să nu faci rău nimănui și să nu ai nici un gând rău
pentru cineva în inima ta. Nu-l disprețui pe cel care face rău, nu fi de
partea celui care face rău semenului său și nu te bucura împreună cu
el. Nu bârfi pe nimeni, ci spune: Dumnezeu îi cunoaște pe toți. Nu fi
alături de cel care bârfește, nu te bucura de bârfa lui, dar nici nu-l
urî. Iată ce înseamnă să nu judeci pe nimeni. Nu dușmăni pe nimeni și nu
ține dușmănia în inima ta. Nu-l urî pe cel care-și dușmănește
aproapele. Aceasta este pacea. În toate mângâie-te cu gândul că truda
durează puțin, iar odihna totdeauna, prin harul lui Dumnezeu Cuvântul.
Amin”.</p>
<p>Virtutea blândeței domolește și stinge mânia - „vinul dracilor”, cum o
numea Evagrie Ponticul. Ea este semnul smereniei și al faptului că în
sufletul respectiv și-a făcut sălaș Duhul Sfânt. La rândul său,
milostenia este mântuitoare. Avva Pimen învăța: „Lucrează cât poți cu
mâinile, ca să faci milostenie din câștig. Căci este scris: milostenia
și credința curăță de păcate (<i>Pr</i> 16, 6). Credința, spunea el,
„înseamnă a trăi în smerenie și a face milostenie”. Uneori ne surprindem
pe noi înșine că suntem milostivi cu semenii noștri, urmărind însă un
scop egoist. Și ne vine gândul: „Mai are sens să fac milostenie?”. Amma
Sara ne răspunde: „E bine să facem milostenie. Chiar dacă este pentru
plăcerea oamenilor, până la urmă este și pentru plăcerea lui Dumnezeu”.</p>
<p>În final, propun spre meditație un ultim cuvânt cules din <i>Pateric</i>:
Avva Ioan cel Scund spunea deseori - „Nu se poate zidi o casă de sus în
jos, ci de la temelie către acoperiș. (…) Temelia este aproapele, pe
care trebuie să-l câștig și să-i fiu de folos mai întâi. De el atârnă
toate poruncile lui Hristos”. <i>Ciprian Voicilă</i><br /></p>
</div>Ciprian Voicilahttp://www.blogger.com/profile/11385523710848179329noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1849950165797524609.post-53449172586144282522021-04-21T01:11:00.000-07:002021-04-21T01:11:06.517-07:00Părintele Dumitru Stăniloae ‒ lupta pentru sensul vieții<p> </p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhhtWt7gMKN5G_qiPVNnkV0cL8J6Urso7woHjFXuKO3j0Z_Ja1luHkIE3dnW9hg-CShSg1d1j-Vga7V015daiecP_tgvWd4iQN7Uuyh8NFuOTLqLbCszGlnSmm0AdjTj0sDYKSmmRoeP1-R/s600/175533922_4275799749143350_6181236323893152620_n.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="300" data-original-width="600" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhhtWt7gMKN5G_qiPVNnkV0cL8J6Urso7woHjFXuKO3j0Z_Ja1luHkIE3dnW9hg-CShSg1d1j-Vga7V015daiecP_tgvWd4iQN7Uuyh8NFuOTLqLbCszGlnSmm0AdjTj0sDYKSmmRoeP1-R/s320/175533922_4275799749143350_6181236323893152620_n.jpg" width="320" /></a></div><br /><p></p><p><strong>Canonizarea unor mucenici și mărturisitori </strong><strong>din perioada comunismului (I) </strong></p>
<p><i><span data-contrast="auto">Pe </span></i><i><span data-contrast="auto">25
februarie a.c., Sinodul Bisericii României a făcut anunțul istoric că
va demara procesul de canonizare a douăsprezece preoți și călugări,
mucenici și mărturisitori </span></i><i><span data-contrast="auto">din timpul</span></i><i><span data-contrast="auto"> </span></i><i><span data-contrast="auto">perioadei comuniste, dintre care primele trei nume </span></i><i><span data-contrast="auto">propuse</span></i><i><span data-contrast="auto"> sunt: Părintele Dumitru Stăniloae, Părintele Ilie </span></i><i><span data-contrast="auto">Cleopa</span></i><i><span data-contrast="auto"> și Părintele Gherasim </span></i><i><span data-contrast="auto">Iscu</span></i><i><span data-contrast="auto">.
Canonizarea oficială a celor doisprezece este programată pentru anul
2025, când Biserica noastră împlinește 140 de ani de autocefalie. Este o
hotărâre </span></i><i><span data-contrast="auto">mult așteptată</span></i><i><span data-contrast="auto"> și îndelung nădăjduită</span></i><i><span data-contrast="auto">, </span></i><i><span data-contrast="auto">care </span></i><i><span data-contrast="auto">le </span></i><i><span data-contrast="auto">face cinste </span></i><i><span data-contrast="auto">deopotrivă și </span></i><i><span data-contrast="auto">celor care au luat-o</span></i><i><span data-contrast="auto">,</span></i><i><span data-contrast="auto"> înscri</span></i><i><span data-contrast="auto">indu-i</span></i><i><span data-contrast="auto"> în acea istorie de Dumnezeu insuflată a Bisericii</span></i><i><span data-contrast="auto">, singura care va rămâne în Cartea Vieții</span></i><i><span data-contrast="auto">. </span></i><span data-ccp-props="{"134233279":true,"201341983":0,"335551550":6,"335551620":6,"335559685":-270,"335559731":810,"335559737":-180,"335559739":160,"335559740":240}"> </span></p>
<p><i><span data-contrast="auto">Este începutul unui act de dreptate
dumnezeiască pentru cei ce au suferit prigoane și chinuri în timpul
unuia dintre cele mai cumplite regimuri de totalitarism ateu. Se
consfințește astfel ceea ce Dumnezeu a adeverit deja prin sfintele
moaște și minunile acestor </span></i><i><span data-contrast="auto">sfinți</span></i><i><span data-contrast="auto"> contemporani cu noi. (</span></i><b><i><span data-contrast="auto">T.P.</span></i></b><i><span data-contrast="auto">)</span></i><span data-ccp-props="{"134233279":true,"201341983":0,"335551550":6,"335551620":6,"335559685":-270,"335559731":810,"335559737":-180,"335559739":160,"335559740":240}"> </span></p><p><span data-ccp-props="{"134233279":true,"201341983":0,"335551550":6,"335551620":6,"335559685":-270,"335559731":810,"335559737":-180,"335559739":160,"335559740":240}">Continuarea <a href="https://www.familiaortodoxa.ro/2021/04/07/parintele-dumitru-staniloae-%e2%80%92-lupta-pentru-sensul-vietii/">aici</a> .<br /></span></p>Ciprian Voicilahttp://www.blogger.com/profile/11385523710848179329noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1849950165797524609.post-6234754677513453642021-04-21T01:05:00.001-07:002021-04-21T01:05:35.744-07:00Desfrânarea (porneia) și „șarpele poftei trupești”<p> </p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgC8-ZTVanxi8V3IJbwSt-Mozd8R4Xx3mnLc50PkY962R_KatkFreAPj0UaRmnhphcT9M88RWY2tqYCiM9rOu6jE56bUDbqDSZPpj4yPRuOOdapSfx93e7h4_FcgTqoX1rnOYR_8Gv3QQ8v/s800/28168673_1824792324244117_1900244259332685824_n.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="600" data-original-width="800" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgC8-ZTVanxi8V3IJbwSt-Mozd8R4Xx3mnLc50PkY962R_KatkFreAPj0UaRmnhphcT9M88RWY2tqYCiM9rOu6jE56bUDbqDSZPpj4yPRuOOdapSfx93e7h4_FcgTqoX1rnOYR_8Gv3QQ8v/s320/28168673_1824792324244117_1900244259332685824_n.jpg" width="320" /></a></div><br /><p></p><p>V-ați întrebat vreodată de ce reclamele la cele mai banale produse
(ciocolata, înghețata) abundă în aluzii și simboluri sexuale? Veți găsi
un răspuns documentat și amplu în filmul documentar<em> Century Of The Self</em>,
regizat de Adam Curtis. Nepotul lui Sigmund Freud, „părintele relaților
publice” Edward L. Bernays, a descoperit, pe urmele studiilor
întreprinse de ilustrul său unchi, cum poți manipula masele, făcându-le
să se comporte irațional prin crearea unei legături între dorințele lor
subconștiente (sexuale, de dominație, de parvenire) și produsele
comerciale. Lui îi datorăm, în bună măsură, această suprasaturare
publicitaro-freudo-sexuală care face ca în zilele noastre limita dintre
sexualitatea firească și desfrânare să fie greu de trasat și, mai cu
seamă, de dezbătut în spațiul public.</p>
<p>Ne putem întreba, de asemenea, de ce în marile cărți despre lupta
ascetică împotriva patimilor descrierea poftei curviei, a condițiilor
care o favorizează, precum și a mijloacelor de contracarare a ei ocupă
un loc de seamă. Am găsit un răspuns la Sfântul Ioan Scărarul: „(…)
demonii, după cum spun unii, de nimic altceva nu se bucură mai mult ca
de duhoarea desfrânării și nicio altă patimă nu-i veselește mai mult ca
întinarea trupului.” (Ioan Scărarul- <em>Scara Raiulu</em>i, Editura Învierea, 2007, p. 228)</p>
<p><em>Patericul egiptean</em> abundă în diverse întâmplări și ziceri
de-ale părinților îndumnezeiți, care au ca obiect lupta cu patima
desfrânării. Astfel, se povestește despre un bătrân care mergând, a
zărit pe lângă drum urme de femeie. A început să le astupe, zicându-și:
„Nu cumva să le vadă vreun frate neputincios și, din vederea acestora,
să înceapă a-l supăra pe el gândurile și lupta curviei”. (<em>Patericul egiptean</em>,
Editura Reîntregirea, 2014, p. 355) În altă parte citim că un frate
călătorea împreună cu bătrâna sa mamă. Când au ajuns la un râu, bătrâna
neputând trece, fiul și-a înfășurat mai întâi mâinile în haină, apoi a
trecut-o râul. Mama s-a l-a întrebat de ce și-a înfășurat mâinile. El
i-a răspuns: „Pentru că trupul femeii foc este și din aceasta vine
pomenirea altor femei, de aceea am făcut așa, să nu mă ating de trupul
tău gol”. (<em> idem</em>, p.p.366-367)</p>
<p> </p>
<p><strong><em>Ce este și cum ne păgubește patima desfrânării? Un răspuns sintetic formulat de teologul Jean-Claude Larchet </em></strong></p>
<p>Jean-Claude Larchet definește desfrânarea ca fiind „întrebuințarea
patologică pe care omul o dă sexualității sale”. Sexualitatea (atracția
senzuală a bărbatului pentru femeie și viceversa) s-a ivit ca o
consecință a păcatului protopărinților Adam și Eva. În sprijinul acestei
idei există multe mărturii pe care le dau Sfinții Părinți. Sfântul Ioan
Gură de Aur, spre exemplu, scrie: „După călcarea poruncii, după
scoaterea din Rai, atunci a luat început unirea trupească dintre Adam și
Eva. Înainte de călcarea poruncii duceau viața îngerească. (…) Deci, la
început și dintru început a stăpânit fecioria”.</p>
<p>Potrivit învățăturii Sfinților Părinți, căsătoria este binecuvântată
de Dumnezeu (prima minune pe care o săvârșește Mântuitorul are loc la
nunta din Cana Galileii) întrucât prin ea este asigurată continuitatea
neamului omenesc. În concluzie, Larchet subliniază că „<em>în cadrul căsătoriei, patima desfrânării nu constă, deci, în folosirea funcției sexuale, ci în folosirea ei în mod necumpătat”</em>.
Cât privește această noțiune, ea „nu are un înțeles cantitativ, ci unul
calitativ; ea înseamnă aici (…) o rea folosire a acestei funcții, o
pervertire a ei, o folosire contrară scopului ei firesc și deci contra
naturii și anormală sau, altfel spus, patologică”.</p>
<p>Pentru a înțelege mai bine ideea precedentă trebuie definită mai
precis semnificația unirii sexuale în cadrul căsătoriei creștine.
Larchet scrie: „Unirea sexuală este în primul rând unul dintre modurile
de unire ale bărbatului cu femeia, <em>una dintre manifestările iubirii
ce și-o poartă unul altuia, ea exprimă această iubire pe un anumit plan
al ființei lor, cel trupesc</em>. Cea dintâi țintă a unirii sexuale este
iubirea și multele binefaceri de ordin spiritual pe care omul le poate
dobândi prin ea, în sânul căsătoriei binecuvântate și în legătură cu
alte moduri de unire conjugală”. <em>Căsătoria creștină are o dimensiune mistică, tainică</em>:
„Trebuie totuși să precizăm că iubirea conjugală, în viziunea creștină,
este privită ca unire a două persoane –adică a două ființe privite în
întregul lor, pe de o parte, și în natura lor spirituală, pe de alta-,
în Hristos, în vederea ajungerii în împărăția cerurilor, unire
pecetluită în ceea ce privește natura și menirea ei de harul Duhului
Sfânt, dat prin taina cununiei”.</p>
<p>Consecințele acestei viziuni sunt extrem de importante: „Această
concepție subordonează unirea sexuală, ca și toate celelalte moduri de
unire dintre soți, <em>dimensiunii spirituale pe care o au ființa și iubirea lor</em>.
Trebuie, de aceea, ca unirea sexuală să fie precedată în chip ființial
de unirea spirituală, cea care îi conferă sens și valoare, numai așa
respectându-se finalitatea ei, și cea a naturii ființelor pe care le
pune în legătură”.</p>
<p>Relația sexuală al cărei scop este căutarea plăcerii – potrivit
învățăturii Sfinților Părinți – devine una pătimașă, carnală (iubirea
spirituală este substituită de poftă) și îl desparte pe om de Dumnezeu.
Cel înrobit de patima desfrânării ajunge o ființă des-centrată,
alienată: nu se mai recunoaște ca chip al lui Dumnezeu, nu mai face
efortul să I se asemene; în schimb, își organizează existența în jurul
unui alt centru – funcțiile sexuale. Ca în cazul tuturor patimilor, <em>desfrânarea
„devine pentru om un absolut, care-l exclude pe Dumnezeu și-I ia locul.
Prin desfrânare, omul își face din voluptate un idol”</em>.</p>
<p>Importanța excesivă acordată sexualității provoacă o adevărată
dezordine la nivelul structurii personalității umane. Jean-Claude
Larchet scrie: „Ordinea facultăților omului este astfel tulburată, și în
ființa sa se instaurează un profund dezechilibru, provocat de faptul că
mintea, voința și afectivitatea încetează de a mai sta în slujba
spiritului și, nemaifiind modelate și ordonate de el, sunt puse în
slujba poftei sexuale, mânată de căutarea plăcerii. Omul, stăpânit de
instinct, ajunge asemenea animalelor”.</p>
<p>Dimpotrivă, în cadrul căsătoriei creștine modelul unirii dintre soți
este legătura dintre Domnul nostru Iisus Hristos și Biserica sa: <em>„Folosită
firesc, sfințită prin taina cununiei, integrată și transfigurată în mod
spiritual de iubirea dintre soți trăită în Dumnezeu, sexualitatea, ca
toate celelalte moduri de unire a lor, devine transparentă față de
Dumnezeu și realizează la nivelul ei și în chip analogic o unire
asemănătoare celei care există între Hristos și Biserică (cf. Efes.5,
20-32), căpătând un sens mistic</em> (cf. <em>Efes. 5,32</em>)”.</p>
<p>Patima desfrânării este una din expresiile clasice – am putea spune – ale iubirii trupești, egoiste, de sine (<em>filautia</em>):
„Ea îl mărginește la sinele egoist pe cel posedat de ea și îl închide
cu totul față de ceilalți, împiedicând orice formă de comunicare și
schimbul de bogăție ființială, pentru că, stăpânit de ea, pătimașul
nu-și urmărește decât propria sa plăcere, nu dăruiește nimic celuilalt,
iar de la acela așteaptă să primească numai ce-i cere dorința sa
pătimașă”. În acest fel, pătimașul îi reduce pe ceilalți la stadiul de
simple obiecte ale dorinței sale insațiabile. (Jean-Claude Larchet- <em>Terapeutica bolilor spirituale</em>, Editura Sophia, 2001, p.p. 136-146)</p>
<p>Sfinții Părinți ne învață că patima lăcomiei pântecelui naște patima
curviei [idee pe care o în-scenează și Hieronymus Bosch, după cum vedem
în tabloul care ilustrează textul de față]. Despre aceasta, Sfântul Ioan
Scărarul scrie: <em>„Cel care voiește să înfrângă pe demonul
desfrânării, lăsându-se în voia lăcomiei și îmbuibării, este asemenea
celui care vrea să stingă focul cu untdelemn”.</em></p>
<p><strong><em>Cum pot dobândi oamenii stricăcioși puritatea cea nestricăcioasă?</em></strong></p>
<p>Sfântul Ioan Sinaitul situează pe treapta a-XV-a a <em>Scării</em> sale virtutea purității celei nestricăcioase. El ne oferă mai multe definiții, pe cât de concise, pe atât de precise. <em>Puritatea</em>
(castitatea) sau înfrânarea este „participarea la natura netrupească
(îngerească)”, „o admirabilă întrecere între trupul nostru muritor și
stricăcios și între cei fără de trupuri”. <em>Pur</em> este „acela care a
îndepărtat de la sine iubirea senzuală prin iubirea de Dumnezeu și a
stins focul poftelor prin focul nematerialnic.” (<em>ed. cit</em>., p. 224) „<em>Înfrânat</em> este acela care a dobândit o totală indiferență față de trupuri, oricare le-ar fi frumusețea.” <em>Puritatea desăvârșită</em>
„constă în aceasta: a avea aceeași atitudine către cele însuflețite ca
și către cele neînsuflețite, către cele raționale ca și către cele fără
de rațiune.” (<em>ibid.)</em></p>
<p>Patimile se nasc unele din altele. În funcție de stadiul vieții
noastre duhovnicești, la originea desfrânării se găsește o patimă
dominantă, diferită de la o persoană la alta: „În general vorbind, ceea
ce produce căderea neofiților (începătorilor) este <em>pofta (stomacului)</em>, aceea a mijlocașilor este <em>mândria</em> de care, e adevărat, nu sunt scutiți nici cei dintâi, iar aceea a celor ce se apropie de desăvârșire este doar <em>osândirea aproapelui</em>.” (<em>idem</em>, p. 226)</p>
<p>Cel ce a învins patima desfrânării trebuie să recunoască faptul că nu
a reușit aceasta prin propriile puteri, ci numai prin harul și ajutorul
primit de la Dumnezeu: „Cei care au dobândit puritatea să nu socotească
că au câștigat-o prin propriile forțe, căci este un lucru imposibil ca
cineva să-și biruiască firea. Când a fost învinsă firea, trebuie să
vedem într-aceasta prezența unei puteri mai presus de fire.” (<em>ibid.)</em></p>
<p>Potrivit învățăturii ascetice a Sfântului Ioan Scărarul, virtutea
înfrânării are trei trepte: „Începutul purității este atunci când nu
consimți la gândurile necurate și când în timpul somnului apar scurgeri
necauzate de imagini tulburătoare. Mijlocul purității (este marcat) de
mișcări firești cauzate de îndestularea bucatelor (mâncărurilor), dar
neînchipuite cu închipuiri (obscene), și izbăvire de orice scurgeri. Iar
sfârșitul este uciderea trupului ( adică indiferență la vederea
frumuseții trupești), după ce mai-nainte au murit gândurile. Cu adevărat
fericit este acela care a dobândit o desăvârșită nesimțire
(insensibilitate) față de orice trup, culoare ori frumusețe”. (<em>idem</em>, p. 224-225)</p>
<p>Sfântul Ioan Scărarul ne așază înaintea ochilor minții armele prin
care poate fi anihilată patima curviei, relevând, totodată, care dintre
ele este mai eficace: „Cel care se războiește cu acest potrivnic <em>prin sudori și osteneli</em> este asemănător celui ce și-a legat dușmanul cu frânghie slabă. Cel care i se împotrivește cu <em>înfrânare</em> și <em>priveghere</em> este asemenea celui care îl leagă cu lanț de fier. Iar cel care întrebuințează <em>umilința</em>, <em>nemânierea</em> și <em>însetarea</em> împotriva celui ce-l războiește, este asemenea celui care-l ucide și îl ascunde apoi în nisip; prin nisip vei înțelege <em>smerenia</em>,
ca unul care nu hrănește pășunea patimilor, ci este pământ gol și
cenușă. În trei chipuri poate fi legat tiranul acesta: unii îl leagă
prin <em>nevoințe</em>, alții prin <em>smerenie</em> și, în fine, alții prin <em>descoperirea dumnezeiască</em>.
Cei dintâi se aseamănă luceafărului de dimineață, cei din rândul al
doilea lunei pline, iar cei din rândul al treilea soarelui strălucitor;
toți însă au dobândit cetățenia cerului”. (<em>idem</em>, p. 225)</p>
<p>Cel muncit de desfrânare se poate izbăvi printr-o <em>rugăciune simplă</em>
izvorâtă din adâncul și durerea inimii: „De aceea retrage-te în grabă,
dacă este cu putință, într-un loc puțin cunoscut iar aci ridică, de
poți, privirile sufletului spre cer; dacă nu, atunci cel puțin privirile
trupului. Întinde-ți mâinile în formă de cruce fără a le mișca, pentru
ca prin această închipuire (simbol) să și vezi și să biruiești pe
Amalec. Strigă către cel ce te poate mântui, nu prin cuvinte căutate
(prețioase, elegante), ci prin vorbe smerite, începând astfel: <em>Miluiește-mă, căci sunt neputincios (Psalmul 6,2</em>).
Atunci vei simți puterea Celui Prea Înalt și, prin ajutorul Lui, cel
nevăzut, vei alunga în mod nevăzut duhurile cele nevăzute.” (<em>idem</em>, p. 237)</p>
<p>De multe ori demonul curviei se preface că s-a îndepărat de cel care
se nevoiește, pentru a-l amăgi că a câștigat lupta: „Vulpea obișnuiește
să se prefacă că doarme, iar demonul simulează înfrânarea; aceea spre a
amăgi păsările, acesta spre a pierde sufletul”. De aceea nu trebuie să
ne punem nădejdea în voința noastră puternică, ci să nădăjduim doar în
ajutorul venit de la Domnul nostru Iisus Hristos: „Nu te încrede în
trupul tău atâta vreme cât trăiești și nu te baza pe el până ce nu
întâlnești pe Hristos. Nu-ți face iluzia că înfrânarea te ferește de
cădere, căci acela care a fost aruncat din cer, nici el n-a mâncat.” (<em>idem</em>,
pp.225-226) Să nădăjduim în ajutorul Domnului și să i-L cerem: „Pune
înaintea Domnului slăbiciunea firii, recunoscând întru toate neputința
proprie și, fără să-ți dai seama, vei primi darul neprihănirii”. (<em>idem</em>, p.226)</p>
<p>Sfântul Ioan Scărarul surprinde viclenia demonului curviei („șarpele
poftei trupești”), care adoptă, și astăzi, aceeași strategie îndelung
exersată, prin care caută să ne atragă spre păcatul cu fapta. Cei care
au căzut în păcate trupești simt o rușine copleșitoare numai la gândul
că va trebui să le mărturisească, să le dea în vileag în fața
duhovnicului. În special aceștia se pot întări lăuntric citind
următoarele: „Vrăjmașul cel fără de omenie și ocrotitorul desfrânării
zice că Dumnezeu este iubitor de oameni și mult iertător al patimei
acesteia, ca una ce este firească. Dacă luăm bine seama la vicleșugurile
demonilor, vom afla că ei (demonii) Îl numesc, după ce a fost săvârșit
păcatul, judecător drept și neiertător. Sensul unei asemenea atitudini
este următorul: la început ne spune că Dumnezeu este îndurător, pentru a
ne îndemna spre desfrânare; după ce am păcătuit însă, ne spune că este
nemilostiv pentru a ne prăbuși în deznădejde.” (<em>idem</em>, p. 228)</p>
<p>Evagrie Ponticul descoperă în spatele patimii curviei același demon,
care îi războiește mai mult pe creștinii care încearcă să se păzească de
ea: „Demonul desfrânării (<em>porneia</em>, în limba greacă veche) ne
constrânge să dorim diferite trupuri; mai tare îi atacă pe cei care se
înfrânează pentru ca, neizbutind nimic, aceștia să înceteze
(înfrânarea); întinându-le sufletul, îi apleacă spre acele lucrări
(rușinoase) și îi face să zică și să audă anumite cuvinte, ca și cum
însăși realitatea acestora ar fi văzută și de față în chip nemijlocit.”
(Avva Evagrie Ponticul – <em>Monahul sau Făptuitorul(Praktikos)- o sută de capitole despre viața duhovnicească</em>, Editura Deisis, 2016, p.84)</p>
<p>Cine dorește să învingă patima desfrânării trebuie să mănânce și să
bea cumpătat, cu măsură: „Pune-ți pe cântar pâinea ta și bea-ți cu
măsură apa ta și duhul curviei va fugi de la tine” (<em>idem</em>, p. 112)</p>
<p>Evagrie s-a luptat ani de zile cu demonul curviei. Ucenicul său,
Paladie scrie: „Îl tulbura greu demonul curviei, cum ne-a povestit el
însuși. Toată noaptea stătea gol într-o cadă cu apă, în vremea iernii,
încât îi îngheța trupul” (Într-o notă de subsol părintele Dumitru
Stăniloae precizează că „iarna în Egipt nu este, desigur, ca în România.
Chiar în sudul Greciei ninge foarte rar și puțin”). (Paladie – <em>Istoria Lausiacă (Lavsaicon)</em>; Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 2007, p. 90)</p>
<p>Un fragment din scrierile lui Evagrie arată faptul că <em>părinții
din Pustia Egiptului cunoșteau din experiență („din cercare”) existența
inconștientului personal (cu mult înainte, deci, de Sigmund Freud și de
„revoluția” produsă de el în domeniul psihologiei), </em>precum și
manifestările sale prin intermediul viselor. Din punct de vedere
duhovnicesc, visele ne arată care sunt patimile de care suferim și ce
parte a sufletului nostru (apetentă sau irascibilă) ne-a rămas, încă,
nevindecată: „Când demonii se războiesc cu partea poftitoare prin
fantasmele din timpul somnului și ne arată întâlniri cu cunoscuți și
banchete cu rude, dansuri de femei și toate cele asemănătoare care
săvârșesc astfel de pofte, iar noi alergăm spre ele, atunci înseamnă că
suntem bolnavi și patima în această parte a sufletului e tare. Și când,
iarăși, ne tulbură partea irascibilă, silindu-ne (în vis) să mergem pe
căi prăpăstioase și aducând bărbați înarmați și fiare veninoase și
carnivore, iar noi ne înfricoșăm de aceste drumuri și fugim urmăriți de
aceste animale și acești bărbați, atunci să purtăm grijă de partea
irascibilă și, chemând pe Hristos în privegheri, să ne folosim de
leacurile zise mai sus.” (Avva Evagrie Ponticul<em>, ed.cit</em>., p. 207) <i>Ciprian Voicilă</i><br /></p>Ciprian Voicilahttp://www.blogger.com/profile/11385523710848179329noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1849950165797524609.post-62985334791029774802021-04-21T00:59:00.001-07:002021-04-21T00:59:43.822-07:00Lăcomia pântecelui (gastrimargia) în societatea de (hiper-) consum<div class="separator" style="clear: both;"><p> </p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgqSf0_c2KK4fJEN913NdiEO9oTIj_h-6cwhpeYw0afIY0QDe5vZzJYTOBnljLZydGgaKwDSSMe5R7fhJdrnV2tPaGF-Y6VPDJi7GmbIH4PKz6OYsCC-yUdxyOzzQp62stsF5OFf1AafGgP/s800/bosch-lacomie.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="494" data-original-width="800" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgqSf0_c2KK4fJEN913NdiEO9oTIj_h-6cwhpeYw0afIY0QDe5vZzJYTOBnljLZydGgaKwDSSMe5R7fhJdrnV2tPaGF-Y6VPDJi7GmbIH4PKz6OYsCC-yUdxyOzzQp62stsF5OFf1AafGgP/s320/bosch-lacomie.jpg" width="320" /></a></div><br /><p></p><p>În curând vom trece, din nou, pragul Postului cel Mare. De aceea,
pare a fi nimerit să vorbim despre o patimă des întâlnită în zilele
noastre: lăcomia pântecelui (în limba greacă, <em>gastrimargia</em> sau <em>gastrimarghia</em>).
Sfântul Ioan Maximovici scria la începutul unei predici prilejuită de
această perioadă temporală atât de importantă pentru viața creștinilor:
„Se deschid ușile pocăinței, începe Postul Mare. El se repetă în fiecare
an și de fiecare dată ne aduce mult folos dacă îl parcurgem cum se
cuvine. Marele Post este pregătirea pentru viața viitoare, iar ca țel
mai apropiat este pregătirea pentru Sfânta Înălțare”. (Sfântul Ioan
Maximovici, <em>Predici și îndrumări duhovnicești</em>, Editura Sophia,
2006, pp. 177-178) Orice suflet care se pocăiește, deci, postește în
chip asumat, știind că postul nu este doar o cale de curățire de patimi,
ci și una prin care ne gătim sufletul pentru comuniunea veșnică cu
Domnul nostru Iisus Hristos.</p>
<p>Pare anacronic să vorbești despre înfrânare, de idealul unei vieți
simple, de efortul de a te limita la satisfacerea nevoilor primare
într-o societate de consum, ca aceasta în care trăim (fie că ne place,
fie că nu). În societatea de consum, persoana nu mai este definită în
raport cu un sistem de referință metafizic sau religios. Diferența
specifică a omului nu mai este formulată în „marele lanț al ființei”.
Atribute ca „ființă rațională” sau „ ființă creată după chipul lui
Dumnezeu – chip al Chipului” (<em>eikon eikonos</em>) sunt total
irelevante, din păcate, pentru societatea de consum. Contează doar rolul
nostru de consumatori (preferabil, cât mai fideli și mai fidelizați).</p>
<p>Unii reprezentanți ai științelor sociale consideră deja depășit
conceptul de „societăți de consum”. Sociologul Gilles Lipovetsky
vorbește de societăți de hiperconsum, în care un nou tip al
consumatorului „se impune ca stăpân al universului”. Un consumator
imprevizibil în privința gusturilor, „avid de experiențe emoționale și
de un trai mereu mai bun”, preocupat de mărci, „ahtiat după bunăstare
materială și confort psihic”. Din punct de vedere spiritual, el este
preocupat de „farmaciile fericirii” – acele tehnici care susțin că te
conduc negreșit, fără efort și rapid la fericire. În societățile de
hiperconsum, fericirea însăși devine un simplu obiect de marketing. (Cf.
Gilles Lipovetsky- <em>Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum</em>, Editura Polirom, 2007)</p>
<p>Un periplu prin mall-urile Bucureștiului, în preajma sau în timpul
sărbătorilor marcante (de Nașterea sau Învierea Domnului), ne va edifica
în privința modului în care omul zilelor noastre a ajuns să asocieze
bucuria sărbătorii cu consumul. Ai zice că sentimentul bucuriei trebuie
să fie direct proporțional cu cantitatea de bunuri cumpărate/consumate.
Tot aici, în spațiile alocate fast-food-ului, vedem deseori mulțimi de
oameni ce se succed pe la mese prinși, parcă, într-un joc bulimic,
într-o mare crăpelniță.</p>
<p> </p>
<p><strong><em>Idealul unei vieți simple, conformă cu natura</em></strong></p>
<p>Încă din Antichitatea greacă, idealul unei vieți înțelepte a
însemnat, printre altele, debarasarea de orice surplus care ar fi
înlănțuit libertatea ființei umane. A fi cu adevărat liber însemna să
duci o viață cât mai simplă, în acord cu natura. Văzând nenumăratele
mărfuri afișate pentru a fi vândute, Socrate își spunea: „Câte lucruri
de care eu nu am nevoie există!”(Diogenes Laertios – <em>Despre viețile și doctrinele filosofilor</em>,
Editura Polirom, 1997, p. 99) Mai târziu, un socratic, Diogene Cinicul
(din Sinope), va desăvârși acest model existențial de asceză laică care
presupunea să îți domini trupul satisfăcându-i doar acele nevoi
stringente, fără de care supraviețuirea ar fi fost pusă sub semnul
întrebării. Potrivit lui Theofrast, „ văzînd un șoarece cum alerga fără
să caute un loc de culcuș, fără să țină seama de întuneric și fără să
dorească din lucrurile socotite ca desfătătoare, Diogene descoperi o
ieșire din împrejurările grele în care se afla”. (<em>idem</em>, p.199)
Altădată, „văzând cum un copil bea din palmă, își aruncă ulcica din
desagă cu cuvintele: ˂˂Un copil m-a întrecut în felul simplu de a
trăi˃˃. Tot așa, își aruncă blidul după ce văzu un copil care-și
spărsese blidul, punând lintea în scobitura unei bucăți de pâine”. (<em>idem</em>, p. 202)</p>
<p>Lăcomia pântecelui este una dintre patimile trupești. Sfântul Ioan
Damaschin împarte plăcerile în trupești și sufletești, în funcție de
participarea trupului sau a sufletului la ele: „Sufletești sunt acelea
care aparțin sufletului în sine, cum este plăcerea spre studiu și spre
contemplație. Trupești sunt acelea la care participă și sufletul, și
trupul. Pentru aceasta se numesc trupești toate cele care se raportează
la hrană, la legăturile trupești și cele asemenea”. El precizează că:
„(…) nimeni nu va găsi plăceri proprii numai corpului” (Sfântul Ioan
Damaschin – <em>Dogmatica</em>, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 2005, pp. 86-87)</p>
<p>Unii dintre Sfinții Părinți o consideră „maică a tuturor patimilor”,
fiindcă din ea se nasc celelalte: desfrânarea (Sfântul Ioan Scărarul
scrie: „Îmbuibarea cu bucate este maica desfrânării”), arghirofilia,
mânia, tristețea, akedia, frica, slava deșartă, mânia.</p>
<p>Nouă, (post-) modernilor, ne este, poate, mai la îndemână un alt
cuvânt, mult mai des întâlnit decât arhaica sintagmă „lăcomia
pântecelui”: bulimie. Această tulburare patologică a comportamentului
alimentar se exprimă în forme variate, de la bulimia de stres până la
bulimia pe care o manifestă personalitățile borderline.</p>
<p> </p>
<p><strong><em>Când și cum actul de a mânca devine păcat/patimă?</em></strong></p>
<p>Patima lăcomiei pântecelui este – potrivit definiției date de
Jean-Claude Larchet- „o căutare a plăcerii de a mânca, altfel spus ca
dorință de a mânca de dragul plăcerii sau, definită în chip negativ,
prin raportare la virtutea pe care o neagă, ca neînfrânarea gurii și a
pântecelui”. Omul <em>preocupat să consume mâncăruri alese</em> – interesat, deci, de gust, de calitatea mâncării-, dar și cel <em>dornic să mănânce cât mai mult</em>
suferă, deopotrivă, de această patimă. „În primul caz- scrie Larchet-,
ceea ce se caută mai înainte de orice este plăcerea gurii, a gustului;
în cel de-al doilea, plăcerea pântecelui”.</p>
<p>Sfântul Ioan Scărarul surprinde „fariseismul” acestei patimi:
„Lăcomia este o fățărnicie a pântecelui care, fiind umplut, strigă că se
află în lipsă, iar după ce a mâncat, până e gata să plesnească, declară
că-i este foame. Lăcomia este aceea care dă naștere celor mai
fantastice meniuri și care izvorăște gusturile cele mai rafinate”.
(Sfântul Ioan Scărarul- <em>Scara Raiului</em>, Arhiepiscopia Timișoarei, 2007, p. 217)</p>
<p><em>Hrana, în sine, nu este rea, ci dorința de a mânca mai mult decât trebuie</em>.
Despre această nuanță importantă, Sfantul Grigorie cel Mare scrie:
„Păcatul nu stă în hrană, ci în felul cum o primești. De aceea, se poate
să mănânci feluri gustoase și gătite cu grijă fără să păcătuiești în
vreun fel și să înghiți mâncăruri de rând și să te întinezi cu ele”.
Larchet concluzionează: „Patima, deci, își are rădăcina în <em>atitudinea</em> omului față de hrană și de actul hrănirii, mai precis în <em>abaterea acestora de la scopul lor firesc</em>. Căci alimentele i-au fost date omului cu un anume scop, iar a le folosi în alt fel este o perversiune, o rea folosire a lor”.</p>
<p>Desfătarea cu gustul mâncărurilor face ca mintea omului să se abată
de la Dumnezeu, să se alipească de plăcerea trupească produsă de hrană,
iar sufletul să nu mai tindă spre Creatorul său, precum și spre
bucuriile pe care le aduce o viață duhovnicească. Cu alte cuvinte,
lăcomia îl separă pe om de Dumnezeu. De aceea Sfântul Apostol Pavel
consideră lăcomia ca fiind o formă de idolatrie: lacomii și-au făcut din
„pântece dumnezeul lor”.</p>
<p>Creștinul obișnuit rostește o scurtă rugăciune înainte și după masă.
Pentru el actul de a mânca devine o (nouă) modalitate de a intra în
comuniune cu Dumnezeu, ascultând de povața Sfântului Apostol Pavel –„ori
de mâncați, ori de beți…, toate spre slava lui Dumnezeu să le faceți”. (<em>I Cor 10, 31</em>)
Părintele Jean-Claude Larchet subliniază consecințele mistice,
duhovnicești ale acestui obicei cotidian: „Aducând multumire lui
Dumnezeu pentru mâncarea pe care Acesta i-o dă, omul se sfințește pe
sine și funcțiile trupești legate de actul hrănirii, hrănindu-se astfel
nu numai cu pâine, ci cu însuși Dumnezeu, mâncarea devenindu-i un îndoit
izvor de viață; în același timp, el sfințește alimentele pe care le
primește (<em>l Tim 4, 5</em>) și, prin ele, întregul cosmos, pe care-l
unește astfel cu Dumnezeu, așa cum a și voit El dintru început, când l-a
făcut pe om”. ( Jean-Claude Larchet – <em>Terapeutica bolilor spirituale</em>, Editura Sophia, 2001, pp.129-136)</p>
<p>Această idee o vom regăsi la mulți sfinți. Unul dintre cei mai
citați, în acest context, este Cuviosul Antonie cel Mare, care afirmă:
„Nu cele ce se fac după fire sunt păcate, ci cele rele după alegerea cu
voia. <em>Nu e păcat a mânca, ci a mânca nemulțumind, fără cuviință și fără înfrânare</em>. Căci ești dator să ții trupul în viață, însă fără niciun gând rău”. (<em>Filocalia Sfintelor Nevoințe ale Desăvârșirii</em>, vol. 1, Editura Harisma, 1992, p. 25)</p>
<p>Din descrierea pe care o face Evagrie Ponticul patimii lăcomiei,
înțelegem că în spatele acestui „gând al răutății” stă pitit, de multe
ori, demonul „nebuniei pântecelui dezlănțuit”, cum traduc anumiți
interpreți etimologia cuvântului grec <em>„gastrimargie”</em>. Evagrie
scrie, subliniind legătura dintre această patimă trupească și altele, de
natură predominant spirituală – necredința în purtarea de grijă a lui
Dumnezeu, iubirea de sine și frica: „Gândul lăcomiei pântecelui (<em>gastrimargia</em>)
sugerează monahului o cădere rapidă a ascezei lui, zugrăvindu-i
stomacul, ficatul, splina, hidropizia, o boală îndelungată, raritatea
proviziilor și lipsa medicilor. De multe ori îl face să-și aducă aminte
de unii frați care au căzut în aceste suferințe. Iar câteodată îi
convinge chiar pe aceia care au suferit aceste lucruri să dea pe la cei
ce se înfrânează și să le povestească nenorocirile lor, ca și cum ar fi
ajuns așa din pricina ascezei”. ( Avva Evagrie Ponticul – <em>Monahul sau Făptuitorul (Praktikos)- o sută de capitole despre viața duhovnicească</em>, Editura Deisis, 2016, p. 82)</p>
<p> </p>
<p><strong><em>Remedii împotriva gastrimargiei. Beneficiile izbăvirii de patima lăcomiei pântecelui</em></strong></p>
<p>Viețile sfinților ne oferă multe soluții practice de războire a patimii lăcomiei. În <em>Patericul egiptean</em>,
îl aflăm, de pildă, pe Avva Pior care avea obiceiul să mănânce mergând.
Întrebat de ce procedează astfel, cuviosul răspunde: „Nu vreau să am
mâncarea ca pe un lucru, ci sub lucru”. Altădată a răspuns: „Vreau ca
nici atunci când mănânc să nu simtă sufletul dulceața trupească”. (<em>Patericul egiptean</em>, Editura Reîntregirea, 2014, p. 234)</p>
<p>Evagrie recomandă ca mijloc de combatere a lăcomiei <em>limitarea cantității de hrană și băutură</em>:
„Când sufletul nostru dorește diferite mâncăruri, să-și reducă porția
de pâine și de apă, ca să fie mulțumitor chiar și pentru o singură
bucătură; căci săturarea poftește diverse feluri de mâncăruri, iar
foamea socotește că e o fericire săturarea cu pâine”. (<em>idem</em>,
p.110) În paranteză fie spus, această practică de a te ridica de la masă
înainte de a te sătura (de a ajunge la sațietate) era cunoscută în
rândul țăranilor români de odinioară. În copilăria mea, străbunica se
ridica de la masă respectând această regulă ( pe care, la rândul ei, o
moștenise din familie).</p>
<p>Sfântul Ioan Scărarul arată că împotriva gastrimargiei putem lupta
gândindu-ne des la propria moarte, la starea noastră de păcătoșenie și –
înainte de toate – cerând ajutorul Sfântului Duh. (Sfântul Ioan
Scărarul, <em>ed. cit</em>., p. 220)</p>
<p>Cine reușește să învingă patima lăcomiei redevine o ființă liberă.
Creștinul își recapătă astfel tăria rugăciunii, trezvia minții și, în
plus – ne arată Sfântul Ioan Scărarul – „își deschide drum sigur spre
eliberarea de patimi și spre desăvârșita înfrânare”. (<em>idem</em>, p. 221) <i>Ciprian Voicilă</i><br /></p><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEignh8qtl0_7hYNTRVKlgMJe0fV8XYVvN82Jc3rJ5MfILRAOo7w20EAzkrtx1fPiTpA5Dyla4wmbPkVJlhPMFdA3t5bxS_o-eJUz6Yuy4HvkVD4feronkoTNGszc_vweAG6Hc0usVqX3psE/s800/bosch-lacomie.jpg" style="display: block; padding: 1em 0px; text-align: center;"></a></div>
Ciprian Voicilahttp://www.blogger.com/profile/11385523710848179329noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1849950165797524609.post-59042544792952401402021-03-20T04:03:00.004-07:002021-03-20T05:26:43.488-07:00Cum putem susține apariția revistei "Familia Ortodoxă"?<div class="separator" style="clear: both;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhFwlVxgrm2wGucI73wx9gvAIf3mjfF7DP3ukfzQl0VBQQ6rlYWP2fvGqSPeCbQjGMqfsBCk5nR6imAmvAMHS3oR8hprO11RfOqJZ5OF2rg3MlZ07KrI8xgzb6OfoRRvfrxLM-HOgp18bPo/s1044/FO.jpg" style="display: block; padding: 1em 0; text-align: center; "><img alt="" border="0" height="600" data-original-height="1044" data-original-width="720" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhFwlVxgrm2wGucI73wx9gvAIf3mjfF7DP3ukfzQl0VBQQ6rlYWP2fvGqSPeCbQjGMqfsBCk5nR6imAmvAMHS3oR8hprO11RfOqJZ5OF2rg3MlZ07KrI8xgzb6OfoRRvfrxLM-HOgp18bPo/s600/FO.jpg"/></a></div>Ciprian Voicilahttp://www.blogger.com/profile/11385523710848179329noreply@blogger.com0