Avem nevoie de poveşti, mai ales acum, când cadrele vieţii noastre sunt concepute de alţii - de regulă, de minţi reci şi cenuşii care ne invadează oraşele cu clădiri cenuşii şi cu spaţii alergice la tot ce înseamnă natură, creaţie a lui Dumnezeu, viaţă neprinsă în captivitatea comportamentului predictibil.
Aşa cum avem nevoie de poveşti în care mai există eroi, în care se merită să înfrunţi răul sau chiar să mori, deşi societatea noastră ne învaţă că e mai bine să îţi vezi de colţişorul tău de viaţă privată - ca şi cum am fi nişte turişti permanenţi care am trăi într-un hotel în care singura regulă general respectată este să îţi plăteşti camera.
Timpul poveştilor este un timp al sărbătorii, un altfel de timp în care te poţi reîntoarce la copilul ascuns în tine, regăsind felul său de a vedea lucrurile. Dezinteresat, direct, simplu, cu bucuria ascunsă că eşti şi că totul în jur este bine.
Ciprian Voicilă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu