Valeriu Gafencu- mărturisitorul lui Dumnezeu

Nume dulce şi scump tuturor românilor iubitori ai adevărului lui Hristos, Valeriu Gafencu este poate exemplul cel mai limpede pentru omul zilelor noastre că sângele martirilor rodeşte Viaţă până la sfârşitul veacurilor. Deşi oficial poate că nu suntem foarte aproape de o recunoaştere obştească a sfinţeniei mărturisitorilor români din închisori şi de canonizarea lor, totuşi suntem datori să le cunoaştem jertfa şi să-i cinstim. „Sfântul închisorilor”, aşa cum l-a numit părintele Nicolae Steinhardt pe Valeriu Gafencu, a fost un model de înaltă trăire duhovnicească, căutând permanent să-L slăvească pe Dumnezeu, cu vorba, dar mai ales cu fapta. Valeriu Gafencu s-a născut la 24 ianuarie 1921, în Basarabia, lângă oraşul Bălţi. De la tatăl său a moştenit o mare dragoste de ţară, iar de la mama, o femeie simplă şi demnă, a învăţat să-şi păzească curăţia sufletească şi trupească. În 1940, Valeriu se înscrie la Facultatea de Drept din Iaşi, unde se dedică atât studiului, cât şi luptei studenţeşti anticomuniste, ocupându-se de organizarea Frăţiilor de Cruce din liceele ieşene. Pentru aceste „grave motive politice”, Valeriu primeşte în 1941 o condamnare de 25 de ani muncă silnică. Anii de temniţă îi începe la Aiud (1942-1948), unde se alătură grupului de „mistici” din care făceau parte Părintele Arsenie Papacioc, Traian Trifan, Traian Marian, Virgil Maxim, Monahul Marcu Dumitrescu, Marin Naidim şi alţii. Aceştia aveau ca scop principal vieţuirea creştină conform învăţăturilor Sfinţilor Părinţi. După Aiud, este trimis la închisoarea de la Piteşti (1948 – 1949), apoi câteva luni la Văcăreşti, iar în final, fiind foarte bolnav de TBC pulmonar, la penitenciarul–sanatoriu din Târgu-Ocna. Aici, în jurul său se înfiripă o adevărată obşte creştină, cel mai apropiat fiindu-i Ioan Ianolide, un alt „sfânt al închisorilor”, mutat la Domnul pe 5 februarie 1986. Ioan Ianolide este autorul volumului Întoarcerea la Hristos, care ar trebui să constituie pentru fiecare român o carte de căpătâi, un abecedar fără de care nu ne putem cunoaşte cu adevărat istoria. La Târgu-Ocna, atât temnicerii, cât şi reeducaţii şi prietenii erau impresionaţi de „ceva” din Valeriu, dar puţini au ştiut că acel „ceva” era Hristos. În Valeriu se adeverea cuvântul Sfântului Serafim de Sarov: „Agoniseşte pacea în sufletul tău şi mii de oameni se vor mântui lângă tine.” În ciuda condiţiilor foarte grele de detenţie şi a comportamentului diabolic al torţionarilor, Valeriu şi-a păstrat permanent demnitatea creştină, nu a vrut să facă nici un compromis. La propunerea unui temnicer de a primi streptomicină, medicament care i-ar fi putut salva viaţa, în schimbul trădării lui Hristos, a răspuns foarte ferm : Dumnezeu nu este de vânzare. Tranzacţii de conştiinţă nu se pot face. Pentru libertatea mea sufletească iau decizia de a muri. Bunul Dumnezeu a rânduit ca ulterior acestui dialog să primească streptomicină, dar Valeriu, punând viaţa aproapelui său mai presus de viaţa sa, a dăruit medicamentul salvator, unui evreu convertit, pastorului Wurmbrandt. Acest lucru i-a grăbit sfârşitul şi astfel, pe 18 februarie 1952, Valeriu şi-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu, plin de pace şi har. Ca mulţi dintre sfinţi, Valeriu şi-a cunoscut ziua trecerii sale la Domnul, în acel moment fiind într-o aşa stare de har, încât prietenul său Ioan Ianolide va mărturisi mai târziu: „în veşnicie nu-mi doresc o stare mai înaltă decât aceea, căci atunci eram plin, deplin fericit.” A fost îngropat, la comun cu alţi deţinuţi, în apropierea penitenciarului, cu o cruciuliţă de argint în gură, aşa cum i-a fost dorinţa, pentru a putea fi recunoscut vreodată. Pe toată perioada detenţiei, a păstrat legătura cu familia, căreia îi trimitea scrisori, adevărate scrieri filocalice, din care se observă Harul pe care Dumnezeu i l-a dăruit din belşug şi pe care Valeriu a ştiut să-l transmită şi altora. Reproducem o scrisoare, care vede pentru întâia oară lumina tiparului, prin care Valeriu îşi îndemna familia la o viaţă simplă şi curată. 11 octombrie 1945 Scumpă mamă, Mult iubitele mele surioare, dragii mei, Mă găsesc într-o stare de continuă bucurie sufletească. Mi s-au revărsat în suflet valuri de iubire. Numai cine a trăit astfel de momente le poate înţelege. Cu gândul la Dumnezeu vă port în inimă pe toţi, cu cele mai frumoase nădejdi ce mi-au înflorit în suflet după atâţia ani de suferinţă mare şi fericită. Ce bucurie mai mare poate trăi omul pe această lume, decât aceea de a se simţi în slujba binelui şi a iubirii, conştient de nimicnicia şi păcătoşenia sa?! Doamne! Ce bine am făcut eu în această viaţă de mi-ai dăruit asemenea bucurii, de mi-ai dăruit iubirea şi grija Ta, care nu m-au părăsit nici o clipă?! Scumpii mei, trăiesc o viaţă cu totul deosebită de aceea pe care obişnuit o trăieşte lumea. Cu alte preocupări, alte gânduri, alte bucurii. Cât aş fi de fericit ca bucuriile sufletului meu să ajungă până în inimile voastre! Vreau să vă ştiu curate, bune la suflet, blânde, iubitoare, senine, fericite, cuminţi, ascultătoare, credincioase, pline de nădejde, – şi modeste – şi sănătoase. Să trăiţi o viaţă simplă, cât mai simplă. Participaţi cu viaţa voastră la simplitatea şi frumuseţea naturii. Îmbrăcaţi-vă modest şi curat. Rochiţele întotdeauna să vi le faceţi lungi, până mai jos de genunchi. Pantofii să aibă tocurile cât mai joase cu putinţă. Să nu vă fardaţi. Cât de frumos le şade unor fete în ţinuta lor naturală… Sub nici un motiv să nu vă boiţi buzele sau obrajii! Păstraţi-vă curate aşa cum Dumnezeu v-a lăsat, căci curăţenia-naturaleţea este adevărata frumuseţe şi podoabă… Nu vă duceţi pe la baluri. Vă cer mult deodată… În realitate, nu vă cer nimic altceva decât să fiţi model de cuminţenie şi desăvârşire creştină. Feriţi-vă de prieteniile rele, căci păcatul se transmite pe nesimţite. Cu tot sufletul vă îndemn la o viaţă creştină! Gândiţi-vă că nimeni din această lume nu v-ar putea dori mai mult bine decât acela pe care vi-l doresc eu. Scumpa şi buna mea mamă, te rog din inimă ai grijă de sufletul fetiţelor mele scumpe! Şi îndeamnă-le şi matale la o viaţă creştină, aşa după cum Dumnezeu o doreşte. Mă rog întotdeauna pentru voi. Aştept senin ziua fericită când voi fi din nou în mijlocul vostru. În viaţa de închisoare am luat hotărâri mari, de viaţă curată şi de totală dăruire. Vreau să nu mai trăiesc pentru mine… Aş fi tare fericit dacă de Crăciun aţi veni toate patru, mama, Valentina, Norica, Zunea la mine. Ar fi minunat. Eu sunt cu voi şi vă sărut, Valeriu Material realizat cu sprijinul obştii Mănăstirii Diaconeşti, aparut in nr. 13 al revistei Familia Ortodoxa

Patimirile unei mame si ajutorul Sfantului Nectarie

Ma bucur nespus ca, iata, in urma rugaciunilor mele catre Maica Domnului si Sfantul Nectarie sunt si eu printre fericitii care dau marturie despre minunile lor. Cu un an si ceva in urma ma intaream in credinta citindu-le altora marturiile intr-un moment in care il cautam pe Dumnezeu, il pierdusem demult, timp in care nu facusem decat sa fortez viata sa se curbeze dupa vointa mea, iar Dumneze m-a lasat sa inteleg clar ca nimic nu pot face fara El... si sufletul meu Il cauta acum, aveam nevoie de El. Eu si sotul meu locuim in strainatate, departe de tara de 4 ani si tot de atat timp ne dorim un copil, iar dupa incercari ratate de a ramane insarcinata plus un FIV (in urma caruia doctorii mi-au spus ca nu pot ramane insarcinata deoarece ovulele mele sunt de proasta calitate, singura varianta ar fii sa apelez la o donatoare, optiune pe care am respins-o din start) -cautam pe internet disperata ce as mai putea face sa-mi imbunatatesc calitatea ovulelor pentru a avea copilul mult dorit. Eram foarte agitata, nelinistita, neputincioasa de luni bune nu-mi puteam stapani organismul si stiam ca singurul care ma poate ajuta este Dumnezeu, ma rugam Lui sa-mi deschida calea, sa ma invete ce sa fac, era o "lupta psihica" pe care n-o mai puteam duce singura. Cautarile mele pe internet ma duceau permanent spre un Sfant Nectarie, de care nu auzisem pana atunci si aproape orice pagina deschideam mereu aparea acest sfintisor. Am dat click pe o pagina cu el si... de la acel click... totul a inceput sa se schimbe cu mine, cu sufletul meu, cu viata mea, credinta mea... cu tot. Asa l-am cunoscut pe Sfantul Nectarie.I-am citit acatistul si deodata am simtit o liniste extraordinara. M-am hotarat sa il citesc 40 de zile, sa cer mir de la candela sfantului, dupa internet, de la persoane care il iubeau pe acest sfintisor si sa plec increzatoare catre o noua incercare FIV,avand o incredere totala in Sfantul Nectarie si Maica Domnului. I-am promis Sfantului Nectarie ca ma voi lasa de fumat imediat ce vad cele doua liniute la testul de sarcina plus inca doua dorinte. Intr-adevar, Sfantul Nectarie mi-a ascultat si mie rugaciunile si am ramas insarcinata dar venea vremea sa ma tin de promisiuni. Pe celelalte doua le-am indeplinit, insa cu fumatul a fost greu,n-am putut sa ma las de fumat imediat, desi ma mahneam si il rugam pe Sfantul Nectarie sa ma mai ierte cateva zile pana le raresc/ma pregatesc psihic si apoi le las de tot. Dar eu i-am promis ca ma las imediat ce vad testul asa ca... a treia zi dupa test am pierdut sarcina. Dupa perioada de plansete, rataciri s.a.m.d. am pornit din nou la "drum".M-am lasat deodata de tigari dupa ce m-am rugat mult Maicii Domnului, doream sa ma impac cu Sfantul Necatrie si m-am gandit ca asta e singura modalitate. Rugaciunile mele erau mai puternice, ma rugam sa ma ierte, il rugam permanent, o rugam apoi pe Maica Domnului sa ma indrume, sa ma invete ce sa fac, eram pierduta si nu stiam ce-i de facut. Intram in postul Craciunului si duhovnicul m-a sfatuit sa il tin pe tot, sa ma rog din inima si are sa fie bine. Asa am si facut. Am citit acatistul Maicii Domnului, al Sfantului Nectarie si al Sfintilor Parinti Ioachim si Ana si ma rugam din inima, cu toata puterea mea sa ma invete sa ma rog si sa nu ma lase. Intre timp am aflat de la o prietena ca in Romania exista o doctorita acupuncturista chinezoiaca foarte buna. A fost ajutata de ea sa aiba un copil dupa 5 ani de incercari. Asadar,la sfarsitul lunii ianuarie eram hotarata sa plec in tara. Insa, din ce-mi doream mai mult din aia mi se puneau mai multe piedici. Chiar i-am spus sotului: simt ca Maica Domnului nu ma lasa sa plec si nu inteleg de ce. Am ajuns in Romania insa la sfarsitul lui februarie 2012, sotul nu a putut veni, abia se angajase si era imposibil, doar cu riscul sa piarda job-ul si nu ne doream asta.In scurt timp incepea postul Pastelui si imi doream sa il tin si pe acesta, sa citesc acatistul Sfantului Nectarie si al Maicii Domnului. Imediat cum a inceput postul, la scurt timp am aflat ca sunt insarcinata. A fost o bucurie inimaginabila, plangeam de fericire, l-am sunat pe sot, el era la fel de fericit... il simteam pe Dumnezeu langa noi, ca ne ajuta, ne asculta, ne simteam protejati si ii multumeam permanent Lui si tuturor celor carora m-am rugat. Sa ma asigur ca totul e in regula chiar mi-am facut analiza la sange BetaHCG, care s-a dublat la doua zile, ceea ce indica o sarcina naturala. Insa, dupa cateva zile am inceput sa sangerez, foarte foarte foarte putin, neobservabil chiar, insa eu m-am ingrijorat deoarece mi-l doream foarte mult si nu vroiam sa fie nimic in neregula. Asadar, in plina noapte impreuna cu parintii mei am plecat la spitalul Polizu-Bucuresti. Acolo o doctorita rezident m-a consultat si mi-a spus ca ar fi normala sangerarea deoarece el acum s-ar prinde de uter, insa pentru mai multa liniste am facut o ecagrafie. A chemat doctorita de garda, Magureanu Ioana, pentru a mi se face ecografia. Doctorita Magureanu Ioana a vazut ca e sarcina extrauterina si foarte rapid gasise si calea de rezolvare(scoaterea trompei. Desi i-am aratat rezultatul Beta HCG, a spus ca mai sunt cazuri, foarte rare ce-i drept cu Beta normala si totodata sa fie sarcina extaruterina. La aflarea vestii m-am panicat, nu mai puteam gandi lucid, eram tulburata de cat de repede se petrecea totul, cum am trecut de la extaz la agonie. Mi se spunea permanent sa ma internez pe loc, sa fiu pregatita pentru operatie a doua zi. Stiam ca mai exista si varianta cu Metrotexat pentru salvarea trompei, vroiam macar sa o salvez(speram la o alta minune) si desi nu era de acord, in urma "tratarilor" s-a ales aceasta optiune. Insa panica, supararea, toate aceste stari negative, ma privau de capacitatea de a vedea lucrurile intr-o lumina favorabila si... am uitat de puterea credintei, de faptul ca o am pe Maicuta si pe Sfantul Nectarie.Eu, dimpotriva, continuam sa gresesc, ma gandeam cum Dumnezeu accepta asta chiar in postul Pastelui, de ce mi l-a dat ca sa mi-l ia, eram condusa numai de intrebarea '"de ce?", eram trista ca trebuie sa renunt la acest copil si in post mai ales. Insa nu era decat credinta mea aici, care imi era pusa la incercare si eu nu m-am gandit la asta, m-am lasat condusa de panica doctorei sa "scap" de sarcina pe loc deoarece sanatatea imi este pusa in pericol. Ma grabeam in decizii, nu luam in calcul ca ar mai trebui sa ma vada si un alt doctor poate nu e asa, ma grabeam spre o greseala. Insa,in seara cand mi-au pus perfuzia pentru a elimina sarcina, deodata mi-au aparut moastele Sfantului Nectarie in fata si m-a luat cu calduri in tot corpul. M-am ridicat brusc din pat si le-am spus celorlate din salon si asistentei: nu cumva voi face eu vreo prostie, daca e sarcina naturala? Nu,lasa ca nu esti tu doctor, raspunse asistenta. Zilele treceau, nivelul hormonal cu greu a vrut sa cedeze, sa scada insa "bucata" aceea pe care a vazut-o doctorul Magureanu pe post de "sac gestional"(sarcina avea 5 saptamani si nu avea inca activitate cardiaca) nu mai scadea, ramanea la aceleasi dimensiuni. Dupa 3 saptamani aproximativ, cand am simtit "panica" doctorei cum ca tot nu se micsora sacul, ramanea efectiv la aceeasi dimensiune desi nivelul hormonal era la zero, din cauza ca nu avea variante decat sa ma intoxice intruna cu metrotexat, m-am hotarat sa consult o a doua parere (tarziu, asta trebuia sa fac din prima, ma voi certa toata viata pentru asta, insa incepusem sa inteleg ca am facut o greseala. Mi-am facut programare la Sanador, la doctorul Doru Herghelegiu, aflasem ulterior ca e unul din cei mai buni in ecografie. Nu i-am spus nimic, l-am lasat pe dansul sa cerceteze... si cand a ajuns in partea stanga (acolo unde era problema)spuse clar: ai un folic chistic de 5cm. Eu apoi i-am spus ca de aceea am si venit,i-am explicat toata povestea si a spus ca nici nu se pune problema de sac gestional, acesta e un folic chistic clar. Si ca el nu vede o sarcina la 5 saptamani nici in uter, dar in trompa!? Iar cand i-am completat ca nivelul BetaHCG era normal, a dat din cap si a spus: acum ce vrei sa mai faci? o iei de la capat. Deci sarcina doctorului Magureanu a fost un folic chistic iar eu am eliminat copilul care mi-a fost daruit in urma rugaciunilor mele. Am iesit din cabinet si eram ratacita. Dumnezeu se milostivise de mine, mi-a daruit un copil, fara FIV, iata ovulul meu s-a fertilizat natural, mi-a daruit un copil care nu ceda nici cu Metrotexat si eu? Eu ce-am facut? Mi-a pus credinta la incercare si eu am deznadajduit. Ce puteam eu acum sa ii mai cer sfintisorului meu si Maicutei? Cum sa ma mai ajute? Eram debusolata, nici nu stiam incotro s-o mai iau si ce sa mai fac. Acum intelesesem de ce nu ma lasa Maicuta si Sfantul Nectarie sa vin in tara. Insa,imediat dupa aceste lovituri, vine alta si mai mare... Mama. Sa fac o paralela: o data cu venirea in Romania, eu am vazut-o pe ea mai slaba si se vaita de oase, dar ca sa nu ma ingrijoreze si sa nu ma mai supere mai mult decat eram se ascundea cat putea si dadea vina pe reumatism si batranete. Pana intr-o seara cand a sangerat iar dupa o ecografie i s-a confirmat prezenta unei tumori in colul uterin de 3 cm. Desi visam la ceva benign, in urma biopsiei s-a dovedit a fost malign si doua forme de cancer care "cloceau" in uter linistite... ba chiar mai mult decat atat, dupa un RMN s-a constat prezenta si a unui ganglion, ceea ce ni s-a spus ca ar fi chiar mai periculos decat tumoarea. I s-a pus diagnostic de neoplasm col uterin, grad 3b. Am fugit la Sfantul Nectarie, sa-i spunem supararea noastra, sa ne ajute sa nu ne lase nici de data aceasta. Chiar ma rugam sa ma lase pe mine cu copilul, sa o faca bine pe mama mai intai si apoi sa ma ierte si pe mine si sa ma ajute iar. Sa nu ma lase ca nu mai puteam. Si vestile "bune" tot curgeau, veneau suparari peste suparari, in sensul ca intre timp ma sunase si sotul meu sa-mi spuna ca i s-au cerut niste acte cu ajutorul carora obtinea permisul de munca, fara de care pierdea job-ul. Iar pentru noi acest serviciu era foarte foarte foarte important, il obtinuse cu greu. Eram lovita din toate partile si toate venisera gramada, dar nu ma lasam, eram mereu la Radu si Mihai Voda si imploram ajutor. In timpul tratamentului mamei, drumurile noastre erau aproape zilnice la Radu Voda si toata familia citea zilnic acatistul Sfantului Necatrie. Si totusi mama suporta foarte greu tratamentul iar durerile nu-i dadeau pace, chiar si dupa ce l-a terminat tot avea dureri, ceea ce ne ingrijora si ne punea pe ganduri ca poate tratamentul nu a avut randament. Tata i-a promis sfantului ca imediat dupa tratament o duce pe mama la Eghina, la el acasa, nu intram in operatie cu mama pana nu o ducem la doctorul care trebuie. Asta am si facut, ne-am tinut de promisiune si am plecat la Eghina cu speranta in suflet. Tata chiar a spus: hai sa mergem la Sfantul Nectarie acasa ca el ne asteapta sa venim. Pe drum mama avea dureri, ne era teama ca nu o sa faca fata la drum. O data ajunsi, am intrat mai intai in manastirea de jos, acolo cum am vazut mormantul sfantului am cazut instantaneu in genunchi si am inceput sa plang, cerandu-i sfantului ajutorul, sa nu ma lase ca sufletul meu nu mai poate ,s-o vindece pe mama asa cum a facut cu multi altii. L-am rugat sa-mi indeplineasca cele 3 dorinte arzatoare: mama,sotul cu actele si copilasul, promitandu-i ca dau marturie despre el si ca-i pun numele copilului Nectarie sau Nectaria. Mama a avut aceeasi reactie cand a vazut mormantul, ba chiar mai mult, aproape ca se urcase pe el, il imbratisa si plangea cu lacrimi fierbinti, imi era tare mila de ea cum se ruga, plangeam parca mai mult cand o vedeam asa. Am ramas o noapte la manastire si am participat la cateva slujbe de acolo. O maicuta ne-a spus ca nu mai trebuie sa dam acatiste deoarece sfantul ne-a trecut deja in condica si ca ele se vor ruga in ziua operatiei la toate slujbele din ziua respectiva. Am plecat increzatori ca totul o sa fie bine, iar minunile incepusera deja sa apara, mama realizeaza pe drum ca nu o mai doare nimic. Iar inainte de operatie trebuia sa mai faca un RMN,insa noi l-am refuzat pentru a evita radierea. Asadar, pe timpul operatiei intreaga familie ne rugam intens, fiecare in coltul lui si... cand a iesit doctorul din operatie a spus: operatia a fost cu succes, tratamentul a avut randament deoarece totul e steril acolo, nu mai e tumoare si nici ganglion, ba mai mult, la biopsie nici urma de cancer. Insa noi stiam ca nu tratamentul a fost ci Sfantul Nectarie si Maicuta Sfanta si toti ceilalti sfinti carora ne-am rugat( Sfintii Nicolae, Ioachim si Ana, Calinic, Mina. Doamne, ce mare e puterea ta! Cu toti sfintii tai! Va multumesc, Maicuta, Sfinte Nectarie din toata inima mea ca nu ne-ati lasat. In legatura cu sotul, revin spunand ca desi cei de la serviciu- conducerea- erau ingaduitori si il asteptau sa-i vina actele,(chiar si acest aspect e o minune, deoarece aici nu se accepta asemenea "favoruri"), noi nu aveam toate actele care ii erau cerute. Si in urma discutiilor dintre noi am ajuns de comun acord sa trimitem ce avem desi ne lipsea chiar ce era cel mai important. I-am spus sotului asa: pune ce ai si pe interiorul plicului pune mir pe deget de la Sfantul Nectarie si fa o cruce. Mai adauga in interior o bucatica mica de vata cu mir de la icoana Maicii Domnului de la Malevi,inchide plicul cu nadejde, roaga-te si trimite-l. Iar eu de aici ma voi ruga intens si voi da acatiste. Si minunea nu a intarziat sa apara nici de data acesta, Sfantul Nectarie imi indeplinea usor, usor din dorinte,imposibilul s-a produs,a primit actele foarte curand,fara nicio problema. Sa inchei cu problema cu care am inceput, ea nu s-a rezolvat inca, nu sunt insarcinata... nici nu m-am mai "ocupat" de subiectul acesta, am stat 8 luni fara sotul meu, si am fost foarte stresata dealtfel, insa stiu sigur ca nu ma va lasa nici El, nici Maicuta pe care ii iubesc mult de tot. Am pus capul pe patul Sfantului Nectarie la Eghina si... repet, pe langa toate dorintele i-am spus-o si pe aceasta si stiu ca m-a auzit. Pe celelalte doua mi le-a indeplinit grabnic tocmai de aceea stiu ca o sa revin curand sa spun si aceasta minune. Tot ce pot sa spun din experienta mea e: rugati-va, ca sunteti auziti, rugaciune din inima,sa nu mai fie nimic in mintea voastra decat sa va rugati... post,nadejde si o sa vedeti! Ioana Scarlat

Maine este praznuit Sfantul Gherasim Kefalonitul

Aici puteti citi acatistul sfantului.

In Paraclisul "Centrului de Servicii Sociale Patriarh Justinian Marina" gasiti crucea care a stat 10 ani pe pieptul Sf.Gherasim Kefalonitul

Nota: Puteti ajunge la Paraclisul Centrului din Pajura cu troleibuzele 86 sau 65. Doamne ajuta! In perioada 26 - 29 Mai am mers in Insula Kefalonia la Manastirea Sfantului Gherasim, izbavitorul de demoni si vindecator al celor cu boli psihice, pentru a duce un papucel si o cruce care urmau sa fie puse in racla cu cinstitele moaste ale Sfantului Gherasim. Ajungand in insula Kefalonia am fost primiti cu mare bucurie, mai ales ca in aceasta manastire vietuiesc spre slava lui Dumnezeu 8 maici din Romania. In sederea noastra la Manastirea Sfantului Gherasim unde am fost cazati am avut si o intalnire cu maica stareta Casiani care, de asemenea, ne-a primit cu mare bucurie. Dorinta noastra atunci cand am plecat a fost sa cerem o particica din Sfintele moaste si de aceea am inaintat maicii starete o cerere pentru aceasta. Citind cererea ne-a explicat ca nu se pot da Sfinte moaste deoarece Sfantul este intreg. Atunci am cerut cu binecuvantarea dansei orice de la Sfantul, ca binecuvantare pentru credinciosii din Paraclisul Binecredinciosul Iustinian cel Mare. De asemenea, am facut cadou din partea credinciosilor o cruce de binecuvantare si o icoana cu Binecredinciosul Imparat Iustinian cel Mare. Bucuria a fost imensa deoarece maica stareta s-a bucurat de crucea care acum sta la loc de cinste pe Sfanta Masa din Biserica, unde se afla si trupul intreg al Sfantului Gherasim. Gandindu-se ce ar putea sa ne ofere iata ca Sfantul Gherasim a lucrat si au gasit o Cruce ce a stat pe trupul Sfantului Gherasim mai bine de 10 ani, o cruce pe care nu o mai gaseau. Ne-a privit si a spus: Sfantul Gherasim va iubeste, parinte. Mare bucurie ati primit prin acest dar de la Sfantul Gherasim. La plecarea din insula am simtit prezenta Sfantului tot drumul, iar crucea mirosea a mir de cate ori ne apropiam de ea. Astfel Dumnezeu a facut o mare minune prin Sfantul Gherasim aducand aceasta cruce in Romania - Bucuresti mai ales ca Sfantul Gherasim nu este asa cunoscut in Romania. Este un Sfant care ajuta cand cerem cu credinta ajutor. Este Sfantul care izgoneste demonii si farmecele dar este si vindecator a multor boli incurabile si a bolilor psihice.Impreuna cu Sfantul Spiridon si Sfantul Dionisie este mare facator de minuni. De aceea in Paraclisul "Centrului de Servicii Sociale Patriarh Justinian Marina" este pusa la inchinare, spre slava lui Dumnezeu si spre cinstea Sfantului Gherasim, aceasta cruce minunata, care ajuta pe oricine se inchina cu cinste bunului Dumnezeu si Sfantului Gherasim din Kefalonia. De asemenea, am primit si ulei de la candela Sfantului Gherasim din Kefalonia si pamant de sub racla Sfantului, pamant ce face minuni pentru cei bolnavi. In Paraclisul nostru se afla si o particica din moastele Sfantului Ioan Iacob Hozevitul. Pr. Ionut Bogdan Vaduva - www.asociatiadiaconia.ro, telefon 0744.58.99.56.

Apariție editorială: “Tâlcuirea Sfintei Liturghii”, de pr. Ilarion V. Felea

În cântarea serafimilor glasurile oamenilor din biserică se unesc cu ale îngerilor din ceruri. Cum îngerii înconjură Tronul Mielului şi umplu templul cerului prin cântarea lor, şi cum ucenicii au întâmpinat pe Împăratul Cerurilor şi Mântuitorul sufletelor, coborât pe pământ, la intrarea în Ierusalim, cu ramuri verzi şi cântări de bucurie, aşa primesc şi astăzi toţi creştinii, Biserica întreagă, pe Marele Arhiereu, Care nevăzut şi tainic coboară din cer în Ierusalimul Sfântului Altar, ca să aducă pentru noi, ca pe o nouă Golgotă, Jertfa de răscumpărare şi de împăcare… Îndumnezeirea încununează nemurirea omului. Prin Sf. Împărtăşanie se împlineşte făgăduinţa de a ne învrednici să ne facem părtaşi ai firii dumnezeieşti, de care aminteşte Sf. Petru (2:1-4). Îndumnezeirea este cel din urmă şi cel mai mare har pe care îl poate primi omul. Sf. Cuminecătură e hrana nemuririi şi a vieţii divine, puterea sfântă care face din creştini o adunare de dumnezei în jurul lui Dumnezeu. Preot Ilarion V. Felea Cartea are 276 de pagini și costă 8 lei. Puteți face comenzi aici.

Cum a intrat Sfântul Ierarh NECTARIE în viața noastră

Prima dată când am auzit de Sfântul Ierarh NECTARIE, a fost bineînțeles când am început și curele de chimioterapie, pentru un neo-mamar stâng operat, în aprilie 2011. În urmă cu un an, eram gravidă și am constatat că mi-a apărut în cadranul central superior, mai spre mamelon, un nodul mic rotund cât un bob de mazăre. Am întrebat medicul ginecolog dacă e normal. Acesta mi-a spus că e prematur să ne stresăm și că poate fi vorba de un galactocel, asta din cauză că, sânii se pregăteau pentru lactatie. Am născut un baiețel frumos și cuminte, și de bucurie că e totul în regulă, la control, nu i-am mai spus medicului că nodulul este încă prezent. Am alăptat 7 luni, timp în care nodulul a crescut, dar nu mi-am dat seama cât de mare se facuse pentru că sânii erau angorjați. În martie 2011, am reînceput munca și odată cu munca a venit și stresul, iar eu am început să nu mai am lapte. Sânii și-au pierdut din consistență și atunci am văzut că acel nodul cât un bob de mazăre, era acum cât o pietricică de 3 cm la palpare cu margini neregulate și dur. Mi-am făcut o ecografie pe 23 martie 2011, la o prietena de-a mea, medic endocrinolog și surpriză.... Era un nodul canceros, cu toate elementele de malignitate prezente. A doua zi mi-am făcut mamografie, iar a treia zi IRM. Diagnosticul imagistic indica clar un nodul cu foarte multe elemente de malignitate. În a 5-a zi m-am operat și la examenul extemporaneu s-a adeverit ceea ce si rezultatele imagistice evidențiau. Un nodul foarte mare de 3/3,5 cm, malign. Mi s-a făcut mastectomie și limfadenectomie și mi s-a recomandat să iau legătura cu un medic oncolog. Cumnatul meu, care este preot, a fost primul care mi-a spus să merg la Mănăstirea Radu Vodă, la Moaștele Sfântului NECTARIE să mă rog pentru sănătate, pentru că foarte mulți oameni cu probleme s-au vindecat. Așa am ajuns să citesc acatistele Sfântului NECTARIE și să merg la Mănăstirea Radu Vodă. În timpul tratamentului am citit o carte despre viața Lui și minunile pe care Le-a săvârșit și I-am promis că dacă mă ajută să fiu din nou sănătoasa și să trec cu bine de chimioterapie o să merg la el, în Eghina și o să-I duc și o icoană din argint drept multumire. Nu după mult timp am aflat de la o prietenă că ea vrea să meargă într-un pelerinaj la Eghina in Grecia, de ziua Sfântului. M-am bucurat foarte tare că am această ocazie, mai ales că ședințele de chimioterapie se terminau în octombrie. Înainte cu două săptămâni de pelerinaj am stabilit cu ghidul să-i dau bănuții. În noaptea de după, s-a întâmplat o minune...L-am visat pe Sfântul NECTARIE... Se făcea că eram într-o cameră, la priveghiul unui bătrân cu barbă albă și îmbrăcat în straie de călugăr. Langă el, un tânăr fără barbă stătea și-l păzea. Eu m-am apropiat de sicriu și am venit de la picioare spre cap pe partea stângă a sicriului. Tânărul care și el era îmbrăcat în straie negre mi-a zis să mă apropii și să vin în partea dreaptă si să pun urechea și să mă rog. După care am visat multe persoane pe care nu le cunoșteam și am revenit în încăperea cu sicriul care era acum o biserică. Abia atunci am conștientizat, în vis, că eram la Sfântul NECTARIE și mi-am propus să mă mai rog un pic și să plec. Eram cu fața la picioarele lui și cu spatele la altar. După ce m-am închinat, m-am întors cu spatele la sicriu și am vrut să plec, dar ieșirea era prin altar, care la rândul lui, era plin de oameni de pază și necunoscuți. Mi-am întors capul și sicriul era gol. În același timp a trecut pe langa mine Sfântul NECTARIE îmbrăcat în haine preoțești de sărbătoare înconjurat de mulți preoți. Am reușit doar să-l ating pe spate și am mai rămas în încăpere alături de mai multe persoane și m-am dus din nou spre sicriu, unde m-am rugat și am văzut o hârtie mică albă pe marginea sicriului pe care scria ceva, dar nu am deslusit. M-am trezit și am știut din acel moment că eram așteptată și că voi fi ocrotită. A venit și ziua Sfântului. Acolo am fost la o bisericuță mică, unde erau majoritatea moaștelor și am donat icoana din argint cu Sfântul, așa cum mi-am propus, după care am fost la mormânt, unde atunci am aflat că dacă pui urechea dreaptă pe mormântul Sfântului și te rogi poți să auzi chiar și bătăile inimii Sfântului. Eu am pus urechea, dar fugitiv, pentru ca era foarte aglomerat. În momentul în care am intrat în chilia Sfântului am fost foarte emotionată. M-a întâmpinat poza Sfântului NECTARIE, îmbrăcat în haine de călugăr, așa cum îl visasem. După, am fost în magazinul din apropiere (pangar) și am luat 2 icoane cu Sfântul, și m-am dus spre biserica mare, care era în renovare. Acolo, tocmai ce se terminase slujba și ieseau cu capul Sfântului NECTARIE, să ocolească insula conform obiceiului. Am reușit ca și în vis, să-l ating pe spate pe preotul care ducea capul Sfântului, dupa care, ne-am dus cu grupul la raclă, în biserica mare, unde avea și mâna dreaptă și ne-am rugat. Abia atunci am înțeles și visul. Eram întradevar așteptată și tot ce am visat, a fost traseul pe care l-am făcut în cadrul mănăstirii, iar hârtia mică și albă pe care am visat-o pe marginea sicriului, mi-am dat seama că e povestea mea, care trebuie s-o fac cunoscută. La o săptămână de la pelerinaj m-am dus la mănăstirea Radu Vodă să-i mulțumesc Sfântului și i-am dus o orhidee, deoarece de ziua lui nu i-am dus flori. Noaptea, mi-a apărut din nou în vis. Eram lângă un copac mare și bătrân și dintr-o dată am auzit-o pe prietena mea, cu care am fost în pelerinaj, că mă strigă și-mi spune că e Sfântul NECTARIE lângă mine. Nu l-am văzut, doar i-am simțit prezența și mă rugam și îmi spuneam că nu sunt vrednică de o asemenea onoare, după care m-a întrebat cu o voce puternică: Da, ce dorești? Iar eu i-am zis : Să mă vindec! ...După care am simțit o energie deasupra capului și m-am trezit. Cele două icoane pe care le-am cumpărat din Eghina, una am dat-o preotului meu duhovnic și cealaltă cumnatului meu, care s-a bucurat foarte mult, pentru că are foarte multe enoriașe, cu aceeași problemă ca mine și nu avea icoana Sfântului în biserică. Sunt absolut convinsă că o sa mai merg în Eghina la Sfântul NECTARIE să-i mulțumesc pentru tot ce a făcut pentru familia mea. Aveti credință și vă rugați Sfântului Ierarh NECTARIE, mare făcător de minuni și viața d-voastră va fi mai frumoasă! Gianina Ene