Nea Gheorghe

n Săptămâna Mare, prietenul Serban Beloiu mi-a făcut o intempestivă bucurie duhovnicească: prin mijlocirea sa l-am cunoscut pe nea Gheorghe. Dar cine este nea Gheorghe? ați putea să mă întrebați. Depinde. Depinde din ce lume (pro)vii și în ce fel îl privești. La prima vedere, este doar un om amărât, lovit de soartă, condamnat de vreo 6 ani să viețuiască fără un acoperiș deasupra capului. Lipsit de un adăpost care să-l ferească de stihii și de răutatea cuibărită în sufletele oamenilor. Răutate care, în vremurile din urmă, amenință tot mai des să dea pe dinafară. După câteva fraze schimbate cu nea Gheorghe îți dai seama că ai în fața ta un trăitor al adevărurilor de credință pe care majoritatea dintre noi le știm mai degrabă din cărți. Când într-o zi nefastă, nea Gheorghe nu și-a mai găsit căsuța improvizată, nici puținele bunuri cu care îl miluiseră oamenii mari la suflet- în marea lor majoritate cărți creștine și icoane- nu și-a lăsat sufletul să alunece în deznădejde. "Așa a fost voia Domnului!" și-a spus în sinea sa și ne mărturisește și nouă nea Gheorghe. E limpede că nea Gheorghe are puterea lăuntrică să primească tot ce i se întâmplă ca din mâna lui Dumnezeu. Tot timpul și-l petrece cu Dumnezeu. De aceea nu simte singurătatea, nici frica. L-am întrebat- printre multe altele- de unde izvorăsc patimile. Și-a îndreptat degetul arătător spre cap și mi-a răspuns: totul pleacă de-aici! Să o recunoaștem: nu e de colea să trăiești într-un soi de coteț, noaptea viața să îți stea la cheremul drogaților care mișună prin parcul respectiv, iar ziua să suporți consecințele legii care îți interzice să locuiești, să îți încropești un adăpost în spațiul public. Dar unde în altă parte să îți duci zilele? Nea Gheorghe le îndură pe toate cu multă răbdare și nădejde doar în Dumnezeu. Recunoaște că a fost un păcătos - cel mai mare, dacă ar fi să-l credem. Acum 6 ani s-a întors la Hristos și în Biserica sa. Aici nea Gheorghe se bucură de Sfintele Taine - se spovedește regulat și se cuminecă. În trecut, i s-a propus un târg: să scape de condiția nenorocită de om al străzii, să locuiască într-un apartament decent, lepădându-și, în schimb, credința ortodoxă. Nea Gheorghe a refuzat târgul. Sunt creștini - mireni sau chiar monahi - care îl cercetează des pe nea Gheorghe. De la el ai multe de-nvățat: cum poți avea totul când, aparent, nu mai ai nimic? Cum să vezi în toate evenimentele care îți compun viața negrăita purtare de grijă a lui Dumnezeu? Cum să ajungi la starea duhovnicească în care să Îi aduci mulțumire pentru toate, și bune și rele? Cum să atingi adevărata smerenie, smerenia Domnului Nostru Iisus Hristos? Cum poți răbda ca o stâncă în nesfârșitele necazuri? Ca un alt Iov? Răspunsurile sale sunt valabile fiiindcă spre deosebire de noi, cei pământești. care de cele mai multe ori ne bazăm pe noi înșine, inima sa, greu încercată, stă sprijinită doar pe cer. (Ciprian Voicilă)