O carte în care (re)descoperi cum frământările adolescenței, curiozitatea specifică vârstei și lipsa reperelor morale, te ademenesc în brațele unei pseudo-fericiri care îți promite că îți va alina tristețea de zi cu zi, dar în final te înșeală amarnic. Pentru unii, această ”fericire” este intrarea într-un anturaj rău famat, dar care te acceptă așa cum ești deși nu-ți înțelege zbuciumul sufletesc, pentru alții este refugiul în desfrânare și drogurile de tot felul, însă pentru cei mai mulți dintre tineri această fericire este alcoolul sub forma unei ”chindii”, a unei ”băute” cu gașca. Așa a început și aventura lui Ciprian cu alcoolul.
Acțiunea cărții pornește din timpul liceului. Ciprian face naveta până la școală iar la începutul clasei a IX-a resimte atât de acut lipsa de sens a vieții încât hotărăște să se îmbete în fiecare zi, timp de un an întreg, așa... ca o sinucidere plăcută. Prieten de pahar îi va fi un coleg de liceu iar soluția cea mai simplă și ”elegantă” a beției rapide, fără efort prea mare, a fost vodca și romul.
De aici încolo, sub înfluiența nihilismului lui Cioran și a bețiilor de ocazie, Ciprian nu întârzie să-și facă probleme la școală, iar acasă probleme cu părinții. De multe ori, alcoolul îl va pune în situații jenante precum agresivitatea dezlănțuită pe diverse obiecte, încăierarea la discotecă sau ”prieteni” făcuți la beție, de care să îți fie rușine a doua zi.
După terminarea liceului, acțiunea se va desfășura la București, unde Ciprian urmează facultatea de psihologie. Viața de metropolă îi va oferi ocazia de a cunoaște mai mulți oameni, dintre care unora le va încondeia portretele în carte, iar unii îi vor deveni ”prieteni” de pahar. Ușor, ușor, Ciprian trece prin toate ”aventurile” alcoolismului, de la beția de ocazie până la a ajunge să-și pună chiar sănătatea și viața în pericol. Toate acestea culminează până la urmă cu depresia și gândurile de sinucidere.
Surprinzător este faptul că Ciprian este în același timp credincios, citește cărți duhovnicești și frecventează slujbele bisericii. Pare de neconceput să știi că un om care deși este credincios totuși ajunge la o patimă atât de evidentă ca alcoolismul. Însă realitatea din scaunul spovedaniei probează faptul că nu evidența patimei este cea care arată gravitatea ei, ci urmările ei în plan duhovnicesc și social.
Făcând o retrospectivă, pentru mulți dintre cei care l-au cunoscut, poate că Ciprian a fost doar un adolescent cu viața dezordonată, reprobabilă, dar în realitatea cea mai profundă Ciprian a fost unul din sutele de mii de adolescenți prinși în ghearele necruțătoare ale nihilismului, dar pe care Hristos Domnul l-a scos în final biruitor, spre luarea aminte a tuturora. Părintele Serafim Rose spunea că nihilismul , conform căruia ”nu existã nici un adevãr; cã nu existã nici o stare absolutã a lucrurilor - nici un 'lucru-în-sine'. Acesta este nihilism, şi la modul cel mai extrem. Nu există niciun adevăr”, este o filozofie luciferică. De aceea, tinerii care cad pradă acestei concepții de viață trăiesc ca și cum n-ar exista vreun adevăr, ceva statornic, ceva care să merite.
Adeseori, atunci când vedem în jurul nostru tineri cu atitudine răzvrătită și sfidătoare, cu o înfățișare neconformistă ce scandalizează, nu realizăm ce luptă grea se dă în străfundurile acestor suflete naufragiate, câte gânduri negre zguduie universul lor intim pentru că nu li s-a dat piatra de temelie pe care să-și clădească sensul vieții, nimeni altul decât viața trăită în Hristos Domnul. Așa că de fapt, răzvrătirea exterioară a acestor tineri este tocmai răzvrătirea față de lumea aceasta nepăsătoare cu ei și banală în așteptări, o lume care nu le dă poftă de viață... de viață veșnică, singura care are are gustul autentic al împlinirii.
Din această experiență dramatică, dureroasă, dar nu și fără amintiri plăcute, concluzia autorului este una tranșantă, ce ar trebui să dea mult de gândit tuturor celor care cochetează cu paharul: alcoolul intră în categoria mai largă a drogurilor iar prieteniile rele strică obiceiurile bune.
O carte care ar trebui citită nu numai de cei care ”se mai scapă la un pahar în plus” ci și de toți aceia care sunt corupți încet, dar sigur, de orice patimă. Nu în ultimul rând ”Diavolul din pahar” este o carte din care au de învățat nu numai tinerii, dar și părinții deopotrivă.
Cum a scăpat Ciprian de alcoolism, este pe cât de neașteptat, pe atât de elementar în viața duhovnicească.
(Dan)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu