joi, 25 mai 2017

"Maturii străzii. 15 biografii fără domiciliu"

Text preluat de pe anacronic.ro: Publicăm astăzi unul dintre interviurile cu “maturii străzii” din cartea lui Ciprian Voicilă, apărută in 2016 la Editura Martor pe care, începând de mâine, o găsiți și pe Magazinul Anacronic. O găsiți, de asemenea, la Muzeul Țăranului Român și la standul acestuia de la Bookfest. "Când spui homles parcă te-ai referi la un om care a regresat. Care a decăzut din condiția umană. Când treci grăbit pe lângă el – și îl vezi din ce în ce mai des, fiindcă oamenii străzii s-au înmulțit parcă și au devenit nelipsiți din peisajul urban al capitalei – fie îl ignori cu totul, fie îți calci pe inimă și îi întinzi o monedă sau o bancnotă (aceea cu cea mai mică valoare, pe care o găsești după ce ți-ai scotocit sârguincios buzunarul). Oricum, treci pe lângă el cu sentimentul că tu știi de ce a ajuns să trăiască pe stradă – la limita fragilă dintre umanitate și animalitate. Se găsește în această stare jalnică pentru că… o merită. Vina îi aparține întru totul. În orice caz, simpla prezență a oamenilor străzii ne deranjează. Fiindcă avem senzația că ei murdăresc tot ce ating: băncile din parc, scaunele din metrou, locurile în care poposesc în așteptarea unui suflet milostiv. Dacă vom sonda puțin în conștiința noastră, vom descoperi că ceea ce ne deranjează în prezența unui homles este adevărul dur, realitatea crudă pe care acesta o întruchipează și care ne face să ne trezim pentru câteva secunde din iluzia propriei minți. Conștientizăm dintr-odată că într-o societate ca a noastră – a riscului, a concurenței – nenorocirea care i s-a întîmplat lui se poate abate oricând și asupra noastră, distrugându-ne confortul, echilibrul interior, reperele în care am crezut. Cartea de față încearcă să descrie această realitate nemiloasă a străzii în care homlesul, ființa condamnată să trăiască (și de cele mai multe ori, să moară) acolo, este cel mai calificat să ne inițieze". (fragment din Introducerea cărții – “Viața pe stradă – vederi interioare. O introducere” Citiți continuarea pe anacronic.ro.

miercuri, 24 mai 2017

Două cărți esențiale pentru înțelegerea comunismului și a corectitudinii politice. Le puteți precomanda

Două cărți pe care le aștept cu sufletul la gură: "Wall Street și revoluția bolșevică" (Antony C. Sutton) și "Siluirea maeștrilor. Despre cum este sabotată arta de corectitudinea politică" (Roger Kimball). Le puteți precomanda pe magazin.anacronic.ro. Tot aici poate fi precomandat si volumul Maturii străzii. 15 biografii fără domiciliu.

marți, 2 mai 2017

Nea Gheorghe

n Săptămâna Mare, prietenul Serban Beloiu mi-a făcut o intempestivă bucurie duhovnicească: prin mijlocirea sa l-am cunoscut pe nea Gheorghe. Dar cine este nea Gheorghe? ați putea să mă întrebați. Depinde. Depinde din ce lume (pro)vii și în ce fel îl privești. La prima vedere, este doar un om amărât, lovit de soartă, condamnat de vreo 6 ani să viețuiască fără un acoperiș deasupra capului. Lipsit de un adăpost care să-l ferească de stihii și de răutatea cuibărită în sufletele oamenilor. Răutate care, în vremurile din urmă, amenință tot mai des să dea pe dinafară. După câteva fraze schimbate cu nea Gheorghe îți dai seama că ai în fața ta un trăitor al adevărurilor de credință pe care majoritatea dintre noi le știm mai degrabă din cărți. Când într-o zi nefastă, nea Gheorghe nu și-a mai găsit căsuța improvizată, nici puținele bunuri cu care îl miluiseră oamenii mari la suflet- în marea lor majoritate cărți creștine și icoane- nu și-a lăsat sufletul să alunece în deznădejde. "Așa a fost voia Domnului!" și-a spus în sinea sa și ne mărturisește și nouă nea Gheorghe. E limpede că nea Gheorghe are puterea lăuntrică să primească tot ce i se întâmplă ca din mâna lui Dumnezeu. Tot timpul și-l petrece cu Dumnezeu. De aceea nu simte singurătatea, nici frica. L-am întrebat- printre multe altele- de unde izvorăsc patimile. Și-a îndreptat degetul arătător spre cap și mi-a răspuns: totul pleacă de-aici! Să o recunoaștem: nu e de colea să trăiești într-un soi de coteț, noaptea viața să îți stea la cheremul drogaților care mișună prin parcul respectiv, iar ziua să suporți consecințele legii care îți interzice să locuiești, să îți încropești un adăpost în spațiul public. Dar unde în altă parte să îți duci zilele? Nea Gheorghe le îndură pe toate cu multă răbdare și nădejde doar în Dumnezeu. Recunoaște că a fost un păcătos - cel mai mare, dacă ar fi să-l credem. Acum 6 ani s-a întors la Hristos și în Biserica sa. Aici nea Gheorghe se bucură de Sfintele Taine - se spovedește regulat și se cuminecă. În trecut, i s-a propus un târg: să scape de condiția nenorocită de om al străzii, să locuiască într-un apartament decent, lepădându-și, în schimb, credința ortodoxă. Nea Gheorghe a refuzat târgul. Sunt creștini - mireni sau chiar monahi - care îl cercetează des pe nea Gheorghe. De la el ai multe de-nvățat: cum poți avea totul când, aparent, nu mai ai nimic? Cum să vezi în toate evenimentele care îți compun viața negrăita purtare de grijă a lui Dumnezeu? Cum să ajungi la starea duhovnicească în care să Îi aduci mulțumire pentru toate, și bune și rele? Cum să atingi adevărata smerenie, smerenia Domnului Nostru Iisus Hristos? Cum poți răbda ca o stâncă în nesfârșitele necazuri? Ca un alt Iov? Răspunsurile sale sunt valabile fiiindcă spre deosebire de noi, cei pământești. care de cele mai multe ori ne bazăm pe noi înșine, inima sa, greu încercată, stă sprijinită doar pe cer. (Ciprian Voicilă)