Minuni si ajutor de la Sfantul Nectarie

Buna ziua! Numele meu este Lucian Gheorghiu si doresc, prin cele ce va voi povesti in continuare, sa aduc din nou multumire Bunului Dumnezeu, Maicii Domnului si Sfantului Nectarie pentru tot ce au facut si fac pentru mine si familia mea. Anul trecut, in 2013, dupa o perioada de trei luni in care am fost transferat cu serviciul in afara tarii, la putin timp de la revenire, am suferit un sindrom vestibular periferic, cunoscut mai simplu ca vertij (pierderea echilibrului si a controlului asupra functiilor locomotorii). In perioada de spitalizare sotia mea mi-a fost alaturi mai tot timpul, in primele doua nopti dormind langa mine, pentru ca eram aproape neputincios. Dupa cateva zile, in urma rugaciunilor celor dragi, m-am pus pe picioare si am fost externat. Numai ca, la nici doua saptamani, boala a recidivat, am avut stari de rau si a trebuit sa ma reinternez. De data aceasta starea mea a fost si mai grava, culminand cu internarea la reanimare, la terapie intensiva. Practic, eu nu-mi amintesc nimic din acea perioada, cand m-am afundat intr-un somn profund si lung. In tot acest timp, sotia si mama se rugau neincetat Domnului nostru Iisus Hristos, Maicii Sale Preacurate, Sfantului Nectarie si tuturor sfintilor, pentru a ma readuce la simtire, printre cei dragi. De aceea, si prin intermediul acestei scrieri, vreau sa multumesc celor mai importante fiinte din viata mea pentru ca mi-au fost alaturi si s-au rugat pentru mine si sa le spun ca le iubesc si pretuiesc nespus. Le multumesc, de asemenea, si rudelor si prietenilor pentru rugaciunile lor, caci toate au fost ascultate acolo sus, in ceruri, in casa Domnului si a Sfintilor Sai. Incet, am inceput sa-mi revin, sa devin cooperant si constient. Am fost mutat la alt spital, cu diagnosticul „accident vascular cerebral”, unde s-a pus problema unei operatii pe creier, pentru drenarea cheagurilor ce apareau la examinarea de la computerul tomograf. Acum, alaturi de familie, rude si prieteni am avut puterea sa ma rog si eu Bunului Dumnezeu pentru sanatate si insanatosire. Si, cu o zi inainte de operatia programata, la ultimul examen tomografic a reiesit ca acele cheaguri incepeau sa se resoarba. Astfel, seful sectiei de neurologie, unde eram internat, a hotarat sa nu mai intru in operatie, sa incercam sa ma vindec fara interventie chirurgicala. Si, ca o dovada ca nimic nu este intamplator in viata, intr-una din zilele in care mergeam la biserica din curtea spitalului pentru a ne ruga, o femeie s-a apropiat de scaunul cu rotile in care ma aflam si mi-a inmanat un acatist al Sfantului Nectarie, spunandu-mi sa citesc macar rugaciunea de la final, daca nu reusesc tot. Mare mi-a fost mirarea cand, parcurgand acatistul, am descoperit un pasaj in care se facea referire la bolnavul Lucian (prenumele meu), de care a avut sfantul grija. Le-am spus si alor mei acest lucru si m-am gandit ca este un semn si ca sunt in paza lui Dumnezeu. Asa ca, datorita evolutiei bune a organismului, in cateva zile am fost externat si a urmat perioada de recuperare acasa, incet dar sigur. Dupa doua luni am reinceput serviciul si, incet, cu rabdare si intelegere din partea colegilor, m-am reintegrat in atmosfera si ritmul locului de munca. Nu la mult timp de la aceste evenimente, pe la sfarsitul lui octombrie – inceputul lui noiembrie, am plecat cu sotia mea in Grecia, la o clinica din Atena.Trebuie sa specific ca de multi ani ne dorim copii si am facut multe lucruri din cele omenesti posibile, incluzand procedee medicale complexe. Numai ca, indiferent de rugaciunile si de incercarile noastre, se pare ca nu sosise vremea pentru noi, caci toate sunt randuite si date de la Dumnezeu. In perioada in care am stat la clinica, am fost pe insula Eghina, la Sfantul Nectarie. (Sotia mea isi dorea de mult timp sa ajunga acolo, cu atat mai mult ca, de ani de zile, merge la Manastirea Radu Voda, aproape in fiecare vineri, la Sfantul Maslu. Si eu o insotesc uneori, in functie de cum imi permite programul de la serviciu. De asemenea, mama mea, care este din Constanta, de cate ori vine la noi in vizita, merge la manastire cu mare bucurie si piosenie. Si tot cu mare incantare mergem la slujba de duminica, la biserica noastra din cartier, unde ascultam cu sufletele deschise cuvantarile preotilor nostri dragi.) Cum spuneam, am ajuns la Eghina, la mormantul sfantului, unde ne-am rugat pentru reusita interventiilor din urmatoarele zile si pentru sanatatea si binele celor dragi noua. Orele petrecute in manastire au fost pline de pace si liniste pentru sufletele noastre. Ne-am rugat la moastele Sfantului Nectarie, in bisericuta mica si plina de caldura, am zabovit la mormantul sfantului si am intrat in camaruta in care a locuit, cel putin spre sfasitul celor lumesti, rugandu-ne la icoane. In camera era o maicuta care se ruga si care, cand ne-a vazut intrand, s-a oprit din rugaciune, ne-a sfatuit sa ne apropiem si sa vedem mai bine incaperea si ne-a incurajat sa atingem asternutul de pe patul sfantului, spunandu-ne ca se infaptuiesc minuni prin simpla atingere. Apoi am coborat pe aleile din gradinile frumoase ale manastirii catre biserica cea mare, ridicata de curand in apropierea intarii in curte, unde ne-am rugat, de asemenea, pentru noi, familie si toti cei dragi si pentru ca Mantuitorul nostru si Maica Lui Sfanta sa-si aplece mila si dragostea lor asupra sufletelor noastre, sa ni se implineasca dorinta la care nadajduiam de atata timp. Astfel, am plecat catre Atena plini de speranta si incredere. Au urmat zilele in care s-au realizat interventiile medicale, apoi am plecat in tara, unde ne-am reluat cursul normal al existentei, asteptand minunea. Si aceasta minune s-a produs. Sotia mi-a facut cel mai frumos cadou posibil cand, de ziua mea, m-a anuntat ca testul de sarcina din analiza sangelui a iesit pozitiv. Am fost atat de fericiti pentru aflarea vestii dar si tematori, pentru ca, este stiut, primele saptamani de sarcina sunt mai grele, cu risc. Asa ca nu am dezvaluit vestea decat celor apropiati, rudelor. Apoi, dupa testarea de trimestrul I, ecografie si analizele de sange, am inceput sa impartasim cu mare bucurie vestea tuturor cunoscutilor. Analizele au iesit bine, dar stam un pic cu emotie, din cauza posibilului risc cauzat de varsta (nu mai suntem chiar atat de tineri), insa, asa cum se spune, „mergem cu Dumnezeu de mana”. Traim, asadar, cu nadejde si incredere si nu incetam sa multumim si sa ne rugam lui Dumnezeu sa ne aiba in paza Lui pe noi si pruncul pe care il asteptam cu mare drag si bucurie in suflet, pe cei dragi din familiile noastre, pe rude si prieteni. Le multumim tuturor sfintilor si, in special, Sfantului Nectarie pentru ca mijloceste pentru noi, in fata Domnului Nostru Iisus Hristos si a Maicii Noastre Preacurate Fecioara Maria, sa ne ocroteasca si sa traim, cu sanatate, in pace si armonie. Doamne, ajuta! Lucian Gheorghiu (Bucuresti)