Ernest Bernea- Lumini în necunoscut

Cina de taina

Era o masa mica, cu fata de canepa. Intai s-a asezat tata si apoi cele trei copile,incepand cu cea mai mica. Mama pregatea mancarea la plita: lapte fiert, mamaliga, papara.
Cand toate au fost gata, mama si-a luat locul cuvenit in jurul mesei. La un gest al tatalui, toti s-au ridicat in picioare, si-au prins mainile in semn de rugaciune si cu capul plecat, au repetat in soapta dupa el:
“manca-vor saracii…”
A urmat apoi masa intr-o liniste si impacare ca si cand ar fi continuat rugaciunea; mancarea si cugetul le erau gemene. Pare ca ceva nevazut coborase asupra lor; nimic strident, nimic de prisos, nimic fara sens. O mana, o privire sau un cuvant, toate veneau ca o mangaiere, ca o prezenta spirituala.
Dupa ce masa a luat sfarsit, tatal s-a sculat din nou in picioare, urmat de ceilalti. Copila cea mica a spus “Tatal nostru”, multumind lui Dumnezeu pentru ospatare.

Chemare catre Iisus

Doamne, sufletul meu nu doarme si dorul altei lumi nu incetineste.Cugetul meu sarac cauta urma pasilor tai.
Marea lanului de grau se misca-n unduiri de rod copt pana ce-i cade bobul, ugerul vacilor e plin de lapte cald, fagurii sunt incarcati cu miere. Fratele meu, omul celalalt si eu, culegem toti avutul acesta nemeritat:
Mana lor si mana mea
Tremura in tot ce-atinge
Vino intre noi, apropie-te de cuprinsul acesta, de aerul, de lumina noastra, si creste innoitor minunea unei lumi pe caile careia sa umbli, din nou cu copii de mana.
Poiana Marului- 1952

Te simt aproape
Umbli in lume ascuns, de omul nu te stie. Cresti firul fragezit de roua, prin murmur in izvoare, surasul la copii si nimeni nu te vede.
In visul meu inalt, in dorul de minuni, in fapta-mi fragezita te simt deplin curgand, ca sucul intr-un pom. Dar nu apari nici cand sa-mi mangai rana vietii, ades intaratata.
Te simt aproape, Doamne, in prispa casei mele.
Poiana Marului- 1952


Maria

Maria e un nume ce canta.
Chipul omenesc indumnezeit a umblat odata in lume, a umblat cu noi, oamenii, in vremea cand, incununata de durere, calca urma pasilor unui fiu nesupus.
De atunci ea a ramas intre oameni; joaca merele de aur de-asupra leaganului, cladeste sufletul mamelor intristate, sta cu noi la masa, deschide petalele trandafirilor seara, la rugaciune.
Maria e un nume de icoana.
Poiana Marului- 1952

(Ernest Bernea- Lumini in necunoscut, editura Timpul, 2000)