Sfantul Mina- grabnic-ajutator in problemele concrete ale vietii

As vrea sa dau marturie despre minunile pe care sfintii le fac permanent in viata noastra dar pe care uneori le uitam sau le luam drept lucruri firesti, care s-au intamplat pur si simplu. Unul dintre sfintii care e grabnic-ajutator in problemele concrete ale vietii este Sfantul Mina. Deoarece m-am rugat multi ani sfintilor pentru probleme sufletesti si duhovnicesti, si parca niciodata nu mai ieseam la lumina din hatisurile in care ma afundam, am ajuns la o oarecare imputinare a credintei si la o nesiguranta ca voi mai ajunge la acel liman de liniste si de multumire sufleteasca. De aceea, m-am bucurat sa descopar ca sfintii chiar ne ajuta in problemele concrete, si astfel, in timp, ne vor ajuta si in rezolvarea problemelor cu adevarat tainice si decisive ale vietii launtrice. Am inceput sa citesc acatistul Sfantului Mina timp de 40 de zile pentru clarificarea unor situatii legate de viata profesionala. In acelasi timp, mama mea a inceput sa se roage pentru ca fratele meu, care nu avea serviciu devreo 4-5 ani, sa-si gaseasca ceva si sa se angajeze. El cautase si depusese CV-uri peste CV-uri dar mai nimeni nu-l chema la interviu, mai ales ca nici nu terminase o facultate care sa-i ofere niste perspective. Deoarece si eu citeam acelasi acatist, ne rugam impreuna pentru aceasta neimplinire pe care o aveam in familie. Cam pe la jumatatea intervalului de rugaciune al mamei mele, iar la mine, spre sfarsitul celor 40 de zile, aflam cu bucurie vestea ca fratele meu a fost angajat pe un post care se potrivea afinitatilor lui, desi interviul de angajare decursese destul de prost. Am continuat rugaciunea catre Sfantul Mina si, nu dupa mult timp, am reusit sa-mi gasesc o chirie avantajoasa la jumatate din pretul obisnuit al unei chirii, intr-un apartament initial modest, dar care a fost renovat dupa ce m-am mutat eu. La intrare, m-a intampinat chiar icoana Sfantului Pantelimon, iar eu, cu ajutorul lui Dumnezeu, urmeaza sa devin medic. Deci se pare ca nimic n-a fost intamplator. Prinzand curaj in ajutorul grabnic al sfantului, si necajita fiind ca la familia la care lucra, in strainatate, nu se pune mult pret pe respectarea drepturilor salariale fata de romani, mama mea s-a adresat din nou sfantului ca sa-i ajute sa primeasca banii pe concediu si tredicesima, pe care nu ti le da nimeni cu draga inima, neexistand nici contract de munca. A primit o veste imbucuratoare si cu aceste lucruri, familia la care lucreaza, acceptand sa i le ofere, intr-un sfarsit. Acum as vrea sa amintesc de modul cum sfantul mi-a ajutat in trecut. Cu cativa ani in urma, intr-un microbuz mi-a fost furat portofelul in care aveam banii si actele. Am fost atat de necajita, in special pentru acte caci eu, ca studenta, oricum nu aveam in portofel o suma prea mare de bani. Am citit acatistul Sfantului Mina o singura data si l-am rugat sa-mi aduca portofelul la usa, fiindca eu singura, cum aveam sa-l gasesc, nestiind cine mi l-a luat? Am decis sa astept cateva zile dar simteam o speranta ca pana la urma se va rezolva cu bine. Dupa vreo 2-3 zile, intr-o duminica, cand ma intorc de la biserica, portarul caminului studentesc unde stateam, vine la usa mea si imi lasa portofelul, zicandu-mi ca cineva l-a gasit la tomberon. M-a cautat la adresa din legitimatie si mi l-a adus chiar la usa, cum am cerut. Mare mi-a fost mirarea, o data, ca mi-am recuperat actele si in al doilea rand, ca le-am primit dupa cum am precizat eu in rugaciune, totul fiind o dovada clara am dobandit acestea prin mijlocirea sfantului, nu doar din pura intamplare. Un alt lucru pe care l-as mai aminti, desi este o recuperare a unei pierderi mai neinsemnate, pentru mine este tot o minune caci ganditi-va cum este sa ramai in mijlocul iernii, cand afara ninge iar zapada e de cativa centimetri, descult! Situatia poate parea chiar hazlie, daca privesti in retrospectiva, dar la momentul respectiv, nu era deloc asa. Asa am patit eu, cand dupa un stagiu la un spital, am vazut la vestiar ca imi lipseste una din cizme. Studentii cand au stagii in spital sunt obligati sa se schimbe in halat si sa poarte papucii de spital in picioare, iar hainele, gentile si incaltamintea raman la vestiar, care nu intotdeauna se incuie. Deoarece nu stiam ce s-a intamplat cu cizma mea si cine mi-a luat-o, si ramanand in papuci, am fost nevoita sa lipsesc la toate cursurile din ziua respectiva caci nu puteam merge la facultate in papuci. Am ajuns acasa cu un taxi si am citit necajita acatistul Sfantului Mina. In aceeasi zi, am aflat ca si alte colege de-ale mele pierdusera sau li se furasera haine sau incaltaminte. Dar, a doua zi, ducandu-ma la spital, nu mica mi-a fost uimirea cand cizma mea a reaparut la vestiar, desi nu prea mai trageam nadejde ca aceasta va fi recuperata, fiindca cine isi bate capul pentru o cizma? Ei bine, desi lucrul respectiv nu pare o mare pierdere pentru care sa te necajesti si sa ceri ajutorul, totusi, prin utilitatea lui si prin faptul ca cerem ajutorul sfintilor, ei isi dovedesc intelegerea pe care o au fata de nevoile noastre cele mai diverse, de la cele duhovnicesti si sufletesti, la cele materiale. De aceea, nu trebuie sa deznadajduim niciodata! Multumesc, Sfinte Mina! (M.M., Iasi)