Am încercat de ceva timp să scriu ce minunat este în viaţa mea Sfântul Nectarie şi nu am reuşit. Nu ştiu de ce, am decis să fac acest lucru azi. Am rugat-o pe Maica Domnului să mă ajute să scriu ceea ce trebuie despre sfânt. Apoi l-am rugat şi pe sfânt acelaşi lucru. Astăzi este sărbătoarea "Acoperământul Maicii Domnului". Aşa că am citit în Sinaxar rugăciunea Maicii Domnului, foarte frumoasă: "Împărate ceresc primeşte pe tot omul cel ce Te slăveşte pe Tine, şi cheamă în tot locul preasfânt numele Tău; şi unde se face pomenirea numelui meu, acel loc îl sfinţeşte, şi preamăreşte pe cei ce Te preamăresc pe Tine, şi pe cei cu dragoste mă cinstesc pe mine, Maica Ta. Primeşte-le toate rugăciunile şi făgăduinţele şi-i izbăveşte din toate nevoile şi răutăţile."
Apoi am mai căutat să citesc despre această sărbătoare câte ceva... şi pentru că nimic nu e întâmplător am dat peste ceva de care uitasem. Astăzi, 1 octombrie, s-a născut Sfântul Nectarie. Iubitul nostru Sfânt Nectarie! În anul 1846. S-a nascut sub Acoperământul Maicii Domnului, pe care a iubit-o şi a cinstit-o toată viaţa împărtăşindu-i întotdeauna durerile sufletului .
În anul 2002 am cunoscut o fată care dorea să se faca maică, să plece la mănăstire. Dupa ce am stat mult de vorbă, mi-a povestit despre un sfânt care i-a schimbat viaţa. Îmi vorbea cineva prima dată de Sfântul Nctarie. În vremea aceea nu ştiam nimic despre sfânt. Între timp a plecat la mănăstire această fată, iar în ianuarie 2003 s-a întors în Bucureşti pentru a căuta împreună moaştele Sfântului Nectarie. Le-am găsit la Mănăstirea Radu Vodă. Mie mi se părea că toate acestea aveau o importanţă mare pentru ea. Dar mai tarziu am înţeles că sfantul dorea ca şi eu să îl cunosc. În luna mai am plecat într-un pelerinaj în Grecia. Printre opririle noastre la mănăstiri era şi insula Eghina.. De fapt, la început eu mi-am dorit să ajung în Grecia să pot cumpăra pigmenţi pentru icoanele mele, ca mai apoi să mă "lipesc" de tot cu sufletul de locul acela în care a trăit sfântul. În drum spre insula Eghina-durează cam o oră de mers, pe mare am vorbit la un moment dat cu un băiat. Aveam în mână nişte poze cu picturi lucrate de mine. Le-a observat şi mi-a spus că sunt frumoase. L-am întrebat cum îl cheamă, şi mi-a răspuns: Nectarie. Era albanez stabilit cu familia în Grecia. Nu am acordat importanţă,dar în luna august am fost rugată de soţul meu să mă întâlnesc cu cineva care căuta o icoană şi nu o găsea. M-am întâlnit cu o doamnă preoteasă din America. Dorea icoana Sfântului Nectarie. În 2003 nu se prea găsea icoana sfântului. Soţul doamnei era preot ortodox american şi se numea Nectarie. Dacă aş fi căutat eu singură oameni cu acest nume nu aş fi găsit...
În anul următor am plecat din nou în acelaşi pelerinaj. Mama dorea şi ea să ajungă şi la sfinţi, dar dorea să îi întâlnească şi pe greci la ei acasă pentru că bunicii mamei au fost greci. Dar doresc tot la sfântul iubit să ajung.
Am rămas la un moment dat cu capul pe o piatră unde a fost aşezat sfântul după ce a plecat la Domnul. Eu, mama şi o doamnă ce era cu noi în acest pelerinaj. Am stat aşa, fiecare cu gândurile şi rugăciunile ei. Când ne-am ridicat, doamna a spus că îi miros mâinile tare a nectar sau ceva foarte plăcut. Uimirea mea şi a mamei a fost că nouă nu ni se întâmpla la fel, dar până la urmă ne-am bucurat de minunea la care am asistat toate. A durat acel miros plăcut aproape toată ziua. Mai tarziu am aflat că au mai fost şi alte persoane care au avut parte de această bucurie. Am avut parcă o dovadă că sfântul era lângă noi.
Ca o confirmare a acestor fapte, în anul 2009 am găsit câteva rânduri în cartea "Sfântul Nectarie din Eghina", scrisă de Pr. Ambroise Frontier, la pagina 194: "...ne-a relatat Ana Margareta, una dintre pelerinele venite din Franţa, împreună cu părintele Ambroise, pentru a-l vizita pe Sfântul Nectarie. Ea îşi pierduse simţul mirosului de ani de zile. Atunci când călătorii ajunseră la Mănăstirea Sfântului Nectarie, o mireasmă blândă şi foarte placută ca o adiere de vânt, parfumată, şi foarte placută, umplu mănăstirea. Monahiile explicară faptul că acest fenomen se producea atunci când sfântul îşi simpatiza în mod deosebit oaspeţii."
Am înţeles că sfântul ne iubeşte, nu aveam nicio îndoială, oricum, dar după cele citite pentru mine convingerea s-a întărit. Apoi în timp au venit tot felul de mici bucurii, care nu se puteau numi minuni, dar pentru mine e o minune că sfântul m-a găsit, că l-am cunoscut, că îl iubesc şi mă iubeşte. Dar nu doar pe mine, ci şi pe soţ, pe fiică , pe mama...pe toţi care îl iubesc.
Doresc să închei cu câteva versuri din cântarea "Fecioara Curată" scrise de iubitul nostru Sfânt Nectarie:
..."Şi cu caldură te rugăm
Stăpână prea sfinţită
Pe Tine Te fericim.
Păzeşte-ne, te implorăm,
De-a celui rău ispită
Pe Tine Te fericim.
Ne apără şi te păzesc
Şi turn de apărare
Pe Tine Te fericim..."
(Cristina Pui, Bucuresti)
Credinta ajuta!
RăspundețiȘtergere