Marius Ianuș: Cântec despre tinerețea unor martiri

Tinerețe, un` te duci, îmbrăcată-n foi de nuci?/ La Aiud și la Pitești, la Gherla și București…/ C-au ieșit iude în cale, ca să-mi puie lungi zăbale,/ ca să-mi puie zeghe grele și să mă înnoade-n ele…/ Tinerețe, unde pleci, învelită-n frunze verzi?/ Plec pe-un munte de calvar, la o piatră de hotar,/ unde moartea o zărești îngrozită la ferești,/ că de-atâta chin și jele, moartea moare la zăbrele./ Tinerețe, un` te pierzi, îmbrăcată-n cămeși verzi?/ Nu mă pierd, că mă înviu. Dau un sac pe care-l știu/ de țărână tot, de lut, și capăt veșnic ținut./ Capăt straie de lumină și iertare de-orice vină.