Stareţul Dionisie de la Colciu despre dragoste si viata mirenilor

Dragostea

"Dumnezeu stie ce-o mai fi, dar orice o fi, orice n-o fi, sa ne milostiveasca bunul Parinte Ceresc si sa ne mantuiasca, ca in dar suntem mantuiti. Nu inchinaciunile noastre, nu! Darul lui Dumnezeu! Rautate daca n-avem, daca avem bunatate in sufletele si cugetele noastre, ne mantuieste Dumnezeu. Vezi cum spune Sfantul Apostol Pavel, care a fost rapit pana la al treilea cer? “De-as avea credinta sa mut si muntii, iar dragoste nu am, nimica nu sunt. De-as sti toate stiintele si toate tainele si de-as imparti avutiile mele la cei saraci, si de-as da trupul meu sa-l arda, iar dragoste nu am, nici un folos nu-mi este.” Cat e de usor a avea dragoste, si uite cat de mult lipseste acuma intre oameni dragostea! Vezi? Si-i cea mai mare. Faci canon, te duci la biserica, faci matanii, te bati cu capul de pamant… Daca n-ai dragoste nici un folos nu este. Cine zice asta? Sfantul Apostol Pavel, care s-a suit pana la al treilea cer, care a vazut si a auzit lucruri infricosate care nu se pot spune de limba omeneasca. Vezi? “Cu trupul m-am dus ori fara trup, nu stiu”, dar Sfantul acela care a propovaduit in tot pamantul mantuirea omenirii a vazut lucruri despre care nu-i cu putinta omului sa vorbeasca. Acela ne sfatuieste ca daca n-avem dragoste, nici un folos nu este".

Sfaturi pentru mireni

"Stii prea bine, ca si crestin, lucrurile cate te vatama, nu-i asa? Ei, sa te osarduiesti sa nu le faci. Stii foarte bine si faptele care te pot ajuta, faptele bune. Fa-le si te mantuieste cu ele. De aceea, sa te consideri ca si cum ai fi intr-un razboi, ca si cum ai fi soldat care te lupti si in dreapta si in stanga sa-l omori pe dusmanul tau, sa nu-l lasi sa dea inainte. Asa si noi, crestinii, sa ne luptam cu patimile care ne vatama, cu vrajmasul sufletelor, si sa ne osarduim sa facem faptele cele bune.
Si chiar daca ne osarduim, omul e totdeauna neputincios, nu si-ar putea implini dorinta, dar este Dumnezeu care ne ajuta. Dumnezeu, daca vede ca aplecarea inimii tale nu-i falsa, atuncea ti-ajuta neaparat, e cu neputinta sa nu-ti ajute. De multe ori intarzie sa ne ajute ca sa vada hotararea ta, osardia ta. Dar daca ne osarduim cu ajutorul lui Dumnezeu, bineinteles, Dumnezeu ajuta".

“- La calugari e nevoie de ascultare, dar la mireni care sunt conditiile (pentru practicarea Rugaciunii lui Iisus)? Ei sunt mai mult plecati spre cele pamantesti si e mai greu cu rugaciunea mintii.

Mirenii au necazurile lor, cu gospodaria, si le e mai greu. Dar daca mireanul are smerita cugetare in suflet, harul Sfantului Duh se pogoara si peste el si nu-i vine greu. Dumnezeu canoniseste dupa bunatatea Lui, dupa om, ca altul poate fi calugar, dar daca structura lui nu-i adevarata,asezarea lui nu-i cum trebuie, atunci se necajeste mai mult decat un mirean in lucrarea rugaciunii. Astea-s toate lucrurile lui Dumnezeu.”

“Dumnezeu Cel Bun, vazand nevoia si greutatile fiecaruia, va binecuvanta cu mila spre toata suflarea. Fiindca omul in lume nu poate vietui in alt fel si traieste in greutatile astea, Bunul Dumnezeu va iconomisi cu bunatatea Lui cea neajunsa de mintea omeneasca ca sa nu fie pedepsit. Trece cu vederea Dumnezeu, ca, dupa cum scriu Sfintii Parinti, e foarte departe dreapta judecata de milostivirea lui Dumnezeu, ca un fir de nisip fata de muntii cei mari. Atata de mare e bunatatea lui Dumnezeu! I se zice Dreptul Judecator, dar bunatatea Lui covarseste foarte mult judecata. Dumnezeu, vazand necazurile omenirii, vesnic cauta sa ne indrepte. Dar dupa cum au devenit lucrurile acuma, n-o sa-l judece Dumnezeu pe mirean ca pe un razvratit".

“Mireanul sa faca ascultare de duhovnic, caci duhovnicul ii da acele ascultari care sunt pentru folosul familiei. In calugarie e altceva. Iti taie voia ca sa nu poata progresa egoismul, ca asta e cea mai mare arma a Satanei, nu numai pentru calugari, ci si pentru mireni: sa instaleze in sufletul lor egoismul.
Cand omul e cuprins de egoism nu mai are nici o judecata adevarata.Daca egoismul s-a instalat in mintea ta, socotesti ca numai ce zici tu, aceea-i bun. Si de-acuma Satana, duhul cel rau, te invata, iti sopteste la ureche numai cele rele si tu spui ca asa-i bine,”ce fac eu e bine”- asta inseamna egoismul, mandria. Patima asta o vede, o tinteste vrajmasul, doar de aceea a cazut din cer, si se osarduieste cu toata taria lui sa instaleze in sufletul fiecaruia din noi egoismul: “Eu fac ce stiu, nu ce ma invata altul! Eu! Ce stiu!”. Asta e arma cea mai puternica a vrajmasului.”

(Cf. Staretul Dionisie- Duhovnicul de la Sfantul Munte Athos, editura Prodromos, 2009)