Astăzi, 22 iulie, îl prăznuim pe Părintele Ilie Lăcătușu

Viața, minunile și acatistul Părintelui Ilie Lăcătușu (de descărcat)Grabnic ajutător în suferințe de tot felul. Trei mărturii. O mărturie interesantă. Alte mărturii. Ajutor primit prin Sfântul Ilie Lăcătușu. Grabnic ajutător în suferințe.

Marturie despre Parintele Ilie Lacatusu

Am promis demult parintelui Ilie ca voi marturisi toate binefacerile sale pentru mine si familia mea, pentru ca si alte persoane sa poata spera si beneficia de ajutorul sau. Prima mea intalnire cu parintele Ilie a fost in urma cu multi ani (cred ca peste 10 ani). Atunci eram studenta in Bucuresti si o colega m-a invitat sa asist la o prezentare de documentar (la un centru cultural studentesc) privind descoperirea moastelor unui nou sfant! Parintele Ilie Lacatusu. Am urmarit cu interes, bucurie si speranta documentarul. Imi amintesc ca TVR lua interviuri la iesirea din sala. Intre timp am lucrat in strainatate si, in timpul unei vizite in tara,in urma cu catva ani, am intrebat o prietena daca are stiri despre canonizarea Parintelui Ilie Lacatusu, discutia a inceput vorbind de pelerinajul prietenei mele la Parintele Arsenie Boca. Nu stia nimic de Parintele Ilie. Am plecat din tara si la aeroport am cautat sa cumpar niste reviste. In chioscul de la aeroport, prima carte pe care am vazut-o cand am intrat a fost cartea „Viata, Minunile si Acatistul Parintelui Ilie Lacatusu”! M-am bucutat foarte tare, am cumparat cartea (singura pe care o aveau) si am citit-o pe avion. Am inteles ca este un semn. Sfantul Ilie a auzit ca intreb de el si mi-a dat de veste! Am inceput sa citesc acatistul cand aveam cate o nevoie sau problema. Primul ajutor a fost cu slujba mea din strainatate, de care nu mai eram sigura. S-a rezolvat in timp si acum am un post sigur. M-au ajutat, de asemenea, cu rugaciuni si pelerinaje la cavoul Parintelui Ilie, mama mea si preotul Ioan, un preot duhovnic la care mergea mama mea pentru ajutor. Mama mea a vizitat si a citit si acatistul Sfantului Nectarie de la Manastirea Radu Voda. Ulterior, am cerut ajutor Parintelui Ilie pentru casatorie si copii (traiam in cuplu de multi ani, necasatoriti). Am citit acatistul Parintelui Ilie si s-a rezolvat in timp: ne-am casatorit anul trecut, iar in prezent sunt insarcinata. Multumesc Parintelui Ilie Lacatusu pentru tot ajutorul dat! Am avut si probleme de sanatate (2 interventii chirurgicale) si m-am rugat Parintelui Ilie. S-au petrecut cu bine, chiar daca au fost si alte incercari, ma rog si Parintele Ilie imi ajuta! Mi-a raspuns la toate cererile mele si ii multumesc. Am incurajat prietenele mele, care au avut si ele incercari si chiar boli grave, sa se roage pentru sanatate sau pentru rezolvarea problemelor lor, caci Parintele Ilie nu te lasa singur ! Si este grabnic ajutator ! Ma rog in continuare cand sunt probleme sau incercari. Multumesc Bunului Dumnezeu pentru sansa de a descoperi pe Parintele Ilie si pentru ajutorul dat! Mentionez in rugamintile mele pe Preacurata Maica Domnului si pe toti sfintii, pe care i-am intalnit sau la care m-am rugat in timpul vietii, ca pe niste prieteni gata sa ne ajute: Sfantul Calinic de la Cernica, Sfantul Spiridon al Trimitundei, Sfantul Ciprian si Sfanta Iustina, Sfintii parinti Ioachim si Ana, Sfantul Ioan Botezatorul, Sfantul Gheorghe, Sfantul Ilie, Sfantul Nicolae, Parintele Arsenie Boca, Sfantul Nectarie, Sfantul Ioan Gura da aur, si toti cei de sus. Doamne, ajuta ! (Monica F.)

Astăzi, 22 iulie, îl prăznuim pe Părintele Ilie Lăcătușu

De citit și vizionat: Parinteleilielacatusu.blogspot.ro. Viața, minunile și acatistul Părintelui Ilie Lăcătușu. Mărturii: Ajutor primit prin Sfântul Ilie Lăcătușu. Grabnic ajutător în suferințe de tot felul. Trei mărturii. O mărturie interesantă. Părintele Ilie Lăcătușu ajută o persoană să-și găsească un loc de muncă. Alte mărturii.

Minunea Sfantului Parinte Ilie Lacatusu cu mine, studentul...

Buna seara, Numele meu este George-Cristian Datcu si in prezent sunt student la Universitatea Politehnica Bucuresti, la Facultatea de Electronica, Telecomunicatii si Tehnologia Informatiei. Minunea ce mi s-a intamplat are legatura cu una dintre sesiunile de examene din cadrul facultatii la care studiez. Inaintea de a povesti despre asta, as dori sa vorbesc putin despre momentul in care am aflat pentru prima data despre Sfantul Parinte Ilie Lacatusu. Mi-amintesc ca era 21 iulie 2013, in ajunul praznuirii Parintelui Ilie (22 iulie), praznuire despre care aveam sa aflu chiar in acea seara, cand am venit in vizita la prietena mea, care locuieste in apropierea Bucurestului, pentru cateva zile, data fiind perioada vacantei de vara. Inca din momentul sosirii mele acolo, parintii prietenei mele, care dimineata fusesera la Manastirea Pasarea, pentru a asista la slujba Sfintei Liturghii, inainte de a pleca catre casa au primit de la cei care slujeau acolo Acatistul Sfantului Ilie Lacatusu impreuna cu indemnul de a merge in vizita la capela din Cimitirul Giulesti, unde sunt pastrate sfintele sale moaste, mi-au oferit sa citesc carticica cu acatistul primit, care cuprindea si cateva amanunte referitoarea la viata parintelui. Chinurile si nevointele prin care am citit ca trecuse acest marturisitor al lui Hristos, desi sumar descrise in carticica, m-au emotionat asa de tare si m-au determinat sa citesc pentru prima oara acatistul chiar in acea seara. Inca din acel moment am simtit cum intre mine si parinte a luat nastere o prietenie sincera. Cu toate ca dupa citirea acatistului sau, m-am "luat" cu cele lumesti, fara sa imi dau seama, parintele ma chema la el. Astfel, ziua de 22 iulie, a debutat pentru mine si prietena mea sub semnul agitatiei si haosului cotidian. Drept urmare, dis de dimineata, am plecat in graba spre Bucuresti, prietena mea fiind programata la examenul auto teoretic la primele ore ale diminetii. Pe langa acest examen al ei, ziua fiind lunga, multe sarcini trebuiau duse la bun sfarsit. Cand am terminat toate treburile in oras si ziua parea ca pentu noi a luat sfarsit si ne pregateam sa ne intoarcem spre casa, o chemare launtrica atat de puternica mi-a facut sa imi indrept pasii in directia total opusa celei spre casa... Cuprins cu totul de aceasta chemare, am inceput chiar sa alerg inspre Giulesti, lucru care pe prietena mea a surprins-o, dar pe care l-a inteles, atunci cand i-am explicat ce simt. Astfel, am facut impreuna un drum de aproximativ 50 de minute, care noua ni s-a parut de doar cateva minute... Imediat ce am ajuns la locul cu pricina, inca de la intrarea in cimitir, am simtit o pace interioara cum rar ne este dat sa simtim. Ajungand la capela, lucru deloc de mirare, am observat ca va trebui sa ramanem la o coada ce insuma multime mare de credinciosi (lucru care ne-a bucurat de altfel, in loc sa ne intristeze). In timpul asteptarii, impletita cu rugaciune catre sfantul si cu binecuvantate discutii despre ajutorul oferit noua de catre sfinti, ni s-au alaturat si parintii prietenei mele. Venind si asteptatul moment, al inchinarii la moastele Sfantului Ilie Lacatusu, ma simteam atat de coplesit de sfintenia locului (e un lucru bine stiut ca omul sfinteste locul), incat in momentul in care m-am apropiat sa sarut sfintele moaste si crucea parintelui, am simtit ca parintele este mai viu decat noi si ca ne binecuvanteaza pe fiecare in parte, parca avand un suras de un cald atat de sincer. Acest sentiment pe care nu-l mai traisem inainte m-a determinat sa cred ca am castigat un prieten ce-mi va fi alaturi mereu de-atunci inainte, in incercarile si ispitele acestui veac. Am plecat de-acolo, cu promisiunea facuta mie insumi ca am sa revin cat de des pot. Bineinteles ca fagaduintele facute, indeosebi noua insine, au menirea de a nu fi tinute... Desi am continuat sa citesc acatistul parintelui, ceea ce m-a adus din nou la capela unde se afla sfintele moaste a fost deznadejdea ce ma cuprinsese inainte de sesiunea de examene din iarna. Cu inima stransa de frica examenelor ce-mi stateau inainte, cu trei zile inaintea primului examen, mi-am zis sa fac o ultima incercare, amintindu-mi de prietenul care cu atata caldura ma primise la sine in iulie si de nenumaratele momente cand i-am simtit interventia in viata mea. Pe o vreme geroasa, afara fiind in jur de -10°C, am asteptat in jur de 3 ore sa-mi vina randul alaturi de alte cateva zeci de persoane care sperau in ajutorul sfantului. Pe aproximativ toata durata asteptarii, am citit acatistul Parintelui Ilie si m-am rugat sa alunge de la mine duhurile deznadejdii si al trandaviei care ma incercau tot mai aprig si sa puna ordine in viata mea. In momentul in care m-am inchinat sfintelor sale moaste am simtit pe loc cum pacea lua locul deznadejdii si increderea locul neincrederii. Am plecat de acolo cu credinta ca "cineva" isi doreste ca eu sa reusesc (Dumnezeu nu ne vrea prosti!). Cu toate acestea, ziua primului examen se apropia cu pasi grabiti, iar eu am constatat in seara dinaintea incercarii cu pricina ca nu am acoperit nici jumatate din materia ceruta la examen! Cu credinta in ajutorul sfantului si al lui Dumnezeu, am pornit spre facultate. Pe toata durata drumului, nu stiu cum, dar mi-am gasit timpul sa revad unele probleme, posibile subiecte de examen. Ceea ce s-a intamplat mai departe, banuiesc ca intuiti... Am primit ca subiecte de examen exact problemele pe care le revazusem ultima data, in metrou, si a caror mod de rezolvare mi-l insusisem destul de bine, iar ca subiect de teorie exact ceea ce stapaneam mai bine! Examenul a fost trecut, iar nota obtinuta a fost una dintre cele mai bune din sala! Sa fie oare doar o coincidenta?! Eu nu cred... Astfel, tot cu ajutorul sfantului, caruia vreau sa-i multumesc pentru grabnicul ajutor ce nu a ezitat sa mi-l ofere sesiunea am trecut-o cu bine, la cele mai importante materii obtinand note nesperat de mari! Astfel, pentru mine Parintele Ilie ramane un mare sfant, care nu pregeta sa ne ofere ajutorul sau nici in cele mai marunte activitati materiale ale vietii cotidiene. Am avut si continui sa am multe intamplari minunate petrecute in urma rugaciunilor catre parinte, dar pe care le voi povesti cu urmatoarea ocazie. Asadar, un indemn sincer catre toti cinstitorii de sfinti: Rugati-va parintelui! Nu veti iesi rusinati de la el! Bunul Dumnezeu sa ne ajute sa-i cinsitim cum se cuvine pe toti cei care au fost si sunt bineplacuti Lui! Slava lui Dumnezeu pentru toate! Amin. (George-Cristian)

Adrian Petcu: Părintele Ilie Lăcătuşu sub persecuţia comunistă

Unul dintre slujitorii români persecutaţi în perioada comunistă a fost părintele Ilie Lăcătuşu. Acesta s-a născut la 6 decembrie 1909, în familia cântăreţului bisericesc Marin Lăcătuşu din localitatea Crăpăturile, judeţul Vâlcea. După şcoala primară, între 1922 şi 1930, tânărul Ilie Lăcătuşu a urmat Seminarul Teologic din Râmnicu Vâlcea, apoi între 1930 şi 1934, cursurile Facultăţii de Teologie din Bucureşti. Deşi era căsătorit încă din martie 1931, Ilie Lăcătuşu a primit darul preoţiei abia după obţinerea licenţei în teologie. Pentru o scurtă perioadă de timp este slujitor la Parohia Osica de jos, în judeţul Olt, pentru ca de la 1 noiembrie 1934 să devină paroh la Pluta, judeţul Mehedinţi. Situată între Filiaşi şi Strehaia, Parohia Pluta, cu filiala Buiceşti, avea 469 de familii, respectiv 1.805 suflete. Aici, prezbitera Ecaterina Lăcătuşu, învăţătoare la şcoala din localitate, a înfiinţat un frumos cor care dădea răspunsurile la slujbele săvârşite de părintele Ilie Lăcătuşu. Pentru ridicarea culturală a comunităţii, părintele a înfiinţat un „centru cultural“, dar şi o cantină şcolară pentru toţi elevii din localitate. Prin numeroasele iniţiative pastoral-misionare, părintele Lăcătuşu a devenit foarte iubit de credincioşi, în comunitate neexistând sectanţi. De aceea, în perioada guvernării legionare a fost cooptat în calitate de şef de cuib, a cărui activitate însă s-a rezumat la iniţiative gospodăreşti, după cum rememora într-o declaraţie din 1954: „Ni s-a spus pe un ton convingător că este cazul să dăm şi noi concurs acelui partid care nutreşte bine bisericii şi ţării şi că luptă pentru dreptatea celor mulţi şi ca atare şi noi pentru interesele generale obşteşti comunale… Am ţinut câteva adunări, am luat hotărâri pentru terminarea podeţelor mici începute şi deteriorate în comună, pentru curăţenia şoselei de zăpadă, pentru adunatul fierului vechi, a părului de porc, împărţindu-ne cu atribuţii pe sectoare de activitate“. Părintele a activat în mişcarea legionară până la rebeliunea din ianuarie 1941. Ulterior, între 1 noiembrie 1942 şi martie 1943, a făcut misiune pe frontul antibolşevic din Transnistria, slujind la Biserica „Sf. Arhanghel Mihail“ din Şerşeniţa, judeţul Râbniţa, în apropiere de Nistru, parohie cu 974 de familii, respectiv 4.000 de suflete. În perioada bolşevică, biserica parohială fusese transformată în club politic. Părintele Lăcătuşu a reamenajat-o şi a înzestrat-o cu icoane, veşminte şi obiecte de cult, astfel încât la 3 noiembrie 1942 a resfinţit-o. Ca slujitor a împărţit obiecte religioase credincioşilor, a iniţiat acţiuni de ajutorare cu lemne de foc pentru cei săraci, a înfiinţat o cantină destinată şcolarilor orfani, a predat religia în şcoli, totodată de la 1 ianuarie 1943 suplinind Parohia Grabova, din vecinătate. După instalarea regimului comunist, părintele Ilie Lăcătuşu a intrat în atenţia Securităţii, mai ales datorită stimei de care se bucura în localitate. În urma unor declaraţii calomniatoare date de doi membri PMR, prin care se arăta că părintele „ar duce activitate de dezbinare în localitate“, în 1949 se declanşează o urmărire împotriva sa. Însă ancheta Securităţii a dovedit contrariul. Nu la fel s-a întâmplat în anul 1952, când a fost arestat din cauza antecedentelor politice. (va urma) Articolul a apărut în Ziarul Lumina.

Dumnezeu sta ascuns in micile intamplari ale vietii

Doamne, ajuta! As vrea sa va relatez o “intamplare” care nu stiu daca este bine sau nu sa o incadrez ca minune a Sfantului Ilie Lacatusu (adica imi impun sa cred ca a fost o minune dar nu reusesc sa imi inabus scepticismul). Aveam de la soacra mea o carte despre sfintii inchisorilor comuniste « Marturisitorii. Minuni. Marturii. Repere » care nu era a ei ci o avea si dansa de la o alta persoana. Mi-o daduse de ceva timp (aproape un an cred). De Craciun m-a intrebat daca am citit cartea fiindca ar trebui sa i-o dea inapoi persoanei respective. Eu nu citisem nimic din ea si, ca sa nu i-o inapoiez fara sa o fi citit, mi-am zis sa citesc macar cateva capitole. Astfel am citit capitolul cu marturiile despre inchisorile comuniste si cel referitor la viata si minunile Sfantului Ilie Lacatusu (auzisem despre el de mai demult dar, nu stiu de ce, mi-e destul de greu sa accept ca oameni contemporani cu noi ar putea fi sfinti). Citind acel capitol mi-am zis ca ar trebui sa mergem si noi la dansul, poate ne foloseste si noua. Ma hotarasem cu sotul meu sa mergem pe data de 1 ianuarie. Am intrebat-o si pe sora mea si pe mama daca nu vor sa mearga si ele. Sora si mama nu auzisera niciodata de Sfantul Ilie Lacatusu si dupa ce a citit sora mea cate ceva despre sfant s-a hotarat sa mearga si impreuna cu noi mergea si mama. Cu o zi sau doua inainte insa m-a sunat sora mea, dimineata, sa imi spuna ca noaptea la mama se produsese un scurtcircuit undeva si ca nu mai mergea lumina si nici frigiderul (mama avea un tablou ma vechi, nu din acestea noi la care sare siguranta in caz de suprasarcina sau ceva de genul). Era foarte suparata ca nu avea bani nici macar sa repare frigiderul, sa cumpere altul nou nici nu incapea vorba. Dupa ce am vorbit cu sora la telefon m-am gandit ca banii care ne-ar fi trebuit pentru drum (noi veneam de la Bacau) sa ii dau mamei sa isi repare frigiderul (se mai stricase odata in sensul ca primea curent dar nu mai racea; atunci, piesa respectiva o costase cam 50 euro); dupa ce m-am mai gandit am ajuns la concluzia ca, atata timp cat o fi ceva in neregula cu instalatia de curent electric, repararea frigiderului nu prea isi avea rostul deoarece oricand se mai putea produce un scurtcircuit. I-am comunicat si surorii mele aceasta concluzie si tindeam oarecum sa mergem totusi la Bucuresti. Pe data de 31 decembrie am sunat-o pe sora mea sa o intreb ce facem pana la urma, mergem sau nu si surpriza !!! Mi-a spus ca mamei ii merge frigiderul si ca da, mergem la Bucuresti! Ce se intamplase: mama foarte necajita ca nu are bani i-a zis sfantului cu tot oful pe care il avea ca ea s-a saturat sa tot ceara mereu de la altii, de la copii, de la sfinti, de la Dumnezeu. Daca vrea sfantul sa vina la el, atunci sa ii repare frigiderul si ea va veni sa ii multumeasca! Nu vrea sa mearga la Bucuresti pentru a-i cere ceva!!! Dupa acest dialog, plangand, i s-a adresat din nou sfantului, chiar nu poate sa o ajute, ca ea vine la Bucuresti sa ii multumeasca si zicand aceasta a bagat din nou frigiderul in priza si s-a auzit clik-ul acela specific cand porneste frigiderul. Asadar, frigiderul functiona !!! Si acum cand povesteste mama plange. Ea este convinsa ca Sfantul Ilie Lacatusu i-a auzit rugaciunea si a ajutat-o. Pe 1 ianuarie am fost la sfant si ne-am inchinat la sfintele lui moaste. Nu stiu insa de ce nu pot sa cred cu toata inima !!! Il rog pe Sfantul Ilie sa nu se supere pe necredinta mea! Trebuie sa mai marturisesc ca atunci cand m-am inchinat la sfintele moaste am fost foarte atenta sa vad daca ii sunt calde mainile, daca deschide ochii (asa cum citisem). Bineinteles ca mainile ii erau reci si ochii intredeschisi doar, desi atat de mult as fi vrut sa vad un semn ca sa imi intaresc credinta. « Semnele » probabil le vad cei cu inima curata si care cred in sfinti cu toata taria, care cred oricum si fara semne, nu « un fariseu » ca mine ! Dupa ce am ajuns inapoi acasa, am avut o discutie cu sotul meu despre biserica, despre icoane (nu suntem pe aceeasi lungime de unda in sensul ca, de copil, timp de vreo 15 ani, el a practicat arte martiale si a citit biblioteci intregi despre tot felul de practici din acestea orientale, despre ocultism, etc. si este inca sub influenta lor). Aceasta discutie m-a speriat atunci seara (niciodata nu il mai vazusem asa de inversunat) si ma gandeam, Doamne ce e de facut, oare unde se va ajunge cu casnicia mea daca unul merge intr-o directie si celalalt in alta! Ce sa fac ca sa inteleaga ca e gresit modul acesta de a gandi al lui ? Dumnezeu a randuit ca a doua zi (de Sfantul Serafim de Sarov) sa ajungem la un schit unde sunt 250 de sfinte moaste. Cum am ajuns acolo este alta poveste: mama soacra nu fusese niciodata acolo si sub pretext ca sa o ducem si pe ea, m-am gandit ca ar fi foarte bine daca am putea ajunge la schit, nadajduind in ajutorul maicii starete (ea mereu ne spune cuvant de invatatura si speram sa deschid cumva discutia asupra subiectului care ma preocupa si sa vina de la dansa un sfat pentru sotul meu). De mentionat ca la acel schit nu se poate ajunge daca ploua fiindca pana acolo este un pamant argilos si cu o masina mica, daca nu ai 4x4 nu poti ajunge… se ia jumatate de ogor dupa roti. In doua locuri drumul a fost foarte rau dar pana la urma am reusit si am ajuns la schit! Nu stiu al cui ajutor a fost, al Sfantului Ilie, al Sfantului Constantin Sarbu, al sfintilor toti de la schit … Cert este ca Dumnezeu ne-a ajutat sa ajungem si am stat la schit vreo 3 ore vorbind cu maica stareta si am abordat si subiectul care ma preocupa. A vorbit cu sotul meu, ne-a dat niste carti de citit care sa il ajute, sa il calauzeasca cumva pe drumul bun si sper din tot sufletul sa faca Dumnezeu o minune sa ii deschida ochii sa vada intr-o zi adevarul, sa descopere ca toate acele teorii si practici despre care el a cititi atat si pe care le crede, sunt inselaciune . Asadar, poate ca si in acest sens am primit ajutorul Sfantului Ilie Lacatusu si al Sfantului Constantin Sarbu la mormantul caruia am fost tot atunci pe 1 ianuarie, si al tuturor sfintilor a caror sfinte moaste le-am sarutat in acea zi! Le multumesc din suflet tuturor si ii rog sa ma ierte ca, vazand ce s-a intamplat, in inima mea inca mai incape indoiala ! Doamne, ajuta ! Maria Radu

„Consider cu tarie ca acest sfant - Ilie Lacatusu- este grabnic ajutator in suferinte de tot felul”

Ma numesc Gabriela si sunt din Bucuresti. Va marturisesc ca acum un an in Postul Mare am mers la mormantul parintelui cu mai multe probleme de sanatate, mai exact insomnii, dureri in umarul drept urmate de amorteala mainii. Cu ceva timp in urma mai vizitasem mormantul parintelui, dar mai mult pentru ca auzisem de sfintia sa si nu pentru ceva anume. In ambele vizite am citit acatistul Sfantului Parinte Ilie Lacatusu, iar la cea de-a doua vizita, la aproximativ doua-trei zile, am simtit o pace launtrica, o liniste interioara precedata de atenuarea treptata a acestor stari de durere. Simteam cum acestea se raresc, pana cand au disparut pur si simplu. Minunea s-a produs si cu sotul meu, care dupa doua zile si-a gasit serviciu dupa saptamani intregi de cautari zadarnice. Consider cu tarie ca acest sfant este grabnic ajutator in suferinte de tot felul. E adevarat ca durerea e muta, dar vindecarea ei - cu ajutorul minunii infaptuite de Sfantul Parinte Ilie Lacatusu - trebuie sa se faca auzita. Slavit fie Dumnezeu intru Sfintii Sai. Dumnezeu sa va ajute.

Am de dat marturie despre o minune a Sfantului Ilie Lacatusu

Buna, Ciprian. Am avut un chist, care a aparut brusc (in urma, cel mai probabil, a contactarii unei infectii, la niste bai termale) si s-a marit si inflamat considerabil in 24 de ore, devenind foarte dureros si stanjenindu-mi mult miscarile si posturile. De la un punct incolo, durerea si inflamatia locale au fost insotite de stare proasta generala si incepusem sa fac febra. Este o problema care, in mod obisnuit, se rezolva cu tratament medicamentos si, eventual, chirurgical, uneori cu mare greutate, complicatii pentru care eu nu am timp, avand in vedere multitudinea obligatiilor profesionale. Nici absenta tratamentului nu era o solutie, dat fiind ca situatia m-ar fi impiedicat sa-mi desfasor activitatea. In chiar ziua in care au aparut aceste probleme (ieri, 6 septembrie 2013), am primit cadou de la sotul meu cartea despre viata si minunile parintelui Ilie Lacatusu. Am citit-o rapid si am decis sa il rog pe Sfantul Ilie sa ma ajute. IN CHIAR CLIPA in care am sfarsit scurta rugaciune catre parintele, durerea a incetat si am simtit, efectiv, cum scade inflamatia si dispare starea proasta generala. Asta se intampla in jurul orei 23. Pana dimineata, in aproximativ zece ore, simptomele au disparut complet, odata cu retragerea totala a chistului. Chiar azi vom merge sa ne inchinam la sfintele moaste si sa multumim pentru ajutorul minunat, primit de la Dumnezeu pentru mijlocirile sfantului Sau. Te-as ruga sa incluzi marturia mea printre celelalte, pe site, intr-o viitoare carte, oriunde vei crede de cuviinta. Ti-o incredintez, pentru a fi folosita spre slava lui Dumnezeu si cinstirea Sfantului Ilie Lacatusu. Toate cele bune! Oana Iftime

Ajutor primit prin Sfantul Ilie Lacatusu

1. Ma numesc Georgeta I., sunt din Slanic Prahova, si as vrea sa va relatez cateva din minunile pe care le-am trait de cand l-am cunoscut pe parintele Ilie Lacatusu: L-am cunoscut citind despre dumnealui, in timp ce ma intorceam de la parintele Justin Parvu in octombrie 2011. Apoi m-am rugat, mult mai tarziu, sa ma primeasca si pe mine la cimitir, sa—i sarut mana. Am ajuns la 30 iulie 2012, dar am gasit inchis pentru ca era luni, i-am scris un bilet, sa se roage si pentru mine si familia mea, eu avand un frate bolnav de ciroza, acesta urmand sa-si faca niste analize sa vada daca o sa faca sau nu interferon. Si prima minune s-a produs: i-au iesit analizele bune, nefiind nevoie decat de tratament obisniut pentru aceasta boala. A doua minune si mai mare: fata mea daduse examen la Medicina in Bucuresti, dar intrase fara loc si trebuia sa luam dosarul pentru ca nu se mai aprobau alte locuri ,dar ea nu a vrut, sperand intr-o minune, care a venit pe 13 august, cand am fost anuntate de la secretariatul facultatii ca s-au mai aprobat niste locuri. O alta minune. Nu avea unde sa stea decat la camin, eu neavand posibilitati s-o tin in gazda in Bucuresti. Si iarasi am venit la parinte si l-am rugat sa ma ajute, dar si acum era inchis, ca era marti, dar minunea tot s-a intamplat, ca un om cu suflet mare a vrut sa o primeasca in camin fara nici macar un ban spaga, afland situatia mea, ca sunt o mama singura care vreau sa-mi ajut copiii. Multumesc lui Dumnezeu ca atunci cand imi e mai greu intalnesc oameni cu suflet mare care ma mai ajuta. O alta minune: am dat un examen la serviciu si dupa ce am iesit am trecut pe la parintele sa-l rog sa reusesc sa raman in continuare, sa pot sa-mi ajut copiii si minunea a venit din nou ca am luat examenul. Sunt multe de spus despre sfantul nostru parinte Ilie Lacatusu. Mai sunt si oameni care nu cred in puterea parintelui, dar e bine sa tina pentru ei aceasta parere, pentru ca puterea parintelui e mare si mai tarziu dumnealui le arata ca au gresit. Iata alta intamplare, pot sa-i spun: cu ajutorul Bunului Dumnezeu am inceput sa organizez pelerinaje, primul fiind la Bucuresti la cateva biserici si manastiri si la finalul pelerinajului am trecut pe la parinte. Aici, unele femei s-au indoit de puterea lui. Au discutat in spatele meu acest lucru. Una din ele a avut probleme mari de atunci, iar eu cred ca abia cand o sa-si dea seama ca a gresit fata de parintele si o sa-l roage s-o ierte, poate atunci se vor termina. Eu ii indemn pe toti care au nevoie de ajutorul parintelui sa mearga cu toata increderea, ca parintele le va ajuta daca merg cu sufletul curat si cu ganduri bune. De fiecare data cand am fost am descoperit lucruri noi, cu folos duhovnicesc. In biletul catre parintele am pus un leu si parintele nu a incetat sa ma ajute de cate ori i-am cerut-o. Cu toata convingerea pot sa va spun ca Parintele mi-a schimbat intr-un fel viata. Am avut o incercare chiar in ziua in care am fost la dumnealui, prima data, care la inceput m-a tulburat , eu neintelegand atunci de ce, abia mai tarziu am inteles ce a vrut sa-mi spuna parintelep Multumesc Bunului Dumnezeu ca avem si noi sfintii nostrii romani, pe acest parinte Ilie Lacatusu, pe parintele Arsenie Boca- un alt mare sfant care m-a ajutat, si pe marele parinte Justin Parvu (ale carui sfaturi si binecuvantare le-am primit de curand) si care sper sa mijloceasca si pentru noi in continuare, de cand a plecat la Domnul. 2. Ma numesc Ana E. si sunt din Slanic Prahova. Vreau sa va spun cu toata convingerea ca parintele Ilie Lacatusu face minunii Am primit cartea cu acatistul dumnealui si, din prima clipa de cand am inceput sa-l citesc, am simtit ajutorul sfantului. Apoi l-am rugat sa ma primeasca la dumnealui sa-I sarut mana si m-a primit in martie 2013. M-am rugat de sanatate, pentru reusita nepoatelor mele la examenele de la facultate si au luat numai note mari, deci parintele a mijlocit la Bunul Dumnezeu si m-a ajutat. Mi-am dorit din tot sufletul sa ajung din nou la sfantul si sa-i multumesc si sa-l rog sa-mi ajute in continuare. Am reusit sa ajung din nou, a doua oara, in timp ce ma intorceam din pelerinaj de la Sfantul Ioan Rusul, iar acum l-am rugat sa-si gaseasca un serviciu prietenul nepoatei mele, deoarece nu se mai puteau descurca, si iarasi parintele m-a ajutat. Chiar in acea zi, pe 27 mai 2013, baiatul a fost sunat din doua parti sa vina la interviu, ulterior angajandu-se la unul din cele doua oferte. Cu toate ca nu e declarat sfant, eu nu am incetat sa-i citesc acatistul. Ma rog cand am nevoie de ajutorul lui, cred in puterea parintelui si sper sa ma ajute in continuare.

Mâine, 22 iulie 2013, se împlinesc 30 de ani de la trecerea la Domnul a Părintelui Ilie Lăcătușu

Mai multe informații despre părintele găsiți pe blogul dedicat lui. Viața Părintelui Ilie Lăcătușu. Minunile săvârșite de Sfântul Ilie Lăcătușu. Acatistul Sfântului Ilie Lăcătușu. Mărturii recente. Mărturie a sfințeniei și ajutorului primit de la Părintele Ilie Lăcătușu. Conferință despre personalitatea Părintelui Ilie Lăcătușu.

Mărturie a sfinţeniei şi ajutorului Părintelui Ilie Lăcătuşu

De multe ori am spus celor din jurul meu despre sfinţenia şi ajutorul părintelui Ilie Lăcătuşu, dar niciodată nu am scris lucrurile acestea, spre ruşinea mea; astăzi, însă, m-am hotărât să dau şi mărturie scrisă despre minunile şi ajutorul primit de mine, nevrednica şi păcătoasa, de la iubitul sfânt - părintele Ilie Lăcătuşu. Când eram studentă în Bucureşti, din mila Domnului şi a sfinţilor Săi, am avut fericita ocazie să mă aflu în preajma moaştelor părintelui la foarte scurt timp după ce trupul acestuia a fost mutat, la înmormântarea preotesei sale; dar, nu numai atât, am mai avut şi marea onoare să fiu prietenă cu fiica cea mică a părintelui, doamna Sabina-Maria, o femeie deosebită, care a avut un impact puternic în viaţa mea. Imediat după ce a avut loc înmormântarea preotesei şi s-a constatat neputrezirea trupului părintelui, când nepotul acestuia a chemat preotul din nou la raclă, din mila proniei divine am ajuns şi eu acolo, împreună cu ei. Cunoştinţele mele despre moaşte, canoane şi celelalte lucruri legate de acestea erau foarte limitate, ceea ce a făcut ca mirarea mea să fie cu atât mai mare, dar şi părintele să lucreze şi să ajungă cât mai adânc în sufletul meu păcătos. Îmi amintesc şi acum că ningea, era frig şi, fiind şi seară, iar eu mă aflam pentru prima dată în asemenea condiţii într-un cimitir - chiar dacă eram împreună cu preotul şi membrii familiei părintelui -, recunosc că aveam o strângere de inimă, nu ştiu dacă era frică sau curiozitate, era totuşi un simţământ special, amestecat şi cu o uşoară emoţie la gândul că voi întâlni un sfânt despre care, spre ruşinea mea, nu ştiam mai nimic, decât că a fost preot şi era tatăl doamnei Sabina. Seară fiind, umbrele noastre se profilau peste morminte şi fel şi fel de gânduri ciudate îmi veneau în minte, nu reuşeam să le alung şi mi se părea totul în jur destul de straniu... până în momentul când nepotul părintelui a deschis uşa cavoului şi un puternic miros, atât de suav, lin şi plăcut, ne-a izbit pe toţi în faţă... Nu am cuvinte să descriu ce uşurare, linişte şi armonie am simţit în acel moment, şi cum doar în fracţiunea aceea de secundă totul din jur părea minunat, fulgii de zăpadă cădeau parcă mai liniştit pe morminte, totul parcă se schimbase brusc, percepţiile mai ales, de parcă nici nu mai eram în cimitir, ci într-un parc acoperit de zăpada care parcă strălucea, aşa era de albă şi totul în jur mi se părea frumos şi normal. Vă spun cu toată sinceritatea că, după ce am simţit mirosul emanat de sfinţenia părintelui, primul meu gând a fost că poate acesta este de la florile de la înmormântare, dar apoi am realizat că acest lucru nu era posibil, fiindcă preoteasa era înmormântată sub locul unde este părintele şi florile de la coroane nu erau acolo, fuseseră lăsate afară şi erau acoperite de zăpadă. Am aşteptat liniştită până mi-a venit şi mie rândul să mă închin, şi, uimită, am îngenuncheat lângă sicriul părintelui şi nu mi-am mai putut dezlipi ochii de la mâinile sfinţiei sale. Nu am reuşit să-mi adun gândurile să mă rog, eram parcă în transă, atât eram de uimită, însă mă simţeam minunat, liniştită şi nu voiam să mai plec de acolo... Apoi, glasul fiicei părintelui parcă m-a trezit când mi-a spus: „Uite, tata vrea să te ajute! Roagă-te! A deschis ochii şi se uită la tine!” În prima secundă nu am realizat că dânsa vorbea cu mine, apoi, când mi-am mutat privirea la faţa părintelui, am văzut că avea ochii larg deschişi, nu întredeschişi, ci erau clar deschişi, spre marea mea uimire! Pe deasupra, cavoul era încărcat de mirosul plăcut de mir, miros pe care nu îl voi uita niciodată şi pe care l‑am simţit apoi de fiecare dată, la toate celelalte vizite ale mele acolo. Nu numai atât: după ce am spus o scurtă rugăciune, m-am ridicat şi am sărutat mâna părintelui şi, pentru că afară era frig şi-mi aşteptasem rândul la închinat afară, aveam mâinile şi faţa reci, dar, imediat ce am atins cu buzele mâna părintelui, am simţit-o caldă şi moale, ba, chiar din necredinţă, mi-am şi pus una din mâinile mele peste mâinile părintelui şi, la fel, le-am simţit calde şi moi... astfel, alt Toma necredincios se convingea de cele văzute prin pipăit... Pe lângă asta, un puternic miros de mir şi parcă o uşoară dulceaţă îmi rămăsese în vârful buzelor, simţeam la fel cum simţisem de multe ori după ce sărutasem alte moaşte - ale Sfântului Dimitrie sau ale Sfântului Nicolae şi ale multor altora, de a căror sfinţenie nimeni nu se mai îndoieşte astăzi! Pe lângă toate aceste percepţii fizice şi sufleteşti ale mele, s-au adăugat apoi povestirile fiicei şi nepotului părintelui referitoare la viaţa şi pătimirile părintelui, lucruri care făceau multa lumină în mintea mea şi astfel mi se clarificau multe date despre istorie, Mişcarea Legionară, preoţi şi suferinţele lor în temniţele comuniste, multe din ele pe care eu le ştiam greşit sau nu le ştiam deloc. Bineînţeles că apoi am continuat să vin regulat la racla părintelui, devenise un apropiat al meu şi simţeam nevoia să vin să fiu în preajma sfinţiei sale. Părintele m-a ajutat de multe ori, în lucruri mari şi mici, dacă mă pot exprima aşa, dar o să vă spun cum m-a ajutat părintele într-o situaţie care părea cu neputinţă de rezolvat. După ce m-am căsătorit, (cu rugăciuni la racla părintelui, ajutor şi milă din partea sfinţiei sale), eu şi soţul voiam să ne cumpărăm o locuinţă în Bucureşti, deoarece mulţi ani amândoi stătuserăm prin cămine studenţeşti apoi prin diverse garsoniere şi apartamente închiriate. Problema era că preţurile la case creşteau vertiginos, iar noi abia aveam bani să ne luăm o garsonieră, şi nici aceasta într-un cartier sau zonă foarte bune. Eram destul de dezamăgită, deoarece îmi doream să am familie, copii şi înţelegeam că o garsonieră avea insuficient spaţiu pentru o familie cu mai mulţi copii, aşa cum îmi doream eu; în acelaşi timp, ştiam că orice provizorat devine uşor definitiv şi nu aş fi vrut să rămânem blocaţi într-o locuinţă ce nu oferea prea mult spaţiu pentru o familie. Am făcut multe rugăciuni şi drumuri la părintele, iar la un moment dat chiar începusem să deznădăjduiesc, deoarece preţurile creşteau şi noi nu reuşeam să mai cumpărăm nici măcar o garsonieră... Nu mai menţionez presiunile familiei de ambele părţi, ale agenţilor de vânzări, proprietarilor de apartamente etc. Ajunsesem să fiu foarte stresată din cauza acestei situaţii şi mi se părea că parcă nu mai are final această acţiune de cumpărare a unei locuinţe... Dar, cum mila Domnului şi a sfinţilor Săi este mare, într-o noapte, după ce mă rugasem părintelui să mă ajute să se termine odată şi să ies din această situaţie, l-am visat pe părintele! Se făcea că eram la racla sfinţiei sale şi mă rugam să ne luăm un apartament, chiar îi spuneam că o garsonieră ar fi prea mică pentru o familie, şi, atunci când mă rugam, în vis, l-am văzut pe părintele cum s-a ridicat din raclă şi m-a binecuvântat, aşa cum binecuvântează preotul credincioşii în biserică. Imediat m-am trezit şi am realizat că a fost doar un vis, dar fusese atât de puternic impactul că nu am reuşit să mai adorm, aşa că mi-am continuat noaptea rugându-mă părintelui să mă ajute, să aibă milă de mine. Dimineaţa, am sunat-o pe fiica părintelui şi i-am povestit visul, iar aceasta mi-a spus ca tatăl său, părintele, îi spusese şi ei că mă va ajuta să-mi iau un apartament, să nu mă tem; dar eu nu înţelegeam cum s-ar putea întâmpla asta şi nu prea credeam, spre ruşinea mea. Trebuie să mai mărturisesc că, din momentul când am avut acest vis, eram mult mai liniştită şi nu mă mai stresam pentru casă atât de mult. Continuam să mă duc la vizionări, însă nu reuşeam să mă hotărăsc ce să cumpăr, timpul trecea şi preţurile creşteau... Într-una din zile, un agent m-a sunat şi mi-a spus că a găsit ceva potrivit pentru situaţia mea, era un apartament cu trei camere într-un cartier bun, şi pe care proprietarii voiau să-l vândă repede şi mai lăsau din preţ; cu toate acestea, eu nu aveam toţi banii pentru cumpărarea apartamentului, aşa că am refuzat oferta agentului. Întristată, m-am dus la racla părintelui şi i-am spus problema mea, că îmi plăcea apartamentul, dar nu aveam banii necesari, şi îl rugam pe părinte să mă sfătuiască ce să fac. Menţionez că nu era zi de vizită, cavoul era închis şi, cum stăteam eu şi mă rugam la uşa părintelui, ca într-un vis am văzut-o pe fiica părintelui venind pe aleea cimitirului, transpirată şi grăbită. Înţelegeam că s-a întâmplat ceva, dar nu ştiam ce, aşa că m-am dus şi am întâmpinat-o pe alee. Nu mică mi-a fost mirarea când am văzut că aceasta ştia că sunt acolo, mi-a spus că părintele a înştiinţat-o şi i-a spus să vină să vorbească cu mine (menţionez că fiica părintelui nu ştia exact unde locuiam eu cu chirie, nu mă vizitase niciodată acolo, deci erau foarte slabe şansele să ne vedem cumva, doar poate dacă m-aş fi dus eu la dânsa acasă, dar nu aveam niciun motiv să o fac atunci). Deci, fiica părintelui venise la cimitir special ca să mă întâlnească şi să vorbească cu mine. Şi, ce credeţi că mi-a spus? Mi-a spus aşa: „Tata mi-a spus să te ajut, ştiu că ai găsit apartament şi nu ai banii necesari. Uite, eu am nişte bani, că împreună cu familia intenţionăm să construim o biserică unde să-l mutăm pe tata, avem terenul, dar nu avem încă toate aprobările de la Patriarhie, aşa că te voi ajuta eu cu bani să-ţi cumperi apartamentul dorit!” Vă mărturisesc că şi acum îmi dau lacrimile, ca şi atunci, când mă gândesc câtă bunătate, milă şi iubire a avut această familie cu mine, şi, chiar a doua zi, fără multe întrebări, fiica părintelui a scos de la bancă diferenţa de bani de care eu aveam nevoie şi astfel am cumpărat apartamentul cu trei camere la care nici nu speram! (Menţionez că nu doar la vremea aceea, ci chiar şi acum, e o sumă destul de mare, de ordinul a mii de dolari.) Dar bunătatea şi iubirea lor nu s-au limitat la atât! Când i-am spus doamnei Sabina că nu ştiu cum şi când îi voi înapoia banii (soţul meu nu avea serviciu, iar eu avem salariul mediu pe economie), aceasta mi-a răspuns că pot să îi înapoiez când pot eu, chiar şi în câţiva ani, deoarece ei vor avea nevoie de aceşti bani doar la construirea bisericii. Familia părintelui m-a păsuit cu această datorie câţiva ani buni, ceea ce pare greu de crezut în vremurile noastre, când mulţi sunt supuşi iubirii de arginţi şi această patimă pe mulţi îi poate duce uşor la pierzanie. Această familie mi-a dat dovadă, în tot acest timp, de multă iubire, compasiune şi înţelegere, mi-au arătat cu adevărat ce înseamnă să-ţi iubeşti şi să-ţi ajuţi aproapele, necondiţionat şi din tot sufletul. Menţionez că nu sunt rudă de sânge cu familia părintelui, doar cunoştinţe de la biserică şi apropiată a fiicei mici a părintelui. Din nobleţe, niciodată nu m-au întrebat când am de gând să le returnez datoria, ba, din contră, erau solidari cu problemele şi greutăţile mele! Nobleţea părintelui, despre care am auzit şi am citit în multe mărturii ale celor ce l-au cunoscut, am găsit-o şi la fiica şi nepotul acestuia, subţirimea şi fineţea sufletului lor m-au mişcat adânc şi au făcut inima mea să tresalte de emoţie şi bucurie şi acum când mă gândesc la ei! Binecuvântează, Doamne, pe robii Tăi şi sufletele lor! Dar ajutorul părintelui nu s-a limitat numai la atât! La un moment dat, în viaţa mea au apărut nişte schimbări şi m-am mutat într-o altă ţară, astfel că aveam nevoie să vând apartamentul cumpărat cu ajutorul şi mila părintelui şi a familiei sale. Din nefericire, erau mereu probleme, ba cu actele, ba cu cumpărătorii care veneau să-l vadă. Le plăcea, dar când trebuia să semneze actele de cumpărare se răzgândeau! Şi toate aceste probleme au durat câţiva ani buni, încât, la un moment dat, nimeni din familia mea nu mai credea că acel apartament mai poate fi vândut, iar eu nu mai aveam nevoie să locuiesc acolo şi trebuia să-i dau şi soţului partea lui din această proprietate, sub formă bănească. Situaţia era destul de neplăcută şi mi se părea fără ieşire, şi, când nu mai aveam prea mari speranţe să o rezolv, părintele m-a ajutat din nou. Cum? După ce m-am rugat sfinţiei sale, mi-a apărut din nou în vis, şi, la fel ca data trecută, s-a ridicat din raclă şi m-a binecuvântat! Am ştiut imediat că totul se va rezolva, era doar o chestiune de timp, ceea ce s-a şi întâmplat. Când ne aşteptam mai puţin, o doamnă care avea şi ea mare evlavie la părintele şi mai era şi însărcinată îşi căuta un apartament bun pentru o viitoare familie şi acesta i s-a părut foarte potrivit, aşa că l-a cumpărat imediat ce l-a văzut! Datorită ajutorului părintelui am avut suficienţi bani să-l despăgubesc pe soţul meu, să-i ajut pe cei nevoiaşi şi să-mi rămână şi mie suficient pentru nevoile mele. Mulţumesc din adâncul sufletului pentru toata mila şi ajutorul părintelui, familiei acestuia şi tuturor celor ce s-au rugat pentru mine, mai ales când îi sunam de pe alte meleaguri, rugându-i să mă pomenească la rugăciune! Sper ca părintele să le răsplătească îndoit pentru binele făcut! Menţionez că părintele m-a ajutat de multe ori, de fapt, de fiecare dată când i-am cerut ajutorul, dar, din smerenie, mă opresc aici cu mărturisirile! Miluieşte, părinte, pe nevrednica şi păcătoasa ta roabă! (Eva)

O marturie interesanta despre Parintele Ilie Lacatusu

Marturia a fost preluata de pe blogul parinteleilielacatusu.blogspot.ro. „Despre visele cu Parintele Ilie pot spune asa... L-am visat in Postul Pastelui de doua ori. In aceste doua vise pe care le-am avut cu dansul mentionez ca am fost insotita de o doamna. Primul vis a fost asa: M-am visat impreuna cu aceasta doamna, care mergea alaturi de mine, aflandu-ne pe niste culoare pe care mergeam impreuna, cu incaperi pe dreapta si pe stanga. Am mers pana la un moment dat cand am facut undeva la dreapta si am ajuns intr-o incapere unde era racla Sfantului Parinte Ilie, iar dansul era asezat invers decat este acum, adica cu capul spre dreapta. Eu eram extrem de uluita de locul si de lucrul care mi se intamplase si m-am asezat ca si cand as fi ingenunchiat. La un moment dat, Sfantul Parinte Ilie s-a intors spre mine, a deschis ochii si m-a privit zambindu-mi si spunandu-mi apasat: Cristina!, vorbindu-mi destul de mult, insa din pacate nu am retinut ce mi-a spus insa stiu cand m-a strigat. Apoi eu am plecat din nou cu doamna respectiva mergand cu un grup de oameni pe care la un moment dat i-am pierdut, adica ei au mers in alta parte. Eu, in schimb, am ramas cu doamna respectiva si m-am reintors in camera unde era racla cu parintele si din nou mi-a vorbit dar de data aceasta era pus invers, adica asa cum este acum. In momentul in care l-am gasit invers mi-a zambit, iar incaperea era lumintata de niste raze galben - aurii. Tin minte ca am plans in somn deoarece cand m-am trezit aveam inca obrajii umezi de la lacrimi. Ce sa va spun, eu sunt un om foarte modest din punct de vedere al caracterului, insa cine aude ce profesie am se uita cu scepticism insa se uita degeaba. Trebuie sa va spun ca sa va dati seama ca nu bat campii ca sunt o persoana care posteste si se roaga. Asadar in posturile Pastelui am visat cate un sfant. Trei ani la rand am visat-o pe Sfanta Filofteia spunandu-mi: " Vino la mine!". Am mers la dansa in cei trei ani in care am visat-o consecutiv spunandu-mi acelasi lucru: „Vino la mine!” Pe atunci nu-l cunosteam pe Parintele Arsenie Boca iar prin dansa l-am cunoscut. Mergand la Manastirea Curtea de Arges l-am descoperit pe Sfantul Parinte Arsenie Boca. Asadar astfel am mai descoperit un mare sfant al zilelor noastre. Iar pe Sfantul Parinte Ilie Lacatusu tot prin lucrare dumnezeiasca l-am descoperit. LE MULTUMESC DIN SUFLET SFINTILOR CA MA AU INDEAPROAPE DE DANSII. Iar cel de-al doilea vis l-am avut tot in postul Pastelui. Sfantul Ilie Lacatusu de data aceasta era in picioare, imbracat in straie preotesti, iar in stanga dansului era o doamna care ii venea cam pana la umar, doamna era bine facuta (deci nu grasa) cu o fata cam rotunda si cu parul negru, usor buclat, sau cel putin avea un par bogat, negru sau saten inchis, care purta o bluza de albastrul cerului iar in jos parca purta o fusta neagra. V-AS RUGA RESPECTUOS PE CEI CARE ATI CUNOSCUT-O PE FIICA DANSULUI SA MI-O DESCRIETI, VA ROG FRUMOS. VREAU SA STIU DACA A FOST DANSA. IERI CAND AM FOST LA PARINTELE AM UITAT SA INTREB DE DANSA! V-AS FI FOARTE RECUNOSCATOARE DACA MI-O PUTETI DESCRIE PE DOAMNA SABINA MARIA. ASTFEL MI S-A INTAMPLAT MIE DE CAND AM FOST LA DANSUL, PRIMA DATA ANUL ACESTA! PLUS CA M-A AJUTAT SI IN ALTE PRIVINTE IMEDIAT! II MULTUMESC SFANTULUI ILIE LACATUSU PENTRU TOT! DOAMNE, AJUTA! (Elena Cristina Dinca)

Parintele Ilie Lacatusu ajuta o persoana sa isi gaseasca un nou loc de munca

Intr-o zi am aflat de la o colega ca merge in pelerinaj la Bucuresti la mai multe sfinte moaste si, in mod special, la mormantul Parintelui Ilie Lacatusu. Pentru ca eu nu puteam merge in acest pelerinaj, am trimis o rugaciune parintelui, in care ma rugam pentru obtinerea unui contract in strainatate. La doua zile dupa am fost sunata si anuntata ca am obtinut contractul si ca a doua zi tebuie sa ma prezint la locul de munca. Un numar mare de persoane asteptau sa fie sunate, dar dintre toate eu am fost singura sunata datorita rugaciunii catre Parintele Ilie Lacatusu, caruia ii multumesc din suflet pentru ajutorul dat. Parintele Ilie Lacatusu este un mare sfant si un mare facator de minuni si toti cei care se roaga lui primesc ajutor. Doamne, ajuta! (Denisa Matei)

Grabnicul ajutor primit de la Sfântul Ilie Lăcătușu

Doamne, ajută! Am văzut că strângeți mărturii despre ajutorul oferit de Părintele Ilie Lăcătușu. Pot să vă povestesc pe scurt o întâmplare pe care am trăit-o eu și pe care o consider o minune cu toate că nu eram vrednică de ceea ce mi s-a întâmplat. Am auzit de părintele de la o mătușă de-a mea, am căutat pe net informații, am citit și m-am minunat. Am printat acatistul (dar l-am pus pe noptieră fără să-l citesc) și am hotărât să mergem amândouă la cimitir la părintele, dar să se mai încălzească puțin afară deoarece mătușa mea are cancer și ne-am gândit să nu stea în frig câteva ceasuri. Acum câteva zile m-am îmbolnăvit, am făcut pneumonie, dar în urma tratamentului medicamentos, mă simțeam mult mai bine. Spre seară, o durere insuportabilă și inexplicabilă mă chinuia, nu puteam sta în nicio poziție, ce să mă mai gândesc la somn... Parcă aveam în spate un sac de nisip rece. Ce sa fac? Nu-mi găseam locul, mă gândeam să merg la camera de gardă a celui mai apropiat spital să văd ce s-a întâmplat dintr-o dată. Mi-a fulgerat însă un gând, să citesc acatistul părintelui pe care îl aveam pe noptieră, aproape uitat. Nu l-am putut citi în genunchi, m-am așezat pe marginea patului, m-am chircit de durere și așa citeam. După câteva condace și icoase, mi-a venit ideea să fac așa cum pot, cruce după icos și pe spate. Când am terminat de citit, am văzut că durerea era foarte slabă. M-am mirat în necredința mea că așa repede am fost ajutată. Am promis că a doua zi, duminică, dacă mă simt bine, merg la biserică și aprind o lumânare pentru părintele. Am adormit foarte repede, m-am trezit peste noapte, nu mă mai durea nimic și eram perfect odihnită, unde am adormit pe la ora 3 dimineața. M-am ținut de promisiune, am aprins o lumânare la biserică pentru bunul părinte și acum trebuie să-mi fac timp pentru a ajunge la cimitir. Doresc să afle și alții despre ajutorul pe care l-am primit pentru a crede și a avea curajul de a cere ajutor. Menționez ca sunt profesoară, am 51 de ani și cred cu tărie că am fost ajutată de bunul părinte Ilie Lăcătușu. Doamne, ajută! (Antoneta Ionescu)

A apărut revista ATITUDINI, nr. 27 închinată Sf. Ilie Lăcătușu

Gasiti cuprinsul revistei si aici.

Fundatia Crestina Parintele Ilie Lacatusu- Conferinta despre personalitatea Parintelui Ilie Lacatusu

Părintele Ilie Lăcătuşu omul lui Dumnezeu

În cimitirul Adormirea Maicii Domnului din cartierul Giuleşti (Bucureşti), într-o micuţă criptă se odihneşte trupul întreg şi necuprins de stricăciune al Părintelui Ilie Lăcătuşu, unul dintre martirii închisorilor comuniste. Din ziua de 29 septembrie 1998, când trupul său a fost descoperit, mulţime de credincioşi se îndreaptă spre racla sa, spunându-şi durerile şi necazurile. Trupul are o greutate de 7-8 kilograme şi toate caracteristicile Sfintelor Moaşte: nestricăcios, frumos mirositor, uscat şi uşor, pielea de culoarea alunului, păstrându-şi dimensiunile şi aspectul, nepricinuind teamă celor ce-l privesc, ci bucurie duhovnicească, dând impresia unui om care doarme. Cine este, de fapt, Părintele Ilie Lăcătuşu? Este un preot care s-a sfinţit nu în mijlocul pustiei, ci în prigoana comunistă, îndurând cu smerenie şi fără compromisuri umilinţa vieţii de întemniţat. A fost arestat în mai multe rânduri şi a cunoscut regimul crunt de la Canal, fiind inclus în brigada de preoţi destinată exterminării. După coloniile de muncă de la Galeş şi Peninsula, îmbolnăvindu-se grav, este trimis la Târgu-Ocna, unde găseşte o atmosfera de rugăciune şi dragoste frăţească. Eliberat pentru o scurtă perioadă de timp, este arestat iarăşi şi trimis în Deltă, la Periprava, unde îşi va arăta cu discreţie măsura duhovnicească. Acolo se afla şi părintele Iustin Pârvu, care povesteşte întâmplări vrednice de Vieţile Sfinţilor, minuni mari ce le lucra Dumnezeu în colonie cu cei ce-L mărturiseau. Părintele Ilie Lăcătuşu a rămas în amintirea celor care l-au cunoscut ca un om al rugăciunii. Cei care aveau ochi să vadă, observau că indiferent de ce se întâmpla în jurul său, părintele era neîncetat cu mintea în Dumnezeu, al Cărui Nume Îl chema în toată vremea. Nu vorbea mult, dar cuvântul lui avea putere mare, dăruind har celor ce-l ascultau. A sprijinit, cu rugăciunea şi cuvântul, cu blândeţea şi bunătatea, multe suflete slăbite pe drumul Golgotei, ridicându-le către Dumnezeu. După eliberare a lucrat o vreme ca zidar la Bolintin, în apropiere de Bucureşti. Domnul a vrut să lămurească în cuptorul ispitelor pe robul său şi ca unui alt Iov i-a luat pe rând copiii, din cei cinci rămânând în viaţă doar o fată. Părintele Ilie a primit cu credinţă şi această încercare, predându-se cu totul voii lui Dumnezeu. După câţiva ani şi-a reluat cu smerenie slujirea preoţească în satele Gârdeşti (Teleorman) şi Cucuruzu (Giurgiu), făcându-se credincioşilor pildă de rugăciune şi fapte bune. Duhul lui Dumnezeu era cu Părintele Ilie, pentru că zice Domnul: „Spre cine voi căuta, decât numai spre cel blând şi smerit cu inima”… În „iezerul îngheţat” – mărturia Părintelui Iustin Pârvu. Cu Părintele Ilie Lăcătuşu am stat 4 ani la Periprava, în Deltă. El s-a remarcat, în general, prin interiorizarea lui puternică şi prin tăcere; rar îl auzeai vorbind ceva, şi atunci când o făcea, era foarte important ceea ce spunea, de cele mai multe ori ne îndemna să ne rugăm atunci când eram în vreo primejdie. Despre acest om pot să spun că avea cu adevărat darul smereniei. Căuta tot timpul să nu iasă în evidenţă cu ceva, se purta ca cel mai neînsemnat om… Vreau să povestesc ce s-a întâmplat în 30 ianuarie 1962, ziua Sfinţilor Trei Ierarhi, Vasile, Grigorie şi Ioan. O dimineaţă ceţoasă şi rece – o ceaţă şi o umiditate care pătrundea în tot corpul. Eram îmbrăcaţi în uniforma vărgată specifică deţinuţilor, adică numai o haină, o cămaşă ruptă pe care o purtam fie că era o căldură de 40 de grade, fie că era frig de -30 de grade. Era mijlocul iernii, ger cumplit. Autorităţile erau foarte ameninţătoare în acea dimineaţă când am ieşit în coloană către locul de muncă. Niciodată nu i-am văzut călare, dar atunci toţi gardienii erau înarmaţi cu pistoale şi pe cai. Spre surprinderea noastră, cu mai puţin de 200 de metri înainte de a ajunge unde tăiam de obicei stuf pentru Germania, ei ne-au orientat într-o altă direcţie. Acolo se forma un lac de aproximativ 4-5 hectare şi în centrul acestui lac creştea un mănunchi de stuf, un mănunchi frumos, dens şi numeros. Şi, dragii mei, cum am ajuns acolo, fiecăruia dintre noi i s-a ordonat să intre în lac şi să aducă două mănunchiuri de stuf. Îmi amintesc că am întrebat: “Domnule, cum putem să intrăm direct în apă?! Nu suntem capabili să tăiem stuful acolo!”. Noi de obicei mergeam pe gheaţă şi tăiam – acesta era modul în care muncisem până atunci. „Dacă vreunul dintre voi stă la discuţii şi nu intraţi toţi în apă, vă împuşcăm pe loc!”. Dar Părintele Ilie a avut un cuvânt foarte ferm şi ne-a îmbărbătat pe toţi: „Măi, intrăm pentru că ăştia îs puşi pe gând rău; ăştia trag în noi. Să intrăm în apă, că Maica Domnului şi Sfinţii Trei Ierarhi ne vor scoate nevătămaţi”. Şi am intrat şi aşa am salvat situaţia, căci pericolul era mare. Întâi am intrat până la glezne, apoi până la genunchi, apoi până la talie şi aşa am ajuns la locul unde trebuia să tăiem. Frigul a pătruns în corpuri. Toţi ne-am gândit la cei patruzeci de mucenici din lacul Sevastiei. E bine, ne gândeam, vom fi victorioşi! Fiecare din noi şi-a făcut balotul şi s-a întors. Dar n-a fost de ajuns, ei voiau altul. Şi au început să apese pe trăgaci, ca să ne intimideze. Ne-am dus, am făcut alt balot şi apoi altul. Era aproximativ 12.30 când am terminat al treilea balot. Lucrul important este că atunci când ne-am întors cu al treilea mănunchi, soarele a ieşit, a luminat şi a încălzit la peste 25 de grade. A fost o minune care ne-a adus cea mai mare bucurie. Şi atunci am spus că Părintele Lăcătuşu este un om deosebit. Şi vă spun că nu s-a întâmplat să fie nici un bolnav, nici un internat, n-a fost nimic. Şi aceasta datorită rugăciunilor Părintelui Ilie, că altfel cred că eram cu toţii morţi… Gardienii erau amărâţi, ne-au lăsat acolo. Căldura devenea din ce în ce mai puternică. Ne-am stors hainele, ne-am spălat şi ne-am uscat pe drumul de întoarcere în lagăr. Am plecat de acolo cu emoţia că Dumnezeu, pentru neputinţa noastră de a mai îndura, săvârşise o minune. Credeţi că aceşti ticăloşi au spus ceva? Când au văzut că după două-trei zile nici unul dintre noi nu se îmbolnăveşte, au gândit cu siguranţă, uluiţi fiind, că „aceşti bandiţi sunt într-adevăr ticăloşi: chiar şi Dumnezeu este cu ei!…”. (Viaţa şi învăţăturile unui mărturisitor, Pr. Iustin Pârvu). Text îngrijit de obştea Mănăstirii Diaconeşti, aparut in nr 18 al revistei Familia Ortodoxa

Marturii recente din volumul "Viata, minunile si acatistul Parintelui Ilie Lacatusu", Editura Areopag, 2012.

Vizitati site-ul dedicat Sfantului Ilie Lacatusu. 1. „Uită- te la ochii mei...” Sunt o persoană din Satu Mare, care, într un moment din viaţă, am trăit o mare deznădejde. Aveam nevoie de ajutorul lui Dumnezeu cu disperare şi într- o clipă am strigat la El să mă ajute. Dumnezeu m-a auzit şi a sădit în sufletul meu dorinţa de a ajunge la Sfântul Ilie Lăcătuşu. Am simţit în suflet chemarea sfântului de a merge la el pentru a mă ajuta. Ajungând la sfânt, am trăit ceva ce nu se poate spune în cuvinte. Intrând la sfintele sale moaşte, am avut nădejdea că Dumnezeu, prin sfântul Său, mă va ajuta. L- am rugat pe Sfântul Ilie Lăcătuşu din suflet, zicându- i: „Sfinte Ilie, ajută- mă!” Şi, în clipa următoare, eu fiind sprijinită cu capul de mâinile sfântului, am simţit cum sfântul parcă mă ridică încet, spunându- mi în gând: „Uită- te la ochii mei”. În clipa următoare, uitându- mă la ochii lui, am văzut cum se deschid uşor, încet, şi i- am văzut pupila ochilor vie cum s- a mişcat, uitându- se fix în ochii mei. Mi- a transmis o bucurie cerească, parcă eram ridicată de la pământ la cer, unde eram numai eu cu sfântul. Acea trăire o am ori de câte ori vorbesc despre Sfântul Ilie Lăcătuşu. Îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru această minune, care m- a întărit în credinţă, şi pentru părintele meu duhovnic O.E., care m- a sprijinit sufleteşte. Trebuie să mărturisim cu curaj despre sfinţii noştri. Asta ne o cere Dumnezeu, ne-o cer sfinţii şi e datoria noastră de creştini trăitori. Slavă Domnului pentru toate! (S.A., Satu Mare) 2. Sfântul le cheamă la el pe doamnele de la Piteşti. Sunt o creştină din Piteşti, Anca Tănase mă numesc, şi sunt martora unor minuni înfăptuite de Sfântul Ilie Lăcătuşu. Mi- am promis că voi spune lumii despre minunile lui, ori de câte ori voi avea ocazia. Şi, ca să trec la subiect, mărturisesc că în data de 28.12.2011, fiind în concediu, mi- am oferit o zi de pelerinaj pe la mănăstirile din Bucureşti, împreună cu sora mea mijlocie, dorindu- mi foarte mult să ajung la moaştele Sfântului Nectarie, care este protectorul casei noastre. Am ajuns la obiectivele pe care doream să le văd şi să le simt mai aproape spiritual, iar sora mea mijlocie găsise pe net informaţii despre moaştele sfinte ale părintelui Ilie Lăcătuşu, care se află la Cimitirul Giuleşti, şi mi- a spus: „Hai să mergem şi noi, să ne rugăm la el”. Spre ruşinea mea, mărturisesc că a fost prima oară când am auzit despre părintele Lăcătuşu. Întrucât eram în pragul disperării, soţul meu nu îşi găsise de lucru de mai bine de un an de zile, sărbătorile erau în toi, însă fetiţa mea nu se putea bucura de acestea la fel ca toţi prietenii şi colegii ei din cauza situaţiei noastre financiare din ce în ce mai precare, facturile utilităţilor şi impozitele fiind prioritare, eram conştientă că numai o minune dumnezeiască îmi mai poate aduce o bucurie de aceste sărbători. Aşa am ajuns la mormânt. Era închis în ziua de miercuri, dar o femeie care venise să se roage ne- a spus că ar trebui să venim joia, sâmbăta sau duminica, ori în zi de praznic, când se deschide racla. Însă, aflând că noi venim de la Piteşti şi nu puteam reveni a doua zi, ne- a îndemnat să scriem un acatist pe care să- l vârâm prin crăpătura zidului din dreapta, să aprindem lumânări şi să ne rugăm în faţa uşii, spunându- ne că nu vor trece două săptămâni şi vom vedea o schimbare. Am făcut întocmai, iar la o săptămână (4.01.2012) soţul meu a fost chemat la un interviu şi din 10.01.2012 (fix după cele două săptămâni) a şi fost chemat la muncă. Fără loc de muncă era şi sora noastră cea mică, tot de aproape un an de zile, şi, poate nu o să mă credeţi, dar acesta este adevărul, în aceeaşi dată, 10.01.2012, a fost şi ea la un interviu şi deja i s- a făcut o ofertă de angajare. Astăzi este joi, 12.01.2012, zi în care se deschide racla, iar surorile şi mama s- au dus din nou la Sfântul Ilie Lăcătuşu – şi cu ele s- a dus şi fetiţa mea, Miruna Mihaela, să- i ducă sfântului un acatist de mulţumire şi un buchet de flori. Eu nu am putut pleca de la serviciu, dar sunt cu sufletul alături de ele. Voiam să închei mărturia mea, însă între timp m- a sunat sora mea şi mi- a zis că, aşteptând la coadă să intre la Sfântul Ilie Lăcătuşu, a ieşit ginerele său şi a spus că sfântul le cheamă la el pe doamnele de la Piteşti. Ele fiind singurele venite din Piteşti în această zi, a întrebat o pe fiica mea exact ce am întrebat- o şi eu dimineaţa: „Îţi este frică să pui mâna pe el?” Iar fiica mea i- a răspuns că nu – şi l- a atins cu mânuţa la care are o alergie şi sperăm că sfântul o să o vindece. Poate că plictisesc cititorul cu atâtea detalii, însă acesta este purul adevăr. (Anca Tanase, Pitesti) 3. „Cum am ajuns la credinţă”. „Cereţi şi vi se va da, căutaţi şi veţi afla, bateţi şi vi se va deschide.” Sunt Gabriela şi am să vă povestesc cum am ajuns la credinţă. Trecusem de 30 de ani, dar nu ştiam de biserică decât când era vreo nuntă, vreun botez sau vreo înmormântare. Acum mă rog: „Iartă- mă, Doamne, că am trăit atâta timp fără să încerc să Te cunosc”. „Păcatele tinereţilor mele şi ale neştiinţei mele nu le pomeni.” Mama a murit când aveam 9 ani şi probabil că de atunci nu mai spusesem rugăciuni. Începusem să citesc cărţi despre fenomene paranormale, yoga, dar m- a ferit Dumnezeu să le practic. Am ajuns mai apoi la qi qong, yoga chineză, pe care ei însă o numeau medicină tradiţională chineză. În timpul acestui curs de qi qong am fost pentru prima dată la o mănăstire şi am asistat la Sfânta Liturghie, în duminica de dinaintea înălţării Sfintei Cruci. Ţin minte că am plâns atunci, dar nu ştiu de ce. Prietenul soţului meu mi- a zis să merg cu el la Mănăstirea Antim, unde era călugăr şi preot un fost coleg de facultate de- al lor (de la Facultatea de Electronică). Acesta mi- a vorbit despre experienţele lui din yoga, paranormal, ce înseamnă ele, cum a făcut apoi Teologia şi a ajuns la mănăstire din dragoste de adevăr, de Dumnezeu. A căutat cu durere, cu dragoste, cu entuziasm, a cerut, a bătut şi i s- a deschis. Primeam totul ca un pământ însetat. Eram pregătită, uşa inimii era deschisă. Părintele Ilie Lăcătuşu m- a ajutat. Cu o seară înainte de aceasta, am stat câteva ore la rând ca să mă rog la nou descoperitele moaşte ale părintelui mărturisitor Ilie Lăcătuşu, aflate în cimitirul din cartierul meu. Odată cu ninsoarea blândă de afară, şi în sufletul meu ningeau rugăciuni fierbinţi şi întrebări: ce să fac? Care este calea pe care trebuie să merg? Nu ştiam să mă rog, nu ştiam să cer ajutorul sfinţilor, nici al Maicii Domnului. Am venit la părintele Ilie pentru că era aproape şi pentru că am auzit că merge lumea acolo. Şi a doua zi am primit răspunsul. Cu ce bucurie, ce mulţumire, ce entuziasm şi dragoste am pornit pe calea Bisericii. Îi mulţumesc lui Dumnezeu, că a avut răbdare cu mine, şi părintelui Ilie Lăcătuşu, că a mijlocit pentru mine. Aceasta este cea mai mare minune din viaţa mea şi cred că din viaţa fiecărui om: vindecarea sufletească, întoarcerea la credinţa adevărată. Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte- ne pe noi, păcătoşii. Iartă- ne, ai răbdare cu noi şi învaţă- ne şi pe noi să avem răbdare, credinţă, dragoste, nădejde. Ajută- i pe toţi oamenii să Te cunoască pe Tine, Dumnezeul cel adevărat. Doamne, iartă- ne că nu ne cinstim cum se cuvine sfinţii. (Gabriela Tilvan) 4. „Am mai găsit un prieten”. Părintele Paisie Aghioritul îndemna: „Dacă vrei un prieten adevărat, după Dumnezeu, leagă prietenie cu sfinţii”. Cu adevărat, unde am putea afla mai multă mângâiere? Odată cu citirea unei cărţi despre viaţa şi minunile părintelui Ilie Lăcătuşu, am avut certitudinea că am mai găsit un prieten – sau poate că el ne- a găsit pe noi. Spun „noi” pentru că părintele Ilie le- a purtat de grijă şi unor persoane dragi mie. Lăsasem la o biserică, pentru o prietenă, o pereche de cizme pe care le uitase în camera de cămin. Ştiam că de acolo le va putea recupera. Îi spusesem unde le- am pus, dar, când să le ia, acestea nu mai erau. Îmi spunea la telefon că nu era prima pereche de cizme care îi dispar. Telefonul era primit după puţin timp de la terminarea cărţii sus amintite. Şi atunci am îndrăznit să cer ajutorul părintelui Ilie Lăcătuşu şi Sfântului Mina, gândindu- mă că poate voi publica şi eu o minune, spuneam atunci, mai mică decât cele despre care citisem. Întâlnindu- mă cu prietena mea, mi- a spus că cizmele i- au fost puse în alt loc. Cineva le recunoscuse. Nu e tot! Într- una din serile următoare, părintele a luat cu mâna starea de rău a unei alte persoane dragi. L- am chemat şi a venit degrabă. Umbra de îndoială cu privire la părintele Ilie Lăcătuşu şi la ajutorul pe care l- am putea primi de la dânsul a fost alungată prin această minune. Ştiusem că aceste stări de rău durau chiar şi două zile.Mărturiseşte chiar prietena vindecată că s- a simţit ca şi acei copii care, ştiind că sunt în faţa doctorului, continuă să plângă, deşi nimeni nu le mai face nimic. Faţa îi era încă posomorâtă, dar durerea şi tot disconfortul dispăruseră. Îmi spunea cu zâmbetul pe buze că s- a apucat chiar atunci, noaptea, de spălat haine, atât de bine se simţea. Singura părere de rău pe care prietena mea a avut- o atunci, când era în acea stare, a fost că nu se va putea împărtăşi a doua zi, că nu va putea ajunge la biserică. Şi a ajutat- o părintele Ilie, am văzut- o a doua zi la Liturghie. Cred că aşa fac sfinţii: orice, ca să ne apropie de Hristos. Să ne rugăm părintelui Ilie Lăcătuşu. Mare este lucrarea lui Dumnezeu cu noi prin sfinţii Săi! Părinte Ilie, mărturisitorule al lui Hristos, roagă- te lui Dumnezeu pentru noi! (Nicoleta Silviana) 5. „Am simţit o uşurare nespusă”. Nu ştiu dacă aţi avut vreodată ocazia să ajungeţi la cimitirul Giuleşti, la moaştele părintelui Ilie Lăcătuşu. Nu este încă canonizat, dar are moaşte întregi şi face minuni! El a trecut prin temniţele comuniste. L au prigonit ateii comunişti. Nu doresc să vin cu detalii asupra vieţii lui, deoarece sunt atâtea site uri pe care o puteţi găsi, ci doresc să vă împărtăşesc ce am simţit eu de fiecare dată când am ajuns la sfintele lui moaşte. Moaştele sunt puse la vedere într un cavou frumos şi simplu. M am aplecat să sărut moaştele şi am cerut binecuvântarea părintelui. Când m am retras din cavou, am simţit cum cineva mi a pus mâna pe cap şi m a binecuvântat. Am simţit o uşurare nespusă, pe care o simţi doar în întâlnirea cu Dumnezeu din cadrul spovedaniei. Eu zic că părintele e un sfânt şi e grabnic ajutător! Mergeţi cu încredere la el! Vă va ajuta! Cavoul e situat pe aleea principală din cimitir. Cavoul îl puteţi găsi şi închis, dar sunt slabe şansele. Se îngrijesc rudele să fie deschis mai des. (Constantin Iordăchescu) 6. „Am născut la 9 luni un băiat sănătos”. Vreau să dau o mărturie despre Sfântul Ilie Lăcătuşu. Pot să o consider o minune. În vara lui 2011 am fost însărcinată. Mai am doi copii, născuţi la 8 luni, sănătoşi. Toţi medicii îmi spuneau că voi naşte tot la 8 luni sau mai devreme. Când am aflat de sfânt de la o vecină, am fost la cimitirul Giuleşti. Eu, care stăteam acasă în pat, am aşteptat vreo cinci ore pe canicula verii în cimitir, aşteptând să deschidă capela la sfânt. Acolo m am rugat şi mi a ajutat. Am născut la 9 luni un băiat sănătos. Rugăciunile mi au fost îndeplinite. Doamne, ajută la toată lumea! Să vă fie rugăciunile auzite! (Cristina) 7. „Sfântul m- a privit, a deschis ochii...” Nu ştiu cum să încep a spune ce mi s- a întâmplat. În luna mai am fost la Bucureşti, pentru a merge la controale medicale, având foarte multe probleme, mai ales cu stomacul. Dar, înainte de- a ajunge la Bucureşti, aveam cartea cu Sfântul Ilie Lăcătuşu de la o prietenă şi făcusem acatistul sfântului timp de 40 de zile. Aproape când să îl termin, sora mea l- a visat pe sfânt şi i- a zis să nu mai plângă, că o să mai aibă un copil, „şi spune- i şi surorii tale, adică mie – că peste patru luni o să aibă un copil”. Acum, revenind la ce am scris mai sus, eu, cum am venit în Bucureşti, m- am dus direct la sfântul, am intrat şi m- am rugat pentru sănătate, dar mai ales pentru copil, că de zece ani am încercat cu ce a fost posibil. Şi, după ce am sărutat mâna sfântului, am privit spre el cu lacrimi în ochi, să mă ajute şi pe mine, păcătoasa, că a fost prima dată în viaţa mea când am văzut un sfânt întreg şi mirosea toată încăperea numai a mir de la sfântul. Şi, când am ridicat capul, sfântul m- a privit, a deschis ochii şi s- a uitat după mine. Am izbucnit în plâns şi am ieşit cu o mare bucurie în suflet că sfântul o să mă ajute şi pe mine, păcătoasa. Şi am stat în Bucureşti o săptămână şi am fost la sfânt de patru ori şi a doua oară i -am simţit mâna caldă şi am simţit cum s- au mişcat mâinile sfântului. Şi a treia oară s- a întâmplat acelaşi lucru. Şi, când am fost ultima oară, era într- o marţi, ştiam că e închis, dar am zis că plec şi o să mă rog afară, că o să mă audă sfântul. Era femeia care avea grijă de florile de afară şi mi- a zis că nu vine nimeni în acea zi. I- am zis că ştiu şi am rămas lângă capelă, unde este un gemuleţ mic, ca să- mi spun necazul meu. Şi nu vă spun că, după cinci minute, zice femeia care avea grijă de florile de afară că vine nepotul sfântului. Ea zicea: „De ce o fi venit?”, dar eu am zis că sfântul a vrut ca încă o dată să intru să sărut sfintele moaşte, că a doua zi plecam. Nu vă spun ce bucuroasă eram că mai pot intra iar la sfântul. Am intrat şi, la fel, m- a privit, iar eu, cu ochii în lacrimi, I -am mulţumit lui Dumnezeu şi sfântului că mă învrednicise pe mine, păcătoasa, să mă închin şi cred din tot sufletul meu că o să mă ajute sfântul. Deja mă ajutase, că analizele mi- au ieşit foarte bune şi mi- au dat un tratament pentru stomac. Acum fac în continuare acatistul sfântului şi când voi mai veni în Bucureşti merg la sfântul. Eu, când am ocazia, merg la toţi sfinţii din Bucureşti. Am fost în mai 2012, acum când scriu suntem în luna iunie. Am vrut să scriu şi eu mărturia mea, pentru că aşa s- a întâmplat cu mine. Mulţumesc lui Dumnezeu şi Maicii Domnului că am ajuns şi eu la Sfântul Ilie Lăcătuşu. Dacă sunteţi din Bucureşti, vă îndemn să vă duceţi la sfântul, să- i cereţi ajutorul, că, dacă aveţi credinţă în suflet, vă va ajuta. Indiferent de necaz şi de problemă nimeni nu pleacă neajutat, că sfântul ne aude şi ne vede. (Viorica Mosor)

Daca intampinati piedici in cumpararea locuintei, apelati la mijlocirea Sfantului Ilie Lacatusu

Doamne ajuta ! Dupa 9 ani de incercari nereusite (din cauza intereselor altor oameni) de a cumpara apartamentul (de stat) in care locuiam, Parintele Marturisitor Ilie Lacatusu m-a ajutat in chip minunat. In anul 2004 Pastele s-a praznuit in 11 aprilie si din aceasta cauza Sfantul Ierarh Calinic de la Cernica a fost praznuit luni, 12 aprilie, a doua zi de Paste. Impreuna cu trei surori duhovnicesti, Mihaela , Maria - bunica ei si Violeta am participat la Sfanta Liturghie la Manastirea Cernica si apoi ne-am dus la Cimitirul Giulesti sa ne inchinam Sfantului Ilie Lacatusu. Eu auzeam pentru prima oara de Parintele si nu cunosteam absolut nimic despre Dansul. In fata capelei Parintelui asteptau cateva persoane si nimeni nu cunostea daca fiica Parintelui va veni sa ne deschida capela. Fiecare dintre noi nadajduiam ca va veni si ne rugam pentru acest lucru. Deoarece auzisem ca Parintele face minuni am inceput sa ma rog fierbinte pentru rezolvarea problemei locuintei. Il rugam insistent sa ma ajute, stand langa zidurile capelei. I-am strecurat si un biletel in rama ferestrei. Pot spune ca am crezut fara nici o urma de indoiala ca ma asculta si ca ma va ajuta sa rezolv cum e mai bine. Dupa vreo 2-3 ore cineva a anuntat ca se vede venind fiica Parintelui si mare ne-a fost bucuria. Atunci cand a deschis usa o mireasma foarte puternica de mir a iesit din capela, ca o rafala. Eram la vreo 2-3 metri de capela. Impreuna am hotarat sa ne apropiem de Parintele mergand in genunchi. Cand am ajuns langa Parintele m-am uitat la Dansul si parca dormea. Mainile erau ca de ceara si miroseau foarte frumos, a mir. L-am rugat iarasi, in gand, sa ma ajute sa cumpar casa. La cateva zile m-am intalnit "intamplator" cu o fosta colega de serviciu care m-a sfatuit sa intru in audienta la persoana care se ocupa de cazuri legate de cumpararea locuintelor. Am fost destul de sceptica insa aceasta audienta a reprezentat cotitura radicala in situatia mea. Astfel, persoana importanta care m-a primit in audienta a fost foarte binevoitoare si s-a implicat efectiv in solutionarea favorabila a cumpararii, asa cum dealtfel si permitea legea. Intr-o saptamana am incheiat contractul de vanzare-cumparare. Totul s-a petrecut neasteptat de repede si de bine. Sunt convinsa ca Sfantul Ilie Lacatusu mi-a ascultat rugaciunea si ca a destramat toata rautatea oamenilor. In acesti noua ani m-am rugat pentru rezolvarea locuintei insa ajutor a fost oranduit sa primesc de la Sfantul Parinte Marturisitor Ilie Lacatusu caruia ii sunt recunoscatoare si pe care zilnic il pomenesc alaturi de alti Sfinti rugandu-l sa ma ajute. Il rog pe Bunul Dumnezeu sa oranduiasca dupa Voia Lui canonizarea Sfantului Parinte Marturisitor Ilie Lacatusu si a tuturor Bunilor Biruitori Martiri Marturisitori ai Neamului Romanesc si Crestinesc. Asa sa ne ajute Dumnezeu ! Elena Savu

O noua marturie despre minunile Sfantului Ilie Lacatusu

Doamne, ajută! Mă numesc Viorica și sunt din Constanța. Am aflat de Sfântul Ilie Lăcătușu de la o prietenă, care mi-a dat cartea,  am citit-o și de atunci până acum fac acatistul sfântului. Am venit în București cu probleme de sănătate, probleme  cu stomacul. Am făcut niște crize de stomac și am avut dureri de am zis că mor. Duminică am fost la sfântul și luni am mers să-mi fac toate analizele. Când am ajuns la sfântul simțeam o bucurie și  când am ajuns înăuntru i-am sărutat mâna. Cu ochii în lacrimi l-am privit și ce să zic... Sfântul m-a privit în ochi și i-am simțit mâinile calde și cum le-a mișcat. Mi-a dat Dumnezeu o așa mare bucurie că nu mi s-a mai întâmplat niciodată. Parcă nu mai simțeam nicio durere. Am făcut acatistul acasă, era în postul Paștelui și am citit acatistul sfântului patruzeci de zile. În timp ce am făcut acatistul acasă, mai aveam câteva zile, și l-a visat sora mea pe Sfântul Ilie Lăcătușu și i-a zis să nu mai plângă că o să aibă și sora ei un copil, peste patru sau cinci luni, iar ea ceva mai târziu. Când mi-a spus nu mai puteam de bucurie că noi de zece ani am tot mers la medici și tratamente fără niciun rezultat. Sora  are o fetiță dar mai vrea un copil și vă dați seama cu ce  bucurie în suflet am plecat la sfântul. Asta e durerea cea mai mare,  că nu poți avea un copil, dar nădăjduiesc la Dumnezeu care ni l-a descoperit pe sfântul Ilie ca să mijlocească și pentru noi păcătoșii să avem și noi bucuria de a avea un copil. După ce am primit rezultatele analizelor, care mi-au ieșit foarte bine, am primit doar un tratament pentru stomac (eu mă așteptam la operație că de cinci ani țin regim) a fost ceva nemaiîntâlnit, că mă simt și mai bine, dar eu în continuare fac acatistul sfântului că a devenit ocrotitorul casei noastre. Și cu ajutorul lui Dumnezeu am mers la sfântul de patru ori, iar în ultima zi când am fost era într-o marți după amiază, știam că nu-i deschis dar am zis, stau și mă rog afară lângă capelă că știu că sfântul mă aude. Și m-am rugat cu smerenie și cu credință și îi ziceam sfântului, cu ochii în lacrimi, că aș fi vrut să mai intru o dată că plecam a doua zi. Afară era femeia  care are grijă de flori și mi-a zis, azi nu vine nimeni. I-am zis, nu-i nimic, mă rog aici. Mai erau două persoane care plecaseră. Nu vă zic că după cinci minute se aude gălăgie și femeia zice, vine nepotul sfântului. Nu-mi venea să cred, am zis, îți mulțumesc ție, Doamne, și sfântului Ilie că așa a fost ca să mai intru o dată la moaștele sfântului, eu, o nevrednică. Și după ce m-am rugat cu ochii în lacrimi, că nu-mi mai venea să plec de acolo, m-am ridicat și când l-am privit pe sfântul s-a uitat iar la mine, avea niște ochi albaștri și pentru mine a însemnat foarte mult. A fost o binecuvintare din partea lui și am ieșit și tot n-am plecat, am mai rămas vreo cinci minute de m-am mai rugat afară, lângă capelă. Nu mai era nimeni, doar  nepotul sfântului înăuntru și femeia care are grijă de flori. Mi-a dat Dumnezeu o mare bucurie în suflet că n-o să uit niciodată. Asta  a fost mărturia mea, sper să fie de folos și vă îndemn să vă rugați întodeauna sfinților care sunt lăsați de Dumnezeu ca să mijlocească pentru noi în ceruri, că dacă te rogi cu smerenie și credință în suflet  este imposibil să nu simți ajutorul lui Dumnezeu, al Maicii Domnului și al sfinților noștri. Când am ajuns acasă am povestit  cunoscuților mei și mergând la biserică duminica am povestit persoanelor care știau că merg la sfântul. N-am cuvinte să spun ce bucurie am simțit în suflet. Am promis sfântului că o să pictez  icoana cu el și o s-o dăruiesc  pentru a o pune în capelă.  Îmi place foarte mult să pictez numai icoane, deși nu am făcut școală. Dumnezeu mi-a dat darul și-I multumesc pentru tot și pentru că exist. În viață fără El nu putem face nimic. Azi, cu ajutorul lui Dumnezeu și al sfântului am terminat-o; soțul mi-a zis să vă întreb dacă pot s-o dăruiesc la capelă drept mulțumire pentru că ne-a ajutat și ne ajută în continuare. O s-o aducă sora mea în iulie, nu știu data, dacă o să fie de ziua sfântului. Aștept răspuns și iertați-mă. Doamne, ajută! (Viorica Mosor, Constanța)