joi, 3 iunie 2010
Miguel de Unamuno- Secretul vieţii
“Cu totii purtam secretul vietii noastre: unii il purtam mai la suprafata sufletului, altii mai spre interior, iar cei mai multi in launtrul nostru insine. Iar daca vreodata il zarim in launtrul nostru, ne intoarcem privirea in afara, ingroziti, si nu vrem sa ne gandim la asta, ba ne ducem sa ne distram, sa uitam.
(…) Cu totii ne purtam secretul fie ca stim, fie ca nu, si exista o lume ascunsa si interioara in care toate acestea se concerteaza fara sa se cunoasca, asa cum nu se cunosc in aceasta lume exterioara si manifesta. Iar daca nu este asa, cum iti explici atatea misterioase voci ale tacerii care ne vin din adancul sufletului, de dincolo de radacini?
(…) Adesea cand asistam la conversatia dintre doi prieteni intimi, uniti prin legaturi puternice si indestructibile, ne surprind lucruri pe care nu le intelegem sau tonul pe care-l ia conversatia, parand complet in afara celor spuse. De fapt, ei vorbesc despre ceva si se gandesc amandoi la cu totul altceva; in realitate discuta despre o tema manifesta si superficiala, dar impartasesc un secret profund. Este un secret comun pe care niciodata nu si l-au revelat unul altuia.
Nimic nu-i uneste pe oameni mai mult decat secretul. Cel ce-ti va ghici secretul nu trebuie decat sa te priveasca, si te vei imprieteni cu el. In el iti vei gasi refugiul. Si va fi cel caruia cu mai multa grija-i vei ascunde secretul. De ce sa i-l mai spui daca ti l-a ghicit? Iar celui care nu ti l-a ghicit, e inutil sa i-l revelezi, caci nu te va intelege cum trebuie si mai ales nu-l va crede asa cum este.
Sunt oameni care par ca spun si povestesc tot, dar ei ascund cel mai mult; nu vorbesc si nu se confeseaza decat pentru a-si ascunde mai abitir secretul, caci se tem de tacere, care este revelatorul cel mai teribil din cate exista. Sinceritatea se ineaca in cuvinte. Secretul, adevaratul secret e inefabil si, cu cat il imbracam in limbaj, in loc sa inceteze sa fie secret, devine mai secret decat inainte”.
(Miguel de Unamuno- Secretul vietii si alte eseuri, editura Humanitas, 2009)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu