Bunul Dumnezeu să îl odihnească cu drepții pe fratele nostru, Costel

A murit sufletul pomenirilor martirilor din închisorile comuniste. Un om pe al cărui cuvânt te puteai baza. Un vertical la propriu și la figurat. I-am admirat întotdeauna gândirea limpede și (auto)ironia pe care și-o păstrase și în ultimele zile hărăzite lui de Domnul. A plecat din această vale a plângerii ca un creștin adevărat: spovedit și împărtășit. Îmi pare enorm de rău că nu o să-l mai văd, dar îmi pare bine că o să am acolo sus, la Domnul, încă un prieten care o să pună o vorbă bună pentru mine, pentru noi. Veșnica lui pomenire!