Marius Ianuș: Pace și bucurie la Părintele Iustin

M-am tot gândit cum să scriu despre ce am trăit la simpozionul dedicat memoriei părintelui Iustin și nu am găsit, în imediat, altă cale să o fac decât în versuri. A fost cu totul deosebit, iar în noaptea care i-a urmat am trăit o întâmplare minunată. Dar să le luăm pe rând… Pornisem pe jos de la Mănăstirea Petru Vodă către Mănăstirea Paltin, când am fost luat din drum cu mașina de niște creștini cu care acum dezvolt o relație de împrietenire prin lectură. Îmi lăsasem mașina sus cu gândul ca, după procesiunea de seară, să mă întorc cu ea direct de acolo la Humor. Dacă Dumnezeu nu îmi va arăta clar că trebuie să mă opresc peste noapte aici, îmi spuneam. Am ajuns la Mănăstirea Paltin tocmai la timp, cu puțin înainte de începerea simpozionului. Scriitorul Ciprian Voicilă m-a recunoscut și mi-a găsit loc la o masă. Ba mai mult, m-a invitat să rămân peste noapte și mi-a făcut rost și de loc de cazare. L-am cunoscut cu această ocazie pe Fratele Gabriel, care e un fel de voinic desprins din basme, l-am văzut și ascultat pe Părintele Hariton Negrea, de la care se așteaptă foarte multe, am înțeles sminteala legată de dezgroparea Părintelui Calciu-Dumitreasa și, deși nu știu cum să scriu despre ea, pot afirma că Fratele Gabriel și Părintele Hariton au fost prinși în focul luptelor cam fără rost și așa e și neînțelegerea dintre ei. Alții au greșit. (Iar aceia ar trebui să se împace.) Poate voi povesti cândva întreaga istorie. Dar să revin: la simpozion l-am cunoscut și pe tânărul fost hip-hoper Stelian, întors recent la Domnul Hristos. Și am avut șansa să îl ascult pe viu pe prietenul Danion Vasile, care e un orator minunat. Am dus, împreună cu Ciprian și cu un adolescent, icoana Părintelui Iustin de la Mănăstirea Paltin la Mănăstirea Petru Vodă, după cum vedeți în imaginea de mai jos. Nu știu dacă fac bine vorbind despre asta… Dar are legătură cu ce vă voi spune la final: La Mănăstirea Petru Vodă am băut câteva păhărele de vin cu fratele Ciprian și fratele Stelian și ni s-a alăturat un profesor de matematică, bucureștean retras în preajma mănăstirii, pe care îl știam din urmă cu câțiva ani, când l-am luat cu mașina de la Piatra Neamț la Târgu Neamț. În noaptea care a urmat nu reușeam să adorm. Sunt învățat să dorm în patul meu, singur în cameră, iar acum eram într-o cămăruță mult prea călduroasă, cu Fratele Gabriel și tânărul cameraman Alex. Ei dormeau destul de agitat, încolțiți parcă de aparatura care ne înconjura. Unul dintre calculatoarele lor a descărcat ceva de pe o cameră multă vreme, parcă foșnind. Nu reușeam să adorm. Și, dintr-odată, inima a început să-mi bată tare, foarte tare. Au trecut câteva secunde, în care bătăile inimii mele au devenit tot mai puternice, și atunci, când era mai mult decât evident că se întâmplă ceva nefiresc, au pornit să bată, foarte tare, și clopotele mănăstirii. De aici poeziile pe care le găsiți în postările mele anterioare. Cred că am primit această mângâiere pentru că am dus icoana Părintelui Iustin. Și nu știu dacă fac bine vorbind despre asta. Dar să vrea Părintele Iustin ca lectura acestor rânduri să le fie spre întărire tuturor celor care se vor apleca asupra lor. P.S.: la Mănăstirea Paltin Petru Vodă am mai trăit cândva o întâmplare minunată. De fapt, două, dar la interval foarte scurt de timp: http://yanush.wordpress.com.