Vladimir Volkoff- Corectitudinea politică, o politică incorectă

Deşi aflată la o oareşicare depărtare de noi, ideologia corectitudinii politice se apropie cu paşi repezi de reduta sufletului nostru. În Buzău, profesorul Moise face plângere penală împotriva icoanelor. De la Bucureşti Poetul Histeric, specialist, ca tot românul, în datul cu părerea despre orice, oricând, îi întinde o mână de ajutor sperând în forul lui interior că grupul iconoclaştilor postmodernişti se va mări de la o zi la alta. Aceştia fiind zorii unei noi ere, Vladimir Volkoff, cunoscut nouă, şoarecilor de bibliotecă, prin Struţocămila şi Tratatul de dezinformare sau Treimea răului ne oferă un manual de recunoaştere a corectitudinii politice. La întrebarea ce este corectitudinea politică? este dificil, dacă nu imposibil, de răspuns pentru că ea nu are o esenţă, un conţinut propriu. Este un mod de a reacţiona.
Conservatorul Volkoff îşi exprimă stupoarea ideatică în faţa acestei fantome: „în mod paradoxal, nimeni nu ştie cu adevărat ce este, dar simţim spontan cine este şi cine nu este”.
Fiind, totuşi, o ideologie, ea are o istorie (recentă). Tatăl Struţocămilei vede în ea un conglomerat de dolorism şi mizerabilism, de simpatie pentru have nots şi antipatie severă pentru haves, de apetenţă pentru egalitarismul practicat cu orice preţ (moştenire rousseauistă), de pasiune pentru lupta de clasă (tic moştenit de la străbunicul Marx), de idiosincrasie pentru orice ierarhie şi structură paternală ( de la Papa Freud citire şi îndobitocire), de „reminiscenţe ale mişcărilor şaizecişioptiste şi post-şaizecişioptiste, animate de diverşi hipioţi, fete-floare şi baba cool”.
PreConcepută ca un dicţionar de termeni,prin Manualul corectitudinii politice, Vladimir Volkoff desfată spiritele conservatoare privind când spre cerul valorilor, când spre pământul faptelor încercând să descrie ce este şi ce nu poate să fie corect politic în viaţa noastră.
Spicuiesc din ea, păstrând pe cât posibil principiul alternanţei.

Absolut
În vizunea politic corectă a lucrurilor acesta nu există.
A concepe absolutul este deja incorect politic.
De aceea este mai bine să răspunzi „ absolut” în locul unui simplu „da”. Pe nesimţite, acest lucru devalorizează noţiunea de absolut.

Admiraţie
Admiraţia nu este corectă politic, deoarece ea admite că există inegalităţi între persoane, opere, cauze, idei. Ea este selctivă şi discriminatorie, deci incorectă politic.

Săpun
Accesoriu neutru politic al deodorantului.

Sărăcie
Nu devine interesantă decât sub un anumit prag.

Dumnezeu
Dumnezeu nu este un personaj corect politic. Simplul fapt că el nu are sex, dar pretinde că are un gen este de prost gust. Americanii încearcă să-l obişnuiască pe Dumnezeu să răspundă atunci când e invocat la feminin (God, she...). Pe de o parte, nu prea funcţionează, iar pe de alta cum poţi compensa atâtea secole de sexism, mai exact de machism?
Însă se poate chiar mai rău. În calitatea sa de creator, Dumnezeu se poate considera Cel care a distribuit datul, or noţiunea de dat răneşte grav corectitudinea politică. Pe de altă parte, de ideea de Dumnezeu se ataşează idei jenante precum datoria, respectul, tatăl, modul de viaţă etc. (...)Însăşi ideea unui Dumnezeu care încearcă să salveze, aproape împotriva dorinţei lui, o omenire creată chiar de el, trădează sentimente incorecte politic. Există în sacrificiu, în milă, în iertare, în renaştere, o întreagă Weltanschauung inacceptabilă pentru ideologia corectă politic, după care toate lucrurile sunt egale”.

Memorie
Memoria este corectă politic sau nu în funcţie de ceea ce îţi aduci aminte.

Morala
Morala corectă politic se rezumă într-un singur cuvânt: toleranţa.

Mama
Mama este mai puţin incorectă politic decât tatăl, deoarece imaginea ei este mai puţin legată de idei precum disciplina, constrângerea, datoria sau exigenţa.
Cu toate acestea, dacă vrea să fie cu adevărat corectă politic, îşi va limita influenţa asupra copiilor la favorizarea exprimării sinelui şi la educaţia în materie de contracepţie.

Arta contemporană
Arta contemporană este, în ansamblu, corectă politic.
Este clar că pictura abstractă şi muzica modernă, care s-au eliberat de criteriile artei tradiţionale, mai ales de realism şi de armonie, sunt mai corecte politic decât pictura figurativă şi muzica clasică.
Muzica pe care unii o numesc „murdară”, care constă în producerea intenţionată a unor note false aberante (de exemplu prin introducerea unui obiect sub coarde) este şi mai satisfăcătoare, aşa cum pentru a picta este mult mai bine să foloseşti degetele sau fundul decât penelul care a fost în mod prostesc conceput „pentru a picta”.
Nu există în artă „superioritatea unui artist faţă de altul”, nu există decât mai multe niveluri de expresie.

Exprimare
Expresia de sine este corectă din punct de vedere politic.
Nu trebuie să exprimi lucruri adevărate, juste sau utile, nici nu trebuie să le exprimi într-un mod îngrijit, agreabil sau măcar comprehensibil. Important este să te exprimi pe tine însuţi, cu orice preţ şi prin orice mijloace. Nu de mult, sub înaltul patronaj al statului francez, un artist a expus la Grand Palais un eşantion din propria sa urină.
Acesta este summum-ul expresiei de sine.

Fetus
Singura fiinţă individuală aparţinând speciei umane căreia este corect politic să i se ia viaţa fără oprobriu public şi a cărei moarte este rambursată de asigurări.

Perifrază
Perifraza, mai ales cea eufemistică sau hiperbolică, este corectă politic. Astfel:

Nu trebuie să spunem - Trebuie să spunem

Artă primitivă - Artă primară
Avort - Întrerupere voluntară de sarcină
Bombardament - Lovitură chirurgicală
Boschetar- Marginal
Ciung- Handicapat
Criminal- Element asocial
Da - Absolut, total, exact
Dădacă - Asistentă maternă
Distrugere - Pagube colaterale
Fată în casă - Tehniciană de suprafaţă
Femeie se serviciu- Tehniciană de suprafaţă
Foaie de scandal- Organ de presă
Furt- Expropriere
Galben- Asiatic
Golan- Tânăr
Grevă - Mişcare socială
Ilegal- Fără documente
Lesbiană - Gay
Negru - Black
Nu - Nu cred
Pederast - Gay
Surd - Cu deficienţe de auz
Suspect de corupţie- Cercetat
Vagabond - Fără domiciliu fix

Răul
Răul este intoleranţa. Altul nu mai există.

Literatură
(...) Literaturile a căror listă urmează au şanse de a fi mai puţin nocive decât celelalte:
- exotică;
- folclorică,
- obscură,
- absurdă,
- disperată,
- mizerabilistă,
- revoltată,
- paranormală,
- în căutarea propriei identităţi
Mare atenţie cu literaturile anarhiste şi contestatare. Ele sunt bune pentru moment, dar s-ar putea să devină nocive dacă s-ar apuca să conteste corectitudinea politică.

Deodorant
Deodorantul este pentru transpiraţia umană ceea ce corectitudinea politică este pentru păcatul originar.

Adevăr
Este incorect din punct de vedere politic şi totodată periculos să se folosească acest cuvânt la singular.
Există adevăruri, între care se poate alege.

Să nu ne iluzionăm. Corectitudinea politică este o ideologie nihilistă: „prin natură şi prin vocaţie, corectitudinea politică nu se fondează pe o revelaţie, ci pe imposibilitatea oricărei revelaţii” ( Volkoff).