Preşedintele copiilor

Trăim din plin febra alegerilor prezidenţiale. De dimineaţa până seara acasă, în mijloacele de transport în comun, la serviciu discuţiile politice ocupă un loc central în dialogurile interumane. Oamenii mari votează, de cele mai multe ori, de parcă ar fi membri în juriul unui concurs de frumuseţe sau de inteligenţă. Câştigă, întotdeauna, cel mai harismatic participant: cel mai convingător, cel care dovedeşte că poate sa aibă ultimul cuvânt într-o dispută verbală electorală şi, de ce nu?, cel mai viril candidat.
Arareori oamenii mari şi-au pus următoarea problemă: dacă le-am cere părerea celor mici, cum ar vota ei? După ce criterii? Am făcut acest experiment la orele de creativitate de la Muzeul Ţăranului Român. Am fost surprins să constat un lucru rar întâlnit pe arena politică românească: micuţii nu căutau să se afirme denigrându-i pe ceilalţi. Dimpotrivă, au încercat să construiască un discurs pornind de la nevoile reale ale potenţialilor alegători. Şi acest lucru e de mirare: cei mici conştientizează şi identifică mai repede decât oamenii mari nevoile celorlalţi. Acest amănunt nu este lipsit de importanţă. În psihologie este cunoscut faptul că majoritatea conflictelor interumane, care încep în familie şi se termină uneori ca război între facţiuni politice sau state, au la bază ignorarea, neconştientizarea nevoilor celuilalt.
Dintre „programele politice” pe care le-am primit de la micuţii prezidenţiabili am ales trei. Să îi ascultam cu respect şi admiraţie.
Stănculescu Cosmina, (Şcl nr.194): „Voi face totul în favoarea copiilor, voi scădea preţul computerelor de la trei milioane la cinci sute de mii, voi înmulţi locurile de joacă din toată ţara, copiii din întreaga lume vor beneficia de locuinţe gratuite în care să locuiască împreună cu părinţii lor, dulciurile şi prăjiturile vor fi mai multe şi vor costa mai puţin, elevii vor beneficia de cărţi şi rechizite gratuite, vor exista restaurante şi fast-food-uri pentru copii, ovinele vor da mai multă carne cu ajutorul unor medicamente speciale, elevii nu vor mai avea teme şi multe responsabilităţi, dar nu vor sta degeaba: cursurile de desen, înot, ski, pian, engleză vor fi gratuite, străzile dintoată ţara vor fi asfaltate aşa că aceştia (copiii) vor putea circula mai bine pe jos, cu ajutorul meu, copiii din toată ţara vor trăi mult mai bine!!! VOTAŢI COPIII PENTRU BINELE OMENIRII!”
Rizescu Andreea ( Şcl. 194): „Reprezentantul copiilor va trebui să respecte următoarele deziderate. Să facă multe parcuri. Să dea multe jucării bebeluşilor. Să organizeze spectacole şi jocuri pentru copii. Să dăruiască fiecărui copil de Crăciun un animal. Să construiască cât mai multe şcoli şi grădiniţe. Să dăruiască lucruri copiilor săraci sau orfani. Să facă cât mai multe fabrici de jucării. Să dea fiecărui copil câte un calculator. Să pedepsească părinţii când se poartă urât cu copiii. Să facă şcoala de patru zile. Să dea mai multe vacanţe copiilor şi mai multe concedii părinţilor pentru a se simţi bine împreună. Să planteze cât mai mulţi pomi fructiferi. Să se organizeze cât mai multe tabere de vară. Să se fabrice cât mai multe dulciuri. Să se dea copiilor ciocolată şi suc în fiecare zi. Să ne ducă pe Lună şi în tot universul. Şi, în primul rând, să se poarte frumos cu noi.Să facă cât mai puţine tabere şi excursii. Să dărâme fabricile de dulciuri, să rămână cât mai puţine. Să nu planteze pomi.Să facă parcuri multe care să nu fie urâte şi plictisitoare. Să nu râdă de copiii săraci. Să nu se poarte urât cu noi. Să dea copiilor dulciuri şi celor săraci lucruri”.
Andrei Câmpean vrea, nici mai mult, nici mai puţin decât să înfiinţeze PARTIDUL PENTRU SIGURANŢA COPIILOR (PPSC). Spirit riguros, Andrei împarte sarcinile în două categorii: Ce să facă copiii, ce să nu facă copiii. Reprezentantul copiilor trebuie să facă mai multe vacanţe, mai puţine exmatriculări, două zile lucrătoare şi cinci zile de timp liber, mai multe pauze şi mai puţine ore, dulciurile să fie mereu proaspete, copiii să nu mai facă teme, să nu mai facă ore multe, să militeze pentru ca să nu mai fie pedepsiţi copiii, să elimine de pe piaţă dulciurile vechi.
În ciuda aparenţelor, maturii pot dormi liniştiţi: România de mâine e pe mâini bune.