Un roman autobiografic de exceptie: "Gora Mborgali" de Ciabua Amiredjibi

Il puteti gasi la libraria Sophia

Traducere din limba rusă de Marcel Petrişor, Alexandra Popescu Vizghina şi Dana Petrişor

Cu o prefaţă de Marcel Petrişor şi repere biografice de Lucian D. Popescu

Colecţia: "Cruciaţii Secolului XX"

Editura Christiana, Bucureşti, 2010

Aristocrat de sînge, dar şi de spirit, necuminţit (mborgali) luptător anticomunist, de cinci ori evadat din lagărele sovietice, dar şi scriitor de mare talent, în două rînduri nominalizat pentru Premiul Nobel, prinţul gruzin Ciabua Amiredjibi (n. 1921) este o legendă vie în ţara lui şi s-ar cădea să fie un reper de conştiinţă – dacă nu pentru întreaga Europă creştină (încă nevindecată de ispitele aventurilor stîngiste), în orice caz pentru greu încercata lume răsăriteană. Romanul de faţă (a treia carte care i s-a tradus în româneşte, după Data Tutashia şi Spovedania taurului), datînd din 1994, este croit din uriaşa experienţă de viaţă a autorului şi pune în faţa generaţiilor mai noi, spre lămurire şi veghe responsabilă, fresca unei epoci care a promis instaurarea paradisului pe pămînt şi nu a reuşit decît să aproximeze infernul. Pînă la urmă în spatele creatorului stă mărturisitorul şi pariul estetic păleşte în faţa pariului existenţial… (Răzvan Codrescu)

Volum broşat, aprox. 446 pagini, format 20/13

Cristina Dincă: MINUNEA SFÂNTULUI ANTONIE

După foarte mulţi ani, nevrednica de mine, m-am hotarât să scriu despre marea minune datorată Sfântului Antonie, pe care am trăit-o în familia mea.
Tatăl meu, fiu de preot, este un om bun şi drept, dar nu a fost evlavios. In toamna anului 1993, după mai multe episoade în care s-a înecat cu mâncare şi vocea îi răguşise, a mers la control şi i s-a spus că are o tumoare pe laringe. A fost operat (i s-a scos cu aceasta ocazie şi o parte din tiroidă) de un medic renumit de la clinica ORL a Spitalului Colţea din Bucureşti. În timpul operaţiei, tumoarea părea extinsă şi puţin a lipsit ca medicul să nu-i scoata întreg laringele; astfel l-ar fi lăsat pe tata mut pentru restul vieţii (atunci avea 58 de ani).
Norocul a fost că la examenul macroscopic aspectul indica o tumoare benignă. Medicul i-a scos jumătate din partea dreaptă a laringelui şi ne-a spus că, dacă rezultatele examenului anatomo-patologic vor fi in continuare pozitive, tata va scapa doar cu atât şi va putea vorbi.
Deocamdată, în urma traheotomiei, avea canulă la gât şi era alimentat numai cu lichide printr-un furtun fixat la baza urechii, şi introdus prin nas... E de necrezut câtă voinţă a avut să reziste şi să se facă bine.
Până să ni se dea rezultatul şi apoi tot timpul cât tata a stat la Colţea (aproape două luni) ne-am rugat fierbinte bunului Dumnezeu şi Măicuţei Sale pentru sănătatea lui, atât eu, cât şi mama, fraţii lui şi întreaga familie. Şi.... rezultatul a ieşit BUN!!!! Condrom laringian benign. Ne-am bucurat ca nişte copii, dar greul avea să continue...
Din motive de neînţeles, tata făcea mereu febră, rana de la gât nu i se vindeca, aspectul feţei era livid... Săptămâni la rând, zi de zi, mama făcea drumuri la spital ca să-l hrăneasca, să-l îngrijească, să-i ducă toate cele necesare. Văzând starea lui, medicii i-au prescris antibiotice puternice, pe care un văr mărinimos ni le-a oferit imediat, din străinătate. Până la urmă, tata fiind foarte slăbit din lipsa posibilităţii de a se hrăni mai bine şi de la infecţia urâtă pe care o avea, a fost trimis la un alt spital (Spitalul Universitar) pentru a-i face gastrostomă (orificiu direct in stomac) şi a putea primi astfel hrană mai consistentă. La acel spital a stat 2-3 luni şi s-a mai întremat puţin, dar infecţia continua să-i dea mari bătăi de cap. Tuşea foarte rău, continuu, deranjându-i pe cei din salon...
Într-o luni de dimineaţă, când m-am repezit să-l văd înainte de serviciu şi toţi colegii de salon erau nedormiţi din cauza tusei lui, a mers să i se facă toaleta şi la gât, după o pauză mai lungă (asistentele îi curăţau regulat zona gastrostomei). Când s-a întors în salon, era un ALT OM! Mi-a spus că asistenta care i-a curăţat rana de la gât, văzând un fir care ieşea prin piele, a tras de el şi... a scos afară un intreg pansament plin cu puroi!!!! Cu care stătuse cine ştie de când, uitat acolo de medicii sau asistentele de la Colţea.... De necrezut...
Asta era sursa infecţiei, cu care s-a luptat peste 2 luni. Ce zi credeţi ca era in calendar in acea luni binecuvantată? Ziua Sfântului Antonie cel Mare, 17 ianuarie 1994!!!
Tata e născut într-o zi de marţi, a cărui Patron este Sfântul Antonie, şi, pe parcursul vieţii lui, a mai fost ajutat de acest Sfânt. Lui îi mulţumim din tot sufletul pentru MAREA MINUNE pe care a făcut-o, salvându-ni-l pe tata în condiţiile în care medicii ne pregăteau pentru ce e mai rău.
Nu avusese cancer, dar era să moara de septicemie, din pricina unor omisiuni medicale....
Apoi a început adevărata vindecare, la un alt spital, ORL Panduri, cu medici minunaţi.
Acum tata e bine, sănătos, are 75 de ani şi putere ca la 40. Este stâlpul familiei noastre şi merge regulat la biserică, şi e mereu gata să facă fapte bune, conştient fiind de marele ajutor primit.
Nu gasim cuvinte, nici eu nici mama – adevărată soţie iubitoare şi devotată – să-i mulţumim lui Dumnezeu, Măicuţei Domnului şi Sfântului Antonie, pentru minunea săvârşită cu tata.
Credinţa în Domnul, chiar dacă uneori nu e atât de puternică cum ne-am dori-o - iţi dă o forţă de neînvins. Dumnezeu e atât de bun şi, prin mijlocirea sfinţilor săi grabnic ajutători, se milostiveşte de noi şi ne ascultă rugăciunile spuse din adâncul inimii.
Dumnezeu e numai iubire şi ne iartă păcatele şi ne poartă in braţele sale tocmai când ne e cel mai greu in viaţă. Sfântul Antonie este un mare făcător de minuni şi ne rugăm Lui şi Măicuţei Domnului, Sfântului Nectarie şi celorlalţi sfinţi să mijlocească pentru noi ajutorul lui Dumnezeu, care este mai preţios decât orice în viaţă.
În anii care s-au scurs de atunci am constatat în repetate ori sprijinul divin, aproape întotdeauna când l-am cerut, deşi evident nu l-am meritat...
Îmi pare nespus de rău că atâţia ani am ţinut “lumina sub obroc”, şi poate nici acum n-aş fi scris aceste lucruri dacă nu aş fi citit cărţi publicate despre minunile Sfântului Nectarie şi îndemnul Lui de a face cunoscute pe scară cât mai largă minunile Creatorului.

În încheiere, un învăţământ clar pot afirma cu toată convingerea: Credeţi cu putere, rugaţi-vă, ajutaţi-vă semenii şi veţi primi răsplată cerească încă din această viaţă.
Domnul fie binecuvântat! Puterea Lui este fără margini!

Cristina Dincă - Bucureşti

Editura Predania ne oferă un calendar pe 2011, cu Sfântul Nicolae Velimirovici

Calendarul acesta - o aghiografie în imagini - arată cum o viaţă închinată sfinţeniei poate lua chipul unei scări către Dumnezeu. Găsim aici douăsprezece chipuri ale Sfântului Nicolae Velimirovici, Episcopul Ohridei şi Jicei, care ne transpun, privindu-le, în lăuntrul tainic al inimii sale. Apoi aflăm douăsprezece imagini din care vedem cum arhiereul Sârb aduce în lume pacea şi bucuria întru Duhului Sfânt. Ca o încununare şi adeverire a acestora, mai presus de imaginile vremelniciei sale printre noi, găsim la urmă chiar icoana Sfântului, mărturie a biruinţei sale în Hristos.

Un fragment din cartea aflata in curs de aparitie- "Marturisitorii". Asteptam in continuare marturii despre minunile Sfintilor de la Aiud

1.Doamne ajuta,
Sfintii ne sunt ajutor de nadejde. Am ajuns la aceasta concluzie, din pacate prea tarziu. Daca de acum 20 de ani ii cautam, le ceream ajutorul alta ar fi fost viata mea. Dar multumesc lui Dumnezeu ca a avut cu mine rabdare mult prea mare. Ma intreb de multe ori cine s-a rugat pentru mine atat de puternic de l-am regasit pe Dumnezeu si sfintii lui.
Sa revin a marturisi ajutorul lor. De sfintii de la Aiud am auzit de la Danion Vasile si ieromonahul Augustin cand au fost la Baia Mare la lansarea cartii Din temnite spre sinaxare. Apoi am mai citit pe net.In 2009 am fost personal pana la Aiud, la fel in 2010cand am primit ulei de la candela Maicii Domnului spunandu-ne ca face minuni. Eram putin nedumerita, dar nu mi-am pus prea multe intrebari caci sunt de la vrajmas. Am luat uleiul si m-am gandit ca-l voi folosi.Minunea a fost cand am fost diagnosticata cu un rosu in gat sever si eu m-am gandit sa beau putin din uleiul de la candela de la Aiud caci am luat vreo trei sticlute si nu l-am folosit. Mi-am zis ca nu i-au medicamente si-mi pun nadejdea in ajutorul sfintilor. Asta a fost inainte de culcare de abia puteam inghiti, ma si durea ingrozitor. Dimineata cand m-am sculat minune- gatul era vindecat. Am trecut repede pe acel moment daca ziceam cuiva raspunsul era ca a fost o coincidenta s.a.m.d. Iata ca azi, 4 noiembrie s-a facut o si mai mare minune. Ieri dupa o curatare de canal la un dinte si plombarea altuia mi s-a pus o durere mare la dinti caci iesisem de sub efectul anesteziei. Nu mai puteam de durere azi dimineata si fiindca nu prea sunt se acord cu medicamentele , cred ca Dumnezeu mi-a dat gand bun sa mai beau puti din sticluta cu ulei de la Aiud. Plangeam de durere , drept urmare am luat cateva picaturi. In cateva secunde simteam ca-mi amorteste zona respectiva, iar acum la cateva minute cand si va sriu uluita nu MA MAI DOARE DELOC. Fara medicamente....
Nu mai am cuvinte. Daca am avea nadejde , credinta toate ne-ar fi cu putinta. Nu ma mai indoiesc de ajutorul sfintilor.Poate asa a fost sa fie caci nu demult , cam 2 saptamani cineva apropiat imi reprosa ca invoc ajutorul sfintilor mucenici. Iata ca ei au vrut sa ma intareasca in credinta.
Nu merit pe cat primesc. Domnul atotmilostiv se indura de mine si de intraga mea familie.


Bretan Florina, Baia Mare

2.Buna seara,

Am citit, probabil nu intamplator, ca adunati marturii despre minunile facute de Sfintii Marturisitori in scopul canonizarii lor.

Nu stiu daca are rost sa va spun numele meu (desi nu cred ca are nici o importanta), dar cu siguranta este mai importanta mica istorioara traita de mine.

In aceasta vara, am ajuns de cateva ori pe sfantul munte Athos, unde, am vazut cu mare bucurie cu cata evlavie se cinstesc moastele noilor marturisitori.

Necunoscand prea mult lucruri despre suferintele si sfintenia acestora am inceput sa citesc o serie de carti, de care, cu sinceritate, am ramas cutremurat.

Nu dupa multa vreme, un frate roman de la un schit romanesc din sfantul munte a ajuns in tara, trecand o seara si pe la mine. Nu mica mi-a fost surpriza sa vad ca purta in permanenta asupra lui particele din sfintele moaste, care emanau o mireasma extraordinara.

Cu rusine i-am cerut o bucatica mica din moastele purtate asupra sa, ca binecuvantare.

Fara cea mai mica retinre, mi-a dat o particica, pe care, ulterior, am pus-o intr-o cruciulita de lemn, pe care, in momentele grele, o purtam si o port la gat spre ajutor.

Astfel, la inceputul unui concurs aeronautic la care eram concurent (pe la mijlocul lui 2010), Sfantul Marturisitor a inceput sa emane o mireasma atat de puternica, iesind prin combinezonul de zbor, de parca as fi inspirat dintr-o sticluta cu mir.

Am prins curaj, si am simtit un sprijin nevazut, trecand peste emotii si, desi rezulatele finale au fost modificate in defavoarea mea, am castigat acel concurs.

Nu stiu cat de graitoare este intamplarea pentru dumneavoastra, dar, din punctul meu de vedere, am certitudinea ca, din nevazut, Dumnezeu mi-a facut cadou un mare prieten, in fata caruia, prin multele mele atitudini, sunt nevrednic.

De-a lungul anului, cu toate ca sfintele moaste miros a mir in permanenta (totusi e un miros diferit fata de mirul „clasic”), din cand in cand, mirosul creste mult in intensitate. Probabil atunci se manifesta ajutorul, iar eu nici nu realizez. Ultima oara cand mirosul a fost puternic, a fost in dimineata in care m-am hotarat sa ma spovedesc, si toata ziua, mai departe.

Un gand bun va doresc, si va promit ca la orice manifestare a Sfantului, veti fi primii care veti stii.

Numai bine si Doamne Ajuta.
(R.I)

Libraria Sophia lanseaza un volum de studii de muzica bizantina

Confluenta artelor la libraria Sophia

Marturia staretului Manastirii Sfantul Sava despre noii mucenici romani

Scrisoarea părintelui stareţ Evdochim de la Mănăstirea Sfântul Sava din Ţara Sfântă despre buna mireasmă a moaştelor noilor mucenici români de Arhimandritul Evdochim, Sfânta Mănăstire Sf. Sava

În Sfânta Lavră,
Preacuvioase Părinte Stareţ Justin, binecuvântaţi!

Cu multă bucurie vă comunicăm, prin prezenta scrisoare, aducând mărturie, cu evlavie şi din inimă, experienţa noastră deosebită cât priveşte sfinţenia Noilor mucenici ai ţării voastre din timpul abominabilului regim comunist ateu.

Un ieromonah evlavios din România, acum aproximativ patru ani, ne-a oferit o părticică din sfintele moaşte ale unui nou mucenic român necunoscut, care răspândea o mireasmă minunată. Având o oarecare îndoială despre abundenţa miresmei, care se revărsa de multă vreme, am lăsat părticica pentru un timp, neacordându-i mare importanţă. Însă, cu trecerea anilor, am constat că această mireasmă atât de puternică şi rară rămâne aceeaşi, chiar şi de la distanţă. Iar din ziua Tuturor Sfinţilor (17/30 mai 2010 – n. red.), am aşezat-o, împreună şi cu alte Sfinte Moaşte, pe Sfânta Masă, unde răspândeşte în valuri un minunat miros.

Având ca pretext acest ultim fapt, din adâncul inimii vă urez să aveţi întotdeauna cu bogăţie Harul şi binecuvântarea Dumnezeului nostru Celui în Treime şi mijlocirile slăviţilor Sfinţi Noi Mucenici ai ţării voastre, aşa încât să se conducă sfânta voastră luptă pentru recunoaşterea şi proclamarea bisericească oficială a mulţimii de Noi Mucenici români care, prin mărturisirea tare a credinţei şi martiriul sângelui lor, au sfinţit întreg pământul şi au slăvit Biserica Ortodoxă a lui Hristos.

Aşadar, vă urez să aveţi vară binecuvântată şi sfântă, în sănătate şi desfătare duhovnicească. Rugaţi-vă şi pentru noi…

Cu cinste, înflăcărate rugăciuni şi multă iubire de Hristos,

Arhim. Evdochim,

şi cei împreună cu mine fraţi în Hristos

Trad. din limba greacă de asist. univ. Ion Marian Croitoru
(Îi rugăm pe cei care vor să preia textul pe blog-urile şi site-urile lor să menţioneze sursa.)

O întrebare: cum vi se pare faptul că sfintele moaşte ale noilor mucenici sunt cinstite cu atâta evlavie în multe părţi ale lumii, iar în România unii stareţi se tem să le pună la închinare?



Preluat de laSfintii Inchisorilor.