La editurile Areopag și Meditații a apărut cartea ”Viața, minunile și acatistul Părintelui Ilie Lăcătușu”

Cartea se găsește la librăriile Sophia și Evanghelismos.

CUPRINS:

Prefata

I. Viata parintelui Ilie Lacatusu
1.Parintele Ilie – marturisitor al lui Hristos
2.Trupul parintelui Lacatusu era perfect intreg…
3.Memoriul de canonizare si raspunsul Arhiepiscopiei Bucurestilor
4.Cuvinte despre aflarea moastelor parintelui Ilie Lacatusu
5.Despre parintele Ilie Marturisitorul

II. Minunile
1.O minune relatata de parintele Justin Parvu
2.Am vazut un mort, da nu-i mort, un mort viu…
3.Noi minuni ale parintelui Ilie Lacatusu
4.Ma refer la parintele Ilie Lacatusu cu titulatura de sfant
5.Eu o consider o minune…
6.Sfintii sunt vii, mai vii ca noi…
7.Dumnezeu a lucrat minunat prin sfantul Sau
8.Pe mine m-a vindecat sfantul Ilie Lacatusu
9.Nici nu stiti ce binecuvantare este pentru noi ca-l avem
10.Sfantul Ilie Lacatusu face mari minuni
11.Misiunea sa nu s-a terminat
12.Am vazut un parinte care doarme
13.Ii multumim ca este sanatoasa
14.Am vazut o minune
15.Acum ne vegheaza din Imparatia Cerurilor
16.Amintiri de neuitat
17.Am avut incredere ca parintele ne ajuta
18.Sfantul Ilie Lacatusu – grabnic ajutatorul oamenilor saraci
19.Parintele Ilie i-a gasit Ramonei un loc de munca
20.Cautand Izvorul Vietii
21.Interventii minunate
22.Oare multumim cum se cuvine?
23.Credeti-ma, face minuni…
24.Ajutor in necazuri
25.Parintele deschide ochii si te priveste
26.Mainile parintelui erau calde si moi…
27.Trei femei marturisesc
28.Parintele emana caldura…
29.Un vis deosebit
30.O ultima sansa
31.Sfintii inchisorilor – ajutatori in nasterea de prunci

Acatistul Noului Marturisitor Ilie Lacatusu, facatorul de minuni


Prefaţă

„Şi Aiudul, şi Gherla, şi Piteştiul, şi celelalte închisori, toate locurile acestea sunt punctele noastre de mare greutate pe lângă altarele şi mănăstirile voievodale. Nu trebuie uitat niciodată că ele sunt o mărturie pentru viitor a suferinţelor, lacrimilor şi sângelui nostru. Ca mărturie vie de comuniune cu Duhul Sfânt şi de sfinţire a martirajului său îl avem pe Părintele Ilie Lăcătuşu; deshumat după cincisprezece ani, a fost aflat cu trupul neputrezit şi bună mireasmă, căruia i se închină credincioşii în Bucureşti.”
Părintele Justin Pârvu

De părintele Ilie Lăcătuşu mi-am amintit în momentul în care s-a născut Miriam, fetiţa noastră. Nu mi s-a părut deloc întâmplător faptul că ea se năştea pe Calea Giuleşti, şi de aceea Sfântul Ilie Lăcătuşu a fost unul din mijlocitorii la care m-am rugat ca totul să decurgă cu bine. Şi, evident că Domnul, împreună cu prietenii noştri principali (Sfântul Ilie Lăcătuşu, Sfântul Nectarie de Eghina, Sfânta Matrona de Moscova, Sfânta Xenia de Sankt-Petersburg, Sfântul Ioan Maximovici) au făcut ca naşterea lui Miriam prin operaţie de cezariană să dureze patruzeci de minute, Miriam să se nască perfect sănătoasă şi, spre uimirea mea, soţia mea, Angela, să poată vorbi cu noi imediat ce a ieşit de sub efectul anesteziei generale.
Ulterior, discutând cu un prieten de-al meu, ieromonah, care are mare evlavie la sfinţii închisorilor şi în special la Sfântul Ilie Lăcătuşu, mi-a spus că el crede cu tărie că în tragedia de la aceeaşi maternitate, Giuleşti, în care au fost arşi la incubator câţiva copii, cei care au scăpat au supravieţuit datorită rugăciunilor şi protecţiei sfântului din cimitirul Adormirea Maicii Domnului.
Strângând, cu binecuvântarea părintelui Justin Pârvu, mărturii despre minunile săvârşite de părintele mărturisitor Ilie Lăcătuşu, m-am bucurat de faptul că ele erau date de o mare varietate umană, ceea ce întărea veridicitatea lor: oameni simpli, mai puţin instruiţi, dar şi teologi, preoţi, medici, ingineri, absolvenţi de facultăţi socio-umaniste, toate mărturiile convergând spre concluzia că în cimitirul Adormirea Maicii Domnului din Bucureşti creştinii au ocazia extraordinară de a se ruga, de a se apropia de un mare sfânt grabnic-ajutător, primul sfânt al închisorilor ale cărui sfinte moaşte au fost descoperite de Dumnezeu spre întărirea credinţei noastre.
M-a uimit faptul că mulţi oameni din provincie ştiu de puterea Sfântului Ilie şi fac drumuri costisitoare ca să poată ajunge la sfintele moaşte. Un prieten de-al meu din Constanţa a vrut să ajungă neapărat să se închine la moaştele părintelui Ilie Lăcătuşu. A pornit la drum dis-de-dimineaţă, pe o zăpadă cum eu unul nu am mai văzut în Bucureşti. A făcut pană de cauciuc cu 70 de km înainte de a intra în oraş. Când a vrut să schimbe roata, i s-a rupt cricul. A cerut unul împrumut de la un şofer, dar s-a rupt şi acela. A fost adus cu platforma până la prima vulcanizare şi a trebuit să plătească vreo trei milioane de lei vechi pentru întreaga operaţie. Râvna prietenului meu m-a ruşinat: „Uite, câtă râvnă are el să se închine la moaştele părintelui şi eu abia ajung la capela sa o dată pe săptămână!”
De fiecare dată când am ajuns la capela părintelui am văzut persoane care au adus diverse obiecte vestimentare pentru a fi atinse de moaştele părintelui Ilie, persoane care au plecat cu credinţa tare că vor fi ajutate. Am aflat că au fost cazuri când oamenii şi-au revenit din comă pentru că au fost îmbrăcate cu hainele care, în prealabil, au fost atinse de moaştele Sfântului Ilie Lăcătuşu.
Strângând mărturii despre minunile părintelui am cunoscut oameni noi, interesanţi, care trăiseră evenimente extraordinare. Am cunoscut, de pildă, un om demonizat care mi-a mărturisit că se duce săptămânal la părintele Ilie să se roage, pentru că după aceea se simte mult mai bine. Demonizarea lui durează de câţiva ani, la originea ei stând faptul că mama sa a făcut un pact cu diavolul. Venind regulat la părintele Ilie, domnul T. a simţit că puterea pe care diavolul o avea asupra lui a slăbit mult în ultimii ani, el fiind convins că acest fapt se datorează şi rugăciunilor Sfântului Ilie, pe care o dată, rugându-se la fereastra capelei, l-a auzit spunându-i: „O să mijlocesc şi pentru tine.”
Căutând pe internet mărturii despre părintele Ilie Lăcătuşu, am găsit un fragment de film în care o doamnă anonimă mărturisea: „Eu vin aicea de aproape un an de zile, aproape, că încă nu am un an de zile, dar vin de dimineaţă şi stau până sea­ra. Mă simt aicea foarte bine, m-am realizat foarte mult, (pă­rintele Ilie) m-a ajutat. Am un copil bolnav care a fost grav bolnav, s-a vindecat. Am avut şi o pareză, de-abia miş­cam mâna. Acum fac treabă, vin aicea, fac curăţenie. Să ştiţi că foarte multă lume am întâlnit care a venit aicea la sfânt cu diferite probleme, în special pentru boală.” Eu am cunoscut direct mulţi oameni care au dat mărturii similare, tipărite în această carte (o parte au apărut deja, împreună cu unele materiale din prima parte a cărţii de faţă, în volumul Mărturisitorii din închisorile comuniste. Minuni. Mărturii. Repere, Editura Areopag şi Editura Meditaţii, Bucureşti, 2011).
Ştiind că strâng mărturii despre minunile făcute de Sfântul Ilie, o colegă de-a mea de serviciu, Liliana David, pe drumul spre mănăstirea Cernica s-a întâlnit cu o doamnă pe nume S., care avea în jur de şaizeci de ani, şi care i-a spus următoarele. După ce a avut o intervenţie stomatologică, a constatat că infecţia pe care o avea la un dinte s-a extins. Pentru că situaţia devenea insuportabilă, aflând despre minunile săvârşite de părintele Ilie Lăcătuşu, s-a dus la cavoul său timp de nouă săptămâni. După nouă săptămâni, dintele cu pricina a crăpat şi infecţia a fost eliminată. Ducându-se din nou la medicul ei stomatolog, acesta a constatat cu uimire că, după ce i-a făcut operaţia stomatologică, a uitat să îi scoată de la rădăcina dintelui pansamentul dentar. Dacă nu o ajuta părintele Ilie Lăcătuşu, S. ar fi făcut septicemie.
La începutul acestui an, în plină iarnă, am ajuns cu doi prieteni, soţ-soţie, la capela părintelui. Soţia prietenului meu, medic fiind, era uimită de faptul că atingând mâna Sfântului Ilie aceasta avea aceeaşi temperatură ca a ei, deşi afară apa strânsă în băltoace îngheţase de-a binelea.
De curând, un prieten de-al meu, teolog, mi-a povestit următoarele: de ceva timp suferă de tetanie. Aceasta se manifestă în principal prin accese de sufocare şi prin amorţirea progresivă a corpului, începând de la membrele inferioare şi ajungând, în cele mai rele cazuri, până la inimă. Prietenul meu se autodefineşte ca fiind un tip raţional, care nu crede uşor în semne şi minuni. Datorită unor probleme de familie, tetania lui s-a agravat. În timpul unui acces de sufocare, s-a rugat la Sfântul Ilie Lăcătuşu să îl ajute. Despre părintele şi despre minunile lui ştia de mai mult timp. După ce părinţii de la Mănăstirea Petru Vodă i-au schimbat veşmintele părintelui Ilie, el a intrat în posesia unei foarte mici bucăţi din veşmântul lui. În timpul crizei de tetanie, simţind că se sufocă, şi-a pus pe piept bucăţica de veşmânt şi, după ce s-a rugat, a simţit aproape instantaneu cum se linişteşte şi iese din situaţia critică. În mijlocul unei alte crize a simţit că bucata de veşmânt îl arde în capul pieptului, ca un cărbune, topind tot răul acumulat acolo. Tot el mi-a povestit că, în timp ce mama lui citea acasă acatistul Sfântului Ilie (care iniţial a fost tipărit în broşura Părintele mărturisitor Ilie Lăcătuşu, Editura Babel, Bacău, 2011), în cameră s-a răspândit un miros de mir. Vorbind cu mama lui, aceasta mi-a mărturisit că, în timp ce citea acatistul, a văzut cum din textul scris urca un fum de tămâie şi că un fascicul de lumină îi ghida pe hârtie privirea. „Întâmplarea” s-a repetat când stăteam cu ei la rând la moaştele Sfântului Ilie: doamna s-a întors spre mine şi mi-a spus: „Uitaţi, şi acum, când citesc acatistul sfântului, un punct luminos îmi luminează cuvintele.”
Vă îndemn pe toţi cei care aţi citit aceste rânduri să îi cereţi cu credinţă ajutorul Sfântului Ilie Lăcătuşu, marele apărător al familiilor creştine şi al dreptei credinţe.
Aştept în continuare mărturii despre minunile mijlocite de el, pe adresa ciprianvoicila@yahoo.com.

Ciprian Voicilă