Părintele Savatie: Adresare către mitropolitul Vladimir privind vederile mele antiecumeniste, antiglobaliste și anticomuniste

Ieri am depus la sediul Mitropoliei Moldovei o adresare către Mitropolitul Vladimir în care am dezmințit acuzațiile aduse la adresa mea de către misionarul rus, protodiaconul Andrei Kuraev și mi-am mărturisit crezul de credință în față noilor tendințe ale vieții bisericești.

ÎN ATENȚIA ÎNALT PREASFINȚIEI SALE VLADIMIR,
MITROPOLITUL CHIȘINĂULUI ȘI AL MOLDOVEI
Înaltpreasfințite Părinte mitropolit Vladimir, Vă aduc la cunoștință că misionarul rus, protodiaconul Andrei Kuraev, zilele trecute m-a învinuit public de instigare la ură națională între popoarele ortodoxe și uneltire împotriva Sanctității Sale Patriarhului Kiril al Moscovei și a toată Rusia. Drept uneltire împotriva Patriarhului Moscovei diaconul moscovit percepe antiecumenismul meu afișat, iar prin ”instigare la ură națională între popoarele ortodoxe” sfinția sa are în vedere dragostea mea față de poporul meu.

Bazîndu-se, probabil, pe relația deosebită pe care o are cu Patriarhul Kiril al Moscovei, diaconul Kuraev a îndrăznit să-mi aducă aminte că am preoția de la Patriarhia Moscovei, fapt pe care eu l-am perceput ca pe un șantaj și amenințare.

Acuzația adusă de diaconul rus vine la puțină vreme după reproșul care a răsunat la adresa mea la Radio France International, cînd romanul meu ”Diavolul este politic corect” a fost prezentat ca unul ce ”abuzează de libertatea gîndirii pe care tocmai sistemul pe care îl critic mi-a dat-o”.

Cu această ocazie țin să amintesc că vederile mele antiecumeniste, antiglobaliste și anticomuniste (fenomene pe care le consider expresii ale aceluiași fond ideologic) sînt publice și constituie subiectul a zeci de articole și al unor cărți semnate de mine. Dintre cele cinsprezece cărți ale mele, scrise înainte de primirea monahismului și după, răspîndite în sute de mii de exemplare peste tot în lume unde au ajuns români, doar trei tratează cu precădere aceste teme: ”Cînd pietrele vorbesc – biserica față în față cu propria imagine” (Premiul Salonului internațional de carte de la Chișinău, 2007), romanul ”Audiență la un demon mut” și romanul ”Diavolul este politic corect”.

Faptul că articolele mele sînt preluate de site-urile și revistele neoprotestante și romano-catolice, iar cărțile mele se vînd și în librăriile deferitelor confesiuni religioase din România, arată că polemica pe care o port este pătrunsă de spiritul toleranței și nu aduce atingere demnității umane.

Suspiciunile diaconului rus cum că aș face parte din vreo grupare schismatică doresc să le spulber prin mărturisirea că niciodată, sub nici o formă, nu am comunicat cu cineva din vreo grupare sau biserică schismatică și nu am îndemnat pe nimeni să comunice sub nici o formă cu grupări sau biserici pe care Patriarhia Moscovei și bisericile cu care are comuniune le consideră schismatice.

Consider convingerile mele corecte și în deplin acord cu învățătura și tradiția Bisericii Ortodoxe Sobornicești și Apostolice și nu doresc să mă lepăd de ele. Condamn amestecul bisericii în politică și consider necesară reînnoirea anatemei asupra comunismului și masoneriei printr-un act sinodal. Atîta vreme cît biserica nu va interzice oficial colaborarea slujitorilor săi cu serviciile secrete ale statului, precum și prezența acestora în diferitele loji masonice, consider că acest subiect va constitui o temă de dezbatere publică.

Prin comportamentul său diaconul Andrei Kuraev creează un precedent inadmisil pe teritoriul canonic al Mitropoliei Moldovei reinstaurînd instituția comisarilor poporului care împușcă fără judecată, subminînd astfel autoritatea ierarhului locului și lovind în sinodalitatea Bisericii. Șantajul și intimidarea sînt practici condamnabile și trebuie înfruntate ori de cît ori este cazul, deoarece Biserica este un spațiu al dragostei și al libertății, pecetluite cu Sîngele scump al Domnului nostru Iisus Hristos.

Avînd în vedere caracterul provocator, cu posibile implicații politice ale cazului, rog să mijlociți înaintea Patriarhului Kiril pentru a-l determina pe protodiaconul Adrei Kuraev să-și ceară scuze public pentru acuzațiile aberante pe care mi le-a adus.

Al Înalt Presfinției Voastre smerit fiu duhovnicesc și rugător către Domnul,
ieromonahul Savatie Baștovoi de la mănăstirea Noul Neamț
26 octombrie, 2010

(Text preluat de pe blogul Părintelui Savatie Baştovoi)

Arhimandritul Nectarie Antonopoulos- Spovedania, calea invierii sufletesti

Editura Egumeniţa
Colectie "Primii Pasi"

Chiar daca te-ar ierta toti duhovnicii, patriarhii, arhiereii si lumea intreaga, nu esti iertat daca nu te pocaiesti in fapta. Sfantul Cosma Etolul Taina pocaintei si a spovedaniei este taina mare. Se apropie cineva cu un simtamant simplu de pacatosenie si dupa spovedanie se simpte mai pacatos. Insa incet-incet, daca are bunavointa, invata intr-un mod tainic ca oricat abis sr ascunde sufletul sau, Hristos este acolo, aproape de el, inlauntrul lui; il primeste si il iubeste asa cum este, pacatos. Taina pocaintei si spovedanie ne vadeste cat de pacatosi suntem si totodata naste in noi din abundenta nadejde. Prin spovedanie invatam cat de grea si de dureroasa este pocainta adevarata; insa impreuna cu aceasta cunoastere se inteteste curajul de a-L intalni pe Hristos, exact asa cum suntem: pacatosi plini de speranta; esuati plini de credinta; prieteni dragi Lui, cu indrazneala in iubirea Sa, cu nadejdea in harul Sau. Arhimandritul Nectarie Antonopoulos

5.5 lei

Papi si patriarhi. O perspectiva ortodoxa asupra pretentiilor romano-catolice

Autor: Whelton, Michael
Editura: Theosis
Pret: 15.00 lei
Format 14.5x20.5 cm
220 pagini

Autorul ne atrage atentia asupra faptului ca dialogul cu romano-catolicii, pentru a fi crestin, trebuie centrat pe lepadarea de satana si unirea cu Hristos. Problema unificarii bisericilor este problema unificarii bisericilor in adevar., intru Hristos.

Sfântul Ambrozie de la Optina- Învăţături duhovniceşti, editura Sophia, 2010

Despre rugăciune
Vrăjmaşul năvăleşte cu putere asupra voastră. Asta se vede din faptul că amândorura vă place să vă rugaţi, dar smerenia de care este nevoie pentru aceasta nu aţi dobândit-o, pe cât se vede. Şi reiese că prin rugăciune n-aţi făcut decât să-l întărâtaţi pe vrăjmaş, dar neavând destulă smerenie nu aveţi împotriva lui arma trebuincioasă.Cuviosul Filotei Sinaitul spune în al 13-lea cap: „Avem trebuinţă de mare smerenie, dacă ne îngrijim cu adevărat de păzirea minţii în Domnul- în primul rând faţă de Dumnezeu şi în al doilea rând faţă de oameni... fiindcă avem de purtat război cu demonii cei mândri şi nerecunoscători faţă de Dumnezeu”. Şi Cuviosul Isihie presviterul, în al 20-lea cap, spune că cel ce se nevoieşte trebuie să aibă clipă de clipă luare-aminte şi smerenie la rugăciune, întrucât are a se lupta cu dracii cei mândri, şi are ajutorul lui Hristos în mâinile inimii pentru că Domnul îi urăşte pe cei mândri. Citiţi şi singure în Filocalie cele două capete sus-pomenite. Mai întâi de toate, cercetaţi-vă inima să vedeţi dacă nu se ascunde în suflet, fie şi într-o mică măsură, gândul şi părerea că trăiţi mai bine decât alţii. Un asemenea gând vădeşte limpede în noi trufaşa părere de sine, pentru care, după cuvântul Sfântului Isaac Sirul, şi este îngăduit războiul curviei şi chinuirea de către draci cu acest război.

Despre osândire
Să înţelegem că, după cum spune Ava Dorotei, unii au părţi bune ascunse care înaintea lui Dumnezeu sunt mai de preţ decât întreaga noastră viaţă. Omul poate vedea doar ce se vede, pe când Domnul priveşte înseşi adâncurile inimii. Cuviosul Macarie Egipteanul, văzând un om care păcătuia, şi-a zis: „Cu toate că a păcătuit, va putea să se pocăiască, dar dacă tu vei păcătui, nu vei putea să te pocăieşti”- şi printr-o asemenea cugetare s-a pus pe sine mai prejos decât cel ce păcătuia. Iată cum se pricepeau Sfinţii Părinţi din vechime să se smerească şi să se înfrâneze de la judecare şi osândire.


Despre mânie
Enervarea nu se îmblânzeşte prin post, ci prin smerenie şi mustrare de sine şi prin conştiinţa faptului că suntem vrednici de situaţia neplăcută în care ne aflăm.

Concurs de desen pentru copii la librăria Sophia

Despre iubirea crestina

Autor: Larchet, Jean-Claude
Editura: Sophia
Pret: 30.00 lei Adauga in cos
Format 13x20 cm
336 pagini

Creştinul nu iubeşte pentru folos ori câştig; creştinul iubeşte şi atunci când în schimbul iubirii primeşte numai rele şi ponoase. Creştinul iubeşte mai înainte de a fi iubit, iubeşte şi când nu e iubit, iubeşte şi atunci când cel iubit de el îl urăşte. De aceea spun Părin]ii că iubirea de vrăjmaşi e chipul desăvârşit al iubirii, pentru că este cu adevărat mărinimoasă şi lipsită de plată.
Iubirea e dăruire pe de-a-ntregul celuilalt. Iubirea creştină e lepădare deplină de sine. E sora smereniei. Iubeşte cu adevărat pe aproapele numai acela care uită de el şi se nesocoteşte pe sine.
Cât despre noi, atât să cercetăm: dacă iubim pe Hristos şi pe oameni; de nu, să ne căim, străduindu-ne tot mai mult să iubim.

Sufletul omenesc intre boala si vindecare

Autor: Nicolae, sfant nou marturisitor
Editura: Sophia
Pret: 12.00 lei Adauga in cos
Format 13x20 cm
176 pagini

Câte trăiri intime, câte preţioase fărâme de psihologie ascetică s-au perindat pe dinaintea noastră în timp ce am elucidat problema patimilor în lumina învăţăturii Părinţilor asceţi! Ne-am străduit să expunem şi să însumăm vederile Părinţilor – dar de ce am recurs tocmai la călăuzirea lor? Pentru că am văzut în Sfinţii Părinţi asceţi nişte pionieri ai vieţii duhovniceşti creştine şi, prin urmare, nişte îndrumători experimentaţi şi de neînlocuit, care ne povăţuiesc la desăvârşirea creştină prin numeroasele lor însemnări privitoare la calea pe care au străbătut-o, la învăţăturile pe care le-au primit ei înşişi, la fenomenele cu care s-au întâlnit şi pe care le-au trăit. (Sfântul Noul Mărturisitor Nicolae)