Temele lui Vlad pentru oameni mari

Nu credeam ca un matur ar putea invata de la un copil cum sa-l marturiseasca pe Hristos. Dar se pare ca viata nu bate doar filmul, ci si prejudecatile.

Temele lui Vlad sunt subiecte de meditatie pentru adulti. Despre Vlad Diaconescu aflam din prefata semnata de monahul Filotheu de la Petru Voda ca este “un copil obisnuit al acestor zile”. Diferenta specifica dintre el si alti copii provine din faptul ca “are doar o inima mare, pe care multi de varsta lui nu au dobandit-o”.

O inima in care incape o lume: lumea noastra cu bune, dar mai ales cu rele. Cand lumea te invata ca tu provii din maimuta, Vlad iti reaminteste ca tu esti creatia lui Dumnezeu. Cand trend-ul te poarta in vertijul Halloween-ului, Vlad iti arata prin exemplul personal ca un copil se poate opune sistemului daca I se cere musai sa scrie ceva despre o sarbatoare pagana si neromanesca. De ce? Pentru ca asa a aflat de la mama lui ca trebuie sa reactioneze un crestin veritabil Sa ia atitudine cand identitatea lui de copil crestin este amenintata.
In rest, Vladut Diaconescu, viseaza, ca toti copiii, se intalneste prin parc cu Toamna in persoana, recita Ruga lui Eminescu (ceea ce nu-l impiedica sa traga un semnal de alarma in privinta pericolelelor care ne pandesc: organismele modificate genetic, jocurile cronofage si neurofage de pe calculator etc.)il invata pe Luci “Inger ingerasul meu”, se urca pentru prima data in viata pe o camila, in Tara Sfanta, joaca sah si, mai ales, ne reinvata pe noi, oamenii mari, importanta Sfintei Liturghii.
Temele lui Vlad- Lumea vazuta prin ochii unui copil crestin, aparuta de curand la Fundatia Iustin Parvu este un excelent catehism ortodox viu pentru copii si adolescenti. Draga Vlad Mihai, inceputul a fost greu. Asteptam nerabdatori continuarea.

O carte unică: Temele lui Vlad – Lumea văzută prin ochii unui copil creştin

Adresată cu precădere celor mici, dar nu-i excludem nici pe părinți, cartea Temele lui Vlad este o noutate pentru editura Fundației Justin Pârvu și credem că reprezintă un ghid pentru copiii zilelor noastre în ceea ce privește raportarea la problemele cu adevărat importante cu care se confruntă la vârsta lor. Cât despre autor, îl lăsăm pe el să se prezinte:

Dragi prieteni,

Numele meu este Vlad şi am 11 ani. Locuiesc în Bucureşti, într-un cartier numit Drumul Taberei. Aici este o biserică foarte frumoasă – Sfânta Vineri. La această biserică merg eu. Părintele Nicolae şi Părintele Iustin fac nişte slujbe minunate. Aici am învăţat să bat toaca. Uneori mai citesc câte o rugăciune la strană. Tot aici l-am întâlnit pe cel mai bun prieten al meu, Teodor. Nu ne plictisim niciodată când suntem împreună, chiar dacă el este mai mic decât mine cu trei ani. Teodor este foarte inteligent şi credincios. Pe lângă cel mai bun prieten, la biserică mi-am găsit şi o nouă pereche de bunici: Adriana şi Mihai, care au multă grijă de mine, mai ales când mama are de muncă la serviciu până mai târziu.
Eu sunt un copil la fel cu toţi copiii. Mă trezesc greu dimineaţa, aş vrea să fie vacanţă tot timpul şi prefer să citesc ce îmi place sau să mă joc decât să fac teme. Şi totuşi le fac. Are mama grijă de asta! Cred că înţelegeţi ce vreau să spun.
În clasele a I-a şi a II-a, mama mă mai ajuta. Apoi mi-a spus că am crescut destul şi trebuie să îmi fac temele singur. Mi-a mai spus că serviciul meu este să merg la şcoală şi să învăţ. Mama are o gândire un pic stranie în această privinţă. Este profesoară! Dar nu am avut argumente şi a trebuit să mă ocup singur de teme. Astfel am descoperit chiar că îmi place să scriu compuneri la limba română.
Şi totuşi au mai fost nişte teme la care mama a hotărât să îmi dea nişte idei. Pe acestea le veţi găsi adunate aici. Fiecare în parte are istorioara ei. Nu vi le voi povesti pe toate. Vă spun doar motivul: sunt teme prin care mama mi-a spus că îmi pot mărturisi credinţa. Unele se referă la subiecte pe care ea le consideră necreştineşti şi nu este de acord să le învăţ la şcoală. Mama m-a ajutat să înţeleg că, deşi şcoala este bună şi trebuie să fiu silitor la carte, totuşi unele lucruri aflate aici sunt dăunătoare sufletului pentru că nu spun Adevărul lui Dumnezeu. De exemplu, la şcoală am învăţat că omul se trage din maimuţă. Charles Darwin a venit cu ideea asta, ştiţi şi voi. Poate aţi vizitat Muzeul Antipa. Nu-i aşa că este un muzeu interesant, cu toate păsările, animalele şi tot ce se mai găseşte acolo? Dar aţi observat că muzeul acesta este organizat după „teoria evoluţiei”? Mama m-a ajutat să înţeleg acestea.
Tot ea m-a mai ajutat la o temă despre Halloween. Atunci chiar mi-a spus să nu scriu nimic. Vă puteţi imagina cât de mirat am fost! Mama mea să îmi spună să nu îmi fac o temă! Ea mi-a explicat că un copil creştin nu poate scrie o compunere despre o „sărbătoare” închinată morţii şi care nici nu aparţine poporului român. Eu aş fi scris-o pentru că trebuia. La început, mama mi-a spus că dacă nu îmi fac acea temă, eu mărturisesc credinţa ortodoxă cu puterile mele. Dar văzând că sunt cam temător să merg cu compunerea nescrisă, m-a salvat tot ea. Mi-a dat ideea povestirii aşa încât să nu îmi trădez credinţa. Veţi găsi aici şi această povestioară. Cu ea începe cartea.
Recunosc că tot mama mi-a mai dat idei când mi s-a părut că o temă este prea grea pentru mine. Anul trecut am avut de scris o poveste despre importanţa legumelor şi fructelor în viaţa noastră. Aş fi ştiut să fac un portofoliu, cum ni se cere acum la şcoală, dar o poveste? Să vedeţi ce a ieşit…
Nu vreau să vă mai reţin. Vă las să citiţi şi, dacă vă plac temele mele, să îmi scrieţi . Sunt şi câteva teme care au fost scrise special pentru voi. Sunt temele de bunăvoie.
Vă mai spun un secret: ideea să vă trimit şi vouă temele mele tot mama mi-a dat-o. Asta, ca să nu mă plictisesc în vacanţă. Desenele sunt făcute de unchiul meu.

Cu prietenie,
Vlad

(Am preluat prezentarea de pe site-ul revistei Atitudini)