As dori si eu sa povestesc o intamplare din viata mea, in care Sfantul Nectarie si-a pus amprenta in vindecarea trupului, in urma citirii acatistului inchinat lui.
Era o zi de iarna, mai precis 5 februarie, cand ne indreptam eu si inca o doamna cu masina ei personala pe un drum relativ bun tinand cont ca zapada era asternuta destul de bine peste intreaga natura. Soseaua acceptabila, nu ne dadea de inteles ca ne va paste un stupid accident in curand, accident care ma va afecta doar pe mine mai grav. La un moment dat, masina in care ne aflam s-a rasucit de doua ori opridu-se parca o clipa perpendicular pe axa lui, eu atat am apucat sa spun DOAMNE (si ma gandeam sa nu o ia masina cumva in vale sa ne rasturnam) dupa care s-a izbit cu spatele de un damb din partea stanga a drumului, masina incalecand efectiv canalul de scurgere o apei. Masina era efectiv cu rotile din fata pe o latura a canalului, iar rotile din spate pe cealalta parte a canalului. Eu eram in spate, fara sa port centura de siguranta, poate daca stateam pe scaunul din fata – dreapta si aveam centura, nu s-ar fi intamplat nimic rau, dar asa a fost sa fie.
Din cauza impactului puternic, am fost impinsa in fata si in spate de la mijlocul coloanei vertebrale, lucru care a facut sa mi se taie respiratia, pentru cateva momente simtind o durere puternica de mijloc.Nu mi-am inchipuit nicio clipa ca am ceva la coloana vertebrala, eu spuneam ca ma doare mijlocul si atat.
Investigatiile de a doua zi mi-au dat vestea trista ca am vertebra L1 fracturata si tasata. Durerile erau foarte mari, atunci cand ma miscam. Dupa o saptamana de spitalizare a trebuit sa merg acasa si sa stau intr-un corset 2 luni de zile, fara sa ma dau jos din pat.
Cand am ajuns acasa si m-am mai linistit m-am gandit la Sfantul Nectarie, eu avand deja o carte despre viata lui, pe care o citisem cu ceva ani in urma. A doua zi am primit de la o prietena o alta carte, o alta versiune fata de a mea, dar tot despre viata sfantului si m-am bucurat foarte tare, a fost un raspuns la gandul meu. Dupa ce am citit cartea care mi-a alinat sufletul, am inceput sa citesc acatistul sau timp de 40 de zile si ma rugam pentru sanatatea mea si multumeam totodata lui Dumnezeu ca nu a fost mai rau.In timpul sederii, am mai avut diverse probleme casnice, pe care sfantul mi le-a rezolvat, una dintre ele fiind redeschiderea laptopului la care lucram niste materiale. Icoana sfantului o pusesem de cand m-am accidentat, deasupra patului, si cand simteam nevoia, ma uitam la ea si ma rugam cum stiam eu, cu cuvintele mele. Cand laptopul nu a mai vrut sa se deschida, m-am rugat sfantului sa ma ajute, sa nu pierd materialele la care lucrasem vreo 3 saptamani continuu, si care erau foarte importante si pe care in ultima faza nu le salvasem si pe altceva. Dupa ce am intors laptopul pe toate partile incercand sa-i dau drumul, verificand cablurile, butoanele (nu ma pricep la electrotehnice, electrice) intr-un final a inceput sa se deschida si i-am multumit sfantului pentru ajutor.
Dar sa revenim la problema care m-a tintuit la pat si anume coloana vertebrala.Dupa 40 de zile dupa ce am citit acatistul, timp in care ma ungeam si cu mir, am inceput sa ma simt mult mai bine, tot timpul rugandu-ma sa se sudeze coloana. Cand s-au implinit cele 2 luni, am fost la control, mi s-a refacut tomograful si rezultatul a fost bun, coloana sau mai bine-zis vertebra se sudase. Am plans de bucurie si am multumit sfantului, Maicii Domnului si nu in ultimul rand lui Dumnezeu ca m-au ocrotit si m-au ajutat sa trec si peste aceasta incercare.
Acum cativa ani in urma, am fost in Grecia, la manastirile de acolo si imi doream de atunci sa ajung cu alta ocazie si la Eghina, dar nu am reusit. Poate intr-o buna zi sfantul ma va ajuta sa ajung la moastele lui si sa-i MULTUMESC.(Viorica)
Eu l-am cunoscut pe Sf. Nectarie mai indeaproape prin toamna anului 2009 (daca-mi amintesc bine perioada) cand intr-o duminica, in timp ce ma aflam la inchinare la racla cu particele din sfintele lui moaste de la biserica manastirii Radu-Voda din Bucuresti, am ridicat, din curiozitate, una din carticelele cu acatistul Sfantului ce erau langa racla, iar un tanar calugar ce se afla atunci acolo si miruia inchinatorii, mi-a spus ca imi daruieste acatistul, dar cu o conditie (si mi-a cerut sa promit, acolo, de fata cu Sfantul): sa il citesc de cel putin o data pe saptamana. Am luat carticica si am promis mai mult in graba, dintr-un impuls de moment, fiind coada in spatele meu, pers. care asteptau sa se inchine la moastele Sfantului. Am citit apoi acatistul mai mult din curiozitate, initial, pentru niste probleme grele si tulburatoare prin care treceam la acea vreme din cauza unor vraji, si am descoperit ca imi face placere sa il citesc, il gasesc mai accesibil si potrivit mie (firii mele cam grabite si nerabdatoare – il citesc rapid, uneori, aproape pe nerasuflate, chiar si in timp ce ma aflu in mijloacele de transport sau asteptand prin vreo statie etc), odihnitor, imi aduce liniste sufleteasca, impacare, calm. Asa ca pastrez cu sfintenie carticica primita, adesea o port si in geanta. De atunci am incercat si incerc, totusi, sa imi respect promisiunea facuta si am constatat ca este spre beneficiul meu, fiindca ori de cate ori ii citesc acatistul, ajutorul Sf. Nectarie nu intarzie sa se faca resimtit in viata mea, pe diverse cai (aranjeaza lucrurile dupa cum e mai bine pentru mine) si in general, in ceea ce am nevoie (Sfantul stie mai bine decat mine trebuintele mele si cred ca el de fapt le stie si pe ale fiecaruia dintre noi cei care ne rugam lui). Sf. Nectarie intr-adevar este un Sfant grabic-ajutator.
RăspundețiȘtergere