marți, 1 noiembrie 2011
Sfântul Ilie Lăcătușu răsplătește râvna de a ajunge la el
Voiam sa va contactez mai inainte sa va spun despre cele intamplate la ultima noastra vizita la Parintele Ilie Lacatusu. Am fost in concediu in tara si am trecut pe la parintele in data de 12 sept. Era intr-o zi de luni, am fi vrut sa fim duminica acolo, dar din diferite motive nu am putut. Eu eram tare suparata pe mine insumi ca nu m-am straduit indeajuns sa putem ajunge duminica in Bucuresti, dar ca alte dati m-am incurajat cu gandul ca daca va voi Parintele Ilie il vom vedea (cum s-a intamplat si in alte dati).
Am plecat din Botosani la ora 23 cu un autobuz si am intrat pe poarta cimitirului la 7 dimineata; la cativa metri de chilie am simtit un miros puternic de mir care m-a bucurat foarte mult. Ne-am asezat in genunchi pe pragul chiliei si am cerut iertare de la parintele si ne-am rugat. Era o zi senina si soarele batea in geam la parintele si ne-am uitat inauntru si am vazut ca era acoperit complet; ne-am mahnit dar am zis sa mai asteptam poate se va indura Părintele Ilie de noi si ne va da un semn de clementa. Cum erau foarte multe flori si cam ravasite ne-am pus pe treaba si am curatat putin, am schimbat apa la flori si am ingenunchiat iar la rugaciune. Intre timp au inceput sa se perinde mai multe persoane, veneau in liniste se rugau si plecau imediat Dupa a treia rugaciune m-am ridicat si m-am uitat pe geam, am avut impresia sau poate a fost adevarat ca parintele respira de sub vesminte. Ii spun sotului sa se uite, el se uita dar mirat spune ca se vad doua degete de sub patratul care ii acoperea fata si o parte de trup. Imediat ma uit si eu si spre marea mea bucurie am vazut ca parintele isi scosese mina stanga toata si doua degete deasupra de la mana dreapta.
Am inteles atunci ca atat ne era ingaduit sa vedem. Am multumit cu lacrimi de pocainta Părintelui Ilie si am luat hotarirea sa fim mai puternici in credinta si fapte bune sa putem fi vrednici ca la prima vizita pe care cu ajutorul Domnului o vom face sa putem sa-i sarutam mana!
Apoi pe la ora 9 a trebuit sa plecam pentru ca aveam avionul spre Italia imediat. Sper ca aceasta noua marturie sa va intareasca in continuare in munca dvs. Va rog sa ma iertati si va rog, rugati-va pentru noi, cei imprastiati in toate colturile lumii sa ne intoarcem acasa, sa ne facem datoria de romani, sa ne aparam tara si in primul rand sa-l marturism pe HRISTOS. Fie ca Maica Domnului sa ne acopere cu Sfintul Sau Acoperamint, sa facem voia Domnului Nostru Iisus Hristos! Domnul sa va ajute! Toate cele bune !
Cu stima, Tatiana Tatarcan
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu