miercuri, 21 decembrie 2011

Recital de chitară clasică la librăria Sophia

Minunile pe care le-a săvârşit Bunul Dumnezeu prin Sfântul Mare Mucenic Mina, în viaţa celor dragi mie şi a mea



Doamne Ajută!

Cu voia şi ajutorul Bunului Dumnezeu, cerându-mi iertare înaintea Sfântului Mare Mucenic Mina şi înaintea ta pentru neseriozitatea mea în a mă ţine de cuvânt îţi trimit minunile, pe care Bunul Dumnezeu le-a lucrat prin Sfântul Mare Mucenic Mina spre Slava Sfintei Treimi, spre cinstirea Sfântului şi spre ajutorarea bolnavului de mine şi a celor ce au avut nevoie de ajutorul Sfântului. Dacă Bunul Dumnezeu vrea să fie publicate aceste minuni, atunci cel de la care le-ai primit, dacă vrei scrie simplu valentin, nu ţin neapărat să îmi apară numele, iar numele de Valentin îl au mulţi oameni.

Minunile:

1. Sfinte Mina, cel cu Lumina ...
Părintele stareţ M. de la un schit de călugări din judeţul Argeş şi-a pierdut nişte obiecte foarte importante, parcă intraseră în pământ. Ştiind de existenţa vie a Sfântului Mina şi de minunile pe care Bunul Dumnezeu le săvârşeşte prin intermediul Sfântului a înălţat o rugăciune scurtă către Sfântul care suna cam aşa: Sfinte Mina, cel cu Lumina, te rog frumos ajută-mi să găsesc ceea am pierdut din neatenţia şi nepriceperea mea. A terminat rugăciunea şi la un interval de câteva minute află obiectele rătăcite.

2. Întoarcerea acasă a unui copil pierdut
În primăvara spre vara anului 2010, o prietenă bună de a mea, sora întru Domnul M., în după amiaza unei sâmbete cu o vreme relativ frumoasă, mă sună să îmi spună că unul din copii sorei dânsei din Danemarca a fugit de acasă şi că părinţii nu ştiu pe unde se află şi ce să facă. Bunul Dumnezeu, în iconomia sa, în după amiaza acelei zile de sâmbătă îmi dăduse prin cap să caut pe Internet acatistul Sfântului Mare Mucenic Mina, auzisem de Sfântul Mare Mucenic Mina, dar nu ştiam nimic despre viaţa sau minunile Sfântului şi aşa că înainte de a suna sora M., eu citeam despre viaţa Sfântului Mare Mucenic Mina! Citind că Sfântul aduce înapoi cele pierdute, Bunul Dumnezeu m-a luminat, în momentul când sora M. m-a întrebat ce să facă, să îi spun citeşte acatistul Sfântului Mare Mucenic Mina şi Domnul prin Sfântul îi va aduce acasă copilul sorei tale.
Nu ştiu dacă a citit sau nu acatistul sora, însă din mila Bunului Dumnezeu am citit la Sfântul Porfirie Kavsokalivitul următorul lucru: Când te rogi pentru un om pe care îl muncesc patimi păcătoase, să nu i-o spui, fiindcă diavolul va afla şi va ridica îndârjire în sufletul tău şi astfel rugăciunea ta nu va da rod. Să te rogi pentru acel om în taină, şi astfel rugăciunea ta îl va ajuta. Deoarece nu citisem până acum acatistul Sfântului Mare Mucenic Mina, cu voia şi ajutorul Bunului Dumnezeu l-am citit şi la sfârşit Domnul mi-a dat prin gând să zic: Sfinte Mare Mucenice Mina, spre Slava Sfintei Treimi adu-i acasă fiul acelei femei. A trecut ceva timp şi apoi când m-am întâlnit faţă către faţă cu sora M. o întreb: ce s-a întâmplat cu fiul sorei tale, a fost găsit, cum s-a întâmplat? Primesc următorul răspuns: neştiind ce să facă, după ce au întrebat printre prietenii, colegii de şcoală ai băiatului, n-au ştiut ce să mai facă, aşa că au aşteptat şi în mod minunat copilul s-a întors acasă singur. Nu am putut şi nu pot să afirm decât atât: Slavă Sfintei Treimi pentru că minunat se odihneşte şi grabnic lucrează în şi prin Sfântul Mare Mucenic Mina!

3. Ei, o să îmi găsească Sfântul Mina aparatul de fotografiat!

Spre sfârşitul lunii august a anului 2010, împreună cu un prieten, domnul M. şi cu familia dumnealui, am mers, într-o însorită zi de duminică, să ne închinăm la moaştele Sfântului Părinte Mărturisitor Ilie Lăcătuşu. În drum spre casă ne-am luat cu vorba, la care domnul M. îmi spune, eu am pierdut un aparat de fotografiat, am rătăcit pe nu ştiu unde aparatul. Ştiind că Domnul prin Sfântul Mare Mucenic Mina returnează lucrurile înapoi în aceeaşi stare în care au fost pierdute, îi spun domnului M. :
- Sfântul Mare Mucenic Mina îţi va ajuta să găseşti aparatul rătăcit!
Domnul M. îmi răspunde râzând (nu în sensul batjocoritor):
- Ei, o să îmi găsească Sfântul Mina aparatul de fotografiat! I-am răspuns: Vei vedea că te va ajuta.
Trece luna septembrie şi apoi prin luna octombrie mă reîntâlnesc cu domnul M. şi îl întreb:
- Cum este cu aparatul de fotografiat, l-ai găsit?
Primesc de data aceasta un răspuns serios:
- L-am găsit în perfectă stare de funcţionare!
Am dat Slavă lui Dumnezeu amândoi pentru că minunat a lucrat prin Sfântul Mare Mucenic Mina!

4. Caută în buzunarul cel mic din rucsac
Eram în Postul cel Mare al acestui an 2011 şi pornind de la ideea de a săvârşi cele ce voi povesti, spre Slava lui Dumnezeu, am zis să tehnoredactez o pravilă de rugăciune la calculator, în format mai mic decât A4, să o printez şi apoi să o copertez. Cu voia şi ajutorul Bunului Dumnezeu printez rugăciunea şi într-o seară mă gândesc că acum ar fi momentul să o decupez şi să îi adaug coperţi. Aşa că împrumut de la un prieten un dispozitiv de tăiat foi, mă duc acasă şi încep să decupez. La început primele pagini au mers bine, pentru că gândul cu care am pornit a fost de la Bunul Dumnezeu, însă mai apoi din cauza patimii mândriei care zace în mine, şi de care îl rog pe Bunul Dumnezeu să mă vindece, am început să tai strâmb foile, să le stric şi am ajuns să deteriorez şi dispozitivul respectiv. M-am culcat mâhnit că nu am reuşit să fac mare lucru şi că am stricat dispozitivul respectiv neştiind ce să îi mai fac să meargă, totuşi având în minte gândul cel bun, care consider că a fost de la Domnul: din cauza mândriei mele s-a întâmplat tot ce s-a întâmplat, asta merit dacă ascult după toate bombiţele lui tangalache. Trezindu-mă a doua zi, sora mea mă întreabă ce am rezolvat cu cărticica aceea, la care, eu îi povestesc cele întâmplate, iar ea, având un suflet bun, a vrut să mă ajute şi a încercat să repare dipozitivul acela. Acel dispozitiv avea ca un fel de riglă din care se rupsese o bucăţică mică. Înainte de a mă culca, toate bucăţile acelui dispozitiv le încărcasem în rucsac spre a le duce celui ce mi l-a împrumutat. Sora mea a încercat să repare dar nu a reuşit nici dânsa mare lucru, aşa că am zis în sine-mi: mă duc şi îi spun domnului aceluia adevărul, o să îl întreb cât costă acel dispozitiv şi o să îl întreb cât trebuie să lucrez, să îl ajut să îşi cumpere altul, asta pentru că nu dispuneam de banii necesari pentru a-i plăti aparatul (după câte am înţeles costa în jur de 300 RON). Mă duc cu aparatul la domnul acela şi îi relatez cele întâmplate, îi arăt maşina, ia piesele, le asamblează, numai că lipsea o bucăţică mică, bucăţica de care am amintit mai sus.
Îmi spune că:
- Dacă îmi aduci bucăţica aceea care lipseşte nu îmi mai plăteşti nimic, nu-mi mai datorezi nimic, dar găseşte-mi bucăţica aceea de material.
Mă duc acasă să găsesc piesa lipsă, însă, vrăjmaşul omului care nu stă degeaba, îmi sugerează că "poate piesa a pierdut-o sora ta". Ajung acasă, însă Bunul Dumnezeu îmi dă iarăşi gândul cel bun care suna cam aşa: suntem în Postul cel Mare, dacă eu dau vina pe sora mea în toată povestea asta, greşesc pentru că se va supăra şi este inutil postul de mâncare pentru că Domnul nu asta vrea de la noi şi o întreb calm:
- Sora mea, se poate ca atunci când ai încercat să repari aparatul acela să fi rătăcit sau să fi pierdut vreo piesă mică din el?
- Se poate să se fi rătăcit, fiindcă îmi zici că era foarte mică bucăţica aceea de plastic, dar eu una nu am văzut să fi sărit ceva... îmi răspunse sora mea.
Nu am mai zis nimic, tocmai pentru a nu supăra pe sora mea; în definitiv eu am greşit, din cauza mândriei mele, nu ea pentru că a încercat să mă ajute. Mă apuc să caut bucăţica aceea prin casă gândindu-mă acum că eu am rătăcit-o pe undeva. Nu găsesc nimic şi văzând că nu mai am ce face mă opresc din căutat şi Bunul Dumnezeu din nou îmi dă gândul cel bun: Sfinte Mare Mucenice Mina, care ai ajutat atâţia oameni care şi-au pierdut ceva în viaţa aceasta, ajută-mă şi pe mine să găsesc ceea ce caut acum; am greşit Sfinte Mare Mucenice Mina din cauza mândriei mele. După câteva secunde, Bunul Dumnezeu prin intermediul Sfântului Mare Mucenic Mina îmi răspunde printr-un gând:
- Caută în buzunarul cel mic din rucsac!
Deschid acel buzunar şi, din mila Bunului Dumnezeu şi a Sfântului Mare Mucenic Mina, găsesc piesa lipsă! Am rămas mut şi Bunul Dumnezeu mi-a dat gândul cel bun: Bunul Dumnezeu şi Sfinţii se află la distanţă de un gând!
Concluziile acestei întâmplări:
1. Slavă Sfintei Treimi pentru că minunat se odihneşte şi grabnic lucrează în şi prin Sfântul Mare Mucenic Mina!
2. Atunci când vrei să faci un lucru pentru Slava lui Dumnezeu, dacă eşti condus nu de rugăciune ci de patimile tale, lucrarea ta nu va fi bineplăcută înaintea Domnului.

Slavă Sfintei Treimi pentru că minunat se odihneşte şi grabnic lucrează în şi prin Sfântul Mare Mucenic Mina şi pentru neputinţa mea, nevrednic fiind, mi-a ajutat şi mi-a dat să aud minunile ce le-am relatat mai sus!


Slavă Sfintei Treimi pentru tot şi pentru toate!
Pace, Bucurie, Sărbători cu Bucurie şi Doamne Ajută!

Valentin Vorovenci

vineri, 9 decembrie 2011

INREGISTRAREA INTALNIRII DE ASEARA cu Marcel Petrisor si Demostene Andronescu



Doamne ajuta!

Cum stiti, aseara a avut loc intalnirea avand ca invitati pe Marcel Petrisor si Demostene Andronescu, martiri si marturisitori ai temnitelor pe vremea comunistilor, ocazie cu care s-au recitat poezii (dl. Demostene e poet) si s-au evocat momente emotionante, tragice sau amuzante din timpul detentiei.

Ideea care am pus-o la inima a fst aceea a cautarii adevaratelor valori, repere si modele.

Va invit sa ascultati inregistrarea aici.
Sa fie cu folos!
Horia Grama
presedinte T.C.O.

Asociatia Tinerii Crestin Ortodocsi(T.C.O.)
adresa: str. Frumoasa, nr 31, et 3, sala 42, sector 1
fax: 0378102203
web: tineriicrestinortodocsi.wordpress.com

Dyonysios Farasiotis - Marii initiati ai Indiei si Cuviosul Paisie



Aici puteti citi excelenta carte a lui Dyonysios Farasiotis - Marii Initiati ai Indiei si Cuviosul Paisie.

miercuri, 7 decembrie 2011

Sa ne rugam si pentru ei!



Doamne, ajută!

Ştim cu toţii cât poate rugăciunea Bisericii pentru sufletele semenilor noştri. De aceea vă rog să nu uitaţi să treceţi pe pomelnicele voastre, la Sfânta Liturghie, dar în rugăciunile personale, şi pe Mihai şi Cristian.

E multă durere şi suferinţă în această familie, tată şi fiu. Domnul Mihai Saiu este la a doua căsătorie. Prima soţie l-a părăsit pentru un bărbat şi-a plecat în altă ţară. S-a căsătorit că Nadejda (!), pe care avea s-o piardă, în 2008, după o suferinţă cruntă, din cauza cancerului osos. După 2 ani, a aflat că şi Cristian, fiul său şi al Nadejdei, care pe atunci avea 12 ani, are condrosarcom, o formă gravă de cancer, la un genunchi. I s-a amputat piciorul, după lungi şedinţe de psihoterapie, căci îşi dorea mai degrabă să moară decât să trăiască mutilat. După vindecare, i s-au descoperit noduli canceroşi la plămâni. Din 13 a mai rămas cu 4, în urma chimioterapiei. Astăzi, de Sfântul Nicolae, în timpul Liturghiei, a suferit o nouă intervenţie chirurgicală, pentru extirparea acestora.

Tatăl său mai rezistă doar pentru că fiul său are nevoie de ajutor. Doarme maxim 3 ore pe noapte, se frământă continuu şi plânge de neputinţă şi de frică. Bolnav de diabet, el însuşi suspect de cancer ganglionar, Mihai Saiu nu a reuşit să-l cunoască cu adevărat pe Dumnezeu. Recunoaşte că doar El îl mai poate ajuta, dar nu înţelege de ce i se întâmplă toate acestea. A primit o educaţie religioasă precară de la o bunică, să zicem credincioasă, care s-a smintit rău în momentul când i-a văzut pe preoţii slujitori ai bisericii unde mergea de obicei că s-au luat la harţă şi s-au bătut în biserică, din cauza banilor.

M-au impresionat onestitatea, discreţia şi demnitatea acestui om. Singura dorinţă pe care şi-a manifestat-o public a fost să-l ajutăm să-i cumpere lui Cristi o proteză, pentru că adolescentul refuză să iasă din casă, plimbându-se doar seara prin parc, din cauza privirii insistente a unor trecători. Încă nu a depăşit perioada de adaptare.

Rugămintea mea este să ne rugăm pentru sănătatea lui Cristian şi a tatălui său, pentru întărirea credinţei şi descoperirea Adevărului în sufletul acestui tată a cărui suferinţă nu poate fi depăşită decât moartea pe Cruce a Fiului lui Dumnezeu.

Dumnezeu să vă dea har, pace şi milă iar Naşterea Domnului cu bucurie pentru toţi!

P.S.
Pentru mai multe detalii despre acest caz şi alte informaţii în legătură cu cei care vor să ajute şi financiar familia Saiu, aflaţi apăsând aceste linkuri :
http://cristisaiu.daruindveidobandi.com
www.jurnalul.ro

A aparut revista Atitudini nr. 20



Locul epocii lui Mihai Viteazul în perspectivă istorică
de conf. univ. dr. G. D. Iscru
Asasinarea lui Mihai Viteazul
de Prof. dr. Cristian Alexandru Marin
Personalitatea lui Mihai Viteazul, zugrăvită din documente istorice
O faptă minunată din vremea lui Mihai Viteazul, columnă a biruinţei ortodoxe
de Danion Vasile
Cunoașterea martirilor și adevărului istoric va trezi în noi și cunoașterea de sine

Interviu cu Părintele Justin Pârvu
Dumnezeu astăzi ne cere mărturisire
predică a părintelui Amfilohie Brânză
Retrocedările și prozelitismul catolicizant în România…
de Ieromonah Eftimie Mitra
Minunile și teoria cauzalităţii…
de Ioan Vlăducă
Televiziunea – „pâinea ” noastră cea de toată ziua ?
de Lt. Col. (r.) N. M. Popescu
Despre Artă și Creștinism sau Convertirea Artei
de Monahia Ecaterina Fermo
Amintiri despre a alege și despre cunoaștere
de rasofora Neonila

Calendar ortodox pentru anul 2012 cu fotografii ale Părintelui Justin



Calendarul are dimensiunea de 30cm X 30cm, full color, pe hârtie de 170 g, lucioasă.
Preţul este de 10 lei, iar comanda poate fi făcută prin formularul de la secţiunea Comenzi pe site-ul revistei Atitudini sau direct la adresa de email atitudini.pv@gmail.com.

Joi seara, la ora 18, intalnire cu domnii Demostene Andronescu si Marcel Petrisor


Fotografie preluata de pe blogul lui Ionut Trandafirescu.

Raluca Vascea: "Pe scurt, cum poate unii deja stiti: Joi seara, 8 decembrie, la ora 18 va invit la un dialog cu doi dintre fostii detinuti martiri si marturisitori din temnitele comuniste, Demostene Andronescu si Marcel Petrisor. Intalnirea va avea loc la Biserica Cuibul cu Barza". Se intra direct din bulevardul Stirbei Voda.

miercuri, 30 noiembrie 2011

O nouă minune a Sfântului Ilie Lăcătuşu şi o rugăminte



Aştept în continuare mărturii despre Sfântul Ilie Lăcătuşu pe adresa ciprianvoicila@yahoo.com pentru ediţia a doua a cărţii Viaţa, minunile şi acatistul Părintelui Ilie Lăcătuşu, editura Areopag, 2011.

Sfântul Ilie Lăcătuşu să îi răsplătească pe toţi cei care contribuie la înmulţirea evlaviei faţă de el în rândul credincioşilor
.

Ciprian Voicilă

"Buna ziua,
am fost si eu ajutat prin mijlocirea Sfantului Ilie, asa ca va trimit cu bucurie marturia mea:


De cativa ani sufar de constipatie cronica. In ultimele luni boala s-a agravat si am devenit dependent de laxative. In toamna acestui an am fost, impreuna cu sotia mea, sa ne inchinam Sfantului Ilie Lacatusu, in cimitirul Giulesti. Trebuie sa marturisesc ca eu aveam niste indoieli in ce priveste sfintenia parintelui Ilie pentru ca am fost influentat de cei care spun ca "sfintii inchisorilor" nu pot fi considerati mucenici pentru ca cei mai multi au fost legionari, au patimit din motive politice etc. Dar, pentru ca sotia mea isi dorea mult sa ajunga la parintele, am mers si cu indoiala in suflet m-am inchinat si eu, fara sa-i cer nimic sfantului. Cu toate acestea el m-a vindecat de constipatie si chiar din seara aceea am constatat ca aparatul meu digestiv functioneaza normal si de atunci n-am mai avut nevoie de laxative.
In plus, Sfantul Ilie m-a vindecat si de indoielile legate de sfintii din inchisorile comuniste, acum sunt convins ca sunt mucenici si Dumnezeu a primit jertfa lor chiar daca, poate, au facut si greseli inainte de arestarea lor".

Lucian P., Cluj Napoca, 2011

vineri, 25 noiembrie 2011

O nouă minune a Sfinților Închisorilor: „Toţi ne-am bucurat nespus de mult”



Notă: Am preluat icoana de pe Apologeticum.

„Mă numesc George şi sunt paracliser la o biserică din Ilfov. Vă scriu cu dorinţa de a împărtăşi cu dumneavoastră o minune care s-a petrecut în familia mea cu ajutorul sfinţilor mărturisitori.

În anul 2008, mama a rămas însărcinată. A fost la controale şi, după trei luni, rezultatele au fost foarte triste: copilul avea malformaţii (se vedea că ceva nu este în regulă cu fătul). Doctorul i-a dat câteva vitamine, în speranţa că poate nu se naşte aşa, dar pruncul a murit în pântece. Mama tot mai voia un copil şi nu mai putea sa rămână însărcinată. Eu eram foarte supărat din cauza asta şi m-am gândit să încep să mă rog sfinţilor mărturisitori pentru că de-abia auzisem de ei şi aflasem că sunt puternici mijlocitori. Citeam acatistul sfinţilor în fiecare zi şi rosteam rugăciuni „inventate” de mine.

După câteva luni, mama se simţea foarte rău, avea greţuri, dar şi pofte. S-a dus la control şi doctorul i-a spus că s-ar putea să fie gravidă. Ea nu a crezut, a venit acasă şi a făcut un test de sarcină. Testul a ieşit pozitiv şi toţi ne-am bucurat nespus de mult. În septembrie 2009, s-a născut Luca Andrei, cu greutatea de 4.200 kg, perfect sănătos. Se pare că şi fratele meu, deşi este foarte mic (acum are 2 ani), are înclinaţii spre biserică. Am făcut rugăciuni de mulţumire către sfinţi şi le-am mai cerut ajutorul şi la şcoală când aveam un test sau trebuia sa fiu ascultat, îi chemam în rugăciune.” (George, Ilfov)

Mărturia lui Nicolae Itul despre moartea mucenicului Valeriu Gafencu


marți, 22 noiembrie 2011

Din volumul Sfântul Nectarie - „Vindecări minunate”, care se găsește la librăria Sophia



„Cancer la pancreas, o boalã teribilã”

Deși am ținut pânã acum în tãcere minunea fãcutã de Bunul Dumnezeu, pentru rugãciunile Maicii Domnului și ale Sfântului Nectarie, m-am hotãrât sã vã povestesc. În toamna anului 2008 tatãl meu a fost diagnosticat cu cancer la pancreas, o boalã teribilã, care te face sã te usuci pe picioare și sã te stingi repede. Diagnosticul a fost pus, în urma unei intervenții chirurgicale, de cãtre domnul prof. dr. Copotoiu de la Clinica de chirurgie din Târgu Mureș, un profesionist desãvârșit. Vestea a cãzut ca un trãsnet asupra familiei. Am avut trei zile în care mergeam pe stradã, dar nici nu simțeam cã merg. Atunci am aflat de Sfântul Nectarie. Am cãutat pe internet acatistul și am început sã îl citesc. Tot de pe internet am aflat cã la Mãnãstirea Radu Vodã din București ar exista o pãrticicã din moaștele sfântului. Așa cã m-am hotãrât ca, pe data de 9 noiembrie, în ziua prãznuirii Sfântului Nectarie, sã merg în pelerinaj la aceastã mãnãstire. Ca sã ajung la ea, m-am ghidat, tot cu ajutorul internetului, care este util dacã știi ce sã cauți. În noaptea de 8 noiembrie am plecat cãtre capitalã cu durere în suflet și în același timp cu speranțã mare. Odatã ajuns acolo mi-a luat ceva timp pânã am gãsit mãnãstirea. Deși am stat șapte ani și ceva în București, nu am avut idee despre ea. Am orbecãit ca pãcãtosul în întuneric, pânã ce Dumnezeu S-a milostivit și mi-a arãtat calea cãtre sfântul locaș. Când am ajuns la mãnãstire, racla cu sfintele moaște nu era scoasã afarã. Am mers înãuntru și m-am închinat la ele, luând
de la pãrintele bucãțele de vatã care au fost atinse de sfintele moaște. Am lãsat și acatiste cu cereri scrise de mine și de diferiți prieteni care m-au rugat sã le duc. Am cumpãrat diverse obiecte de cult și mai multe acatiste ale sfântului și am citit în curtea mãnãstirii acest acatist. Am asistat și la slujba oficiatã de un sobor de preoți, în frunte cu patriarhul Daniel. Apoi, cu speranțã, m-am întors cãtre casã.
Iar acum vine prima minune sãvârșitã de Sfântul Nectarie. Pe tot parcursul drumului cãtre capitalã, m-a chinuit enorm ficatul, eu având probleme, acest organ fiind puțin mãrit din cauza oboselii și a regimului meu haotic. Dupã ce am plecat de la mãnãstire cãtre casã, durerile parcã au fost luate cu mâna și nu le mai am nici în ziua de azi, deși ultimele analize nu au ieșit chiar așa de bune. Pentru asta se cuvine sã Îl slãvesc pe Bunul Dumnezeu și sã îi mulțumesc Sfântului Nectarie!
Când am ajuns acasã, am hotãrât cu soția mea ca seara, la culcare, sã citim fiecare câte douã acatiste. Bineînțeles cã nelipsit era acatistul sfântului. Am citit așa o perioadã bunã, dacã nu mã înșel tot postul Nașterii Domnului. Și iatã cã sfântul s-a rugat mai departe la Bunul Dumnezeu care a mai fãcut o minune. Starea de sãnãtate a tatãlui meu era cât de cât stabilã și ne bucuram de prezența lui printre noi. Și a reușit tatãl meu sã mai trãiascã încã aproape doi ani (puțini bolnavi de cancer de pancreas reușesc sã atingã aceastã perioadã de supraviețuire). Aceasta a fost cea de-a doua minune sãvârșitã de Sfântul Nectarie.
Tatãl meu s-a dus la Domnul în ziua Sfinților Împãrați Constantin și Elena, anul trecut. A fost înmormântat în ziua Pogorârii Sfântului Duh, iar 40 de zile de la deces au cãzut exact în ziua prãznuirii Sfinților Apostoli Petru și Pavel. Iatã ce sãrbãtori mari i-a hãrãzit Dumnezeu tatãlui meu, cu ajutorul rugãciunilor Maicii Domnului și ale Sfântului Nectarie. Tatãl meu a stat la pat timp de 4 luni. Boala îl mânca pe zi ce trecea. Cu fiecare zi ce trecea devenea mai slab, de ne întrebam cât mai poate îndura. Cu o sãptãmânã înainte de a se stinge, a aflat cã urmeazã sã aibã un nepot. Probabil pentru asta l-a ținut Dumnezeu în viațã. S-a bucurat mult când a auzit, mai ales cã eu sunt singurul lui copil. Pe data de 11 ianuarie anul acesta, s-a nãscut Petru, bucuria datã de Dumnezeu familiei noastre. Pe el ni l-a dat Dumnezeu tot în urma rugãciunilor Sfântului Nectarie (din acatist am aflat cã sfântul este ocrotitorul mamelor). L-am adoptat pe Sfântul Ierarh Nectarie ca apãrãtor al familiei noastre și Îi mulțumim
Bunului Dumnezeu cã ni l-a scos în cale!
P.S. Vã mãrturisesc cu mâna pe inimã cã, în momentul în care am scris aceste rânduri, am rememorat clipele trãite și mi-au dat lacrimile. Sunt așa un mare pãcãtos și, totuși, Bunul Dumnezeu, Maica Domnului și Sfântul Nectarie mã iubesc atât de mult. Sper sã mã ajute Dumnezeu ca, și anul acesta, sã ajung la moaștele sfântului sã îi aduc mulțumire pentru nemãsuratul ajutor. Dumnezeu sã ne miluiascã și sã ne aibã în pazã!
(Mihai Marc)


„Rana pe col nu mai existã”


Sunt și eu una din multele persoane pãcãtoase care nu a știut ce este credința decât la vreme de întristare și care s-a bucurat de ajutorul Sfântului Nectarie la necaz și boalã. Am citit pentru prima oarã despre minunile sfântului în publicația Formula As. În anul 2008, în urma unei perioade mai stresante, am început sã mã simt foarte rãu, am mers la mai mulți medici dar, cu toate acestea, nu aflam cauza rãului pe care-l simțeam. În aceastã perioadã am început sã mã gândesc la Sfântul Nectarie și, printr-o minune a sfântului, am reușit sã ajung la Sfânta Bisericã Radu Vodã din București, unde m-am rugat la racla cu moaștele sfântului, am cumpãrat acatistul și mir, apoi, de Sfintele Paști, am cumpãrat o icoanã cu Sfântul Nectarie și-am dãruit-o, cu multã bucurie în suflet, unei biserici. De atunci, aproape în fiecare searã, am citit Acatistul Sfântului Nectarie. În vara anului 2010, când am aflat cã am ranã pe col, s-a produs o minune. În urma rugãciunilor îndreptate cãtre Sfântul Nectarie și a tratamentului medicamentos (în mare parte naturist) am reușit sã mã vindec. Apoi mi-au ieșit câteva papiloame în zona anusului care, cu rugãciuni și cu comprese cu diverse tincturi, s-au retras, în momentul de fațã mai având unul singur, care sper sã disparã, cu timpul, cu ajutorul sfântului.
Cu teamã în suflet am fãcut și o colposcopie și am aflat cã rana pe col nu mai existã și papiloamele nu mai sunt prezente. Acum, de prin luna februarie, soțul meu a început sã se confrunte cu mari probleme de sãnãtate cauzate de alimentația necorespunzãtoare, sedentarism și stres dar, ajutorul Sfântului Nectarie, care are grijã de persoanele aflate la necaz și boalã, sperãm sã ne cãlãuzeascã pașii pe drumul cel bun și ca sãnãtatea soțului meu, încet, sã dea semne de mai bine.
O altã minune înfãptuitã de Sfântul Nectarie s-a produs sãptãmâna aceasta, când soțul meu, dupã doi ani de stat acasã, și-a gãsit un serviciu. La orice necaz, prima datã, gândul mi se îndreaptã cãtre Sfântul Nectarie, care este grabnic ajutãtor al persoanelor aflate la nevoie, și consider cã, fãrã rugãciunile sfântului cãtre Sfânta Treime, nu aș fi putut sã depãșesc multe probleme de boalã. Pe cei aflați la necaz și boalã îi sfãtuiesc sã se roage cu smerenie Sfântului Nectarie, care este grabnic aju- tãtor și vindecãtor.
(Mioara)

Sfântul Nectarie întoarce din comă un copilaș



Doamne, ajută! Această adresă am luat-o din cartea „Minunile Sfântului Nectarie”. Nu știu cu ce să încep. Mă numesc Simona, sunt din Craiova și am promis că o să scriu aceste lucruri, dar nu-mi găsesc nici acum cuvintele. Am să încep povestirea cum l-am cunoscut eu pe Sfântul Nectarie. Am cumpărat cartea „Sfântul Nectarie - Minuni în România”, de la Mănăstirea Lainici.
Nu știu de ce am cumpărat-o, dar am cumpărat-o și am si citit-o și, ca multi altii, am avut indoieli, cu tote ca acatistul il citeam foate des. Dar să ne întoarcem la ce vreau să vă povestesc; în timp ce citeam cartea cu mininile Sfântului Nectarie îmi ziceam în gând „dacă ar putea Sfântul Nectarie să rezolve problemele surorii mele, chiar dacă nu sunt de natură medicală”.Bineînțeles că a doua zi sora mea m-a sunat, fără să o întreb eu, să-mi spună că în maxim o lună va termina cu toate problemele ei. Mi-am zis în gând „este doar o simplă coincidență”. Dar Sfântul Nectarie a vrut să mă trezească din acest gând rău și pe la sfârșitul lui octombrie fetița mea, care este un copil vioi care nu se prea îmbolnăvește, mi s-a întâmplat să ise facă rău, să vomite și în timp ce avea aceste vărsături copilul s-a înecat.
Am dus-o și la un cabinet particular, dar nu au descoperit niciun semn de unde îi provocase starea de comă, dar eu știu că Sfântul Nectarie și Maica Domnului mi-au adus-o înapoi după 48 de ore și le mulțumesc din suflet. Atât am avut de scris. Sper că am scris povestea cui trebuia. (Simona Goga)

,,Sfinte Nectarie, ajută-mă!”



Mă numesc Ligia-Alexandra Bodea, sunt din satul Iaz, comuna Plopiş, judeţul Sălaj, şi am vârsta de 18 ani. În vara anului 2010, am fost plecată la Mânăstirea Bârsana din Maramureş pentru o săptămână. Acolo am cunoscut-o pe maica Nectaria, care mi-a povestit pentru prima dată despre Sfântul Nectarie. Pentru a-l cunoaşte cât mai bine, mi-a oferit în dar o cărticică cu acatistul sfântului. După ce am ajuns acasă, am citit o perioadă acatistul, iar dupa aceea, din motive neîntemeiate, nu l-am mai citit. În vara acestui an, mergând la o şcoală de vară la Bucureşti, am cunoscut-o pe Ana, care mi-a povestit de minunile pe care le-a făcut Sfântul Nectarie pentru familia ei. Atunci mi-am adus aminte că eu îl cunoşteam pe acest sfânt şi am început din nou să îi cer ajutorul. Ana mi-a dat şi o carte cu minunile sfântului, pe care am citit-o simţind o adâncă emoţie, creându-mi o stare de linişte sufletească.
De atunci am încercat să zic acatistul sfântului în fiecare zi. La sfârşitul lunii octombrie, un coleg de clasă şi-a sărbătorit ziua de naştere, împlinind 18 ani. Am fost invitată şi eu la aniversarea zilei sale. Locul petrecerii era în altă localitate, la o distanţă de 35 de km. Înainte de a pleca, m-am rugat Sfântului Nectarie. Am mers împreună cu fratele meu, prietena lui şi o colegă de clasă. La ieşirea din Şimleu, într-o curbă deosebit de periculoasă, fratele meu a exclamat speriat: „Ăsta intră în noi!” Eu am vrut să văd dacă este adevărat ceea ce a spus, dar nu am reuşit, doar atât am putut spune: „Sfinte Nectarie, nu ne lăsa!” În momentul acela, am auzit o bubuitură puternică şi maşina care venea pe sens opus a intrat pe contrasens, izbindu-se în maşina noastră. În acele clipe, nu am realizat ce s-a întâmplat, dar am scăpat prin minunea săvârşită de Sfântul Nectarie, toţi patru fără nicio zgârietură. În schimb, maşina a fost foarte puternic lovită în lateral, deşi fratele meu a tras în şanţ, încercând să scape de coliziune. În ziua următoare, fiind duminică, am mers la biserică, să-i mulţumim sfântului pentru minunea şi ajutorul primit de la el.
Sfatul meu este să vă rugaţi sfântului cu credinţă în orice neputinţe şi nevoi vă veţi afla, iar el nu vă va lăsa nerăsplătiţi, deoarece sfinţii sunt grabnic ajutători şi îi iubesc pe oameni, doar noi trebuie să le cerem ajutorul, iar el nu va întârzia să apară. Îţi mulţumesc, Sfinte Nectarie, pentru ajutorul necondiţionat, deşi de multe ori nu l-am meritat. (Ligia Bodea)

Evenimente importante care se desfăşoară la Muzeul Ţăranului



Revista MARTOR, Nr. 16 din 2011 poate fi cumpărată la târgul Gaudeamus



Towards an anthropology of success / Pour une anthropologie de la réussite

Contents/ Sommaire


Daniela MOISA
Pour une anthropologie de la réussite


Postcommunist success stories / Histoires de réussite dans les pays postcommunistes
Bogdan IANCU
The Golden Age of Termopane. The Social Life of Post-Socialist Windows

Daniela MOISA

Du couteau à la maison. Pratiques et matérialités de la réussite au village de Certeze

Răzvan DUMITRU
Politics and Practices in Post-Soviet ‘Business’: between shame and success

Răzvan NICOLESCU
Solid Houses and Distant Homes. The Morality of Domestic Space in Southeast Romania

Șerban VĂETIȘI
The Material Culture of the Postsocialist City. A Success/Failure Perspective

Petruț CĂLINESCU
Paris – Negrești. Work migrants in between homes
Photographic essay


Negotiating success and failure / Négocier la réussite et l\'échec
Ana MARIN
Le rôle de la honte dans le contexte d’un avortement. L’exemple de la Moldavie

Jocelyn GADBOIS
La face cachée de la réussite. L’exemple du Texas Hold’em en ligne et hors-ligne

Olha OSTRIITTCHOUK
La victimisation comme stratégie politique gagnante et moyen de reconnaissance sociale dans les sociétés postcommunistes (l’exemple de l’Ukraine)

Cheryl KLIMASZEWSKI, James M. NYCE, Gail E. BADER, “Success stories” as an evidence form: Organizational legitimization in an international technology assistance project

Museology : Museum authors / Muséologie : Auteurs de musées
Gabriela NICOLESCU
The Museum Device. Notes from the making of an exhibition

Interview with Dragoș NEAMU
ARCA Museum in Dumbraveni. Armenian memory in suitcases

luni, 21 noiembrie 2011

Ajutor, prietena mea are cancer



Zilele trecute m-am intalnit cu Ana. De obicei, zambitoare si cu buna-dispozitie, acum avea un alt zambet, tacut, aproape amar. Primise rezultatul analizelor pe care le-a facut pentru durerea de mana care o chinuia de cateva luni. Diagnostic: Osteosarcom conevntional predominant osteoblastic, traducere: cancer osos.

Optiunea pentru tratamentul cu mai bune rezultate din Viena, Austria sunt sa plateasca singura costurile sederii la Viena si ale tratamentului: peste 1000 euro/zi din cate am aflat, iar plecarea cu formularul E112 pare de neatins. Tratamentul aici nu pare sa promita prea mult, dar are si el costurile lui ascunse, plus o operatie destul de complicata de plombare a osului sau de inlocuire partiala.

Pe Ana o cunosc de la 7 ani, am fost cele mai bune prietene pentru multi ani. E genul de om bland, generos, harnic, sincer, iubitor de copii.. genul de om care face lumea putin mai buna.
Tot ce sper este sa poata avea la un moment dat proprii ei copii, sper sa o pot vedea si peste 10 ani ca sa povestim prin ce a trecut anul acesta.


Va rog din suflet, sa o ajutam si noi pe Ana.
Ena

Conturile Anei-Maria Doru sunt:

RON 63INGB0000999901570789 ING Romana
EURO 80RNCB0081071876010001 BCR Izvor


Publicat de Ena și Alexandra.

Noutăți de la editura Sophia





duminică, 20 noiembrie 2011

SLUJBA CELUI ÎNTRE SFINŢI PĂRINTELUI NOSTRU CUVIOSUL MUCENIC COSMA, PROTOSUL SFÂNTULUI MUNTE - 18 NOV - AFLAREA CINSTITELOR SALE MOAŞTE (I)



Vezi mai multe video din diverse

Mulțumire Sfântului Ilie Lăcătușu



Buna seara,
Ma numesc Flavia-Iulia Oprean si indraznesc sa va scriu in legatura cu o minune petrecuta in viata mea datorita Sfântului Ilie Lacatusu.

L-am "cunoscut" pe acest sfant acum aproximativ 1 luna, cand o colega de serviciu, doamna Gabriela, mi l-a pus in fata ca fiind "sfantul ei". Mi-a tot povestit despre el, dar eu nu intelegeam de ce tocmai mie imi spune acele cuvinte ... a mai durat cateva saptamani, cand fratele meu a avut din nou o "stare depresiva" (este bolnav cu Hepatita C si din cauza interferonului a trecut printr-o serie de probleme ...), iar l-am internat in spital si nu mai stiam incotro sa o apucam (internarea a avut loc duminica).
Eu lunea am mers la serviciu si mi-a iesit in cale doamna Gabriela si m-a rugat sa merg la dumneaei in birou ca sa imi arate ceva. Atunci mi-a daruit cartea: "Viata, minunile si acatistul Parintelui Ilie Lacatusu". Am mai povestit cateva minute, i-am multumit, spunandu-i ca am nevoie de el sa ma rog pentru fratele meu care este din nou in spital si am plecat.
In acea dupa-masa am mers la el la spital impreuna cu mama si el, avand o stare de nervozitate, ne-a scos pe amandoua afara si ne-a spus sa plecam si sa nu mai venim la el (tatal meu a stat cu el in spital in tot acest timp). Am iesit plangand de durere si nestiind ce sa facem.
Am ajuns acasa si mama nu se oprea din plans, eram speriata si atunci mi-am amintit de Sfântul Ilie Lacatusu, am luat cartea, m-am pus in genunchi si am inceput sa citesc din acatist implorandu-l sa faca si cu noi o minune cum a facut cu atatia oameni.
A doua zi nasa mea mi-a dat un nr. de tel de la o persoana - psiholog - caruia i-am povestit despre fratele meu si care a spus ca vrea sa il ajute pe fratele meu sa se faca bine.
De atunci fratele meu este mai bine, nu se mai agita, nu mai este nervos, am fost la el si ne-a primit, uitand de felul in care ne-a trimis acasa cu cateva zile in urma.
Toata saptamana am alergat si la serviciu si la spital, dar nu ma simt obosita deloc. Ma rog Sfantului Ilie Lacatusu sa ma ajute in continuare si ii multumesc pentru speranta care mi-a dat-o si pentru felul in care ne-a ajutat cu fratele meu!
Si ca sa fie totul complet, in aceasta perioada sotul meu a fost delegat de la serviciu pentru 2 saptamani in Bucuresti - (prea multe coincidente, nu?) ... a fost exact lunea la el la mormant, inainte de a primi numarul de tel de la persoana care s-a oferit sa ne ajute!
Eu stiu si simt ca a facut o minune pentru noi si ca ne va ajuta in continuare. Saptamana ce vine sotul meu va merge din nou la el la mormant si ii va multumi in numele fratelui meu!
Sfinte Ilie Lacatusu, fie-ti mila de toti cei care sunt bolnavi, in amaraciune, in lipsuri si in dureri, vindeca-i si insenineaza-le viata asa cum ai facut si cu noi!


Nu stiu daca ce am scris mai sus o veti considera minune, cert e ca eu ii multumesc din inima. Am promis Sfantului ca voi scrie ce am simtit.
Va multumesc pentru timpul petrecut, citind aceste randuri.

Doamne ajuta!

Oprean (Vesa) Flavia-Iulia

vineri, 18 noiembrie 2011

Grabnic ajutor primit de la Sfântul Ilie Lăcătușu



Pictura a fost realizată de Ioan Popa.

„Fetitei de 4 luni i s-a pus diagnosticul de granulom ombilical. Inainte de a fi vazuta la chirurgie pediatrica m-am rugat Sfantului Ilie Lacatusu. Ni s-a spus ca granulomul este prea mic pentru a se interveni cu nitrat de argint si ca trebuie sa mai asteptam sa creasca. Totodata s-a emis premisa conform careia era cu putinta ca aceasta zona de tesut rosu de marimea unei bobite sa ramana la dimensiunea pe care o are si in jurul varstei de 3 ani sa dispara. Dupa 2 saptamani, in timpul baitei, uitandu-ma mai atent la buric, am observat cu stupoare ca granulomul efectiv a disparut. Ii multumim Sfantului Ilie Lacatusu pentru aceasta minune!

Sotul meu avea de intocmit foarte multe hartii pentru serviciu iar termenele limita erau deja depasite. Din acest motiv a fost mustrat de directiune. M-am rugat Sfantului Ilie Lacatusu sa-l ajute sa le finalizeze mai repede si sa le predea. In mod cu totul minunat a lucrat cateva ore pentru documente pentru care alta data trebuia sa aloce in jur de 4-5 zile. A constatat si el uimit ce grabnic ajutator a fost Sfantul Ilie Lacatusu!

Stimate domn,
Am ajuns la Parintele Ilie Lacatusu pe data de 23.10.2011 intr-o duminica, printr-o minune. La iesirea din metrou ma gandeam ca Sfantul nu vrea sa ma vada si pe mine si ma intristasem. Abandonasem ideea ca-l voi vedea pe Parintele si ma indreptam spre Gara de Nord pentru a nelua IC de la 15:40 cu destinatia Galati. La ghiseu, am aflat cu stupoare ca trenul in cauza nu circula. Am pornit astfel spre Cimitirul Giulesti. O doamna pe nume Maria ne-a ajutat sa ajungem, ne-a daruit floarea pe care ea o adusese Sfantului si ne-a mai spus ca Sfantul ne-ar fi chemat oricum, daca nu prin ea, prin altcineva. Eram multa lume insa am fost lasati sa intram in fata intrucat eram cu fetitele. Am ajuns apoi la Gara de Nord si am avut timp atat pentru a lua masa cat si pentru a ne urca in R de la 18:10 cu destinatia Galati. Totul s-a petrecut uimitor de repede!
Multumesc inca odata pentru informatii!

Doamne ajuta!”
Lacramioara

Eveniment al editurii Metafraze la librăria Sophia

miercuri, 16 noiembrie 2011

EMANUEL - darul cel mai frumos de la Dumnezeu şi de la Sfântul Nectarie



Mă numesc „cea mai fericită mămică de pe pământ” - Codruţa, deoarece eu şi soţul meu, Lucian, am primit cel mai frumos dar de la Dumnezeu: băieţelul nostru Emanuel. I-am ales şi numele pe măsură, adică Emanuel- din ebraică: cu noi este Dumnezeu, acest nume amintindu-ne că Dumnezeu este totdeauna prezent în viaţa şi în inima noastră. În orice clipă, în orice loc, Dumnezeu este cu noi, ocrotindu-ne de rele şi îndrumându-ne spre toate lucrurile bune. Nicăieri şi niciodată nu suntem singuri cu desăvârşire: Dumnezeu rămâne cu noi, iar dacă vom privi adânc în sufletul nostru şi vom rosti o rugăciune, vom simţi prezenţa Sa ocrotitoare, dragostea şi harul Său.
Eram căsătoriţi de doi ani şi ne doream din tot sufletul un copilaş al nostru. În luna iunie 2007 am decis să merg la medicul ginecolog pentru un control şi să-i explic că îmi doresc copil. În urma controlului medicul mi-a spus că dacă nu o să merg la operaţie (mi-a descoperit ovarele micropolichistice) nu o să rămân însărcinată niciodată. Am decis cu soţul meu să ne tratăm mai întâi spiritual, adică să mergem să ne spovedim şi împărtăşim mai des, să participăm la taina Sfîntului Maslu, să mergem în fiecare duminică la biserică şi să ţinem post şi doar în cele din urmă, dacă într-un an nu rămân însărcinată, doar atunci să merg la operaţie.
Tot în anul 2007 am cumpărat cartea Să ne rugăm 8 zile cu Sfântul Nectarie Taumaturgul pe care am citit-o cu mare drag, iar apoi am cumpărat tot ce am găsit despre „Bunicuţul Nectarie” şi ne-am rugat stăruitor.
Am trimis pomelnic la Mănăstirea Petru-Vodă şi i-am scris părintelui Justin Pârvu despre problemele mele, iar el mi-a răspuns la scrisoare şi mi-a spus să ne spovedim mai des, să ţinem posturile de peste an, să ne rugăm stăruitor şi să citim Acatistul Buneivestiri şi al Sfinţilor Părinţi Ioachim şi Ana, zilnic, dacă se poate.
Pe 1 august 2007 am inceput să ţin tot postul Adormirii Maicii Domnului, care s-a încheiat pe data de 15 august 2007. În septembrie am hotărât să ne facem concediul în Maramureş şi să mergem la mănăstirile de acolo. Prima mănăstire în care am intrat a fost a Sfântului Anton din Gherla, apoi Mănăstirea Sfânta Ana Rohia, Mănăstirea Bârsana şi multe altele. A fost un concediu de vis şi mai mult pentru suflet .
Următorul concediu l-am avut în octombrie, iar eu nu mă simţeam în stare de nimic. Îmi era tot rău de la stomac, nu aveam chef nici să vorbesc.
A venit şi ziua de luni, 15 octombrie, şi trebuia să merg la lucru, dar nu mă puteam ridica din pat, îmi era frig, greaţă, aşa că am decis să rămân acasă şi să-mi fac testul de sarcină. Pe la ora 12 mi-am făcut testul şi…surpriză: testul era pozitiv. Plângeam de fericire, l-am sunat pe soţul meu care era în extaz la primirea veştii. Din acel moment parcă eram alta, nu mai aveam nici o stare de rău, iar următoarea zi am mers la lucru superfericită.
În data de 8 noiembrie, ziua Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavril, am avut programare la medicul ginecolog Dr.Voicu Simedrea (tot la el am fost şi în iunie şi mi-a zis că fără operaţie nu pot rămâne însărcinată), dar de data aceasta a rămas şocat, ne-a felicitat pe amândoi şi ne-a dat vestea cea mare:
eram însărcinată de 10 săptămâni. Râdeam amândoi de bucurie.
Sarcina a decurs normal, eu mă simţeam foarte bine, nu aveam greţuri,
nu aveam pofte, la lucru mergeam zi de zi şi făceam multă mişcare.
A venit şi ziua de 10 ianuarie când am mers din nou la control şi am văzut...băieţelul pe monitor. Am zis atunci hotărâţi că se va chema EMANUEL.
Vorbeam amândoi, foarte mult cu el, cu toate că era în burtică el ne auzea şi se mişca foarte tacticos acolo. Mă simţeam cea mai fericită femeie din lume, simţindu-l mereu cu mine.
La următoarele controale totul a fost în regulă, doar că medicul îmi tot spunea că nu voi putea naşte normal deoarece copilaşul e destul de mare, iar eu am avut în anul 2004 operaţie la ambii ochi. Eu mă tot rugam lui Dumnezeu să mă ajute să nasc normal. Am intrat în concediu doar înainte cu zece zile de a naşte.
Data aproximativă a naşterii era 5 iunie, dar pe 26 mai mi-a zis medicul să mă prezint la spital pentru operaţia de cezariană. În seara de 25 mai am terminat bagajul, era duminică. Începe surpriza şi odată cu ea îndeplinirea visului : luni, 26 mai, ora 2: 59, mi s-a rupt apa, am stat liniştită încă o oră, pentru că nu aveam dureri mari, aveam senzaţia că mă deranjează ceva prin burtă, doar atât. După o oră mi-a venit dopul roşu, atunci doar am intrat în alertă. Am trezit-o pe mama mea apoi pe soţul meu şi am pornit spre maternitatea Bega din Timişoara (este la 50 km de Arad). Nici măcar nu ştiam unde este maternitatea atunci am mers pentru prima dată. La ora 5:00 am fost la maternitate. Domnul doctor Simedrea era de gardă, m-a urcat repede pe masă şi mi-a spus că nu mai poate să îmi facă cezariană deoarece copilaşul imediat este afară, eram dilatată de tot. Eu pe moment m-am blocat, dar nu prea aveam timp să mă gândesc pentru că trebuia să mă concentrez la ce îmi spuneau medicul şi moaşa să fac. Am împins de câteva ori şi Emanuel al meu a fost foarte harnic şi rapid, încât la 5:40 a fost afară din „garsoniera lui”. Plângeam de bucurie, dar şi de minunata naştere normală pe care mi-a dăruit-o Dumnezeu. Atunci m-am gândit că rugăciunile noastre au fost ascultate acolo sus. Emanuel era aşa de drăgălaş şi foarte mare, cântărea 4070 grame şi avea lungimea de 52 cm. Plângea tare şi în momentul în care l-au pus la mine pe burtică s-a liniştit, apoi când l-au luat a început iar să urle.
Eu mă simţeam cea mai fericită mămică de pe acest pământ, nu eram obosită deloc, dimpotrivă voiam să-l văd odată pe Lucian şi pe mami şi să le povestesc despre naşterea minunată pe care m-a ajutat Dumnezeu să o am.
Când am ieşit din sală am sunat pe toată lumea să le povestesc despre Emanuel şi venirea lui pe lume.
Totul a decurs bine, am ajuns şi acasă, unde casa era plină de baloane albastre, dar noi parcă nu ştiam ce să-i facem lui Emanuel. El era tare cuminte, ne-am obişnuit foarte repede cu el. De la două luni nici nu s-a mai trezit noaptea până dimineaţa; nu am ştiut ce sunt nopţile albe. Fiecare zi de 26 a lunii era sărbătorită; în fiecare zi de luni mă gândeam la venirea lui pe lume, într-o zi de luni -început de săptămână- început de viaţă. Botezul a avut loc chiar în ziua de Rusalii la Mănăstirea Hodoş Bodrog. A fost o zi foarte frumoasă, cu dublu eveniment: soţul meu de dimineaţă a avut licenţa la facultate, iar apoi a urmat botezul lui Emanuel.
În aprilie 2009, Emanuel a fost deja în prima excursie: la Mănăstirea Prislop (lângă Haţeg, jud.Hunedoara), unde este mormântul părintelui Arsenie Boca. I-a plăcut foarte mult acolo, aerul era curat, a băut apă de la izvor, a dormit câteva ore pe afară, iar pe maşină a fost foarte cuminte.
Acum Emanuel are deja 3 ani şi 6 luni, este un băiat tare cuminte şi drăgălaş, merge duminica la biserică şi îi place tare mult.
De când a venit pe lume, Emanuel are cel puţin o poză in fiecare zi, este obişnuit cu fotografiatul din prima clipă.
Mulţumim lui Dumnezeu pentru darul pe care ni l-a dat, pentru tot ce a făcut pentru noi şi ne gândim că fiecărui părinte, Dumnezeu i-a încredinţat o lucrare specială: creşterea şi modelarea micuţilor Săi. Însărcinarea aceasta este copleşitoare; responsabilitatea este imensă.
Copii sunt un dar de la Dumnezeu. Noi nu ar trebui să-i tratăm ca şi cum ar fi proprietatea noastră - să ne purtăm cu ei aşa cum ne dictează ideile, sentimentele sau frustările noastre, ci noi trebuie să-i iubim, să-i
învăţăm şi să-i disciplinăm aşa cum ar face Domnul nostru Iisus Hristos.
Haideţi să urmăm instrucţiunile pe care ni le-a dat Dumnezeu; să facem din căminele noastre mici colţuri de cer pe pământ şi să-i mulţumim lui Dumnezeu în fiecare zi pentru privilegiul de a trăi alături de copilaşii Săi şi să nu uităm că minuni se întâmplă, dar trebuie să credem şi să ne rugăm stăruitor.
< Copiii sunt o moştenire de la Dumnezeu; rodul pântecelui este o răsplată dată de El >
(Codruţa Varga, Arad 11.11. 2011)

duminică, 13 noiembrie 2011

Vizitați http://parinteleilielacatusu.blogspot.com/



Fotografie realizată de Gabriel Gioacăș.

Noi minuni ale Sfântului Ilie Lăcătușu- pe care le găsiți pe un nou blog parinteleilielacatusu.blogspot.com.

Blogul conține integral cartea Viața, minunile și acatistul Părintelui Ilie Lăcătușu, apărută la editurile Areopag și Meditații.


Trei femei mărturisesc

a) Locuiesc aici, în acest cartier, de patruzeci de ani. Am fost la Sfântul Dumitru o dată, chiar de Sfântul Dumitru. Când am venit de acolo, erau trei călugări şi o călugăriţă care voiau să ştie cum o iau spre Giuleşti, ca să ştie cum ajung la cimitir, aici. Şi, cum-necum, au ajuns aici. Şi eu am văzut faza: o târau pe călugăriţă, s-o aducă până în faţa uşii. Şi ea nu voia, vorbea vrute şi nevrute, parcă avea pe satana în ea. Şi o femeie care îngrijeşte pe aici (la mormânt – n.n.) i-a zis: „Puneţi-o să stea în genunchi, să ziceţi Tatăl nostru pentru ea”. Şi au mers cu ea de trei ori aşa, au târât-o de trei ori. Pe urmă şi-a revenit. Pe urmă ea se ruga, zicea: „Doamne, iartă-mă pentru ce-am zis!” Că a zis multe, multe împotriva lui Dumnezeu şi a sfintei credinţe. Şi au plecat cu ea aşa.
Am un ginere care a lucrat la armată şi a fost ars într-o misiune. Şi-a revenit băiatul şi a început serviciul. După vreo şase luni de zile, a început să se înroşească pe unde a fost ars. Şi, venind dintr-o misiune, când i s-au făcut analizele la Casa Poporului, a găsit că avea cancer la gură. Şi a început calvarul! Şi atâtea analize, şi... până a ajuns de-i luau de pe mâini şi-i puneau aici... Până la urmă, a murit. Dar până să moară, auzise şi fata mea şi am venit cu fata mea şi cu nepotul şi ne rugam. S-a rugat ăla micu’, avea cinci ani atunci, dar zicea: „Sfinte Ilie, iartă-l pe tatăl meu! Iartă-l pe tatăl meu, că-i tare bolnav!” Vă spun sincer că a mai durat aproape două luni de zile şi l-a iertat Dumnezeu şi a murit.
După un an de zile, soţul meu – care era bătrân, avea 61-62 de ani, nu mai venea acasă. Ştiam că are combinaţii – el, fiind şofer, veşnic avea combinaţii, dar nu ştiam că are o combinaţie în Giuleşti şi cine este şi cum este. Fără multe certuri, fără nimic, a plecat, fără motiv. Şi i-am dat de toate, lucruri şi de toate, şi a plecat. Pe urmă, am început să-mi dau seama că nu trebuia să-l las să facă acest lucru, deoarece, ca oameni bătrâni, ai acolo o casă, ai un rost, şi pe urmă trebuie să le împarţi cu cine nu se cuvine. Şi atunci am început să mă duc prin biserici, să mă rog. Într-una din zile, după vreo două luni de zile – bine, că veneam mereu la Sfântul Ilie – într-o duminică, am venit şi era deschis. Şi m-am rugat de fata dânsului, a Sfântului Ilie, să‑mi dea voie să intru, să pun şi eu mâna pe sfântul, să mă rog. Nu putea să-mi dea, că erau foarte mulţi bolnavi, şi era un preot care era în faţă. Şi i-am zis să-mi dea voie să pun mâna mea pe preot şi preotul să pună mâna pe Sfântul Ilie şi să mă rog să mă ajute. Nu ştiu ce m-am rugat, nu ştiu ce am zis, dar mi-a dat putere. Am găsit linişte şi pace, şi, după câtva timp, soţul meu s-a întors acasă.
Îi mulţumesc Sfântului Ilie că m-a ajutat şi la operaţii, cu fetele mele, şi la operaţia fetei mele celei mici, şi la operaţia cealaltă, şi la operaţia mea cu piciorul... De câte ori vin aici, ne rugăm şi ne ajută. Ne ajută foarte mult. Ajută! Deci, am venit pentru operaţia fiicei mele, care era doar ea cu copilul, fiindcă soţul ei murise, şi m-am rugat, fiindcă trebuia să se opereze la coloană. A ajutat-o, a scăpat cu bine. După un timp, m-am operat şi eu. Anul trecut m-am operat şi eu, că nu puteam să mai merg deloc, de la picior. Şi am scăpat cu bine din toate, cu toate că a fost o operaţie foarte grea - mi s-a pus proteză la genunchi. După trei săptămâni de zile, s-a îmbolnăvit fata mea, a făcut şi ea operaţie la coloană, a scăpat şi ea. La un an de zile, fata mea cea mică, ea, care nu mai făcea copii şi făcea atâta tratament, cu ajutorul lui Dumnezeu a făcut şi ea un copil. Şi asta vreau să vă spun, că Sfântul Ilie e grabnic ajutător tuturor care se roagă cu credinţă la el. Aşa să-mi ajute Dumnezeu, că ăsta este adevărul!

b) Vin aici de şapte ani, de când au deschis la părintele. Am venit prin chemare. M-am dus, m-am spovedit la mitropolie, m-am împărtăşit şi noaptea am visat această sfântă capelă. Şi am o fată care e foarte credincioasă, şi are un singur copil şi de zece ani de zile n‑a mai rămas gravidă, cea mai mare fată a mea. Şi, după zece ani de zile, rugându-se aici, la părinte şi, mergând şi la sfânta biserică, peste tot, a rămas gravidă, acuma e în luna a şasea. Ăsta a fost primul ajutor de la părintele. (...) Am mai avut alt necaz cu băiatul, că nu găsea serviciu. Unde se angaja, stătea ce stătea şi-l dădeau afară. Şi m-am rugat să-l ajute Dumnezeu să se angajeze din nou, că avem o datorie imensă la întreţinere şi el, săracul, trebuia să lupte să plătească. Şi ne-a ajutat Dumnezeu, că o singură dată m-am rugat la părintele, aici, şi-n ziua aia a fost anunţat, a primit telefon să se ducă, că va fi angajat. S‑a dus şi s-a angajat. Cum am ajuns acasă, zice: „Mami, să ştii că mi s-a dat telefon! De mâine încolo merg la serviciu!” Mulţumesc lui Dumnezeu, băiatul meu merge şi la serviciu, urmează să se şi căsătorească, i-a rânduit Dumnezeu o fată bună, cuminte. Şi să ajute Dumnezeu pe toată lumea!

c) Cu părintele Ilie, tot ce mi-am pus în gând mi s-a îndeplinit: să nu operez copilul – am pus mâna pe părintele. Aveam probleme cu banii, şi m-a ajutat.
De vreo două - trei ori, nu ştiu cu exactitate, s-a spart lacătul acolo, în spate, ca să se fure bani. Şi acum vreo patru ani au venit patru femei să păzească aici. Şi era un ger afară, năprasnic! Şi au zis că au simţit aşa, o căldură – probabil că de la sfântul, sau de la Dumnezeu – şi au simţit o căldură, aşa, şi le-a dat să nu le îngheţe picioarele, mâinile, să le dezmorţească. Şi s-a mai întâmplat un caz, un băiat de aici, de vizavi, cum intra pe poarta cimitirului, avea duhuri necurate multe, în el. Şi îl ţineau colegii de serviciu şi se zbătea. Făcea urât. Eu mi-aduc aminte că fata mea tot aşa făcea: răcnea, ţipa, de câte ori se apropia de uşă, aici. Şi mi-aduc aminte că el s-a făcut bine, dar nu l-am mai văzut. Deci, tot acum patru ani, că de patru ani de zile vin şi eu... [1]

[1] Mărturii înregistrate de părintele Eftimie Mitra (n.ed.).

Oare mulţumim cum se cuvine?


Sunt un păcătos care a beneficiat de ajutorul părintelui Ilie Lăcătuşu. În anul 2008, mergând la o cu­noş­tin­ţă, m-a întrebat: „Gheorghe, nu vrei să mergem la pă­rin­te­le Ilie?” Zic: „Da”.
Cu ani de zile în urmă auzisem de moaştele pă­rin­te­lui Ilie, dar parcă ceva mă ţinea ca să nu ajung la dânsul. La începutul postului Paştelui i-am spus duhovnicului meu: „Părinte, am auzit de moaştele părintelui Ilie Lă­că­tu­şu, vreau să merg şi eu la dânsul. Vreau să-mi schimb ser­viciul”.
La locul vechi de muncă eram într-o stare de stres care nu se poate descrie. Nu îi acuz pe cei cu care am lucrat. După prima săptămână a postului, am mers la cimitir în Giuleşti. Duminică de dimineaţă, pe la ora nouă.
Nu ştiam programul când se putea intra la sfintele moaşte. Am aşteptat până a venit domnul Aurel şi m-am rugat. Am rămas mut: nu văzusem sfinte moaşte întregi decât la televizor.
La sfatul duhovnicului, am făcut zilnic patruzeci de metanii şi Acatistul - Paraclis al Maicii Domnului. În acel post am mai mers de câteva ori la părintele Ilie. Îmi puneam întrebarea în mintea mea bolnavă: „Cum, Doamne, găsesc eu alt serviciu, nu cunosc pe nimeni ca să mă ajute!”
O, minune mare! În Săptămâna Patimilor, în Joia Mare, au venit doi colegi de la fostul loc de muncă dimineaţa şi mi-au zis: „Nu vrei să-ţi schimbi serviciul? Ţi-am găsit ceva mai bun. Te duci?”
Am primit numărul de telefon al persoanei unde trebuia să merg. L-am sunat marţi, de Paşte, m-am întâlnit cu el şi în decurs de cincisprezece zile am fost la un nou loc de muncă.
Părintele Ilie Lăcătuşu a mai făcut o minune, cu fata mea. Am o fată de douăzeci şi patru de ani. În anul 2009 avea un prieten. Azi la el, mâine la el... Îi zic tot în postul Sfintelor Paşti: „Măi, fată, nu vrei să îi spui prietenului tău ca după Sfintele Sărbători sau de Paşti să vină cu mama lui ca să ne cunoaştem cu toţii?” A plecat la el şi, cum i-a spus de căsătorie, n-a vrut ca să mai audă de ea.
M-am rugat la părintele Ilie ca să mă ajute, eram într-o situaţie delicată. „Părinte, te rog ajută-mă ca să se limpezească situaţia!” Era într-o zi de duminică. Era a treia oară când mă rugam. Când am plecat de acolo, fata m-a înştiinţat care este situaţia: totul se terminase. Prietenul ei nu o mai voia.
La mine situaţia este mai delicată. De câte ori sunt supărat şi amărât, vin la părintele Ilie Lăcătuşu şi mă rog: „Părinte, îţi mulţumesc pentru ajutor, te rog, ajută-mă!” Când plec pe drum, cât aş fi de supărat, până ajung acasă mă liniştesc.
Oare mulţumim lui Dumnezeu şi Sfântului Ilie cum se cuvine?

( Tache Gheorghe, Bucureşti)

Intervenţii minunate

Încă din anul 2004-2005, fratele meu, Clănţău Petrică, din Slobozia, îmi spunea să merg la sfintele moaşte ale Părintelui Ilie. Văzând că eu nu m-am dus să mă rog la sfântul, a venit el cu mine, şi, împreună ne-am rugat la sfintele moaşte, în prezenţa doamnei Sabina, fiica părintelui.
Eu am continuat să merg mai des, auzind multe lucruri frumoase. Părintele Ilie i-a spus într-o bună zi doamnei Sa­bi­na să aibă grijă că în ziua ur­mă­toa­re o să vină nişte ţigănci care urmăresc să-i ia din ose­min­te ca să facă farmece şi să nu deschidă racla. În acea zi era multă lume, femei mai multe. Una din ele, pe care am cunoscut-o cu altă ocazie, mi-a arătat la gât şi la faţă o urmă, un semn ca o cicatrice roşiatică. Doamna fusese în zi­ua când ţigăncile au făcut scandal că nu erau lăsate să in­tre la părintele. Această doamnă a sărit în ajutorul doamnei Sa­bina şi le-a îmbrâncit pe ţigănci, fapt pentru care ţi­găn­ci­le au ameninţat-o că o omoară. Ajunsă acasă, s-a trezit pe fa­ţă cu pete negre tuciurii, pe obraz şi pe gât. I-a telefonat doam­nei Sabina şi i-a spus ce a păţit. Doamna Sabina a che­mat-o să se roage la sfintele moaşte. În scurt timp a dis­părut negreala, dar au rămas semnele, pielea era slab ro­şi­atică. În luna aprilie 2010, fratele meu Petrică a fost di­ag­nos­ticat cu tumoră la plămânul drept, de circa 12 cm, la Spitalul Nasta. Doctorii nu au riscat o operaţie. Am ajuns la Spitalul Oncologic Fundeni unde, în urma tratamentelor citostatice făcute, tumora a scăzut la cinci-şase centimetri.
În această situaţie, doctorul Horvath a zis: „Ce facem?” La care fratele a zis: „Merg pe mâna dumneavoastră, cu încredere în Bunul Dumnezeu”. Operaţia a durat vreo şase ore, şi i s‑a extirpat tumora şi lobul superior al plămânului drept. Au urmat trei luni de zile de citostatice şi tomografii, din care s-a constatat o reuşită...

(Vasile Clănţău)

Viața Sfântului Luca al Crimeei

sâmbătă, 12 noiembrie 2011

O nouă lansare de carte la librăria Sophia



O nouă lansare de carte: "Dumnezeiasca Euharistie, centrul vieţii liturgice şi duhovniceşti a creştinului", de Stelian Gomboş.

Invitaţi
:
părintele Şerban Tica - preot paroh la biserica "Cărămidarii de Sus" - Grozăveşti
părintele Mihai Andrei Aldea - preot paroh la biserica "Cuv. Daniil Sihastrul" - Berceni
Stelian Gomboş - consilier superior la Ministerul Culturii şi Cultelor.

Joi, 17 noiembrie 2011, ora 18.00

librăria Sophia, str. Bibescu Vodă nr. 19

miercuri, 9 noiembrie 2011

La editura Areopag a apărut volumul Sfântul Nectarie - "Vindecări minunate"; o găsiţi la librăria Sophia

O minune a Sfântului Cosma care ar trebui să ne pună pe gânduri



Va semnalez o minune cutremuratoare petrecuta acum nu multi ani in Grecia. Unei romance evlavioase de acolo i se arata in vis de trei ori Sf. Cosma Protosul Sfântului Munte Athos, cel ce in timpul imparatului bizantin Mihail VII si al Patriarhului Constantinopolului Ioan Vekkos (ambii unionisti), pentru ca nu era de acord cu unirea pe care o pusesera ei la cale cu Romano-Catolicismul in urma Sinodului de la Lyon din 1274 (despre acea perioada, martiriul Sfantului Cosma Protosul Sf. Munte si al altor Parintii athoniti (vezi:www.razboiintrucuvant.ro) si ii cere sa-i faca icoana si sa-i duca o parte din moaste in Romania pentru a-i face cunoscuta si viata si invatatura ortodoxa intrucat, spune el, in Romania trebuie sa ne opunem unirii cu romano-catolicismul. Minunea este consemnata in cartea „Minuni contemporane” care va fi lansata, cu ajutorul lui Dumnezeu, miercurea aceasta (astazi, 09 nov 2011), ora 18, la Libraria Sophia.

Mi se pare cuntemurator faptul ca sfintii au ajuns sa ceara romanilor de peste granite sa se intoarca in Romania si sa se lupte cu mentalitatea uniata, filo-catolica, existenta la noi si sa faca cunoscuta lupta martirica dusa de Sf. Parinti contra acestui duh filo-catolic!

Minunea aratarii inteleg ca a avut loc in preajma Adunarii Generale a Conferintei Bisericilor Europene de la Lyon din 2009, tot Lyonul unde se apostaziase in 1274 si din cauza caruia moare sfantul! Sa nu uitam ca, in 1993, BOR a semnat Acordul eretic de la Balamand prin care catolicismul este recunoscut ca Biserica sora, cu taine, preotie si har lucratoare, acord ne condamnat inca oficial de BOR. Sa ne luptam, deci, din interiorul Bisericii, asa cum a facut Sf. Cosma si asa cum ne cere (am citit intr-o sursa ca a refuzat comuniunea cu Patriarhul care se unise cu Papa, Ioan Vekkos, iar asta a dus la martirizarea sa!)! Faptul ca sfantul s-a aratat inseamna ca exista o problema, dar ca ea, cu ajutorul lui Dumnezeu si prin lupta credinciosilor si clericilor bine-credinciosi, poate fi vindecata, evitata!
Sfantul nu spune sa parasim Biserica, ci sa ne luptam! Sa fim si noi parte a minunii sale si a iconomiei divine randuite prin el! Tot in aceasta minune Sfantul spune ca nu va veni chiar acum sfarsitul (desigur, aceasta este la latitudinea iconomiei nestiute a lui Dumnezeu, iar acest chiar „acum” se refera, evident, la anii imediat urmatori!) si prevesteste si situatia in care a ajuns Grecia chiar in aceste zile (nu vor mai exista bani pentru salarii)!
Atentie, femeia nu stia nici de existenta sfantului, nici viata lui, si ignora la inceput aratarile in vis. De abia dupa a treia aratare, in care Sfantul ii povesteste si viata si ii da toate aceste detalii, ea merge la duhovnic, iar acesta la duhovnicul sau din Sf. Munte si toti confirma datele si minunea, ajutandu-o sa faca cele poruncite ei de Sfant. A carui porunca o ducem si noi, cu nevrednicie, spre indeplinire si va rugam si pe voi sa dati mai departe mailul si minunea sfantului si sa o publicati pe site-urile dumnevoastra sau sa le postati la commenturi pentru ca lumea sa cunoasca Adevarul.
Moastele frumos mirositare ale Sfantului Cosma Protosul se gasesc la intrarea in biserica Protaton (vis-a-vis de sediul Sfintei Chinotite, cea care a scris si protestele din 1993 [http://ortodox0.tripod.com] si din 1999 [http://ortodox0.tripod.com la adresa Acordului de la Balamand si a declaratiilor SS Bartholomeu: www.razboiintrucuvant.ro) din capitala Sf. Munte, Kareia, gasite in 1981. Acolo arde in permanenta o candela. Vedeti mai jos:
MM.


Sfântul Cosma, Protosul Athosului

D. V.: - Spuneţi câteva cuvinte despre Sfântul Cosma Protosul...
Mihai M.: ‑ Sfântul Cosma a venit ca o mân­gâ­ie­re pentru noi, ca creştini. Dar a venit într‑un moment is­toric. Acum doi ani, când a fost la Lyon întâlnirea or­to­docşilor cu catolicii, a fost întrunirea de la Lyon şi, îna­inte de a se face întrunirea asta, sfântul i‑a apărut în vis Lilianei.
Maria-Liliana M.: ‑ Primul vis n‑a fost cine ştie ce. A apărut în vis şi cerea să‑i facă o icoană. Aşa, mai dur, a apărut. Ne‑a spus atunci ceva, că ne aşteaptă cli­pe grele şi că trebuie să‑i fac o icoană. Spunea „Eu sunt Sfântul Cos­ma Protosul” - asta în primul vis. Şi am zis: „Doam­ne, ce sfânt e acesta?” Chiar m‑am trezit şi mi‑am făcut cru­ce, am crezut că visul e de la cel rău. Şi n‑a durat mult, chiar în aceeaşi săptămână, dacă nu mă înşel, şi sfântul mi-a apărut ia­răşi în vis. Noi ne‑am spovedit, atunci, mi se pare. Şi am fost şi pe la Mănăstirea Sfântului Nicodim, dacă nu mă înşel, în pe­ri­oa­da aia.
Mihai M.: ‑ Da, am fost la Sfântul Nico­dim. Este o mă­năstire de călugări care aparţine de Sfântul Munte, la Igumeniţa. Sunt peste douăzeci de călugări acolo.
Maria-Liliana M.: ‑ Da...
Mihai M.: ‑ În vis, Sfântul Cosma i‑a spus: „Să îmi faci icoana!” Noi nici la al doilea vis nu am luat în seamă cuvintele sfântului. Că mi‑a spus dimineaţa visul. Şi sfântul i s‑a arătat în vis a treia oară. A visat că mergeam către o mă­năs­tire cu o maşină, în care eram eu şi cu fiică‑mea şi cu Liliana. Vin două maici îmbrăcate în alb, deschid portiera la maşină: „Voi staţi aici!”, îmi spun mie şi fiică‑mii, „iar tu, Maria, mergi cu noi!” O duc către o poartă mare, fantastic de ma­re, cu ostaşi în stil roman, cum era în perioada Dom­nului, când a trăit pe pământ, nişte ostaşi în stil ro­man, puternici, se deschide o poartă mare şi, când intră cu ea, fe­­meile astea două o iau... te‑au lăsat acolo, te‑a luat altcineva?
Maria-Liliana M.: ‑ Nu. Eram îmbrăcată într‑o că­ma­şă albă. Şi am mers acolo, în mănăstire. Dar erau os­taşii ăştia. Şi erau nişte cântece îngereşti, nu poţi să ex­plici ce‑am auzit eu acolo. Am intrat în mănăstire, şi părinţii ăia din părţi erau îmbrăcaţi în veşminte...
Mihai M.: ‑ Şi‑n mijloc era o ceată de mucenici, îm­bră­caţi în negru...
Maria-Liliana M.: ‑ Şi aveau crucea la gât. Şi a venit Sfântul Cosma şi mi‑a spus: „Maria, să faci as­cul­tare: să faci icoana mea şi să mă duci în România! Să mă faci cunoscut!” Că a zis că o să fie nişte clipe, să se u­nească ceva, nu ştiu, n‑am înţeles eu bine cum e cu unirea asta cu catolicii. Şi nu‑i bună! Nu‑i bună! Şi mi‑a spus sfântul cum a fost chinuit de catolici, cum şi‑a dat sufletul pen­tru Ortodoxie, cum l‑au omorât!
D. V.: - V‑a povestit viaţa lui?
Maria-Liliana M.: ‑ Da, aşa, un pic...
Mihai M.: ‑ „Că şi eu am luptat pentru Ortodoxie, şi m‑au spânzurat pentru Ortodoxie! Să mă duci în ţara ta!”, i-a spus.
Maria-Liliana M.: ‑ Şi eu i‑am spus: „Eu sunt străină aici! De ce nu mergeţi la altă femeie, la o grecoaică? Eu sunt străină!” Şi a zis: „Nu, Maria, nu eşti străină! Toţi suntem fraţi în Hristos. Nu eşti străină! Să faci as­cul­tare, cum îţi spun eu!” Şi am zis: „Nici nu vă cu­nosc... Unde să mă duc eu?” Şi a zis: „Du‑te, că am să‑ţi scot oamenii potriviţi, şi pentru sfintele moaşte, şi pentru icoană, şi pentru slujbă, şi pentru tot! Pentru tot ce‑o să fie, am să‑ţi scot eu oamenii potriviţi în cale!” Şi aşa a fost. Ne‑a scos oamenii potriviţi în cale. A doua zi, gata, a început. A venit un părinte în ca­să la noi, care a dormit la noi. I‑am spus visele, am spus: „Părinte, o să spuneţi că sunt nebună, dar eu de câ­teva zile tot visez un sfânt, nu ştiu ce‑i cu asta!” Şi a zis: „Ce sfânt? Cum?” Şi i‑am povestit eu că a zis că e Sfân­tul Cosma Protosul. Părintele mi-a spus că el n‑a auzit ni­cio­dată de sfântul ăsta.
Mihai M.: ‑ Am întrebat şi alţi duhovnici, alţi părinţi, am vorbit, şi au zis: „Nu cred că poate fi de la cel rău, din moment ce s‑a înfăţişat... nu poate fi de la diavol visul”.
Maria-Liliana M.: ‑ L‑am pus pe gânduri un pic, a ră­­mas el în suspans, aşa, cam curios, părintele acela. Dar a mers la duhov­nicul lui în Muntele Athos, a discutat cu dân­sul – el avea o bisericuţă de pictat, ceva, un paraclis mi­cuţ.
D. V.: - Părintele?
Maria-Liliana M.: ‑ Da, părintele, e pictor. Şi zice: „Doam­na Maria, am fost la duhovnicul meu şi a spus să las tot şi să ascult ce mi‑a spus doamna aceea, că există sfântul ăsta, şi hai să căutăm!” Şi a început şi el cu lucrarea lui de acolo, şi noi pe partea astalaltă.
Mihai M.: ‑ A găsit lemnul pentru icoană imediat, cum ne trebuia. Că ne‑a întrebat: „Cât de mare vreţi s‑o facem?” I-am zis: „Dacă o facem, să facem o icoană de un metru”. Şi a găsit un lemn, exact de 95 de centimetri, pe interior scobit, cum este. A găsit şi s‑a apucat de lucru.
Maria-Liliana M.: ‑ După aia, m‑a întrebat cum arată. I‑am spus eu, i‑am explicat cum l‑am văzut, în vis, cum aşa, şi a făcut icoana asta. Dar sfântul a spus să fim aproape de Domnul, că o să avem încercări foar­te grele. Cred că începând cu criza asta, cum a fost, şi în­colo...
Mihai M.: ‑ A fost înainte de criză, nu apăruse criza atunci.
Maria-Liliana M.: ‑ A zis sfântul că o să avem încercări şi să fim aproape de Domnul. Dar a zis că n‑o să fie acum sfârşitul lu­mii; că eu îl întrebam, în vis, dacă o să fie sfârşitul lu­mii. Şi a spus că n‑o să fie acum, dar o să fie chinuri foarte mari. O să ajungem cum spunea şi Sfântul Paisie, că spu­nea că o să ajungem la cipuri, că o să ajungem să se strân­gă banii... A zis că o să se strângă ba­nii, că o să muncim şi n‑o să fim plătiţi.
D. V.: - V‑a zis că o să se renunţe la bani? Sau în ce sens v-a zis că o să se strângă banii?
Maria-Liliana M.: ‑ Adică, n‑o să mai fim plătiţi. Nu ştiu la ce s‑a referit.
D. V.: - Ştiţi ce poate însemna că se strâng banii? Mai-marii lumii vor acuma să se renunţe la bani, să nu mai fie bani, ci doar „bani” electronici. Să nu mai plăteşti cu bani, cum plăteşti la piaţă, ci să plăteşti tot cu cipul, cu cardul cu cip.
Maria-Liliana M.: ‑ Da, a zis că „n‑o să vă mai plă­teas­că cu bani”. Ce pot să înţeleg eu din asta? Şi cu un card, cu ceva, o să se întâmple ceva.

D. V.: ‑ Cu un card?
Maria-Liliana M.: ‑ Da. Şi a mai spus să facem cunoscut faptul că nu trebuie să ne unim cu catolicii.
Mihai M.: ‑ Da, de unirea cu catolicii, de asta a ţinut cont şi atunci, dimineaţa, ...
Maria-Liliana M.: ‑ Mai spunea sfântul ceva de Vekkos, ţi‑am spus eu ţie atunci.
D. V.: ‑ Patriarhul Ioan Vekkos e patriarhul care a vrut unirea cu catolicii în secolul al XIII‑lea. Da­torită lui au venit catolicii în Muntele Athos şi l‑au omorât pe Sfântul Cosma.
Maria-Liliana M.:
‑ Da, şi Sfântul Cosma a fost împotriva patriarhului Vekkos.
D. V.: - Despre patriarhul Vekkos vă aduceţi aminte ce v‑a zis sfântul?
Maria-Liliana M.: ‑ I‑am spus eu atunci lui Mihai.

Mihai M.: ‑ Am aflat şi eu, pe urmă, cum a fost cu patriarhul Vekkos. Asta este cel mai important din ce i‑a zis Sfântul Cosma: „Să mă duci şi să mă faci cunoscut, ca să opuneţi rezis­tenţă în România!” Să îl fa­cem cunoscut în România, ca să opunem rezistenţă în lup­ta cu catolicii. Nu trebuie să admitem în credinţă lu­­crurile care vin din altă parte, de la catolici... Tre­bu­ie rezistenţă... Ştie Dumnezeu că nu putem decât până a­colo, dar să avem rezistenţă. Şi să nu admitem cu­vin­te­le greşite, indiferent de la cine vin, de la ce scaune. „Nu, domnule, eu spun adevărul chiar dacă îmi iei rasa de pe mi­ne... O spun, şi ţi‑o spun în plen, ca să ştii că şi tu tre­buie să fii ruşinat, aşa cum şi tu ruşinezi cu cu­vin­te­le tale, care nu‑s din canoanele Sfinţilor Părinţi. Şi eu nu te ling cu nimic, dimpotrivă”. Câte a păţit şi Sfântul Nec­tarie, care ne‑a ajutat atât de mult. S‑a mâhnit, a ştiut că e pe nedrept dus din Cairo, din Alexandria, şi i‑a întrebat pe toţi: „De ce sunt prigonit?”, dar toţi au ple­cat capul. Deşi lumea îl iubea... Dar Domnul a fă­cut din el un sfânt care ne dă posibilitatea să Îl slăvim pe Dumnezeu. Ca o dovadă că nici noi nu îi uităm pe stră­moşii noştri care au fost martiri, pentru adevărul pe care astăzi îl avem pe limba noastră...
D. V.: - Ce altceva a mai spus Sfântul Cosma Protosul?
Mihai M.: ‑ El i‑a spus că trebuie să opunem re­zis­ten­ţă în România. Fiindcă atunci catolicii pentru cre­din­ţă l‑au omorât! Da, l‑au omorât. Dar să ne ducem, să opunem rezistenţă de acolo, că „au să vină vremuri grele. N‑o să vă plătească, o să fie vai şi amar de voi...”
Maria-Liliana M.: ‑ Pe noi, creştinii, au să ne lupte foar­te mult!
Mihai M.: ‑ Da, pe creştini. Şi trebuie să opunem re­zis­tenţă.
D. V.: - Dar v‑a spus şi că o să fie unire cu ca­to­li­cii, sau v‑a spus doar să vă opuneţi?
Mihai M.: ‑ N‑a spus că o să fie, ci a spus să ne o­pu­nem. Atât a spus. A spus să ne opunem, să opunem re­zis­tenţă în România.
Maria-Liliana M.: ‑ În al patrulea vis, când mi s‑a în­fă­ţişat, a spus că a fost mulţumit de ce i-am făcut acolo, de ce i‑am dus, cum am făcut...
Mihai M.: ‑ Că noi am făcut icoana, pe urmă am fă­cut iconostasul. Ne‑a trimis şi am găsit sfinte moaşte, şi la Sfântul Munte, şi la mănăstire, aici; în două locuri am găsit. Am făcut multe iconiţe şi am dat aşa... Îl facem şi noi cunoscut. Părintele a pus materiale cu sfântul pe site-ul parohiei Hreaţca, acolo, ca să fie cunoscut şi pe in­ter­net. Dar trebuie să opunem şi practic rezistenţă. Şi a­cu­ma a apărut iar, după atâta timp, i-a apărut în vis şi i‑a spus...
Maria-Liliana M.: ‑ Da, cu părintele de acolo, să găsesc un copilaş să‑l botez în România, cu numele lui, să‑i dau numele lui.
Mihai M.: ‑ Şi ţi‑a spus...
Maria-Liliana M.: ‑ Da, că‑i mulţumit de ce‑am făcut a­colo. Adică, tot ce mi‑a spus el, eu am făcut. M‑a ajutat Dum­nezeu.
Mihai M.: ‑ Aşa, deci e mulţumit de ce‑am făcut a­co­lo, lângă Fălticeni, cu moaş­tele, cu ce‑am mai putut şi noi să facem, aşa, dar să mai botezăm un copil, să împlinim adică lucrarea noas­tră – e mulţumit de ce‑am făcut acolo, dar să îm­pli­nim lucrarea noastră.
Maria-Liliana M.: ‑ Acum, din muntele Athos tre­bu­ie să mai luăm paraclisul lui sau un acatist, ca să‑l aibă părintele acolo, să‑l facă. L‑a pus în biserică la loc de cinste: lângă icoana Sfântului Nicolae a pus-o pe cea cu Sfântul Cosma.
Mihai M.: ‑ Şi‑l pomeneşte ca ocrotitor, acolo, al bi­se­ricii... Cum e Sfântul Nicolae, hramul bisericii.
Maria-Liliana M.: ‑ Noi avem slujba tradusă, pe care a fă­cut‑o părintele Atanasie. Slujba toată...
Mihai M.: ‑ Sfântul cere să fie cunoscut.
Maria-Liliana M.: ‑ Acuma nu ştiu dacă noi, cu trea­ba asta, n‑o să facem rău la persoanele astea care vor să se unească cu catolicii...
Mihai M.: ‑ Nu ne interesează asta. Noi facem ceea ce ne spune sfântul şi nu ne interesează cu ce logică se vrea unirea sau cine vrea... eu înţeleg, ca om, că tre­buie să‑l ajutăm pe fratele nostru, să dăm un ajutor, să cedăm în faţa lui, dar până acolo unde ajunge să lo­veas­că în dogmă, în ceea ce au lăsat cele şapte sinoade şi nimic altceva! Înţeleg! În aşezare, în mişcare, sun­tem largi la inimă să‑l îmbrăţişăm pe fratele nostru, dar a­colo unde cele şapte sinoade ne‑au lăsat, prin Duhul Sfânt, canoanele după care trebuie să ne conducem, nu poa­te interveni nici cel mai mare om de pe pământ. Aşa că nu noi trebuie să facem mutarea asta. Îi îm­bră­ţi­şăm, le cerem să vină lângă noi, luptăm pentru adevăr, dar cei cărora nu le place adevărul trebuie să cedeze. Dacă eu sunt în ne­a­devăr, sigur că o să cedez, acolo unde am greşelile me­le, dacă le văd. Dar, atâta timp cât sunt cu cele şapte Sinoade Ecumenice, cred că, cât de cât, mă străduiesc să fiu cât mai aproape de Domnul, cu ceea ce am învăţat, cu ceea ce ştiu...
D. V.: - Trebuie ca oamenii să caute cu jert­fel­ni­cie adevărul...
Maria-Liliana M.: - Eu cred că şi cato­licii, şi toţi, dacă ar cere adevărul de la Dumnezeu, fiecăruia per­so­nal i se va descoperi. Cum şi astăzi vin mulţi catolici la Sfântul Munte şi se botează şi intră în mare şi‑i bo­tea­ză... Şi în Tinos vin turci care se botează zilnic. Vin a­colo turci...
D. V.: - În insula Tinos, la icoana Maicii Domnului, nu?
Mihai M.: ‑ Da. Acolo vin. Dumnezeu ne aşteaptă pe fie­care, personal. Să venim către Dom­nul şi de acolo, dacă Dumnezeu va orândui, va fi; dacă nu, avem o mie de ani când s‑au rupt... Dacă face pogorământ episcopul cutare: „Hai să ne unim cu ăştia”, nu poate fi bine. Intrăm în contradicţie cu cele şapte Sinoade, atunci. Nu putem să facem asta. Po­go­ră­mânt... acuma nu se poate vorbi de aşa ceva. Catolicii tre­bu­ie să cedeze, să vadă adevărul. Dacă ei recunosc că Sfânta noastră Împărtăşanie este adevăr, este taină, şi dacă ne recunosc taina noastră, de ce nu ne recunosc şi pe noi ca şi creştini? Ne recunoaşteţi taina şi pe noi, ca fiind creştini adevăraţi, nu ne recunoaşteţi? De ce‑mi recunoşti taina, atunci? Cum a fost, că ne recunosc Tai­nele? Şi pe noi, ca şi creştini, nu... Ce vreţi? Din mo­ment ce ne recunoaşteţi Taina, recunoaşteţi‑ne ca şi creş­tini, şi veniţi către noi, că asta este Biserica mamă, care vine de la Sfinţii Apostoli. Voi aţi plecat şi v‑aţi fă­râmiţat într‑atâtea grupări, în perioada de la 1050 în­coace. Oare noi trebuie să venim la voi? Într‑adevăr, sunteţi fraţii noştri, vă îmbrăţişăm, dar ru­ga­ţi‑vă la Dumnezeu să vedeţi adevărul, fraţilor! Şi veniţi şi voi la adevăr! Încet‑încet, eu văd că mulţi ca­to­lici vin la Ortodoxie, nu ortodocşii se duc la catolici. Mulţi musulmani vin la Ortodoxie şi se botează în Grecia, cum văd eu, şi nu ortodocşii se duc să se facă mu­sul­mani! Există o curgere către creştinism şi nu in­vers!

miercuri, 2 noiembrie 2011

Invitaţie eveniment "Aromânii. Poveşti de ieri şi de azi"- Proiect Avdhela, Biblioteca Culturii Aromâne, 6 nov. 2011, terasa " La Copac”



Proiect Avdhela, Biblioteca Culturii Aromâne vă invită duminică, 6 noiembrie 2011, la o zi aromânească la barul "La Copac", Pitar Moş nr. 23, începând cu orele 12.00.


Aromânii. Poveşti de ieri şi de azi

Fiecare obiect aromânesc îşi are povestea. Paftaua, năframa, brâul vorbesc despre cei care le purtau, despre neamul, bogăţia şi câte se petrecuseră în trecutul lor. Fiecare familie de aromâni îşi are istoria ei, care circulă de epoci de la o generaţie la alta, până azi. Cât timp istoriile vechi se estompează treptat şi devin aduceri aminte, altele noi le iau locul, în dorinţa de a vorbi despre un Aromân de Azi.



Duminica aceasta, 6 noiembrie, la barul La Copac se împletesc poveştile de demult ale aromânilor cu cele de azi în expoziţii de obiecte de colecţie, veşminte, fotografie şi pictură cu tematică aromânească. La ora 19.00 se va proiecta trailerul unui documentar în lucru care vorbeşte despre poveştile grupului de cântăreţi aromâni fârşeroţi din Cogealac. Cât timp te vei delecta cu mâncare tradiţională aromâneascâ, vei putea deschide file cu momente şi întâmplări de viaţă aromânească.


Vă aşteptăm cu drag, cu povestiri şi plăcinte calde!


Din program

Expoziţie de pictură- Mariana Bileca Constantinescu, Laura Armeanu

Expoziţie de fotografie- Iulian Ignat

Proiecţie trailer de prezentare documentar în lucru "Iho" – Proiect Avdhela şi ViraFilms (ora 19.00)

Expoziţie de obiecte şi straie aromâneşti vechi- Proiect Avdhela, Tiberiu Răsădeanu

Basme, poveşti, povestiri- Proiect Avdhela

Mâncăruri tradiţionale aromâneşt- Elena Vlahbei

În concert: Vanghele Gogu


***



Armâńil'i. Isturii di vâr' chiro şi di azâ

Cathi lucru armânescu ş-ari pârmithlu a lui. Ciuprachea, lâhurea, bârnulu azburăscu di aţel'i cari li purta, di taifâ, aveari şi câti s-avea faptâ tu isturia a loru. Cathi fumeal'i di Armańi ş-ari isturia a l'ei, ţi urdina di eti di la unu bârnu la alantu, până azâ. Câtu chiro isturiili vecl'i s-aştergu pi-ayalea şi s-prifacu aduţeri aminti, alti noauâ li l'ea loclu, cu vreari s-azburascâ di Armânlu di Azâ.

Dumânica aestâ, 6rlu di Brumaru, la hanea La Copac s-ampâltescu pârmithili di vâr' chiro a Armâńiloru cu aţeali di azâ tu expoziţii di lucri, strańi, cadri şi picturâ cu harizmâ armâneascâ. La sihatea 19.00 va si-aspunâ unâ cumatâ video di la unu documentaru ţi azburaşti di isturiili a Armańiloru Fârşiroţ cântâtori di Cogealac. Cât chiro va ti hârseşţâ cu mâcări armâneştâ, va s-poţ s-dişcl'idz frândzâ cu sticuri di banâ armâneascâ.

V-aştiptămu cu pârmithuseri şi piti caldi!




--