NICIO VINDECARE NU ESTE POSIBILA FARA VOIA SI AJUTORUL LUI DUMNEZEU

Sunt una din milioanele de pacatosi care s-au bucurat de ajutorul lui Dumnezeu prin rugaciunile sfintilor bineplacuti lui. In februarie 2011,in urma unor analize medicale de rutina, am fost diagnosticata cu cancer bronhopulmonar gradul IV , desi nu ma incadram in niciunul din factorii de risc descrisi in medicina pentru acest diagnostic. Din acel moment viata mea s-a schimbat radical. Am inteles ca Dumnezeu m-a ales pe mine si pe copiii mei (Andreea si George) sa trecem prin aceasta grea incercare. Dupa confirmarea diagnosticului prin imunohistochimie, m-am supus tratamentului medicamentos prescris de medicul oncolog (chimioterapie si radioterapie) dar n-am incetat sa ma rog lui Dumnezeu, Maicii Sale si sfintilor bineplacuti Lui care au facut si cu mine o minune, pentru ca sunt astazi in viata si pot depune marturie pentru ajutorul primit. A fost momentul in care am descoperit ca in jurul meu sunt foarte multi oameni cu credinta si cu suflet curat, care mi-au fost alaturi si si-au indreptat gandurile bune catre mine. Atunci am aflat de la mama Teodorei (o eleva de-a mea) cat de mare este puterea rugaciunii catre Sfantul Nectarie. Mi-a daruit cartea cu minunile sfantului si mi-a povestit cum a ajutat-o rugaciunea catre Sfantul Nectarie sa scape fetita ei cea mica de o operatie la obraz care i-ar fi lasat cicatrice permanenta. Bunica elevilor mei, Ionut si Mara, mi-a daruit multe carti cu acatiste ale sfintilor bineplacuti lui Dumnezeu si mi-a fagaduit ca se va ruga pentru mine, lucru pe care l-au facut multi dintre elevii mei, parintii si bunicii lor, colegi si colege de cancelarie, prieteni si cunostinte, impresionate de incercarea mea. Imi cer iertare ca nu pot sa le amintesc aici numele tuturor, insa in sufletul meu sunt prezenti si ma rog pentru ei. Sfantul Nectarie. Nu voi uita niciodata cand am pasit pentru prima data in Manastirea Radu-Voda. M-am rugat la racla cu moastele Sfantului Nectarie si am simtit ca trebuie sa tusesc, a fost o tuse foarte scurta, in timpul careia parca un ghem de duhuri necurate a iesit din pieptul meu. M-a cutremurat aceasta traire si am inteles ca este un raspuns dat de Sfantul Nectarie la rugaciunea mea. Am venit apoi la Manastirea Radu-Voda la slujba Sfantului Maslu si unul dintre preoti s-a oprit exact la mine cand a citit o Sfanta Evanghelie. Din nou am inteles ca sfantul vrea sa ma ajute. Teodora mi-a telefonat ca vine la Bucuresti si vrea sa ma vada. Am stabilit sa ne intalnim la racla Sfantului Nectarie si mare mi-a fost bucuria cand mi-a daruit aici o icoana cu chipul sfantului, pictata de tatal ei, un om foarte credincios si talentat. In aceeasi perioada, o colega si buna prietena, Gabriela, al carei fiu este preot, a fost in pelerinaj in Eghina la mormantul sfantului, s-a rugat foarte mult pentru mine, a lasat acatist si mi-a adus mir, tamaie si o esarfa pe care a atins-o de mormantul sfantului si de toate icoanele pe la care ea a ajuns in Grecia. Cand am primit aceste daruri si le-am atins de locul tumorii, am simtit ceva care cu greu poate fi descris in cuvinte. Fiica mea m-a uns cu mir in fiecare seara si am citit acatistul sfantului zilnic. In timpul expunerii de la radioterapie am purtat esarfa adusa din Grecia si am tinut in mana iconita, fiind convinsa ca voi fi ocrotita de efectele adverse ale tratamentului. Sfantul Simon Zilotul. Eram la Bucuresti la copiii mei cand am facut analizele medicale; tot atunci l-am rugat pe Parintele Paroh Vasile Ailioaei de la Biserica Podeanu sa faca o slujba de sfintire a apartamentului pe care-l cumparasem cu credit bancar prin programul Prima Casa pentru George. Cu aceasta ocazie i-am vorbit parintelui si despre problema mea de sanatate si mi-a spus sa-mi pun nadejdea in Dumnezeu, ca nu ma lasa. Asa a fost! M-am apropiat mai mult de biserica, am fost la slujbe duminica si in sarbatorile de peste an, parintele a devenit duhovnicul meu si al copiilor mei, m-am spovedit si m-am impartasit des. La Biserica Podeanu se afla moastele Sfantului Apostol Simon Zilotul. Aici in fiecare luni seara si vineri dimineata este slujba Sfantului Maslu si se citeste Acatistul Sfantului Apostol Simon Zilotul. Am participat la aceste rugaciuni puternice inaltate de parintele paroh si ceilalti parinti slujitori ai altarului de la Biserica Podeanu. La 10 mai 2012, cand a fost ziua Sfantului Simon Zilotul si Hramul Bisericii, mare mi-a fost bucuria ca am putut sa-i multumesc sfantului pentru ajutorul primit, dand marturie in ziarul “Lumina” despre adevarata minune care s-a petrecut cu mine. Parintele Arsenie Boca. Dupa primele sedinte de chimioterapie mi-a aparut in vis o femeie care imi spunea:”eu m-am facut bine, dar am fost la manastire”. Am hotarat impreuna cu copiii mei sa mergem la Manastirea Brancoveanu de la Sambata de Sus. Sunt aici locuri cu adevarat binecuvantate si oameni minunati. Am cunoscut, in timp ce asteptam la spovedit la parintele Mihail, o localnica din Dragus, care l-a cunoscut pe Parintele Arsenie Boca in vremea cand slujea la Sambata de Sus. Ne-a vorbit mult si cu evlavie despre parinte, ne-a condus in locuri cu adevarat sfinte si ne-a spus “povestea” fiecaruia dintre ele: -izvorul parintelui; -altarul din padure; -staretia veche si gradina de langa ea; -lacul in forma de inima; -masa din piatra si multe altele(era mahnita tanti Vali ca nu s-au pastrat toate pietrele de la parinte). Ne-a marturisit ca atunci cand s-a aflat ca parintele trebuie sa plece de la Sambata,oamenii erau tristi si ii spuneau: “Ce ne facem noi, parinte, daca plecati”, iar el ii incuraja si le spunea: “Sa va rugati la pietrele astea ca eu o sa va aud si o sa ma rog pentru voi” Tanti Vali a intalnit multi oameni care reveneau sa multumeasca pentru ca au primit raspuns bun la rugaciunile facute la masa din piatra la care se ruga parintele si la izvor(lucru pe care l-am facut si noi in anul urmator si speram sa il putem face in fiecare an). Parintele Arsenie mi-a raspuns si mie la rugaciuni pentru ca la terminarea primelor 11 cure de citostatice am fost programata sa fac PET/CT chiar in ziua de 28 noiembrie si rezultatul analizei a aratat ca s-a redus tumora cu doua treimi, ca au disparut multi micronoduli si activitatea metabolica a treimii ramase este slaba. Adevarata minune ! Tot in vara anului 2011am mers la Manastirea Caraiman unde l-am cunoscut pe Parintele Gherontie de la care am primit binecuvantare si incurajare. Este unul dintre parintii cu privire luminoasa, care iti da putere si speranta. De la Caraiman am plecat la Manastirea Pestera. Aici am cunoscut persoane care au trecut prin incercari asemanatoare si mi-au dat speranta ca se poate invinge boala prin multa rugaciune si pentru ca “Domnul lasa doctoria sa creasca pe Pamant si-un intelept n-o dispretuieste!”(din Sf. Scriptura, Sirach 38, volumul 4)-citat din prefata cartii “Sanatate din farmacia Domnului” de Maria Treben. Aceasta carte mi-a fost recomandata de sora unui calugar (venita in vizita la fratele ei), care a folosit tratamentul cu ceaiuri din plante pentru un membru al familiei. Am cules si noi plante medicinale si fructe de padure pe care le-am introdus in dieta zilnica. Cuvioasa Parascheva. Pe Cuvioasa Parascheva o consider ocrotitoarea mea inca din vremea studentiei (1977-1981) la Universitatea “Al.I.Cuza” din Iasi. Mergeam des la Catedrala Mitropolitana sa o rog sa ma ajute si sa-i multumesc pentru ajutor. Repartitia guvernamentala, la absolvirea facultatii, m-a trimis intr-o alta parte a tarii, dar dupa aproape 30 de ani, copiii mei au ajuns sa locuiasca cu chirie intr-un apartament din Bucuresti situat in apropierea bisericii in care se afla o parte din moastele sale. De cate ori veneam in vizita la ei nu uitam sa trec si pe la aceasta biserica, Sf. Cuv. Parascheva –Basarab. Deoarece chiria era mare,in anul 2009 am hotarat sa solicitam credit bancar pentru cumparea unui apartament prin programul Prima Casa. In fiecare dimineata inainte de a pleca sa caut un apartament, treceam pe la racla cu moastele Cuvioasei. Acolo ma rugam cand am primit telefon de la o agentie imobiliara ca a gasit ceva mai bun decat speram sa obtinem cu suma acordata de banca. De-abia dupa ce m-am imbolnavit mi-am dat seama ca aveam nevoie de o locuinta spatioasa, caci urma sa locuiesc si eu in ea, aproape de biserica Podeanu si de spitalul in care urma sa ma tratez. Nu putem sa scriem zilnic despre toate lucrurile minunate pe care le primim in dar de la Dumnezeu, de unele nici nu ne dam seama decat dupa multa vreme, insa se cuvine sa-i multumim pentru ocrotirea si ajutorul Lui. Le doresc din inima sanatate tuturor oamenilor de pe pamant, dar daca unii vor fi alesi sa treaca prin incercari asemanatoare cu cea prin care am trecut eu, le spun sa aiba incredere in Dumnezeu, sa se roage Lui si sfintilor bineplacuti lui si sa fie convinsi ca nicio vindecare nu este posibila fara ajutorul si voia lui Dumnezeu, ajutor pe care trebuie sa-l cerem in fiecare clipa a vietii noastre si sa ne straduim sa il meritam. Doamne, ajuta! 9 noiembrie 2012. Victoria