Ciprian Voicila

miercuri, 30 noiembrie 2011

O nouă minune a Sfântului Ilie Lăcătuşu şi o rugăminte

Aştept în continuare mărturii despre Sfântul Ilie Lăcătuşu pe adresa ciprianvoicila@yahoo.com pentru ediţia a doua a cărţii Viaţa, minunile şi acatistul Părintelui Ilie Lăcătuşu, editura Areopag, 2011.

Sfântul Ilie Lăcătuşu să îi răsplătească pe toţi cei care contribuie la înmulţirea evlaviei faţă de el în rândul credincioşilor.

Ciprian Voicilă

"Buna ziua,
am fost si eu ajutat prin mijlocirea Sfantului Ilie, asa ca va trimit cu bucurie marturia mea:

De cativa ani sufar de constipatie cronica. In ultimele luni boala s-a agravat si am devenit dependent de laxative. In toamna acestui an am fost, impreuna cu sotia mea, sa ne inchinam Sfantului Ilie Lacatusu, in cimitirul Giulesti. Trebuie sa marturisesc ca eu aveam niste indoieli in ce priveste sfintenia parintelui Ilie pentru ca am fost influentat de cei care spun ca "sfintii inchisorilor" nu pot fi considerati mucenici pentru ca cei mai multi au fost legionari, au patimit din motive politice etc. Dar, pentru ca sotia mea isi dorea mult sa ajunga la parintele, am mers si cu indoiala in suflet m-am inchinat si eu, fara sa-i cer nimic sfantului. Cu toate acestea el m-a vindecat de constipatie si chiar din seara aceea am constatat ca aparatul meu digestiv functioneaza normal si de atunci n-am mai avut nevoie de laxative.
In plus, Sfantul Ilie m-a vindecat si de indoielile legate de sfintii din inchisorile comuniste, acum sunt convins ca sunt mucenici si Dumnezeu a primit jertfa lor chiar daca, poate, au facut si greseli inainte de arestarea lor".

Lucian P., Cluj Napoca, 2011

vineri, 25 noiembrie 2011

O nouă minune a Sfinților Închisorilor: „Toţi ne-am bucurat nespus de mult”

Notă: Am preluat icoana de pe Apologeticum.

„Mă numesc George şi sunt paracliser la o biserică din Ilfov. Vă scriu cu dorinţa de a împărtăşi cu dumneavoastră o minune care s-a petrecut în familia mea cu ajutorul sfinţilor mărturisitori.

În anul 2008, mama a rămas însărcinată. A fost la controale şi, după trei luni, rezultatele au fost foarte triste: copilul avea malformaţii (se vedea că ceva nu este în regulă cu fătul). Doctorul i-a dat câteva vitamine, în speranţa că poate nu se naşte aşa, dar pruncul a murit în pântece. Mama tot mai voia un copil şi nu mai putea sa rămână însărcinată. Eu eram foarte supărat din cauza asta şi m-am gândit să încep să mă rog sfinţilor mărturisitori pentru că de-abia auzisem de ei şi aflasem că sunt puternici mijlocitori. Citeam acatistul sfinţilor în fiecare zi şi rosteam rugăciuni „inventate” de mine.

După câteva luni, mama se simţea foarte rău, avea greţuri, dar şi pofte. S-a dus la control şi doctorul i-a spus că s-ar putea să fie gravidă. Ea nu a crezut, a venit acasă şi a făcut un test de sarcină. Testul a ieşit pozitiv şi toţi ne-am bucurat nespus de mult. În septembrie 2009, s-a născut Luca Andrei, cu greutatea de 4.200 kg, perfect sănătos. Se pare că şi fratele meu, deşi este foarte mic (acum are 2 ani), are înclinaţii spre biserică. Am făcut rugăciuni de mulţumire către sfinţi şi le-am mai cerut ajutorul şi la şcoală când aveam un test sau trebuia sa fiu ascultat, îi chemam în rugăciune.” (George, Ilfov)

Mărturia lui Nicolae Itul despre moartea mucenicului Valeriu Gafencu

marți, 22 noiembrie 2011

Din volumul Sfântul Nectarie - „Vindecări minunate”, care se găsește la librăria Sophia

„Cancer la pancreas, o boalã teribilã”

Deși am ținut pânã acum în tãcere minunea fãcutã de Bunul Dumnezeu, pentru rugãciunile Maicii Domnului și ale Sfântului Nectarie, m-am hotãrât sã vã povestesc. În toamna anului 2008 tatãl meu a fost diagnosticat cu cancer la pancreas, o boalã teribilã, care te face sã te usuci pe picioare și sã te stingi repede. Diagnosticul a fost pus, în urma unei intervenții chirurgicale, de cãtre domnul prof. dr. Copotoiu de la Clinica de chirurgie din Târgu Mureș, un profesionist desãvârșit. Vestea a cãzut ca un trãsnet asupra familiei. Am avut trei zile în care mergeam pe stradã, dar nici nu simțeam cã merg. Atunci am aflat de Sfântul Nectarie. Am cãutat pe internet acatistul și am început sã îl citesc. Tot de pe internet am aflat cã la Mãnãstirea Radu Vodã din București ar exista o pãrticicã din moaștele sfântului. Așa cã m-am hotãrât ca, pe data de 9 noiembrie, în ziua prãznuirii Sfântului Nectarie, sã merg în pelerinaj la aceastã mãnãstire. Ca sã ajung la ea, m-am ghidat, tot cu ajutorul internetului, care este util dacã știi ce sã cauți. În noaptea de 8 noiembrie am plecat cãtre capitalã cu durere în suflet și în același timp cu speranțã mare. Odatã ajuns acolo mi-a luat ceva timp pânã am gãsit mãnãstirea. Deși am stat șapte ani și ceva în București, nu am avut idee despre ea. Am orbecãit ca pãcãtosul în întuneric, pânã ce Dumnezeu S-a milostivit și mi-a arãtat calea cãtre sfântul locaș. Când am ajuns la mãnãstire, racla cu sfintele moaște nu era scoasã afarã. Am mers înãuntru și m-am închinat la ele, luând
de la pãrintele bucãțele de vatã care au fost atinse de sfintele moaște. Am lãsat și acatiste cu cereri scrise de mine și de diferiți prieteni care m-au rugat sã le duc. Am cumpãrat diverse obiecte de cult și mai multe acatiste ale sfântului și am citit în curtea mãnãstirii acest acatist. Am asistat și la slujba oficiatã de un sobor de preoți, în frunte cu patriarhul Daniel. Apoi, cu speranțã, m-am întors cãtre casã.
Iar acum vine prima minune sãvârșitã de Sfântul Nectarie. Pe tot parcursul drumului cãtre capitalã, m-a chinuit enorm ficatul, eu având probleme, acest organ fiind puțin mãrit din cauza oboselii și a regimului meu haotic. Dupã ce am plecat de la mãnãstire cãtre casã, durerile parcã au fost luate cu mâna și nu le mai am nici în ziua de azi, deși ultimele analize nu au ieșit chiar așa de bune. Pentru asta se cuvine sã Îl slãvesc pe Bunul Dumnezeu și sã îi mulțumesc Sfântului Nectarie!
Când am ajuns acasã, am hotãrât cu soția mea ca seara, la culcare, sã citim fiecare câte douã acatiste. Bineînțeles cã nelipsit era acatistul sfântului. Am citit așa o perioadã bunã, dacã nu mã înșel tot postul Nașterii Domnului. Și iatã cã sfântul s-a rugat mai departe la Bunul Dumnezeu care a mai fãcut o minune. Starea de sãnãtate a tatãlui meu era cât de cât stabilã și ne bucuram de prezența lui printre noi. Și a reușit tatãl meu sã mai trãiascã încã aproape doi ani (puțini bolnavi de cancer de pancreas reușesc sã atingã aceastã perioadã de supraviețuire). Aceasta a fost cea de-a doua minune sãvârșitã de Sfântul Nectarie.
Tatãl meu s-a dus la Domnul în ziua Sfinților Împãrați Constantin și Elena, anul trecut. A fost înmormântat în ziua Pogorârii Sfântului Duh, iar 40 de zile de la deces au cãzut exact în ziua prãznuirii Sfinților Apostoli Petru și Pavel. Iatã ce sãrbãtori mari i-a hãrãzit Dumnezeu tatãlui meu, cu ajutorul rugãciunilor Maicii Domnului și ale Sfântului Nectarie. Tatãl meu a stat la pat timp de 4 luni. Boala îl mânca pe zi ce trecea. Cu fiecare zi ce trecea devenea mai slab, de ne întrebam cât mai poate îndura. Cu o sãptãmânã înainte de a se stinge, a aflat cã urmeazã sã aibã un nepot. Probabil pentru asta l-a ținut Dumnezeu în viațã. S-a bucurat mult când a auzit, mai ales cã eu sunt singurul lui copil. Pe data de 11 ianuarie anul acesta, s-a nãscut Petru, bucuria datã de Dumnezeu familiei noastre. Pe el ni l-a dat Dumnezeu tot în urma rugãciunilor Sfântului Nectarie (din acatist am aflat cã sfântul este ocrotitorul mamelor). L-am adoptat pe Sfântul Ierarh Nectarie ca apãrãtor al familiei noastre și Îi mulțumim
Bunului Dumnezeu cã ni l-a scos în cale!
P.S. Vã mãrturisesc cu mâna pe inimã cã, în momentul în care am scris aceste rânduri, am rememorat clipele trãite și mi-au dat lacrimile. Sunt așa un mare pãcãtos și, totuși, Bunul Dumnezeu, Maica Domnului și Sfântul Nectarie mã iubesc atât de mult. Sper sã mã ajute Dumnezeu ca, și anul acesta, sã ajung la moaștele sfântului sã îi aduc mulțumire pentru nemãsuratul ajutor. Dumnezeu sã ne miluiascã și sã ne aibã în pazã!
(Mihai Marc)

„Rana pe col nu mai existã”

Sunt și eu una din multele persoane pãcãtoase care nu a știut ce este credința decât la vreme de întristare și care s-a bucurat de ajutorul Sfântului Nectarie la necaz și boalã. Am citit pentru prima oarã despre minunile sfântului în publicația Formula As. În anul 2008, în urma unei perioade mai stresante, am început sã mã simt foarte rãu, am mers la mai mulți medici dar, cu toate acestea, nu aflam cauza rãului pe care-l simțeam. În aceastã perioadã am început sã mã gândesc la Sfântul Nectarie și, printr-o minune a sfântului, am reușit sã ajung la Sfânta Bisericã Radu Vodã din București, unde m-am rugat la racla cu moaștele sfântului, am cumpãrat acatistul și mir, apoi, de Sfintele Paști, am cumpãrat o icoanã cu Sfântul Nectarie și-am dãruit-o, cu multã bucurie în suflet, unei biserici. De atunci, aproape în fiecare searã, am citit Acatistul Sfântului Nectarie. În vara anului 2010, când am aflat cã am ranã pe col, s-a produs o minune. În urma rugãciunilor îndreptate cãtre Sfântul Nectarie și a tratamentului medicamentos (în mare parte naturist) am reușit sã mã vindec. Apoi mi-au ieșit câteva papiloame în zona anusului care, cu rugãciuni și cu comprese cu diverse tincturi, s-au retras, în momentul de fațã mai având unul singur, care sper sã disparã, cu timpul, cu ajutorul sfântului.
Cu teamã în suflet am fãcut și o colposcopie și am aflat cã rana pe col nu mai existã și papiloamele nu mai sunt prezente. Acum, de prin luna februarie, soțul meu a început sã se confrunte cu mari probleme de sãnãtate cauzate de alimentația necorespunzãtoare, sedentarism și stres dar, ajutorul Sfântului Nectarie, care are grijã de persoanele aflate la necaz și boalã, sperãm sã ne cãlãuzeascã pașii pe drumul cel bun și ca sãnãtatea soțului meu, încet, sã dea semne de mai bine.
O altã minune înfãptuitã de Sfântul Nectarie s-a produs sãptãmâna aceasta, când soțul meu, dupã doi ani de stat acasã, și-a gãsit un serviciu. La orice necaz, prima datã, gândul mi se îndreaptã cãtre Sfântul Nectarie, care este grabnic ajutãtor al persoanelor aflate la nevoie, și consider cã, fãrã rugãciunile sfântului cãtre Sfânta Treime, nu aș fi putut sã depãșesc multe probleme de boalã. Pe cei aflați la necaz și boalã îi sfãtuiesc sã se roage cu smerenie Sfântului Nectarie, care este grabnic aju- tãtor și vindecãtor.
(Mioara)

Sfântul Nectarie întoarce din comă un copilaș

Doamne, ajută! Această adresă am luat-o din cartea „Minunile Sfântului Nectarie”. Nu știu cu ce să încep. Mă numesc Simona, sunt din Craiova și am promis că o să scriu aceste lucruri, dar nu-mi găsesc nici acum cuvintele. Am să încep povestirea cum l-am cunoscut eu pe Sfântul Nectarie. Am cumpărat cartea „Sfântul Nectarie - Minuni în România”, de la Mănăstirea Lainici.
Nu știu de ce am cumpărat-o, dar am cumpărat-o și am si citit-o și, ca multi altii, am avut indoieli, cu tote ca acatistul il citeam foate des. Dar să ne întoarcem la ce vreau să vă povestesc; în timp ce citeam cartea cu mininile Sfântului Nectarie îmi ziceam în gând „dacă ar putea Sfântul Nectarie să rezolve problemele surorii mele, chiar dacă nu sunt de natură medicală”.Bineînțeles că a doua zi sora mea m-a sunat, fără să o întreb eu, să-mi spună că în maxim o lună va termina cu toate problemele ei. Mi-am zis în gând „este doar o simplă coincidență”. Dar Sfântul Nectarie a vrut să mă trezească din acest gând rău și pe la sfârșitul lui octombrie fetița mea, care este un copil vioi care nu se prea îmbolnăvește, mi s-a întâmplat să ise facă rău, să vomite și în timp ce avea aceste vărsături copilul s-a înecat.
Am dus-o și la un cabinet particular, dar nu au descoperit niciun semn de unde îi provocase starea de comă, dar eu știu că Sfântul Nectarie și Maica Domnului mi-au adus-o înapoi după 48 de ore și le mulțumesc din suflet. Atât am avut de scris. Sper că am scris povestea cui trebuia. (Simona Goga)

,,Sfinte Nectarie, ajută-mă!”

Mă numesc Ligia-Alexandra Bodea, sunt din satul Iaz, comuna Plopiş, judeţul Sălaj, şi am vârsta de 18 ani. În vara anului 2010, am fost plecată la Mânăstirea Bârsana din Maramureş pentru o săptămână. Acolo am cunoscut-o pe maica Nectaria, care mi-a povestit pentru prima dată despre Sfântul Nectarie. Pentru a-l cunoaşte cât mai bine, mi-a oferit în dar o cărticică cu acatistul sfântului. După ce am ajuns acasă, am citit o perioadă acatistul, iar dupa aceea, din motive neîntemeiate, nu l-am mai citit. În vara acestui an, mergând la o şcoală de vară la Bucureşti, am cunoscut-o pe Ana, care mi-a povestit de minunile pe care le-a făcut Sfântul Nectarie pentru familia ei. Atunci mi-am adus aminte că eu îl cunoşteam pe acest sfânt şi am început din nou să îi cer ajutorul. Ana mi-a dat şi o carte cu minunile sfântului, pe care am citit-o simţind o adâncă emoţie, creându-mi o stare de linişte sufletească.
De atunci am încercat să zic acatistul sfântului în fiecare zi. La sfârşitul lunii octombrie, un coleg de clasă şi-a sărbătorit ziua de naştere, împlinind 18 ani. Am fost invitată şi eu la aniversarea zilei sale. Locul petrecerii era în altă localitate, la o distanţă de 35 de km. Înainte de a pleca, m-am rugat Sfântului Nectarie. Am mers împreună cu fratele meu, prietena lui şi o colegă de clasă. La ieşirea din Şimleu, într-o curbă deosebit de periculoasă, fratele meu a exclamat speriat: „Ăsta intră în noi!” Eu am vrut să văd dacă este adevărat ceea ce a spus, dar nu am reuşit, doar atât am putut spune: „Sfinte Nectarie, nu ne lăsa!” În momentul acela, am auzit o bubuitură puternică şi maşina care venea pe sens opus a intrat pe contrasens, izbindu-se în maşina noastră. În acele clipe, nu am realizat ce s-a întâmplat, dar am scăpat prin minunea săvârşită de Sfântul Nectarie, toţi patru fără nicio zgârietură. În schimb, maşina a fost foarte puternic lovită în lateral, deşi fratele meu a tras în şanţ, încercând să scape de coliziune. În ziua următoare, fiind duminică, am mers la biserică, să-i mulţumim sfântului pentru minunea şi ajutorul primit de la el.
Sfatul meu este să vă rugaţi sfântului cu credinţă în orice neputinţe şi nevoi vă veţi afla, iar el nu vă va lăsa nerăsplătiţi, deoarece sfinţii sunt grabnic ajutători şi îi iubesc pe oameni, doar noi trebuie să le cerem ajutorul, iar el nu va întârzia să apară. Îţi mulţumesc, Sfinte Nectarie, pentru ajutorul necondiţionat, deşi de multe ori nu l-am meritat. (Ligia Bodea)