marți, 25 august 2015

Comemorare Fetea

Comemorarea luptătorilor anticomunişti din pădurea Fetea va avea loc sâmbătă, 29 august 2015. Parastasul va avea loc în jurul orei 11 în faţa Monumentului Luptătorilor Anticomunişti de la Fetea. (Fundaţia "George Manu")

luni, 24 august 2015

Cezarina Condurache: Ministerul Afacerilor Externe consideră că Institutul Elie Wiesel este în măsură să dea sentinţe ideologice

Abuzul în cazul poetului erou Ion Şiugariu a intrat într-o nouă fază la fel de aberantă ca şi cea iniţială! Revoltaţi de atitudinea pe care Ambasada României la Bratislava a avut-o în cazul Şiugariu, mai mulţi jurnalişti au solicitat Ministerului Afacerilor Externe un punct de vedere asupra situaţiei, amendarea celor vinovaţi de abuz în serviciu şi soluţionarea cazului. Cu toţii au primit acelaşi răspuns din parte MAE, răspuns prin care MAE solicită Institutului Elie Wiesel să emită o sentinţă ideologică asupra căreia nu are competenţă şi nici atribuţii! Să luăm raspunsul MAE paragraf cu paragraf. „În urma verificărilor a rezultat că Ambasada a acționat fără a avea o documentare adecvată şi fără a consulta şi a avea acordul Centralei MAE cu privire la corespondenţa purtată. Precizăm că o fundamentare a unei decizii pe teme precum cea menţionată poate fi realizată numai de instituţiile care au competenţe pe acest domeniu, MAE având doar rolul de a comunica către parteneri externi, dacă este cazul, opinia instituţiilor de specialitate din ţară.” Păi staţi aşa că subiectul era altul şi nu avea nevoie de terţi. Primăria Brezno nu a întrebat Ambasada dacă este sau nu de acord cu acordarea numelui Ion Şiuragiu podului peste râul Horn şi nici dacă Şiugariu a fost sau nu fascist şi legionar, ci a invitat reprezentanţii României să participe la manifestările prilejuite de Ziua Insurgenţei Slovace în cadrul căreia va avea loc şi festivitatea de numire a podului. Ambasada cu tot cu centrala MAE trebuia să confirme sau infirme invitaţia de a participa la un eveniment derulat în Brezno. Şi atât. Sigur în privinţa asta aveaţi prerogative. Evident că Ambasada nu avea competenţă să îl acuze pe Şiugariu de fascism sau legionarism şi cu atât mai puţin să ceară alegerea unui alt nume pentru pod în baza acestor acuzaţii. Păi domnilor, daca aţi stabilit că nu aveaţi acestă competenţă să vă băgaţi în subiectul ăsta, cum se face că brusc vă arogaţi o altă competenţa ilegală, aceea de a solicita opinia unor terţi pentru a o transmite slovacilor? V-aţi pronunţat aiurea într-un subiect asupra căruia nu eraţi întrebaţi, admiteţi că aţi greşit şi continuaţi să mergeţi pe firul ăsta greşit. De fapt dvs. căutaţi opinia unui terţ în speranţa că aceasta va justifica, măcar moral, greşeala pe care aţi făcut-o. „Ca urmare, precizăm că subiectul la care faceţi referire a fost transmis de urgenţă spre competentă analiză la Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS) şi la Institutul Național pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel” (INSHR). După ce MAE va primi o opinie fundamentată pe această temă, va face comunicările adecvate.” Vorbiţi de o analiză dar nu ne spuneţi ce aspecte sunt de analizat în cadrul ei, pe ce criterii şi care este scopul final al analizei. Vreţi să verificaţi dacă a fost sau nu fascist sau legionar Şiugariu? Are MAE competenţe în a cere verificarea apartenenţei ideologice a unui soldat român mort pe front acum 70 de ani luptând împotriva nazismului? În baza cărui considerent a stabilit MAE că cele 2 entităţi menţionate au competenţă de analiză ideologică pe subiectul Şiugariu? Potrivit legii de funcţionare a CNSAS obiectul acesteia de activiate are legătură cu accesul la dosarele instrumentate de fosta Securitate şi cu stabilirea statutului de colaborator al fostei Securităţi. Mai mult, în preambulul legii citim următoarele: „În perioada de dictatură comunistă, cuprinsă între 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, puterea comunistă a exercitat, în special prin organele securităţii statului, parte a poliţiei politice, o permanentă teroare împotriva cetăţenilor ţării, drepturilor şi libertăţilor lor fundamentale. Aceasta îndreptăţeşte accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii.” Să vedem ce legătură poate avea CNSAS-ul cu Şiugariu. Ion Şiugariu a murit pe 1 februarie 1945. Deci cu o lună înainte de 6 martie 1945, data începerii guvernării Petru Groza. Dosar de colaborator al Securităţii nu poate avea, că doar îl bănuiţi de legionarism şi fascism. V-aţi gândit probabil că poate aveţi noroc şi găsiţi acolo un dosar de urmărire prin care Siguranţa Statului (despre Securitate putem vorbi oficial abia din 1948) îl urmărea pe motiv de legionarism/facism. Poate speraţi să găsiţi în acest dosar vreo condamnare la închisoare pe motiv de apartenenţă la Mişcarea Legionară dată pe timpul dictaturilor carlistă sau antonesciană. În acest fel v-aţi gândit că îl puteţi dovedi drept legionar şi îl puteţi băga pe Şiugariu sub incidenţa legii 217/2015. Aşa ceva nu este însă posibil. Pe lângă faptul că nu cred să existe aşa ceva la CNSAS (credeţi că regimul Ceauşescu nu l-a verificat înainte să aprobe înfiinţarea casei sale memoriale?), o sentinţă judecătorescă pe acuzaţia de legionarism nu ajută la nimic. Legea 217/2015, în litera ei, nu interzice cultul persoanelor „vinovate” de legionarism, ci doar pe cel al persoanelor „vinovate” de „infracţiuni de genocid, contra umanităţii şi de crime de război” şi doar dacă există o sentinţă judecătorească în această direcţie. Mai mult, legea 217/2015 nu interzice acordarea numelor de legionari unor spaţii publice de orice fel ci interzice „acordarea numelor persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni de genocid, contra umanităţii şi de crime de război unor străzi, bulevarde, scuaruri, pieţe, parcuri sau altor locuri publice” dacă aceste persoane au o sentinţă judecătorească în acest sens. La capitolul simboluri legionare nu îl puteţi include oricât aţi încerca, deci... vă chinuiţi degeaba. Şi dincolo de toate astea, în atribuţiile CNSAS nu intră stabilirea calităţii de fascist sau legionar. De fapt în România anului 2015 nu există nicio instituţie care să aibă în atribuţii stabilirea apartenţei ideologice a unei persoane. Aşa ceva se întâmpla în 1945 în cadrul Tribunalelor Poporului când se dădeau sentinţe ideologice şi politice. Nu reuşesc să înteleg care este raţiunea pentru care MAE solicitată o analiză competentă în cazul Şiugariu din partea INSHR? Dumnealor nu au nicio atribuţie legală în a da etichete ideologice, în a confirma sau infirma apartenţa cuiva la ceva, în a exprima opinii asupra istoriei armatei romăne etc. Potrivit statutului de funcţionare INSHR se ocupă doar cu aspecte privind studierea Holocaustului. Puteţi citi ce scrie pe site-ul INSHR la obiect de activitate: despre noi/obiect de activitate. Cum de MAE s-a gândit la INSHR şi nu s-a gândit la Oficiul Naţional pentru Cultul Eroilor sau la Institutul pentru Studii Politice de Apărare şi Istorie Militară? Unde e legătura între Şiugariu şi Holocaust? În baza cărui atribut din statutul INSHR solicitaţi o analiză competentă în cazul Şiugariu? Îi recunoaşteţi cumva în mod ilegal pe cei de la INSHR drept o instanţă de etichetare idelogică? Doriţi să induceţi în chip indirect opiniei publice faptul că INSHR ar avea acestă calitate, sau că ar dori să dea sentinţe în privinţa legionarismului? Am ascultat cu toţii declaraţiile dlui Consilier Prezidenţial Andrei Muraru care spunea că INSHR se va transforma într-un nou Tribunal al Poporului, contribuind la naşterea jurisprudenţei din jurul legii 217/2015 prin acordarea de asistenţă către organele judiciare. Chiar dacă a spus-o dl Muraru, aşa ceva este imposibil de realizat pentru că avem o Constituţie în vigoare, care pe lângă libertate de conştiinţă, de exprimare, de întrunire, de asociere ne garantează că: „Justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege. Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege. Este interzisă înfiinţarea de instanţe extraordinare. Prin lege organică pot fi înfiinţate instanţe specializate în anumite materii, cu posibilitatea participării, după caz, a unor persoane din afara magistraturii.” Atâta timp cât Constituţia este în vigoare, solicitarea dvs. către INSHR nu poate fi nici întemeiată şi nici justificată. Poate se doreşte iniţierea unei legi organice care să stabilească faptul că INSHR este instanţa specializată în vânarea legionarilor şi se pregăteşte din timp terenul aruncându-se speculaţii pe piaţă. Să fie ăsta tâlcul? Până la schimbarea Constituţiei şi până la formarea legală de instanţe specializate, MAE continuă abuzul început de personalul Ambasadei din Bratislava. Mă întreb de ce nu or fi cerut expertiză în cazul Şiugariu şi de la Poşta Română sau de la CFR Calatori. Deşi nici ele nu au prerogative asupra cazului, sigur Şiugariu a folosit la vremea lui serviciile poştale şi cu siguranţă o fi mers şi cu trenul... „În ceea ce priveşte intenţia autorităţilor locale slovace de a numi podul din localitatea Brezno după numele poetului Ion Soreanu Şiugariu, decizia le aparţine exclusiv acestora, nefiind în competenţa Ambasadei de la Bratislava de a interfera în luarea acestei decizii.” Păi cum se face că decizia le aparţine autorităţilor slovace? Ambasada României a avertizat Primăria din Brezno că Şiugariu, în ciuda faptului că a fost un poet şi soldat apreciat, e fascist şi legionar. Ambasada României a refuzat din acestă cauză să participe la evenimentul organizat de slovaci motivând că asocierea cu Şiugariu ar fi pericuoasă mai ales în actualele condiţii geopolitice în care mişcarea de extremă dreaptă este în ascensiune în multe ţări europene. Ambasada României i-a speriat pe cei de la Primărie cu expunerea de mai sus şi i-a sfătuit că ar fi potrivit să găsească un alt nume pentru pod. După ce le spuneţi asta cum puteţi spune că decizia le aparţine? A transmis MAE o informare către partea slovacă prin care îşi retrage afirmaţiile recunoscând că nu avea competenţă să le emită de la început? A reabilitat MAE imaginea lui Ion Şiugariu pe care în mod stupid a şifonat-o în faţa slovacilor? Nici pomeneală! „Pentru prevenirea unor situaţii care ar implica MAE pe subiecte ce pot excede sfera sa de competenţă, vor fi aplicate cu rigoare procedurile instituţionale interne. În acest sens, au fost transmise instrucţiuni tuturor misiunilor diplomatice ale României privind modul de relaţionare cu autorităţile locale din ţara de reşedinţă şi respectarea procedurilor de lucru misiuni - Centrala MAE. De asemenea, Ambasada României de la Bratislava a primit instrucţiuni şi a fost avertizată să respecte strict procedurile de lucru aplicabile în astfel de situaţii.” Concret ce înseamnă asta? Că până acum ambasadele, consulatele acţionau de capul lor şi nu ştiau cum trebuie să relaţioneze în raport cu autorităţile locale din ţările de reşedinţă? Că nu ştiau că trebuie să respecte procedurile de lucru? E grav de tot dacă este aşa. Sau vreţi să spuneţi că modalitatea de relaţionare şi procedurile s-au schimbat după cazul Şiugariu? Ce instrucţiuni aţi trimis la Bratislava şi aţi avertizat să fie respectate în situaţii asemănătoare? Au cumva legatură cu o consultare obligatorie a CNSAS sau INSHR în situaţii similare? Pentru fiecare român născut în primele decenii ale secolului trecut se va cere o analiză competentă care să îl încadreze ideologic? „Totodată, Ambasada României de la Bratislava a fost instructată să comunice Primăriei Brezno că MAE a solicitat punctul de vedere instituţiilor române competente şi că acesta va fi transmis imediat ce va fi primit. De asemenea, Ambasada va comunica Primăriei faptul că nu este în competenţa sa să intervină în procesul decizional al autorităţii locale.” MAE a transmis Primăriei Brezno şi faptul că a cerut o analiză competentă asupra situaţiei lui Şiugariu (de la INSHR...) şi că o va transmite Primăriei de îndată ce o va primi. Cum puteţi spune domnilor în acelaşi timp că Ambasada nu intervine în deciziile autorităţilor locale? Festivităţile ar fi trebuit să aibă loc în data de 28 august 2015. MAE pretinde că nu intervine în decizia autorităţilor dar îi anunţă că la un moment dat le va trimite o analiză pe tema asta. MAE îi lasă pe slovaci să creadă că Şiugariu este posibil să fie legionar şi fascist până când instituţiile competente nu vor demonstra contrariul! Şi ce ar trebui să facă între timp autorităţile de la Brezno? Să amâne sărbătoarea naţională a Zilei Insurgenţei Slovace până când CNSAS şi INSHR vor termina analiza? Să numească podul Ion Şiugariu şi apoi să se trezească cu o analiză amănunţită despre fascismul şi antisemismul lui? Să decidă acordarea unui alt nume podului şi să primească ulterior un raport în care Şiugariu este considerat nevinovat şi nelegionar? Domnule Ministru Bogdan Aurescu, s-a cerut o lămurire în cazul unui abuz şi MAE prin răspuns a continuat să facă alte abuzuri. Nu am înţeles dacă şi cum va fi sancţionat personalul Ambasadei? Şi nu mă refer aici doar la domnul Radu Coantă care a scris corespondenţa. Domnia sa a scris cu acordul superiorilor. Am înţeles din răspunsul dvs. că Ambasada a acţionat de capul ei, dar vă rog să nu aruncaţi toată vina în capul celui care a redactat emailul. Domnule Ministru, MAE face o mare nedreptate şi INSHR. Introducând numele Institutului în acest răspuns îl implicaţi într-o problemă în care nu are competenţă şi cu care nu aveaţi de ce să îl asociaţi. Creaţi în mod gratuit suspiciune asupra intenţiilor şi prerogativelor INSHR şi insinuaţi că acesta va da o sentinţă în cazul Şiugariu. Domnule Ministru, nici nu îndrăznesc să vă cer un răspuns la toate întrebările pe care mi le-a ridicat comunicarea făcută de MAE. După răspunsul anterior mă tem că MAE ar raspunde prin alte noi abuzuri. Timp de 70 de ani Ion Şiugariu a fost considerat erou atât de români cât şi de slovaci. Nu este posibil, nu este normal şi nu este moral să îi întinaţi memoria prin solicitarea unei analize competente care să ne spună dacă a fost sau nu legionar, fascist sau dacă poate rămâne pe mai departe un erou al României şi Slovaciei. Ce urmează Domnule Ministru? Cine urmează Domnule Ministru? Cezarina Condurache

A apărut Revista ATITUDINI, NR. 40 – ÎN MEMORIA SFINȚILOR ÎNCHISORILOR

Revista ATITUDINI nr. 40/ pg. 8. NICOLAE STEINHARDT, EVREUL CONVERTIT LA ORTODOXIE – „DEVOȚIUNEA MEA PARTICULARĂ ESTE CRUCEA“./ pg. 22. NICOLAE STEINHARDT – CUVINTE ALESE PENTRU CEI ALEȘI „Soluția în fața injustițiilor e una singură: eroismul. Să nu taci!“/ pg. 30. SĂ NE RUGĂM LUI DUMNEZEU SĂ NU NE BÂNTUIE METEAHNA ACEASTA A BOLII SUFLETEȘTI: RENUNȚAREA LA LUPTĂ. Interviu cu Părintele Justin Pârvu/ pg. 37. MERGÂND SPRE CASĂ ȘI-A DAT SEAMA CĂ SE VINDECASE DE NEPUTINȚA LUI… Din minunile Părintelui Justin, relatate în mărturiile închinătorilor/ pg. 41. „VIAȚA NOASTRĂ AR FI UN RAI DACĂ AM AVEA CONȘTIINŢA CĂ ÎN CEL DE LÂNGĂ NOI ESTE HRISTOS“ Predica P.S. Ignatie Mureșanul la m-rea Paltin Petru Vodă/ pg. 47. URMA PAȘILOR FILOSOFULUI CONSTANTIN OPRIȘAN de Ciprian Voicilă/ pg. 52. „NU AVEM NIMIC DE DISCUTAT“ Note informative despre comportamentul Pr. Gheorghe Calciu în penitenciarul Aiud/ pg. 57. URMAȘI AI FOȘTILOR DEȚINUȚI POLITICI – SCRISOARE DESCHISĂ ADRESATĂ PREȘEDINTELUI ROMÂNIEI, PENTRU O LEGE NEDREAPTĂ/ pg. 62. ACADEMIA ROMÂNĂ, PRIN INSTITUTUL NAŢIONAL PENTRU STUDIUL TOTALITARISMULUI: Mișcarea Legionară nu poate fi inclusă automat, a priori, în curentul „fascist“/ pg. 65. NE-AM SĂTURAT SĂ TOT FACEM OBEDIENȚĂ! SFINȚII ÎNCHISORILOR SUNT PERSECUTAȚI ASTĂZI! Predica P.S. Ambrozie al Giurgiului, pe muntele Ceahlău/ pg. 73. BUNICUL MEU EVREU, UCIS DE COMUNIȘTI ȘI PROTEJAT DE ROMÂNII ORTODOCȘI. CÂTEVA OBSERVAȚII ASUPRA LEGII ANTILEGIONARE de Monahia Ecaterina Fermo/ pg. 78. SOCIETATEA CIVILĂ GREACĂ ÎMPOTRIVA NOII ÎNDOSARIERI ELECTRONICE DESPRE CARDUL DE TRANZACȚII de Arhimandritul Sarántis Sarántos/ pg. 81. ÎNTÂLNIREA ECUMENISTĂ DE LA RODOS DINTRE ORTODOCȘI ȘI LUTERANI Ereziarhul protestantismului, Luther, va intra oare în „calendarul“ Bisericii Ortodoxe?/ pg. 87. YOGA ESTE BLASFEMIE ÎMPOTRIVA DUHULUI SFÂNT I.P.S. Serafim al Pireului despre yoga hinduistă și ocultistă/ pg. 90. SFÂNTUL IOAN GURĂ DE AUR DESPRE DRAGOSTEA CEA DUHOVNICEASCĂ Dragostea – calea care le întrece pe toate/ pg. 93. SĂ NU CĂUTĂM SPIRITUALITATE ÎN OCCIDENT, PENTRU CĂ NU O ARE de Pr. Constantin Catană, Sf. Mănăstire Văratic/ pg. 99. ÎNDREPTĂȚIREA DE SINE – VIRTUȚI, PATIMI ȘI PROFESII (IV) de Ioan Vlăducă. Comenzi se pot face aici sau la adresa de email: atitudini.pv@gmail.com

marți, 18 august 2015

20 august: Comemorare la Târgşor şi conferinţa „Sfinţii închisorilor interzişi de o lege antiromânească?”

Comemorarea deţinuţilor politici minori care au pătimit în penitenciarul Târgşor va avea loc joi, 20 august 2015, în jurul orei 10. Parastasul se va savârşi în faţa Monumentului deţinuţilor de la Târgşor aflat în curtea Bisericii Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril (Biserica se află în vecinătatea penitenciarului Târgşorul Nou).
La ora 18 la Ploieşti, la Biblioteca Judeţeană, va avea loc conferinţa “Sfinţii închisorilor interzişi de o lege antiromânească?”. Vor vorbi Ciprian Voicilă şi Pr. Marius Vişovan. (Fundaţia „George Manu”)

Marx + Freud = Noua ideologie a corectitudinii politice

(Text preluat de la rostonline.ro) De curând a văzut lumina tiparului, la Editura Rost, o carte necesară și binevenită: Corectitudinea politică – „Religia” marxistă a Noii Ordini Mondiale. Volumul este coordonat de William S. Lind, Andrei Dîrlău și Irina Bazon, fiind prefațat de editorul său, Claudiu Târziu. Cartea este structurată în două părți. În prima, putem citi câteva texte fundamentale, semnate de o serie de gânditori conservatori – William S. Lind, Raymond V. Raehn, T. Kenneth Cribb, Jr.; Jamie McDonald; Gerald L. Atkinson; Roger Kimball, texte privind esența noii ideologii a corectitudinii politice (Ce este ea? Care sunt rădăcinile ei intelectuale și istoricul ei cultural? Ce metode aplică adepții ideologiei corectitudinii politice în domeniile lor de interes? Cum recunoști discursul corect politic? Cum poți lupta împotriva corectitudinii politice?), dar și manifestarea ei în învățământul superior, în istoria de dată recentă, în literatura postmodernă, în mass-media. /Corectitudinea politică – în ce constă; înțelesurile ei vechi și noi/ Gânditorul american de orientare conservatoare William S. Lind consideră că noua ideologie, a corectitudinii politice, este o boală „mortal de serioasă” fiindcă „încearcă să altereze virtualmente toate regulile, oficiale şi neoficiale, care guvernează relaţiile dintre oameni şi instituţii. Ea vrea să schimbe comportamentul, gândirea, chiar şi cuvintele pe care le folosim. Într-o măsură semnificativă, deja a reuşit s-o facă. Iar cine controlează limbajul, controlează, de asemenea, şi gândirea”. Potrivit lui Lind, dacă pentru marxiștii clasici această sintagmă – „corectitudine politică”- desemna „Linia Generală a Partidului”, pentru adepții ei contemporani nouă, adică pentru marxiștii culturali, ea semnifică „Linia Generală a Sistemului în America, astăzi”. Avem de a face cu o nouă ideologie totalitară (care a cucerit Statele Unite ale Americii în ultimii patruzeci de ani, prin înlocuirea culturii clasice americane cu una ideologică și ideologizantă) și care nu suportă concurență ideatică sau concretă: „Cu toate că au existat şi există unii americani care au crezut sau cred în ideologii, America însăşi nu a avut niciodată o ideologie oficială, de stat – până acum. Dar ce se întâmplă azi americanilor care sugerează că există diferenţe între grupurile etnice, ori că rolurile sociale tradiţionale ale bărbaţilor şi femeilor reflectă firile lor diferite, ori că homosexualitatea este greşită din punct de vedere moral? Dacă sunt figuri publice, ei trebuie să se târască în noroi şi să se înjosească cerându-şi nesfârşite scuze ipocrite. Dacă sunt studenţi la universitate, ei riscă judecăţi arbitrare… Dacă sunt angajaţi ai unor corporaţii private, riscă să-şi piardă locul de muncă. Şi care a fost crima lor? Că au contrazis noua ideologie de stat a Americii – „Corectitudinea Politică”, scrie în continuare William Lind. Pentru cel care îndrăznește să gândească într-o manieră incorectă politic și mai ales să rostească ceea ce este interzis să rostești, „rezultatul este în mod inevitabil lagărul de concentrare, gulagul și mormântul” (Lind).
/Corectitudine politică, adică marxism cultural/ Miza autorilor volumului este să arate că în spatele sintagmei „corectitudine politică” se ascunde, de fapt și de drept, o nouă formă de marxism: marxismul cultural. Când spui „corectitudine politică”, eventual când iei atitudine în numele ei, efectul ei la nivel discursiv sau practic este mult mai mare – fiindcă se presupune că tu aperi un principiu moral, etic–mult mai mare decât dacă ai vorbi sau- și mai grav- ai acționa în numele unei ideologii totalitare, care a făcut milioane de victime numai în Rusia. Coordonatorii cărții pun în lumină faptul că ideologia marxistă a supraviețuit, în timp, prin efortul unor intelectuali de a traduce marxismul din limbajul economiei în cel al culturii. Primul dintre aceștia a fost comunistul Antonio Gramsci, care a activat în acest sens încă din anii 20. Ca o paranteză: Gramsci – fost angajat al Internaționalei Comuniste între 1923 și 1924- elaborase celebra teorie despre hegemonia culturală prin care marxiștii trebuie să își exercite dominația culturală asupra celorlalte comunități umane, cu concursul instituțiilor sociale, ceea ce ar fi dus, în final, la crearea omului nou… comunist. Gramsci constatase, printre altele, că muncitorii nu vor rezona la chemările lor revoluționare atâta vreme cât își vor păstra un suflet creștin. Mai târziu, în 1923, un număr de intelectuali marxiști, în frunte cu Georg Lukacs, a înființat Institutul pentru Studii Sociale, al cărui scop final era această traducere a marxismului, din sfera economiei în cea a culturii, și care avea să rămână în istoria culturală a Europei interbelice și postbelice ca Școala de la Frankfurt – din care fac parte și Wilhelm Reich, Erich Fromm, Herbert Marcuse, Theodor Adorno. În opinia lui Lind, „Şcoala de la Frankfurt l-a combinat pe Marx cu Freud, iar mai târziu (a suferit) alte influenţe, au adăugat lingvistica pentru a crea „Teoria critică” şi „deconstructivismul”. Acestea, la rândul lor, au influenţat puternic teoria educaţiei, iar prin intermediul instituţiilor de învăţământ superior au dat naştere la ceea ce azi numim corectitudine politică. Descendenţa e clară şi linia se poate reconstitui mergând înapoi drept până la Karl Marx”. Traducând ideologia marxistă din economie (unde teoriile lui Marx și ale ciracilor săi s-au dovedit falimentare) în cultură, artizanii ei au reușit să salveze marxismul: este dezolant să vezi cum America, mai întâi, apoi principalele state europene au fost cucerite de ultima variantă de marxism, marxismul cultural. Americani și europeni care gândesc, în plin secol XXI, în categorii marxiste și care exercită presiune asupra persoanelor și comunităților care refuză acest tip de gândire! /Micile mari amănunte din biografiile reprezentanților Școlii de la Frankfurt/ Cu atât mai important mi se pare, în acest context, să citim capitolul: „Rădăcinile istorice ale corectitudinii politice”, în care Raymond Raehn întocmește fișe bio-bibliografice principalilor reprezentanți ai Școlii de la Frankfurt. Din ele aflăm multe amănunte interesante și semnificative. Astfel, despre Georg Lukacs aflăm că după publicarea volumului Istorie și conștiință de clasă, el a fost recunoscut ca al doilea teoretician marxist, ca importanță, după Karl Marx. În anul 1919,Lukacs este ales vicecomisar pentru cultură; în timpul dictaturii lui Bela Kuhn inițiază „terorismul cultural”, dar și un curs de educație sexuală prin care copiii erau stimulați să învețe și să practice „iubirea liberă”, să desconsidere monogamia și valorile familiei tradiționale și să refuze autoritatea Bisericii. Raehn citează câteva afirmații ale lui Lukacs, din care reiese, încă o dată, caracterul nihilist, antihristic al ideologiei marxiste (despre care a scris magistral Părintele Serafim/Eugen Rose în „Împărăția Omului și Împărăția lui Dumnezeu”): „Orice mișcare politică menită să aducă bolșevismul în Occident va trebui să fie demonică”. „Am văzut distrugerea revoluționară a societății ca reprezentând singura și unica soluție pentru contradicțiile culturale ale epocii”. „Odată abandonată unicitatea sufletului, nimic nu se mai poate împotrivi dezlănțuirii forțelor diabolice ce stau ascunse în toate actele violente necesare instaurării revoluției”. Psihanalistul Wilhelm Reich, un alt reprezentant al Școlii de la Frankfurt, a elaborat teoria „sex-economiei”, combinând freudismul cu marxismul economic. În lucrarea sa, Psihologia de masă a fascismului, apărută în 1933, scria: „Familia autoritară reprezintă statul autoritar în miniatură. Caracterul autoritar al omului rezultă, în esență, din sedimentarea inhibițiilor sexuale și a fricii în substanța vie a impulsurilor sexuale. Imperialismul familial este proiectat ideologic în imperialismul național… Familia autoritară (…) constituie o fabrică unde iau ființă ideologia și structurile reacționare”. Herbert Marcuse, reprezentant de marcă al Școlii de la Frankfurt,a emigrat în America în anii 30. Cartea sa, Eros și civilizație, apărută în 1955, este considerată drept documentul fondator al curentului contracultural din America. În această carte, îl traduce pe Marx în limbajul psihanalitic al lui Freud, sugerând că acea societate egalitară visată de Marx poate fi realizată în fapt prin eliberare sexuală totală. Potrivit lui Raehn, Marcuse „a introdus ideologia Școlii de la Frankfurt în colegiile și universitățile americane”, a afirmat că „singura modalitate prin care putem evada din unidimensionalitatea societății industriale moderne este eliberarea componentei erotice din om, a instinctelor senzuale, ca revoltă împotriva raționalității tehnologice”, el fiind și cel care „a furnizat legitimitatea intelectuală necesară pentru realizarea revoltei sexuale adolescentine, inventând și sloganul „Faceți dragoste, nu război!” (Make love, not war!) Theodor Adorno, poate cel mai cunoscut reprezentant al Școlii de la Frankfurt, emigrat și el în America în anii 30, a scris mai multe cărți devenite de referință în domeniul științelor socio-umane, printre care Personalitatea autoritară (1950). Aici, în acest text, opune caracterul autoritar, modelului revoluționar dezirabil, susținând că primul ar fi „produsul capitalismului, al creștinismului, al conservatorismului, al familiei patriarhale și al represiunii sexuale”. Toți acești factori la un loc au produs, după Adorno, fascismul și antisemitismul în Germania. Toți reprezentanții Școlii de la Frankfurt, prin cercetările lor sociale, desfășurate în mare parte în Germania, înainte de emigrarea lor în Statele Unite, au avut ca scop dinamitarea tradiției și a valorilor tradiționale: ideea de ierarhie, de continuitate, creștinismul și fundamentul creștin al culturii occidentale, ideea de autoritate ș.a.m.d. În a doua parte a cărții Corectitudinea politică – „Religia” marxistă a Noii Ordini Mondiale sunt incluse un text despre aplicarea ideologiei corectitudinii politice în domeniul istoriei (Roger Kimball- Desființarea istoriei: de ce relativismul este greșit?), un text cu caracter general semnat de Theodor Codreanu (De la marxism la „corectitudinea politică”), două texte consistente de Irina Bazon (unul despre relația dintre ideologia corectitudinii politice și curentele sub- sau contraculturale, Corectitudinea politică și erodarea valorilor maturității, iar celălalt despre agresiunea simbolică și mediatică exercitată de minoritățile sexuale, grupate sub marca LGBT, asupra Muzeului Țăranului, cu prilejul difuzării filmului Copiii sunt bine-mersi, pe data de 21 februarie 2013, în sala Horia Bernea, în cadrul campaniei „Luna istoriei LGBT”). Tot în a doua parte a volumului veți găsi câteva texte ample, consistente, scrise cu nerv polemic de Andrei Dîrlău, grupate sub două titluri cuprinzătoare: Freudo-marxismul ca nouă utopie și despre Corectitudinea politică, noul avatar al marxismului cultural. Prin amabilitatea lui Andrei Dîrlău, am contribuit și eu la acest volum, printr-un text redus ca dimensiuni, în care am simțit nevoia să prezint un personaj mai puțin cunoscut în România, dar care a avut un rol decisiv în popularizarea psihanalizei freudiene în Statele Unite și mai ales în ceea ce am numit freudizarea maselor: Edward Bernays, nepotul după mamă al lui Sigmund Freud; „părintele” relațiilor publice și al tehnicilor de propagandă în masă, inventator al tehnicilor de manipulare uzitate de la el încoace atât în reclamele cotidiene, cât și- mai ales!- în campaniile electorale din America sau Europa. Cartea ale cărei linii generale am încercat să le trasez aici merită citită mai ales de cei care vor să cunoască această nouă ideologie totalitară, care încet, dar sigur cuprinde și România. În această categorie de fapte intră: campania agresivă de promovare a homosexualității în instituții de prestigiu ale statului (în curând și în învățământul secundar), cu largul concurs al unor ambasade din România; presiunea fără precedent exercitată de reprezentanți ai minorităților sexuale din România, pentru redefinirea conceputului de căsătorie (se vrea, cu orice preț, căsătorie = parteneriat civil, ceea ce reprezintă un real pericol pentru reprezentanții și apărătorii familiei tradiționale); încercarea de excludere a lui Dumnezeu din spațiul public, prin transformarea orei de religie, în programa școlară a învățământului de stat, în disciplină opțională. Ideologia corectitudinii politice pătrunde și prin sistemul universitar din România, afectându-l profund. Este suficient să amintesc aici că o serie de gânditori „canonici” ai ei sunt predați într-o manieră necritică în toate facultățile de științe socio-umaniste: Michel Foucault („A supraveghea și a pedepsi”, „Istoria sexualității”, „Anormalii”), Jacques Derrida („părintele” deconstructivismului, despre care veți găsi un capitol consistent în volumul prezentat aici), Simone de Beauvoir ( cartea sa „Al doilea sex” este cartea de referință pentru tot ceea ce înseamnă studii de gen, feminism etc.), Edward Bernays (cărțile sale despre relațiile de P.R., cristalizarea opiniei publice, propagandă etc. sunt folosite ca manuale în facultățile de jurnalism, științele comunicării, sociologie, politologie). /Ce arme avem împotriva corectitudinii politice?/ În fața acestei realități sumbre, putem, fiecare în parte, și toți laolaltă, când va fi cazul, să facem ceva: mai întâi să o demascăm, apoi să ne opunem ei. „Dacă putem da în vileag adevăratele origini și natura corectitudinii politice, scrie William Lind, vom fi făcut un pas gigantic către abolirea ei”. Tot el ne oferă și armele prin care putem lupta împotriva corectitudinii politice: „Mai curând, cei care doresc să învingă marxismul cultural trebuie să-l combată frontal. Trebuie să utilizeze cuvinte pe care el le interzice și să refuze să folosească acele cuvinte pe care el vrea să le impună; de reținut, de pildă, că a spune sex (masculin/feminin) e mai bine decât gen. Ei trebuie să proclame de pe acoperișuri realitățile pe care el încearcă să le suprime. Mai ales, cei ce vor să combată corectitudinea politică trebuie să se comporte potrivit regulilor tradiționale ale culturii noastre, nu conform noilor reguli confecționate de marxiștii culturali. Doamnele să fie soții și mame, înainte de a fi polițai sau soldați, iar bărbații să deschidă în continuare ușa doamnelor. Copiii nu trebuie să fie avortați, nici să se nască în afara căsătoriei părinților”. În finalul acestui articol îmi permit să vă sugerez să citiți această carte în paralel cu altele. În acest fel veți avea o perspectivă mai largă asupra ideologiei corectitudinii politice, ca formă de nihilism. Pentru înțelegerea dictaturii pe care o poate exercita această nouă ideologie, vă recomand să citiți Edward Behr – O Americă înfricoșătoare, în care veți găsi o mulțime de fapte culese mai ales din campusurile universitare americane. Filosoful marginal și marginalizat Alexandru Dragomir o recomanda tinerilor spre lectură, socotind-o „o carte teribilă”. Este, într-adevăr, teribilă, când te gândești că ideologia nou-apărută și susținută masiv de stat poate face victime similare în România. De asemenea, vă recomand, ca o completare, Criza spiritului american, scrisă de conservatorul Allan Bloom care, investigând gândirea noilor generații de studenți, a descris multiplele fațete ale fenomenului pe care îl etichetează ca fiind nihilism educațional, universitar, în variantă… americană. Bloom dovedește, cu argumente greu de respins, că așa-zisa valoare a toleranței (valoarea capitală a ideologiei politice) este o non-valoare pentru că este goală de sens, nu are niciun conținut. Pe student îl învață să fie tolerant… și atât. Nu îl învață să urmeze un model cultural și comportamental, așa cum a făcut-o de două mii de ani cultura creștină. În fine, vă recomand, încă o dată, cartea Părintelui Serafim Rose, citată mai sus, pentru înțelegerea corectitudinii politice ca produs de dată relativ recentă al procesului de apostazie care a început odată cu Renașterea, s-a manifestat virulent în timpul Revoluției Franceze (1789) și a cunoscut o amploare fără precedent în timpul revoluției bolșevice din Rusia. Dar despre rădăcinile nihiliste ale bolșevismului vom mai avea ocazia, să vorbim, într-un număr viitor. (Ciprian Voicilă)

luni, 17 august 2015

Joi, 20 August 2015, ORA 18, conferință la Ploiești: „Sfinții Închisorilor Interziși de o lege antiromânească?”

Joi, 20 august 2015, de la ora 18, la Ploiești - în Sala „Marea Unire” a Bibliotecii Județene „Nicolae Iorga” - se va desfășura conferința „Sfinții Închisorilor - Interziși de o lege antiromânească?”. Intrarea este liberă. Despre legea nedreaptă și neconstituțională vor vorbi: Pr. Marius Vișovan - Președintele Asociației Urmașilor Luptătorilor Anticomuniști și Ciprian Voicilă. Eveniment organizat de Frăția Ortodoxă „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, Purtătorul de Biruință” în colaborare cu Biblioteca Județeană „Nicolae Iorga”.

duminică, 16 august 2015

Petiţie: Legea 217/2015 nu este constituţională

(Semnăturile se pot adăuga la adresa) Domnule Victor Ciorbea, Vă semnalăm că aveţi datoria legală şi morală de a denunţa neconstituţionalitatea legii 217/2015 (care completează şi modifică OUG nr.31/2002- o normă care era la rîndul său acut neconstituţională). Nu vă puteţi ascunde laş atunci cînd Romania e tratată ca o colonie în care băştinaşii sînt privaţi de libertate, ca o ţară învinsă în 1944 şi ocupată pînă azi. Dacă vă veţi deroba acum de la responsabilitatea de a apăra libertăţile cetăţeneşti- ce vă revine ca Avocat al Poporului, veţi păcătui fatal faţă de libertatea de conştiinţă a urmaşilor celor care s-au sacrificat, încercînd să-şi apere ţara şi demnitatea de urgia comunistă. A venit momentul să vă dovediţi buna credinţă sau să vă dezonoraţi iremediabil. V-aţi clădit cariera pretinzindu-vă un apărător al democraţiei, naţionalismului, creştinismului şi memoriei foştilor deţinuţi politici/ luptători anticomunişti, urcînd spre putere pe „culoarul” PNTcd. Veţi permite acum ca victimele comunismului să fie re-incriminate, întru protecţia călăilor şi moştenitorilor lor, prin impunerea unor legi nocive, paraşutate din afara României? Vă cerem să faceţi demersurile de rigoare, faţă de toate instituţiile care se pot implica la un moment dat în corectarea situaţiei (în primul rînd Curtea Constituţională, dar şi ICCJ/CSM, parlament, presă etc.). Deschizînd lista de semnături: Ioan Roşca, cercetător interdiciplinar, purtător de cuvînt al Comitetului de Reprezentare a Victimelor Comunismului (Ioan Roşca)