De ce nu o să votez?

Ateul Remus Cernea a manipulat opinia publică, lăsând să se înțeleagă că a reușit să obțină scoaterea orei de religie (ca materie obligatorie) din școlile publice din România. Constat că există un consens extraordinar în rândul oligarhilor care ne conduc, atunci când vine vorba de decizii prin care sunt afectați creștinii ortodocși din România, motiv pentru care mulți ani de aici încolo eu nu o să mai votez. În mass-media se aude din nou strident melodia: „trebuie să votezi răul cel mai mic!” (compusă de „compozitorul” evreu austriac Karl R. Popper și difuzată în mentalul colectiv românesc de intelighenția ante și post-decembristă, care activează sub stindardul „societății deschise”) Așa se face că românul este condamnat să aibă ca reper permanent răul, deși știe că din punct de vedere spiritual răul nu are existență în sine. El este doar absența binelui. Ți se inoculează ideea că este imoral să nu votezi. Totuși, într-o democrație reală votul este un drept, nu o obligație. Nu este imoral, în schimb, -potrivit aceleiași logici- să ai ca reper al vieții cele 10 porunci evanghelice, dar să alegi persoane cunoscute public drept profund imorale: moștenitori ai vechii nomenclaturi, plagiatori, dame de companie sexualo-politică, afaceriști oneroși, militanți ai grupurilor minorităților sexuale ș.a.m.d. La aceasta se adaugă amănuntul deloc neglijabil că în România președinții ajung în funcție- stau sau cad- cu sprijinul securității. Se desfășoară o cacealma în care ne prefacem că. O nouă filosofie a lui als ob, „ca și cum...” Ca și cum instituția votului ar mai conta. Ca și cum în România instituțiile ar fi, într-adevăr, independente. Ca și cum ar exista o legătură reală între reprezentanți și reprezentați. Ca și cum, pentru români, votul ar fi un act rațional, nu unul emotivist. Ca și cum în România ar fi mai importante proiectele politice, nu oamenii care chipurile le susțin. Ca și cum în România ar fi murit arhetipul tătucului priceput la toate și veghetor deasupra tuturor. Ca și cum în România nu ar mai funcționa clișee cum ar fi cel despre eroul civilizator, „neamțul” care o să facă el ordine în sfera politicii și în habitusurile noastre balcanice. În fapt, România este la cheremul securiștilor și oligarhilor care ne conduc. Asistăm la diverse lupte în care, vorba lui Raskolnikov, o lighioană înghite o altă lighioană. Cât despre Remus Cernea, a câștigat o bătălie insignifiantă, nu războiul. Ierarhii BOR-ului, asociațiile creștine, profesorii de religie, cei ce activează în blogosfera ortodoxă vor avea un cuvânt de spus. Pentru a înțelege regulile jocului - în interiorul căruia din păcate ne aflăm- vă recomand din nou Rădăcinile naziste ale Bruxelles UE. Citiți și textul lui Marius Ianuș.