Cum îl putem ajuta pe omul acesta, care îndură frigul? Vă rog mult să difuzați mesajul

Pe bătrânul din fotografie îl cunosc, din vedere, de multă vreme. Îl vedeam mai mereu sub un pod, totdeauna înconjurat de sacoșe și sacoșele, papornițe fel de fel. Avea aerul că e mulțumit cu puțin. Mai bine zis, cu nimic, pentru că îmi era clar că omul pe lângă care treceam nu mai avea nimic din ceea ce, în mod normal, face dintr-un om o ființă umană: o familie care să te înconjoare cu dragoste, un acoperiș, fie el și firav sau aproximativ, deasupra capului, sentimentul că celorlalți le pasă cât de cât de tine. De curând cineva a stat de vorbă cu el și a aflat câte ceva care explică, în parte, prezența sa continuă pe marginea carosabilului, dormitul sub copaci și alte ipostaze triste ale vieții unui om aruncat la periferia societății. Se numește Sandu Dumitru și este născut în 53. A lucrat în industria textilă. A fost evacuat din casă pentru că nu a mai avut cu ce să-și plătească întreținerea. De vreo 3, 4 ani strada și doar strada îi este casă. Cică mai are niște rude îndepărtate, undeva „la țară”, dar aceștia nu-l vor în casa lor pentru că le consumă lemnele iarna. Anul trecut a apucat să stea puțin într-un cămin, atâta cât să i se fure pensia (520 lei) și cărțile. Nu fumează, nu bea. Spune că ar dori să muncească undeva și să-și găsească o cameră cu chirie, pe care s-o plătească din pensie, numai să nu mai doarmă noaptea în ger. Are nevoie și de o pereche de bocanci, mărimea 48, care să-l ajute să-i reziste gerului de afară. Dacă știți pe cineva care să îl primească într-o cameră gratuit… Sau dacă știți pe cineva care să îl primească în schimbul unei chirii foarte mici… Sau dacă știți pe cineva care să îi plătească lunar acea chirie… Sau dacă aveți de unde să îi dați o pereche de bocanci, mărimea 48… Sau dacă aveți- mă gândesc eu- și o pereche de mănuși și o plapumă groasă pe care să le folosească măcar până își va face cineva milă cu el și îl va adăposti într-ocameră… VĂ ROG SĂ ÎMI SCRIEȚI AICI, DAR ȘI PE ADRESA: ciprianvoicila@gmail.com IAR DACĂ AVEȚI DE DAT UN OBIECT DIN CELE MENȚIONATE, MI LEPUTEȚI LĂSA LA MUZEUL ȚĂRANULUI- intrarea din Str. Monetăriei (vis-à-vis de Biserica Mavrogheni)-, LA POARTĂ, CU SPECIFICAREA: Pentru Ciprian Voicilă. VĂ ROG SĂ DIFUZAȚI MAI DEPARTE MESAJUL ACESTA!

Despre domnul Sorin Preda...

Sorin Preda, un om cu suflet mare, a intrat în veșnicia de care s-a apropiat continuu, cu sfială, prin cuvântul scris. Scriitor optzecist, reporter la „Formula As”- unde a realizat ani de-a rândul interviuri și reportaje cu și despre marile figuri ale spiritualității ortodoxe-, profesor la Facultatea de Jurnalism, avea un dar extraordinar: încuraja sufletele care se căutau prin scris. Considera că lumea nebună în care trăim sau în care suntem trăiți trebuie să fie captată în text. Poate așa - mă gândesc acum- întâmplările absurde își găsesc un rost care ne scapă la prima vedere. De la el am aflat de existența minunatului Părinte Macarie Beșliu. Una din bucuriile pe care mi le-a făcut a fost acest mic text de prezentare a „Sfinților de lângă noi”: Ce dar minunat ne oferă Ciprian Voicilă! Darul unei cărţi simple şi frumoase ca peretele de răsărit din casa unui creştin. O carte binecuvântată la umbra icoanei unor cuvioşi: părinţii Justin Pârvu, Proclu, Nicanor sau maica Paisia. O carte plină de gânduri şi emoţii mistice, stârnite de amintirea unor fapte şi întâmplări fără egal: mirul izvorât din fotografia părintelui Justin, piciorul care începe să-i crească unui copil şchiop, zidul de aer ridicat în calea securiştilor. Întâmplări grele, puternice, dumnezeieşti, pe lângă care trecem adesea indiferenţi, apatici şi fără nicio reacţie sau tresărire de conştiinţă – dovadă că trăim, cum spune şi unul din capitolele cărţii, într-o lume greşită, o lume pe dos. O lume pe care nu o putem lăsa aşa copiilor noştri, ci, urgent şi cu un ultim efort, se impune să o schimbăm. E un efort uriaş. Un efort titanic şi nemilos, ce trebuie să înceapă mai întâi cu noi înşine. Acesta este, de fapt, îndemnul cărţii. Să ieşim din inerţia molcomă şi consumistă în care trăim. Să restabilim ordinea firească a lumii, detronând lucrurile şi avuţia, pentru a pune gândul mântuirii şi trăirea lui Hristos, emoţia şi frumosul, bunătatea şi milostenia în chiar centrul vieţii noastre de oameni lesne muritori în însăşi nemurirea noastră. Îmi place să cred că Bunul Dumnezeu îl va așeza undeva aproape de Irina Nicolau- un alt om cu inima largă- și de fostul nostru coleg și prieten, scriitorul din Bănești, Sorin Stoica. Au multe să își împărtășească.

Mâine îl prăznuim pe Sfântul Nectarie Taumaturgul

De citit: Viața Sfântului Nectarie. Acatistul Sfântului Nectarie. Minunile Sfântului Nectarie. Cartea „Sfântul Nectarie - Minuni în România” (de descărcat). Cărți despre minunile săvârșite de Sfântul Nectarie în România, apărute la Editura Areopag:

Marius Ianuș: Un nou pliant anticip

Un nou pliant anticip: descărcați. Format print (față-verso): descărcați.

Cum nu am votat astăzi?

Astăzi, la sfârșitul Sfintei Liturghii, părintele nostru paroh - un om cu inimă bună, smerit, cult - ne-a îndemnat să votăm. Dar nu oricum: întrebându-ne, mai întâi, conștiința: cu cine anume să votăm? Mi-am întrebat, așadar, conștiința: cu cine? Iar conștiința... nu mi-a spus nimic. Așa că m-am întors degrabă acasă. Nu toți au șansa lui Socrate: să ai un soi de supraconștiință (el o numea „daimon”) care să te învețe ce nu e bine să faci. Eu mă mulțumesc doar cu o conștiință... tăcută.

A apărut revista ATITUDINI, nr. 36, închinată maicii mucenițe Mihaela Iordache

O puteți comanda aici.