Mâine, 22 iulie 2013, se împlinesc 30 de ani de la trecerea la Domnul a Părintelui Ilie Lăcătușu

Mai multe informații despre părintele găsiți pe blogul dedicat lui. Viața Părintelui Ilie Lăcătușu. Minunile săvârșite de Sfântul Ilie Lăcătușu. Acatistul Sfântului Ilie Lăcătușu. Mărturii recente. Mărturie a sfințeniei și ajutorului primit de la Părintele Ilie Lăcătușu. Conferință despre personalitatea Părintelui Ilie Lăcătușu.

Mărturie a sfinţeniei şi ajutorului Părintelui Ilie Lăcătuşu

De multe ori am spus celor din jurul meu despre sfinţenia şi ajutorul părintelui Ilie Lăcătuşu, dar niciodată nu am scris lucrurile acestea, spre ruşinea mea; astăzi, însă, m-am hotărât să dau şi mărturie scrisă despre minunile şi ajutorul primit de mine, nevrednica şi păcătoasa, de la iubitul sfânt - părintele Ilie Lăcătuşu. Când eram studentă în Bucureşti, din mila Domnului şi a sfinţilor Săi, am avut fericita ocazie să mă aflu în preajma moaştelor părintelui la foarte scurt timp după ce trupul acestuia a fost mutat, la înmormântarea preotesei sale; dar, nu numai atât, am mai avut şi marea onoare să fiu prietenă cu fiica cea mică a părintelui, doamna Sabina-Maria, o femeie deosebită, care a avut un impact puternic în viaţa mea. Imediat după ce a avut loc înmormântarea preotesei şi s-a constatat neputrezirea trupului părintelui, când nepotul acestuia a chemat preotul din nou la raclă, din mila proniei divine am ajuns şi eu acolo, împreună cu ei. Cunoştinţele mele despre moaşte, canoane şi celelalte lucruri legate de acestea erau foarte limitate, ceea ce a făcut ca mirarea mea să fie cu atât mai mare, dar şi părintele să lucreze şi să ajungă cât mai adânc în sufletul meu păcătos. Îmi amintesc şi acum că ningea, era frig şi, fiind şi seară, iar eu mă aflam pentru prima dată în asemenea condiţii într-un cimitir - chiar dacă eram împreună cu preotul şi membrii familiei părintelui -, recunosc că aveam o strângere de inimă, nu ştiu dacă era frică sau curiozitate, era totuşi un simţământ special, amestecat şi cu o uşoară emoţie la gândul că voi întâlni un sfânt despre care, spre ruşinea mea, nu ştiam mai nimic, decât că a fost preot şi era tatăl doamnei Sabina. Seară fiind, umbrele noastre se profilau peste morminte şi fel şi fel de gânduri ciudate îmi veneau în minte, nu reuşeam să le alung şi mi se părea totul în jur destul de straniu... până în momentul când nepotul părintelui a deschis uşa cavoului şi un puternic miros, atât de suav, lin şi plăcut, ne-a izbit pe toţi în faţă... Nu am cuvinte să descriu ce uşurare, linişte şi armonie am simţit în acel moment, şi cum doar în fracţiunea aceea de secundă totul din jur părea minunat, fulgii de zăpadă cădeau parcă mai liniştit pe morminte, totul parcă se schimbase brusc, percepţiile mai ales, de parcă nici nu mai eram în cimitir, ci într-un parc acoperit de zăpada care parcă strălucea, aşa era de albă şi totul în jur mi se părea frumos şi normal. Vă spun cu toată sinceritatea că, după ce am simţit mirosul emanat de sfinţenia părintelui, primul meu gând a fost că poate acesta este de la florile de la înmormântare, dar apoi am realizat că acest lucru nu era posibil, fiindcă preoteasa era înmormântată sub locul unde este părintele şi florile de la coroane nu erau acolo, fuseseră lăsate afară şi erau acoperite de zăpadă. Am aşteptat liniştită până mi-a venit şi mie rândul să mă închin, şi, uimită, am îngenuncheat lângă sicriul părintelui şi nu mi-am mai putut dezlipi ochii de la mâinile sfinţiei sale. Nu am reuşit să-mi adun gândurile să mă rog, eram parcă în transă, atât eram de uimită, însă mă simţeam minunat, liniştită şi nu voiam să mai plec de acolo... Apoi, glasul fiicei părintelui parcă m-a trezit când mi-a spus: „Uite, tata vrea să te ajute! Roagă-te! A deschis ochii şi se uită la tine!” În prima secundă nu am realizat că dânsa vorbea cu mine, apoi, când mi-am mutat privirea la faţa părintelui, am văzut că avea ochii larg deschişi, nu întredeschişi, ci erau clar deschişi, spre marea mea uimire! Pe deasupra, cavoul era încărcat de mirosul plăcut de mir, miros pe care nu îl voi uita niciodată şi pe care l‑am simţit apoi de fiecare dată, la toate celelalte vizite ale mele acolo. Nu numai atât: după ce am spus o scurtă rugăciune, m-am ridicat şi am sărutat mâna părintelui şi, pentru că afară era frig şi-mi aşteptasem rândul la închinat afară, aveam mâinile şi faţa reci, dar, imediat ce am atins cu buzele mâna părintelui, am simţit-o caldă şi moale, ba, chiar din necredinţă, mi-am şi pus una din mâinile mele peste mâinile părintelui şi, la fel, le-am simţit calde şi moi... astfel, alt Toma necredincios se convingea de cele văzute prin pipăit... Pe lângă asta, un puternic miros de mir şi parcă o uşoară dulceaţă îmi rămăsese în vârful buzelor, simţeam la fel cum simţisem de multe ori după ce sărutasem alte moaşte - ale Sfântului Dimitrie sau ale Sfântului Nicolae şi ale multor altora, de a căror sfinţenie nimeni nu se mai îndoieşte astăzi! Pe lângă toate aceste percepţii fizice şi sufleteşti ale mele, s-au adăugat apoi povestirile fiicei şi nepotului părintelui referitoare la viaţa şi pătimirile părintelui, lucruri care făceau multa lumină în mintea mea şi astfel mi se clarificau multe date despre istorie, Mişcarea Legionară, preoţi şi suferinţele lor în temniţele comuniste, multe din ele pe care eu le ştiam greşit sau nu le ştiam deloc. Bineînţeles că apoi am continuat să vin regulat la racla părintelui, devenise un apropiat al meu şi simţeam nevoia să vin să fiu în preajma sfinţiei sale. Părintele m-a ajutat de multe ori, în lucruri mari şi mici, dacă mă pot exprima aşa, dar o să vă spun cum m-a ajutat părintele într-o situaţie care părea cu neputinţă de rezolvat. După ce m-am căsătorit, (cu rugăciuni la racla părintelui, ajutor şi milă din partea sfinţiei sale), eu şi soţul voiam să ne cumpărăm o locuinţă în Bucureşti, deoarece mulţi ani amândoi stătuserăm prin cămine studenţeşti apoi prin diverse garsoniere şi apartamente închiriate. Problema era că preţurile la case creşteau vertiginos, iar noi abia aveam bani să ne luăm o garsonieră, şi nici aceasta într-un cartier sau zonă foarte bune. Eram destul de dezamăgită, deoarece îmi doream să am familie, copii şi înţelegeam că o garsonieră avea insuficient spaţiu pentru o familie cu mai mulţi copii, aşa cum îmi doream eu; în acelaşi timp, ştiam că orice provizorat devine uşor definitiv şi nu aş fi vrut să rămânem blocaţi într-o locuinţă ce nu oferea prea mult spaţiu pentru o familie. Am făcut multe rugăciuni şi drumuri la părintele, iar la un moment dat chiar începusem să deznădăjduiesc, deoarece preţurile creşteau şi noi nu reuşeam să mai cumpărăm nici măcar o garsonieră... Nu mai menţionez presiunile familiei de ambele părţi, ale agenţilor de vânzări, proprietarilor de apartamente etc. Ajunsesem să fiu foarte stresată din cauza acestei situaţii şi mi se părea că parcă nu mai are final această acţiune de cumpărare a unei locuinţe... Dar, cum mila Domnului şi a sfinţilor Săi este mare, într-o noapte, după ce mă rugasem părintelui să mă ajute să se termine odată şi să ies din această situaţie, l-am visat pe părintele! Se făcea că eram la racla sfinţiei sale şi mă rugam să ne luăm un apartament, chiar îi spuneam că o garsonieră ar fi prea mică pentru o familie, şi, atunci când mă rugam, în vis, l-am văzut pe părintele cum s-a ridicat din raclă şi m-a binecuvântat, aşa cum binecuvântează preotul credincioşii în biserică. Imediat m-am trezit şi am realizat că a fost doar un vis, dar fusese atât de puternic impactul că nu am reuşit să mai adorm, aşa că mi-am continuat noaptea rugându-mă părintelui să mă ajute, să aibă milă de mine. Dimineaţa, am sunat-o pe fiica părintelui şi i-am povestit visul, iar aceasta mi-a spus ca tatăl său, părintele, îi spusese şi ei că mă va ajuta să-mi iau un apartament, să nu mă tem; dar eu nu înţelegeam cum s-ar putea întâmpla asta şi nu prea credeam, spre ruşinea mea. Trebuie să mai mărturisesc că, din momentul când am avut acest vis, eram mult mai liniştită şi nu mă mai stresam pentru casă atât de mult. Continuam să mă duc la vizionări, însă nu reuşeam să mă hotărăsc ce să cumpăr, timpul trecea şi preţurile creşteau... Într-una din zile, un agent m-a sunat şi mi-a spus că a găsit ceva potrivit pentru situaţia mea, era un apartament cu trei camere într-un cartier bun, şi pe care proprietarii voiau să-l vândă repede şi mai lăsau din preţ; cu toate acestea, eu nu aveam toţi banii pentru cumpărarea apartamentului, aşa că am refuzat oferta agentului. Întristată, m-am dus la racla părintelui şi i-am spus problema mea, că îmi plăcea apartamentul, dar nu aveam banii necesari, şi îl rugam pe părinte să mă sfătuiască ce să fac. Menţionez că nu era zi de vizită, cavoul era închis şi, cum stăteam eu şi mă rugam la uşa părintelui, ca într-un vis am văzut-o pe fiica părintelui venind pe aleea cimitirului, transpirată şi grăbită. Înţelegeam că s-a întâmplat ceva, dar nu ştiam ce, aşa că m-am dus şi am întâmpinat-o pe alee. Nu mică mi-a fost mirarea când am văzut că aceasta ştia că sunt acolo, mi-a spus că părintele a înştiinţat-o şi i-a spus să vină să vorbească cu mine (menţionez că fiica părintelui nu ştia exact unde locuiam eu cu chirie, nu mă vizitase niciodată acolo, deci erau foarte slabe şansele să ne vedem cumva, doar poate dacă m-aş fi dus eu la dânsa acasă, dar nu aveam niciun motiv să o fac atunci). Deci, fiica părintelui venise la cimitir special ca să mă întâlnească şi să vorbească cu mine. Şi, ce credeţi că mi-a spus? Mi-a spus aşa: „Tata mi-a spus să te ajut, ştiu că ai găsit apartament şi nu ai banii necesari. Uite, eu am nişte bani, că împreună cu familia intenţionăm să construim o biserică unde să-l mutăm pe tata, avem terenul, dar nu avem încă toate aprobările de la Patriarhie, aşa că te voi ajuta eu cu bani să-ţi cumperi apartamentul dorit!” Vă mărturisesc că şi acum îmi dau lacrimile, ca şi atunci, când mă gândesc câtă bunătate, milă şi iubire a avut această familie cu mine, şi, chiar a doua zi, fără multe întrebări, fiica părintelui a scos de la bancă diferenţa de bani de care eu aveam nevoie şi astfel am cumpărat apartamentul cu trei camere la care nici nu speram! (Menţionez că nu doar la vremea aceea, ci chiar şi acum, e o sumă destul de mare, de ordinul a mii de dolari.) Dar bunătatea şi iubirea lor nu s-au limitat la atât! Când i-am spus doamnei Sabina că nu ştiu cum şi când îi voi înapoia banii (soţul meu nu avea serviciu, iar eu avem salariul mediu pe economie), aceasta mi-a răspuns că pot să îi înapoiez când pot eu, chiar şi în câţiva ani, deoarece ei vor avea nevoie de aceşti bani doar la construirea bisericii. Familia părintelui m-a păsuit cu această datorie câţiva ani buni, ceea ce pare greu de crezut în vremurile noastre, când mulţi sunt supuşi iubirii de arginţi şi această patimă pe mulţi îi poate duce uşor la pierzanie. Această familie mi-a dat dovadă, în tot acest timp, de multă iubire, compasiune şi înţelegere, mi-au arătat cu adevărat ce înseamnă să-ţi iubeşti şi să-ţi ajuţi aproapele, necondiţionat şi din tot sufletul. Menţionez că nu sunt rudă de sânge cu familia părintelui, doar cunoştinţe de la biserică şi apropiată a fiicei mici a părintelui. Din nobleţe, niciodată nu m-au întrebat când am de gând să le returnez datoria, ba, din contră, erau solidari cu problemele şi greutăţile mele! Nobleţea părintelui, despre care am auzit şi am citit în multe mărturii ale celor ce l-au cunoscut, am găsit-o şi la fiica şi nepotul acestuia, subţirimea şi fineţea sufletului lor m-au mişcat adânc şi au făcut inima mea să tresalte de emoţie şi bucurie şi acum când mă gândesc la ei! Binecuvântează, Doamne, pe robii Tăi şi sufletele lor! Dar ajutorul părintelui nu s-a limitat numai la atât! La un moment dat, în viaţa mea au apărut nişte schimbări şi m-am mutat într-o altă ţară, astfel că aveam nevoie să vând apartamentul cumpărat cu ajutorul şi mila părintelui şi a familiei sale. Din nefericire, erau mereu probleme, ba cu actele, ba cu cumpărătorii care veneau să-l vadă. Le plăcea, dar când trebuia să semneze actele de cumpărare se răzgândeau! Şi toate aceste probleme au durat câţiva ani buni, încât, la un moment dat, nimeni din familia mea nu mai credea că acel apartament mai poate fi vândut, iar eu nu mai aveam nevoie să locuiesc acolo şi trebuia să-i dau şi soţului partea lui din această proprietate, sub formă bănească. Situaţia era destul de neplăcută şi mi se părea fără ieşire, şi, când nu mai aveam prea mari speranţe să o rezolv, părintele m-a ajutat din nou. Cum? După ce m-am rugat sfinţiei sale, mi-a apărut din nou în vis, şi, la fel ca data trecută, s-a ridicat din raclă şi m-a binecuvântat! Am ştiut imediat că totul se va rezolva, era doar o chestiune de timp, ceea ce s-a şi întâmplat. Când ne aşteptam mai puţin, o doamnă care avea şi ea mare evlavie la părintele şi mai era şi însărcinată îşi căuta un apartament bun pentru o viitoare familie şi acesta i s-a părut foarte potrivit, aşa că l-a cumpărat imediat ce l-a văzut! Datorită ajutorului părintelui am avut suficienţi bani să-l despăgubesc pe soţul meu, să-i ajut pe cei nevoiaşi şi să-mi rămână şi mie suficient pentru nevoile mele. Mulţumesc din adâncul sufletului pentru toata mila şi ajutorul părintelui, familiei acestuia şi tuturor celor ce s-au rugat pentru mine, mai ales când îi sunam de pe alte meleaguri, rugându-i să mă pomenească la rugăciune! Sper ca părintele să le răsplătească îndoit pentru binele făcut! Menţionez că părintele m-a ajutat de multe ori, de fapt, de fiecare dată când i-am cerut ajutorul, dar, din smerenie, mă opresc aici cu mărturisirile! Miluieşte, părinte, pe nevrednica şi păcătoasa ta roabă! (Eva)

O marturie interesanta despre Parintele Ilie Lacatusu

Marturia a fost preluata de pe blogul parinteleilielacatusu.blogspot.ro. „Despre visele cu Parintele Ilie pot spune asa... L-am visat in Postul Pastelui de doua ori. In aceste doua vise pe care le-am avut cu dansul mentionez ca am fost insotita de o doamna. Primul vis a fost asa: M-am visat impreuna cu aceasta doamna, care mergea alaturi de mine, aflandu-ne pe niste culoare pe care mergeam impreuna, cu incaperi pe dreapta si pe stanga. Am mers pana la un moment dat cand am facut undeva la dreapta si am ajuns intr-o incapere unde era racla Sfantului Parinte Ilie, iar dansul era asezat invers decat este acum, adica cu capul spre dreapta. Eu eram extrem de uluita de locul si de lucrul care mi se intamplase si m-am asezat ca si cand as fi ingenunchiat. La un moment dat, Sfantul Parinte Ilie s-a intors spre mine, a deschis ochii si m-a privit zambindu-mi si spunandu-mi apasat: Cristina!, vorbindu-mi destul de mult, insa din pacate nu am retinut ce mi-a spus insa stiu cand m-a strigat. Apoi eu am plecat din nou cu doamna respectiva mergand cu un grup de oameni pe care la un moment dat i-am pierdut, adica ei au mers in alta parte. Eu, in schimb, am ramas cu doamna respectiva si m-am reintors in camera unde era racla cu parintele si din nou mi-a vorbit dar de data aceasta era pus invers, adica asa cum este acum. In momentul in care l-am gasit invers mi-a zambit, iar incaperea era lumintata de niste raze galben - aurii. Tin minte ca am plans in somn deoarece cand m-am trezit aveam inca obrajii umezi de la lacrimi. Ce sa va spun, eu sunt un om foarte modest din punct de vedere al caracterului, insa cine aude ce profesie am se uita cu scepticism insa se uita degeaba. Trebuie sa va spun ca sa va dati seama ca nu bat campii ca sunt o persoana care posteste si se roaga. Asadar in posturile Pastelui am visat cate un sfant. Trei ani la rand am visat-o pe Sfanta Filofteia spunandu-mi: " Vino la mine!". Am mers la dansa in cei trei ani in care am visat-o consecutiv spunandu-mi acelasi lucru: „Vino la mine!” Pe atunci nu-l cunosteam pe Parintele Arsenie Boca iar prin dansa l-am cunoscut. Mergand la Manastirea Curtea de Arges l-am descoperit pe Sfantul Parinte Arsenie Boca. Asadar astfel am mai descoperit un mare sfant al zilelor noastre. Iar pe Sfantul Parinte Ilie Lacatusu tot prin lucrare dumnezeiasca l-am descoperit. LE MULTUMESC DIN SUFLET SFINTILOR CA MA AU INDEAPROAPE DE DANSII. Iar cel de-al doilea vis l-am avut tot in postul Pastelui. Sfantul Ilie Lacatusu de data aceasta era in picioare, imbracat in straie preotesti, iar in stanga dansului era o doamna care ii venea cam pana la umar, doamna era bine facuta (deci nu grasa) cu o fata cam rotunda si cu parul negru, usor buclat, sau cel putin avea un par bogat, negru sau saten inchis, care purta o bluza de albastrul cerului iar in jos parca purta o fusta neagra. V-AS RUGA RESPECTUOS PE CEI CARE ATI CUNOSCUT-O PE FIICA DANSULUI SA MI-O DESCRIETI, VA ROG FRUMOS. VREAU SA STIU DACA A FOST DANSA. IERI CAND AM FOST LA PARINTELE AM UITAT SA INTREB DE DANSA! V-AS FI FOARTE RECUNOSCATOARE DACA MI-O PUTETI DESCRIE PE DOAMNA SABINA MARIA. ASTFEL MI S-A INTAMPLAT MIE DE CAND AM FOST LA DANSUL, PRIMA DATA ANUL ACESTA! PLUS CA M-A AJUTAT SI IN ALTE PRIVINTE IMEDIAT! II MULTUMESC SFANTULUI ILIE LACATUSU PENTRU TOT! DOAMNE, AJUTA! (Elena Cristina Dinca)

Parintele Ilie Lacatusu ajuta o persoana sa isi gaseasca un nou loc de munca

Intr-o zi am aflat de la o colega ca merge in pelerinaj la Bucuresti la mai multe sfinte moaste si, in mod special, la mormantul Parintelui Ilie Lacatusu. Pentru ca eu nu puteam merge in acest pelerinaj, am trimis o rugaciune parintelui, in care ma rugam pentru obtinerea unui contract in strainatate. La doua zile dupa am fost sunata si anuntata ca am obtinut contractul si ca a doua zi tebuie sa ma prezint la locul de munca. Un numar mare de persoane asteptau sa fie sunate, dar dintre toate eu am fost singura sunata datorita rugaciunii catre Parintele Ilie Lacatusu, caruia ii multumesc din suflet pentru ajutorul dat. Parintele Ilie Lacatusu este un mare sfant si un mare facator de minuni si toti cei care se roaga lui primesc ajutor. Doamne, ajuta! (Denisa Matei)

Grabnicul ajutor primit de la Sfântul Ilie Lăcătușu

Doamne, ajută! Am văzut că strângeți mărturii despre ajutorul oferit de Părintele Ilie Lăcătușu. Pot să vă povestesc pe scurt o întâmplare pe care am trăit-o eu și pe care o consider o minune cu toate că nu eram vrednică de ceea ce mi s-a întâmplat. Am auzit de părintele de la o mătușă de-a mea, am căutat pe net informații, am citit și m-am minunat. Am printat acatistul (dar l-am pus pe noptieră fără să-l citesc) și am hotărât să mergem amândouă la cimitir la părintele, dar să se mai încălzească puțin afară deoarece mătușa mea are cancer și ne-am gândit să nu stea în frig câteva ceasuri. Acum câteva zile m-am îmbolnăvit, am făcut pneumonie, dar în urma tratamentului medicamentos, mă simțeam mult mai bine. Spre seară, o durere insuportabilă și inexplicabilă mă chinuia, nu puteam sta în nicio poziție, ce să mă mai gândesc la somn... Parcă aveam în spate un sac de nisip rece. Ce sa fac? Nu-mi găseam locul, mă gândeam să merg la camera de gardă a celui mai apropiat spital să văd ce s-a întâmplat dintr-o dată. Mi-a fulgerat însă un gând, să citesc acatistul părintelui pe care îl aveam pe noptieră, aproape uitat. Nu l-am putut citi în genunchi, m-am așezat pe marginea patului, m-am chircit de durere și așa citeam. După câteva condace și icoase, mi-a venit ideea să fac așa cum pot, cruce după icos și pe spate. Când am terminat de citit, am văzut că durerea era foarte slabă. M-am mirat în necredința mea că așa repede am fost ajutată. Am promis că a doua zi, duminică, dacă mă simt bine, merg la biserică și aprind o lumânare pentru părintele. Am adormit foarte repede, m-am trezit peste noapte, nu mă mai durea nimic și eram perfect odihnită, unde am adormit pe la ora 3 dimineața. M-am ținut de promisiune, am aprins o lumânare la biserică pentru bunul părinte și acum trebuie să-mi fac timp pentru a ajunge la cimitir. Doresc să afle și alții despre ajutorul pe care l-am primit pentru a crede și a avea curajul de a cere ajutor. Menționez ca sunt profesoară, am 51 de ani și cred cu tărie că am fost ajutată de bunul părinte Ilie Lăcătușu. Doamne, ajută! (Antoneta Ionescu)

A apărut revista ATITUDINI, nr. 27 închinată Sf. Ilie Lăcătușu

Gasiti cuprinsul revistei si aici.

Părintele Ilie Lăcătuşu omul lui Dumnezeu

În cimitirul Adormirea Maicii Domnului din cartierul Giuleşti (Bucureşti), într-o micuţă criptă se odihneşte trupul întreg şi necuprins de stricăciune al Părintelui Ilie Lăcătuşu, unul dintre martirii închisorilor comuniste. Din ziua de 29 septembrie 1998, când trupul său a fost descoperit, mulţime de credincioşi se îndreaptă spre racla sa, spunându-şi durerile şi necazurile. Trupul are o greutate de 7-8 kilograme şi toate caracteristicile Sfintelor Moaşte: nestricăcios, frumos mirositor, uscat şi uşor, pielea de culoarea alunului, păstrându-şi dimensiunile şi aspectul, nepricinuind teamă celor ce-l privesc, ci bucurie duhovnicească, dând impresia unui om care doarme. Cine este, de fapt, Părintele Ilie Lăcătuşu? Este un preot care s-a sfinţit nu în mijlocul pustiei, ci în prigoana comunistă, îndurând cu smerenie şi fără compromisuri umilinţa vieţii de întemniţat. A fost arestat în mai multe rânduri şi a cunoscut regimul crunt de la Canal, fiind inclus în brigada de preoţi destinată exterminării. După coloniile de muncă de la Galeş şi Peninsula, îmbolnăvindu-se grav, este trimis la Târgu-Ocna, unde găseşte o atmosfera de rugăciune şi dragoste frăţească. Eliberat pentru o scurtă perioadă de timp, este arestat iarăşi şi trimis în Deltă, la Periprava, unde îşi va arăta cu discreţie măsura duhovnicească. Acolo se afla şi părintele Iustin Pârvu, care povesteşte întâmplări vrednice de Vieţile Sfinţilor, minuni mari ce le lucra Dumnezeu în colonie cu cei ce-L mărturiseau. Părintele Ilie Lăcătuşu a rămas în amintirea celor care l-au cunoscut ca un om al rugăciunii. Cei care aveau ochi să vadă, observau că indiferent de ce se întâmpla în jurul său, părintele era neîncetat cu mintea în Dumnezeu, al Cărui Nume Îl chema în toată vremea. Nu vorbea mult, dar cuvântul lui avea putere mare, dăruind har celor ce-l ascultau. A sprijinit, cu rugăciunea şi cuvântul, cu blândeţea şi bunătatea, multe suflete slăbite pe drumul Golgotei, ridicându-le către Dumnezeu. După eliberare a lucrat o vreme ca zidar la Bolintin, în apropiere de Bucureşti. Domnul a vrut să lămurească în cuptorul ispitelor pe robul său şi ca unui alt Iov i-a luat pe rând copiii, din cei cinci rămânând în viaţă doar o fată. Părintele Ilie a primit cu credinţă şi această încercare, predându-se cu totul voii lui Dumnezeu. După câţiva ani şi-a reluat cu smerenie slujirea preoţească în satele Gârdeşti (Teleorman) şi Cucuruzu (Giurgiu), făcându-se credincioşilor pildă de rugăciune şi fapte bune. Duhul lui Dumnezeu era cu Părintele Ilie, pentru că zice Domnul: „Spre cine voi căuta, decât numai spre cel blând şi smerit cu inima”… În „iezerul îngheţat” – mărturia Părintelui Iustin Pârvu. Cu Părintele Ilie Lăcătuşu am stat 4 ani la Periprava, în Deltă. El s-a remarcat, în general, prin interiorizarea lui puternică şi prin tăcere; rar îl auzeai vorbind ceva, şi atunci când o făcea, era foarte important ceea ce spunea, de cele mai multe ori ne îndemna să ne rugăm atunci când eram în vreo primejdie. Despre acest om pot să spun că avea cu adevărat darul smereniei. Căuta tot timpul să nu iasă în evidenţă cu ceva, se purta ca cel mai neînsemnat om… Vreau să povestesc ce s-a întâmplat în 30 ianuarie 1962, ziua Sfinţilor Trei Ierarhi, Vasile, Grigorie şi Ioan. O dimineaţă ceţoasă şi rece – o ceaţă şi o umiditate care pătrundea în tot corpul. Eram îmbrăcaţi în uniforma vărgată specifică deţinuţilor, adică numai o haină, o cămaşă ruptă pe care o purtam fie că era o căldură de 40 de grade, fie că era frig de -30 de grade. Era mijlocul iernii, ger cumplit. Autorităţile erau foarte ameninţătoare în acea dimineaţă când am ieşit în coloană către locul de muncă. Niciodată nu i-am văzut călare, dar atunci toţi gardienii erau înarmaţi cu pistoale şi pe cai. Spre surprinderea noastră, cu mai puţin de 200 de metri înainte de a ajunge unde tăiam de obicei stuf pentru Germania, ei ne-au orientat într-o altă direcţie. Acolo se forma un lac de aproximativ 4-5 hectare şi în centrul acestui lac creştea un mănunchi de stuf, un mănunchi frumos, dens şi numeros. Şi, dragii mei, cum am ajuns acolo, fiecăruia dintre noi i s-a ordonat să intre în lac şi să aducă două mănunchiuri de stuf. Îmi amintesc că am întrebat: “Domnule, cum putem să intrăm direct în apă?! Nu suntem capabili să tăiem stuful acolo!”. Noi de obicei mergeam pe gheaţă şi tăiam – acesta era modul în care muncisem până atunci. „Dacă vreunul dintre voi stă la discuţii şi nu intraţi toţi în apă, vă împuşcăm pe loc!”. Dar Părintele Ilie a avut un cuvânt foarte ferm şi ne-a îmbărbătat pe toţi: „Măi, intrăm pentru că ăştia îs puşi pe gând rău; ăştia trag în noi. Să intrăm în apă, că Maica Domnului şi Sfinţii Trei Ierarhi ne vor scoate nevătămaţi”. Şi am intrat şi aşa am salvat situaţia, căci pericolul era mare. Întâi am intrat până la glezne, apoi până la genunchi, apoi până la talie şi aşa am ajuns la locul unde trebuia să tăiem. Frigul a pătruns în corpuri. Toţi ne-am gândit la cei patruzeci de mucenici din lacul Sevastiei. E bine, ne gândeam, vom fi victorioşi! Fiecare din noi şi-a făcut balotul şi s-a întors. Dar n-a fost de ajuns, ei voiau altul. Şi au început să apese pe trăgaci, ca să ne intimideze. Ne-am dus, am făcut alt balot şi apoi altul. Era aproximativ 12.30 când am terminat al treilea balot. Lucrul important este că atunci când ne-am întors cu al treilea mănunchi, soarele a ieşit, a luminat şi a încălzit la peste 25 de grade. A fost o minune care ne-a adus cea mai mare bucurie. Şi atunci am spus că Părintele Lăcătuşu este un om deosebit. Şi vă spun că nu s-a întâmplat să fie nici un bolnav, nici un internat, n-a fost nimic. Şi aceasta datorită rugăciunilor Părintelui Ilie, că altfel cred că eram cu toţii morţi… Gardienii erau amărâţi, ne-au lăsat acolo. Căldura devenea din ce în ce mai puternică. Ne-am stors hainele, ne-am spălat şi ne-am uscat pe drumul de întoarcere în lagăr. Am plecat de acolo cu emoţia că Dumnezeu, pentru neputinţa noastră de a mai îndura, săvârşise o minune. Credeţi că aceşti ticăloşi au spus ceva? Când au văzut că după două-trei zile nici unul dintre noi nu se îmbolnăveşte, au gândit cu siguranţă, uluiţi fiind, că „aceşti bandiţi sunt într-adevăr ticăloşi: chiar şi Dumnezeu este cu ei!…”. (Viaţa şi învăţăturile unui mărturisitor, Pr. Iustin Pârvu). Text îngrijit de obştea Mănăstirii Diaconeşti, aparut in nr 18 al revistei Familia Ortodoxa

Marturie despre sfintenia Parintelui Ilie Lacatusu, a carei zi onomastica este maine

Daca intampinati piedici in cumpararea locuintei, apelati la mijlocirea Sfantului Ilie Lacatusu

Doamne ajuta ! Dupa 9 ani de incercari nereusite (din cauza intereselor altor oameni) de a cumpara apartamentul (de stat) in care locuiam, Parintele Marturisitor Ilie Lacatusu m-a ajutat in chip minunat. In anul 2004 Pastele s-a praznuit in 11 aprilie si din aceasta cauza Sfantul Ierarh Calinic de la Cernica a fost praznuit luni, 12 aprilie, a doua zi de Paste. Impreuna cu trei surori duhovnicesti, Mihaela , Maria - bunica ei si Violeta am participat la Sfanta Liturghie la Manastirea Cernica si apoi ne-am dus la Cimitirul Giulesti sa ne inchinam Sfantului Ilie Lacatusu. Eu auzeam pentru prima oara de Parintele si nu cunosteam absolut nimic despre Dansul. In fata capelei Parintelui asteptau cateva persoane si nimeni nu cunostea daca fiica Parintelui va veni sa ne deschida capela. Fiecare dintre noi nadajduiam ca va veni si ne rugam pentru acest lucru. Deoarece auzisem ca Parintele face minuni am inceput sa ma rog fierbinte pentru rezolvarea problemei locuintei. Il rugam insistent sa ma ajute, stand langa zidurile capelei. I-am strecurat si un biletel in rama ferestrei. Pot spune ca am crezut fara nici o urma de indoiala ca ma asculta si ca ma va ajuta sa rezolv cum e mai bine. Dupa vreo 2-3 ore cineva a anuntat ca se vede venind fiica Parintelui si mare ne-a fost bucuria. Atunci cand a deschis usa o mireasma foarte puternica de mir a iesit din capela, ca o rafala. Eram la vreo 2-3 metri de capela. Impreuna am hotarat sa ne apropiem de Parintele mergand in genunchi. Cand am ajuns langa Parintele m-am uitat la Dansul si parca dormea. Mainile erau ca de ceara si miroseau foarte frumos, a mir. L-am rugat iarasi, in gand, sa ma ajute sa cumpar casa. La cateva zile m-am intalnit "intamplator" cu o fosta colega de serviciu care m-a sfatuit sa intru in audienta la persoana care se ocupa de cazuri legate de cumpararea locuintelor. Am fost destul de sceptica insa aceasta audienta a reprezentat cotitura radicala in situatia mea. Astfel, persoana importanta care m-a primit in audienta a fost foarte binevoitoare si s-a implicat efectiv in solutionarea favorabila a cumpararii, asa cum dealtfel si permitea legea. Intr-o saptamana am incheiat contractul de vanzare-cumparare. Totul s-a petrecut neasteptat de repede si de bine. Sunt convinsa ca Sfantul Ilie Lacatusu mi-a ascultat rugaciunea si ca a destramat toata rautatea oamenilor. In acesti noua ani m-am rugat pentru rezolvarea locuintei insa ajutor a fost oranduit sa primesc de la Sfantul Parinte Marturisitor Ilie Lacatusu caruia ii sunt recunoscatoare si pe care zilnic il pomenesc alaturi de alti Sfinti rugandu-l sa ma ajute. Il rog pe Bunul Dumnezeu sa oranduiasca dupa Voia Lui canonizarea Sfantului Parinte Marturisitor Ilie Lacatusu si a tuturor Bunilor Biruitori Martiri Marturisitori ai Neamului Romanesc si Crestinesc. Asa sa ne ajute Dumnezeu ! Elena Savu

Daca aveti credite impovaratoare la banca, apelati la mijlocirea Sfantului Ilie Lacatusu

Ma numesc Cristiana, am 40 de ani, familie cu 3 copii si un credit de 25.000 euro cu ipoteca din care mai am 21 de ani de plata. Singura m-am dat pe mana bancilor - am cumparat (fara a fi constransa) de la fratele meu un apartament (ca deh, ziceam ca am copii) cu aproape 18.000 de euro din banii bancii. Problema este ca fratele nu a putut sa-mi faca actele de vanzare ale apartamentului nici dupa 4 ani de zile de la data cand i-am dat banii pe el si atunci ne-am inteles sa-mi returneze banii si sa-si,,ia "casa inapoi. Dar fratele putea sa-mi dea inapoi doar aproximativ 10 mil./luna, dar atata este si rata creditului, iar dupa 5 ani, teoretic- in acest ritm fratele imi returna toti banii iar eu mai ramaneam cu inca 15 ani de rata de 10 mil/luna, dar fara sa stiu pentru ce as fi fost datoare(eram si fara apartament si cu datorii imense). Asa ca i-am propus fratelui sa se faca partas cu mine la credit, proportional cu suma pe care i-am dat-o (ar fi venit cam 2/3 din rata creditului) si sa facem rambursarea in conditiile pe care si mie mi le impunea banca- solutie mult mai dezavantajoasa pentru el, dar cea mai corecta, deoarece si eu i-am dat banii jos din acel credit. Nu va spun ca nu mai aveam bani de nimic, era groaznic, toti banii mergeau la facturi... Asa am reusit si eu de m-am mobilizat si am ajuns la Sfantul Parinte Lacatusu si l-am rugat sa ma ajute cu creditul. Exact in acea zi, fratele a acceptat solutia propusa de mine. Acum pot sa spun ca mai pot si eu sa traiesc, dau slava lui Dumnezeu si sfintilor Lui si sper sa fie bine, sa ne ajute Dumnezeu sa scapam cu bine din ce am intrat! Multumesc Sfintei Treimi, Sfantului Ilie Lacatusu si tuturor sfintilor, amin!

Din ultima marturie pe care am primit-o reiese ca Sfantul Ilie Lacatusu vindeca si cancerul de san

Fotografia e fost realizata de Gabriel Gioacas. Mă numesc G. I., am 49 de ani. În decembrie 2011 am fost diagnosticată cu carcinom ductal invaziv la sanul drept și propusă pentru operație în ianuarie 2012. Am fost la chirurg și am amanat operația in iunie, nefiind pregătită nici psihic, nici financiar. Medicul mi-a spus sa fac iar noi investigații atunci cand revin. În tot acest timp m-am dus la mai multe mănăstiri să mă rog Maicii Domnului si lui Iisus Hrisots să ma ajute sa scap de operație, avand si un copil de clasa a 10-a si o mamă bătrână de îngrijit. Pe 14 iunie am fost la Schitul Munteoru să platesc un acatist pentru sănătate. Aici Părintele V. aflându-mi povestea mi-a dăruit cartea Sfântului Părinte Ilie Lăcătușu și a insistat să mă duc urgent la moaștele părintelui. Duminică, pe 17 iunie, am pornit către Bucureșiti cu o floare in ghiveci, o candelă electrică și o mică icoană de la Mănăstirea Ghighiu ca dar către Sfantul Parinte Ilie Lăcătușu. Am ajuns la 12:30 și era deja coadă. Am scris pe o foaie de hârtie următoarele: "Sfinte Părinte Ilie Lăcătușu, sunt G.I., mamă și soție, am următorul diagnostic și vă rog frumos, Sfinte Părinte, să fie o greșeală de diagnostic sau să-mi dispară ceea ce am la sân, să nu mai am nimic la noile investigații pentru că am un copil de crescut, vreau să îmi îmbrățișez nepoții, să îmi țin familia unită, să îmi ajut mama și să pot sa fac câte o colivă și pomeniri neamului meu că nu mai avea cine." M-am așezat la rând și atunci când am intrat la Sfântul Părinte am pus bilețelul pe mâna părintelui, am sărutat-o si l-am rugat să mă ajute. M-am uitat la fața dânsului si a țintit ochii la mine. Pe data de 25 iunie am pornit la București la noile investigații, dar înainte am trecut pe la capela părintelui să mă rog. M-am rugat de afară deoarece capela era închisă. Am facut RMN la sân și după am trecut iar pe la părinte inainte de a pleca din București. De când am primit cartea am făcut aproape zilnic acatistul Sfântului Părinte. Într-una din zile, rugându-mă la poza moaștelor Sfântului Părinte, am sesizat că mâna acestuia se încălzește. Am multiplicat poza părintelui și am dat-o la mai multă lume care avea nevoie. La rezultat m-am dus pe 2 iulie de Sfântul Voievod Stefan cel Mare și iar am trecut pe la sfântul părinte. Medicul de la Fundeni mi-a prezentat ambele filme de la sân, cea din decembrie si cea din 25 iunie, și mi-a spus că nu mai am nimic la sân și nu mai e nevoie să ma operez. La auzul acestei vești am alergat să ii mulțumesc pentru ca este clar ca a facut o MINUNE cu mine. Mi-a indeplinit ceea ce scrisesem pe bilet. De atunci, de cate ori ajung in București trec pe la cripta sfântului părinte si aduc si alte persoane care au nevoie. Multumesc Maicii Domnului și Sfântului Părinte Ilie Lăcătușu că s-a milostivit de mine și m-a scapat de cancer. Mi-as dori să fie canonizat și așezat într-o biserică pentru că este un mare sfânt român.

O noua marturie despre minunile Sfantului Ilie Lacatusu

Doamne, ajută! Mă numesc Viorica și sunt din Constanța. Am aflat de Sfântul Ilie Lăcătușu de la o prietenă, care mi-a dat cartea,  am citit-o și de atunci până acum fac acatistul sfântului. Am venit în București cu probleme de sănătate, probleme  cu stomacul. Am făcut niște crize de stomac și am avut dureri de am zis că mor. Duminică am fost la sfântul și luni am mers să-mi fac toate analizele. Când am ajuns la sfântul simțeam o bucurie și  când am ajuns înăuntru i-am sărutat mâna. Cu ochii în lacrimi l-am privit și ce să zic... Sfântul m-a privit în ochi și i-am simțit mâinile calde și cum le-a mișcat. Mi-a dat Dumnezeu o așa mare bucurie că nu mi s-a mai întâmplat niciodată. Parcă nu mai simțeam nicio durere. Am făcut acatistul acasă, era în postul Paștelui și am citit acatistul sfântului patruzeci de zile. În timp ce am făcut acatistul acasă, mai aveam câteva zile, și l-a visat sora mea pe Sfântul Ilie Lăcătușu și i-a zis să nu mai plângă că o să aibă și sora ei un copil, peste patru sau cinci luni, iar ea ceva mai târziu. Când mi-a spus nu mai puteam de bucurie că noi de zece ani am tot mers la medici și tratamente fără niciun rezultat. Sora  are o fetiță dar mai vrea un copil și vă dați seama cu ce  bucurie în suflet am plecat la sfântul. Asta e durerea cea mai mare,  că nu poți avea un copil, dar nădăjduiesc la Dumnezeu care ni l-a descoperit pe sfântul Ilie ca să mijlocească și pentru noi păcătoșii să avem și noi bucuria de a avea un copil. După ce am primit rezultatele analizelor, care mi-au ieșit foarte bine, am primit doar un tratament pentru stomac (eu mă așteptam la operație că de cinci ani țin regim) a fost ceva nemaiîntâlnit, că mă simt și mai bine, dar eu în continuare fac acatistul sfântului că a devenit ocrotitorul casei noastre. Și cu ajutorul lui Dumnezeu am mers la sfântul de patru ori, iar în ultima zi când am fost era într-o marți după amiază, știam că nu-i deschis dar am zis, stau și mă rog afară lângă capelă că știu că sfântul mă aude. Și m-am rugat cu smerenie și cu credință și îi ziceam sfântului, cu ochii în lacrimi, că aș fi vrut să mai intru o dată că plecam a doua zi. Afară era femeia  care are grijă de flori și mi-a zis, azi nu vine nimeni. I-am zis, nu-i nimic, mă rog aici. Mai erau două persoane care plecaseră. Nu vă zic că după cinci minute se aude gălăgie și femeia zice, vine nepotul sfântului. Nu-mi venea să cred, am zis, îți mulțumesc ție, Doamne, și sfântului Ilie că așa a fost ca să mai intru o dată la moaștele sfântului, eu, o nevrednică. Și după ce m-am rugat cu ochii în lacrimi, că nu-mi mai venea să plec de acolo, m-am ridicat și când l-am privit pe sfântul s-a uitat iar la mine, avea niște ochi albaștri și pentru mine a însemnat foarte mult. A fost o binecuvintare din partea lui și am ieșit și tot n-am plecat, am mai rămas vreo cinci minute de m-am mai rugat afară, lângă capelă. Nu mai era nimeni, doar  nepotul sfântului înăuntru și femeia care are grijă de flori. Mi-a dat Dumnezeu o mare bucurie în suflet că n-o să uit niciodată. Asta  a fost mărturia mea, sper să fie de folos și vă îndemn să vă rugați întodeauna sfinților care sunt lăsați de Dumnezeu ca să mijlocească pentru noi în ceruri, că dacă te rogi cu smerenie și credință în suflet  este imposibil să nu simți ajutorul lui Dumnezeu, al Maicii Domnului și al sfinților noștri. Când am ajuns acasă am povestit  cunoscuților mei și mergând la biserică duminica am povestit persoanelor care știau că merg la sfântul. N-am cuvinte să spun ce bucurie am simțit în suflet. Am promis sfântului că o să pictez  icoana cu el și o s-o dăruiesc  pentru a o pune în capelă.  Îmi place foarte mult să pictez numai icoane, deși nu am făcut școală. Dumnezeu mi-a dat darul și-I multumesc pentru tot și pentru că exist. În viață fără El nu putem face nimic. Azi, cu ajutorul lui Dumnezeu și al sfântului am terminat-o; soțul mi-a zis să vă întreb dacă pot s-o dăruiesc la capelă drept mulțumire pentru că ne-a ajutat și ne ajută în continuare. O s-o aducă sora mea în iulie, nu știu data, dacă o să fie de ziua sfântului. Aștept răspuns și iertați-mă. Doamne, ajută! (Viorica Mosor, Constanța)

L-a vazut pe Sfantul Ilie Lacatusu deschizand ochii

S

Sunt o persoana din Satu Mare, care intr-un moment din viata am trait o (mare) deznadejde. Aveam nevoie de ajutorul lui Dumnezeu cu disperare si intr-o clipa am strigat la El sa ma ajute. Dumnezeu m-a auzit si a sadit in sufletul meu dorinta de a ajunge la Sfantul Ilie Lacatusu, am simtit in suflet chemarea sfantului de a merge la el spre a ma ajuta. Ajungand la sfant am trait ceva ce nu se poate spune in cuvinte. Intrand la sfintele sale moaste am avut nadejde ca Dumnezeu prin sfantul sau ma va ajuta. L-am rugat pe Sfantul Ilie Lacatusu din suflet zicandu-i, Sfinte Ilie, ajuta-ma! si in clipa urmatoare, eu fiind sprijinita cu capul pe mainile sfantului, am simtit cum sfantul parca ma ridica incet, transmitandu-mi (in gand), uita-te la ochii mei!. In clipa urmatoare, uitandu-ma la ochii lui, am vazut cum se deschid usor, incet, si i-am vazut pupila ochilor vie cum s-a miscat, uitandu-se fix in ochii mei. Mi-a transmis o bucurie cereasca, parca eram ridicata de la pamant la cer, unde eram numai eu cu sfantul. Acea traire o am ori de cate ori vorbesc despre Sfantul Ilie Lacatusu. Ii multumesc lui Dumnezeu pentru aceasta minune care m-a intarit in credinta si pentru parintele meu duhovnic O.E., care m-a sprijinit sufleteste. Trebuie sa marturisim cu curaj despre sfintii nostri, ne-o cere Dumnezeu, ne-o cer sfintii si e datoria noastra de crestini traitori. Slava Domnului pentru toate! Cu nevrednicie, S.A., Satu Mare

Sfantul Ilie Lacatusu, protectorul copiilor nascuti si nenascuti

Numele meu este Daniela si am 31 de ani. Sunt casatorita de 11 ani si ca orice cuplu spun eu, ne-am dorit dupa casatorie un copil. Dar nu a fost sa fie cum ne asteptam noi, Dumnezeu avea alte planuri cu noi.
Din aceasta dorinta am inceput in 2004 sa mergem la doctor ca sa vedem care este cauza, si care dintre noi are probleme de infertilitate. Dupa analize s-a dovedit ca sotul avea pe atunci astenospermie. De atunci am tot fost pe la diferiti medici si n cabinete si spitale, de unde plecam din ce in ce mai deznadajduita, toata lumea imi spunea ca asa nu voi avea copii niciodata.Starea sotului se degrada o data cu trecerea timpului, a facut mai apoi, oligoastenospermie, dupa aceea oligoastenoteratospermie si uite asa, incet dar sigur, ne indreptam spre nicaieri. In anul 2009, o colega de serviciu mi-a spus ca reusita mea sta in mainile unui preot si ca acesta sta cu mantia desfacuta asuprea mea de parca ma protejeaza.
Nu stiam pe atunci de Parintele Ilie Lacatusu.Tot ea mi-a povestit de el dupa doua saptamani si mi-a spus sa ma duc sa ma rog la el ca ma ajuta cu siguranta. Nu stiam ce sa cred, asa ca am hotarat sa ma duc sa vad, de curiozitate despre ce e vorba, asa am ajuns la Giulesti la racla Sfantului, am intrat cu teama, teama de necunoscut cred iar uimirea mea a fost fara margini. Sfantul Parinte Ilie Lacatusu parea un bunic care doarme, avea o mana calda si un chip linistitor, ceva cand m-am aflat in prezenta lui mi-a umplut sufletul de bucurie si de liniste. O mare minune ca se afla printre noi. Am plecat de la Sfantul rugandu-l sa ma ajute, eram bucuroasa, ma simteam de parca imi luase de pe suflet toata povara pe care o dusesem pana atunci, am plecat si parca abia asteptam sa ma reintorc.
Odata cu mersul la racla Sfantului am reluat mersul la medic asa ca in urma cu doua luni facuse sotul analize hormonale,spermograma si ecografie, analize care au iesit cum altfel decat prost. Acum am repetat analizele ca sa ne ducem cu ele actualizate si nu cu cele vechi de 2 luni. Vineri am facut analizele, duminica am fost la Sfantul si m-am rugat sa-mi vindece sotul de neputinta de a avea copii, iar luni cand am luat rezultatele sotul meu nu mai avea nici o problema (analiza hormonala era perfecta, spermograma de la 1mil/mil crescuse peste noapte la 8mil/mil iar despre ecografia care spunea inainte ca ar avea varicocel si prostata... erau povesti, nu mai avea nimic - toate acestea disparusera ca prin minune. Luni am fost cu ele la doctor sa le interpreteze si ne-a trimis acasa, fiind uimit si fara sa-si poata explica ce s-a intamplat. Dar eu stiam ca era minunea Sfantului Ilie si ca-mi ascultase rugaciunea. Ce nu stiam eu e ca imi ascultase rugaciunea pana la capat si ca eram deja insarcinata iar eu nici nu banuiam. La cateva zile am facut un test de sarcina fara ca sa am simptome sau sa-mi fi intarziat menstruatia, asa parca-mi spunea mie ceva in sufletul meu sa fac si bineinteles ca mi s-a confirmat minunea Sfantului Ilie Lacatusu, imi daduse acest minunat dar.
Dar minunile pe care Sfantul le-a facut pentru noi cat si ajutorul pe care ni la dat nu s-a oprit aici.
In timpul sarcinii la o ecografie medicul ne-a spus ca fatul are o problema la cap se numea hidocel, ceva ca o punguta cu lichid ne spunea el, care daca nu dispare, dupa nasterea copilului va trebui operata daca se mareste. Am cautat iar ajutorul Sfantului  care nu a intarziat sa apara si luna urmatoare la ecografie medicul nici nu si-a mai dat seama ca ar fi avut ceva vreodata, nici nu isi mai aducea aminte.
Asa am nascut in septembrie o minunatie de baietel perfect sanatos, doar ca Dumnezeu avea sa ne puna din nou la incercare. In a doua zi dupa ce am nascut, ma aflam inca in maternitate si in timp ce mangaiam bebelusul am sezizat ca la cap pe partea stanga avea ceva ce simteam la mana, cava tare, ceva ce nu-mi puteam explica dar stiam ca ceva nu este in regula. Am chemat asistenta care la randul ei a chemat neonatologul care dupa ce a examinat copilul mi-a spus ca are la cap o bucatica de os si ca asa s-a nascut el si ca nu are ca sa-i faca, ca nu va afecta in nici un fel copilul dar ca asa va ramane. Nu era vizibil dar pentru ca noi stiam era zic eu psihic deranjant. I-am multumit lui Dumnezeu ca nu are copilul probleme din cauza aceasta si am incercat sa nu ma mai gandesc. Dar nu am putut, asa ca la cateva luni am luat copilul si m-am dus cu el la Giulesti la Sfantul Parinte Ilie Lacatusu si l-am rugat sa aiba grija de el ca si pana acum pentru ca el mi l-a dat. Nu dupa mult timp, am sesizat intr-o zi la baita ca baiatul nu mai avea nimic la cap, nici urma de osisor, capul era perfect neted si rotund, nici urma de ceva care sa te faca sa crezi ca ar fi existat vreodata vreo problema. Asa a facut Sfantul imposibilul dupa parerea medicilor.
Luna trecuta in octombrie am fost la parintele cu baiatul si il tineam de manute pentru o plimbare, deoarece nu incepuse sa mearga singur si deodata a iesit din rand o femeie care mi-a spus sa ma duc cu baiatul la doctor pentru ca are o problema la picioare, ca nu calca corect si ca daca doctorul imi va spune sa fac operatie sa nu-i fac, sa-l duc la kinetoterapie ca se va face bine. Am ramas uimita pentru ca baiatul nu stia sa mearga inca daramite sa mearga corect. Nu stiam ce sa fac, sa o cred sau nu, cert este ca ceva nu-mi dadea pace, ma tot gandeam la ce mi-a spus femeia si am hotarat ca nu strica un control, iar spre surprinderea mea medicul ortoped mi-a confirmat ca are intr-adevar o problema de mers la piciorul drept si ca daca nu-si va corecta mersul va avea probleme pe viitor. Si mai mult decat atat, exact kinetoterapie ne-a recomandat. Am citit pe internet despre problema baiatului si am aflat ca astfel de probleme se descopera de regula in jurul varstei de 2-3 ani cand de regula este foarte tarziu. Acum am inteles cum Sfantul Ilie Lacatusu a grait prin acea doamna si ne-a avertizat la timp, ca baiatul sa se faca bine.
Acum mergem la Sfantul din nou si suntem convinsi ca pana in ianuarie cand ne vom duce la control, medicul nu va mai sti ca baiatul a avut vreodata vreo problema.
Multumim, Sfinte Parinte Ilie Lacatusu ca ne esti aproape si ne ajuti de fiecare data cand venim la tine.
Multumim, doctor fara bani si nadejdea celor care nu vad alta scapare.
Multumin, ca doar gandindu-ne la tine ne sari in ajutor.
Pentru toate cate ai facut si faci petru noi, Sfinte Parinte, iti multumim.

Daniela B.

Sfantul Ilie Lacatusu ajuta oamenii aflati in criza economica

Buna ziua,
Sunt o crestina din Pitesti, Anca Tanase ma numesc, si sunt martora a unor minuni infaptuite de Sfantul Parinte Ilie Lacatusu. Mi-am promis ca voi spune lumii despre minunile lui ori de cate ori voi avea ocazia. Si, ca sa trec la subiect, marturisesc ca in data de 28.12.2011 fiind in concediu, mi-am oferit o zi de pelerinaj pe la manastirile din Bucuresti, impreuna cu sora mea cea mijlocie, dorindu-mi foarte mult sa ajung la moastele Sfantului Nectarie, care este protectorul casei noastre.Am ajuns la obiectivele pe care doream "sa le vad si sa le simt mai aproape spiritual", iar sora mea cea mijlocie gasise pe net informatii despre moastele sfinte ale Parintelui Ilie Lacatusu, care se afla la Cimitirul Giulesti si imi spune: "Hai sa mergem si noi sa ne rugam la el" .
Spre rusinea mea, marturisesc ca a fost prima oara cand am auzit despre Parintele Lacatusu.
Intrucat eram in pragul disperarii, sotul meu nu isi gasea de lucru de mai bine de un an de zile, sarbatorile erau in toi, insa fetita mea nu se putea bucura de acestea la fel ca toti prietenii si colegii ei din cauza situatiei financiare care era din ce in ce mai precara, facturile utilitatilor si impozitele fiind prioritare, eram constienta ca numai o minune dumnezeiasca imi mai poate aduce o bucurie de aceste sarbatori.
Astfel incat am ajuns la mormant, acesta fiind inchis in ziua de miercuri dar, o femeie care venise sa se roage ne-a spus ca ar trebui sa venim joia, sambata sau duminica ori in zi de praznic, cand se deschide racla insa, afland ca am venit tocmai de la Pitesti si nu puteam veni a doua zi, ne-a indemnat sa scriem un acatist pe care sa-l lasam prin crapatura zidului din dreapta, sa aprindem lumanari si sa ne rugam in fata usii, spunandu-ne ca nu vor trece 2 saptamani si vom vedea o schimbare. Am facut intocmai , iar la o saptamana (4.01.2012) sotul meu a fost chemat la un interviu si din 10.01.2012 (fix cele doua saptamani)a si fost chemat la munca.
Fara loc de munca era si sora noastra cea mica, tot de aproape un an de zile si, poate nu o sa ma credeti, dar asta este adevarul, aceasta este minunea,in aceeasi data, 10.01.2012 a fost si ea la un interviu si deja i s-a facut o oferta de angajare .
Astazi este joi, 12.01.2012 - zi cand se deschide racla,iar surorile mele si mama s-au dus din nou la Sfantul Parinte Ilie Lacatusu si cu ele s-a dus si fetita mea, Miruna Mihaela de 8 ani sa-i duca Sfantului Parinte Ilie acatist de multumire si un buchet de flori.
Eu nu am putut pleca de la serviciu, dar sunt cu sufletul alaturi de ele si-i multumesc macar pe aceasta cale Sfantului Parinte Ilie Lacatusu pana voi reusi sa ajung personal...
Voiam sa inchei marturisirea insa intre timp m-a sunat sora mea si mi-a zis ca, asteptand la coada sa intre la Sfantul Parinte Ilie Lacatusu, a iesit ginerele sau si a spus ca Sfantul Parinte "le cheama la el pe doamnele de la Pitesti", ele fiind singurele in aceasta zi venite din Pitesti, a intrebat-o pe fiica mea exact ce am intrebat-o si eu dimineata "Iti este frica sa pui mana pe el?" iar fiica mea i-a raspuns ca nu si l-a atins cu manuta la care are o alergie si speram ca Sfantul sa o vindece.
Poate ca plictisesc cititorul cu atatea detalii insa, acesta este purul adevar.Asa sa imi ajute Dumnezeu!
Anca Tanase

Sfantul Ilie Lacatusu, marele protector al copiilor

Numele meu este Daniela si am 31 de ani. Sunt casatorita de 11 ani si ca orice cuplu spun eu, ne-am dorit dupa casatorie un copil. Dar nu a fost sa fie cum ne asteptam noi, Dumnezeu avea alte planuri cu noi. Din aceasta dorinta am inceput in 2004 sa mergem la doctor ca sa vedem care este cauza, si care dintre noi are probleme de infertilitate. Dupa analize s-a dovedit ca sotul avea pe atunci astenospermie.De atunci am tot fost pe la diferiti medici si N cabinete si spitale, de unde plecam din ce in ce mai deznadajduita, toata lumea imi spunea ca asa nu voi avea copii niciodata.Starea sotului se degrada o data cu trecerea timpului, a facut mai apoi, oligoastenospermie, dupa aceea oligoastenoteratospermie si uite asa incet dar sigur ne indreptam spre nicaieri. In anul 2009, o colega de serviciu mi-a spus ca reusita mea sta in mainile unui preot si ca acesta sta cu mantia desfacuta asuprea mea de parca ma protejeaza. Nu stiam pe atunci de Parintele Ilie Lacatusu.Tot ea mi-a povestit de el dupa doua saptamani si mi-a spus sa ma duc sa ma rog la el ca ma ajuta cu siguranta. Nu stiam ce sa cred asa ca am hotarat sa ma duc sa vad, de curiozitate despre ce e vorba, asa am ajuns la Giulesti la racla Sfantului, am intrat cu teama, teama de necunoscut cred iar uimirea mea a fost fara margini, Sfantul Parinte Ilie Lacatusu parea un bunic care doarme, avea o mana calda si un chip linistitor, ceva cand m-am aflat in prezenta lui mi-a umplut sufletul de bucurie si de liniste. O mare minune ca se afla printre noi. Am plecat de la Sfantul rugandu-l sa ma ajute, eram bucuroasa, ma simteam de parca imi luase de pe suflet toata povara pe care o dusesem pana atunci,am plecat si parca abia asteptam sa ma reintorc.
Odata cu mersul la racla Sfantului am reluat mersul la medic asa ca in urma cu doua luni facuse sotul analize hormonale,spermograma si ecografie, analize care au iesit cum altfel decat prost. Acum am repetat analizele ca sa ne ducem cu ele actualizate si nu cu cele vechi de 2 luni. Vineri am facut analizele, duminica am fost la Sfantul si m-am rugat sa-mi vindece sotul de neputinta de a avea copii, iar luni cand am luat rezultatele sotul meu nu mai avea nici o problema(analiza hormonala era perfecta, spermograma de la 1mil/mil crescuse peste noapte la 8mil/mil iar despre ecografia care spunea inainte ca ar avea varicocel si prostata....erau povesti, nu mai avea nimic)toate acestea disparusera ca prin minune.Luni am fost cu ele la doctor sa le interpreteze si ne-a trimis acasa, fiind uimit si fara sa-si poata explica ce s-a intamplat.Dar eu stiam ca era minunea Sfantului Ilie si ca-mi ascultase rugaciunea. Ce nu stiam eu e ca imi ascultase rugaciunea pana la capat si ca eram deja insarcinata iar eu nici nu banuiam.La cateva zile am facut un test de sarcina fara ca sa am simptome sau sa-mi fi intarziat menstruatia, asa parca-mi spunea mie ceva in sufletul meu sa fac si bineinteles ca mi s-a confirmat minunea Sfantului Ilie Lacatusu,imi daduse acest minunat dar.
Dar minunile pe care Sfantul le-a facut pentru noi cat si ajutorul pe care ni la dat nu s-a oprit aici.
In timpul sarcinii la o ecografie medicul ne-a spus ca fatul are o problema la cap se numea hidocel, ceva ca o punguta cu lichid ne spunea el, care daca nu dispare, dupa nasterea copilului va trebui operata daca se mareste. Am cautat iar ajutorul Sfantului  care nu a intarziat sa apara si luna urmatoare la ecografie medicul nici nu si-a mai dat seama ca ar fi avut ceva vreodata, nici nu isi mai aducea aminte.
Asa am nascut in septembrie o minunatie de baietel perfect sanatos, doar ca Dumnezeu avea sa ne puna din nou la incercare. In a doua zi dupa ce am nascut, ma aflam inca in maternitate si in timp ce mangaiam bebelusul am sezizat ca la cap pe partea stanga avea ceva ce simteam la mana, cava tare, ceva ce nu-mi puteam explica dar stiam ca ceva nu este in regula. Am chemat asistenta care la randul ei a chemat neonatologul care dupa ce a examinat copilul mi-a spus ca are la cap o bucatica de os si ca asa s-a nascut el si ca nu are ca sa-i faca, ca nu va afecta in nici un fel copilul dar ca asa va ramane. Nu era vizibil dar pt ca noi stiam era zic eu psihic deranjant. I-am multumit lui Dumnezeu ca nu are copilul probleme din cauza aceasta si am incercat sa nu ma mai gandesc. Dar nu am putut, asa ca la cateva luni am luat copilul si m-am dus cu el la Giulesti la Sfantul Parinte Ilie Lacatusu si l-am rugat sa aiba grija de el ca si pana acum pentru ca el mi l-a dat. Nu dupa mult timp, am sesizat intr-o zi la baita ca baiatul nu mai avea nimic la cap, nici urma de osisor, capul era perfect neted si rotund, nici urma de ceva care sa te faca sa crezi ca ar fi existat vreodata vreo problema. Asa a facut Sfantul imposibilul dupa parerea medicilor.
Luna trecuta in octombrie am fost la parintele cu baiatul si il tineam de manute pentru o plimbare, deoarece nu incepuse sa mearga singur si deodata a iesit din rand o femeie care mi-a spus sa ma duc cu baiatul la doctor pentru ca are o problema la picioare, ca nu calca corect si ca daca doctorul imi va spune sa fac operatie sa nu-i fac, sa-l duc la kinetoterapie ca se va face bine. Am ramas uimita pt ca baiatul nu stia sa mearga inca daramite sa mearga corect. Nu stiam ce sa fac, sa o cred sau nu, cert este ca ceva nu-mi dadea pace, ma tot gandeam la ce mi-a spus femeia si am hotarat ca nu strica un control, iar spre surprinderea mea medicul ortoped mi-a confirmat ca are intradevar o problema de mers la piciorul drept si ca daca nu-si va corecta mersul va avea probleme pe viitor. Si mai mult decat atat exact kinetoterapie ne-a recomandat. Am citit pe internet despre problema baiatului si am aflat ca astfel de probleme se descopera de regula in jurul varstei de 2-3 ani cand de regula este foarte tarziu. Acum am inteles cum Sfantul Ilie Lacatusu a grait prin acea doamna si ne-a avertizat la timp, ca baiatul sa se faca bine.
Acum mergem la Sfantul din nou si suntem convinsi ca pana in ianuarie cand ne vom duce la control, medicul nu va mai sti ca baiatul a avut vreodata vreo problema.
Multumim Sfinte Parinte Ilie Lacatusu ca ne esti aproape si ne ajuti de fiecare data cand venim la tine.
Multumim doctor fara bani si nadejdea celor care nu vad alta scapare.
Multumin ca doar gandindu-ne la tine ne sari in ajutor.
Pentru toate cate ai facut si faci petru noi Sfinte Parinte iti multumim.

Daniela B.

O nouă minune a Sfântului Ilie Lăcătuşu şi o rugăminte

Aştept în continuare mărturii despre Sfântul Ilie Lăcătuşu pe adresa ciprianvoicila@yahoo.com pentru ediţia a doua a cărţii Viaţa, minunile şi acatistul Părintelui Ilie Lăcătuşu, editura Areopag, 2011.

Sfântul Ilie Lăcătuşu să îi răsplătească pe toţi cei care contribuie la înmulţirea evlaviei faţă de el în rândul credincioşilor.

Ciprian Voicilă

"Buna ziua,
am fost si eu ajutat prin mijlocirea Sfantului Ilie, asa ca va trimit cu bucurie marturia mea:


De cativa ani sufar de constipatie cronica. In ultimele luni boala s-a agravat si am devenit dependent de laxative. In toamna acestui an am fost, impreuna cu sotia mea, sa ne inchinam Sfantului Ilie Lacatusu, in cimitirul Giulesti. Trebuie sa marturisesc ca eu aveam niste indoieli in ce priveste sfintenia parintelui Ilie pentru ca am fost influentat de cei care spun ca "sfintii inchisorilor" nu pot fi considerati mucenici pentru ca cei mai multi au fost legionari, au patimit din motive politice etc. Dar, pentru ca sotia mea isi dorea mult sa ajunga la parintele, am mers si cu indoiala in suflet m-am inchinat si eu, fara sa-i cer nimic sfantului. Cu toate acestea el m-a vindecat de constipatie si chiar din seara aceea am constatat ca aparatul meu digestiv functioneaza normal si de atunci n-am mai avut nevoie de laxative.
In plus, Sfantul Ilie m-a vindecat si de indoielile legate de sfintii din inchisorile comuniste, acum sunt convins ca sunt mucenici si Dumnezeu a primit jertfa lor chiar daca, poate, au facut si greseli inainte de arestarea lor".

Lucian P., Cluj Napoca, 2011

Mulțumire Sfântului Ilie Lăcătușu

Buna seara,
Ma numesc Flavia-Iulia Oprean si indraznesc sa va scriu in legatura cu o minune petrecuta in viata mea datorita Sfântului Ilie Lacatusu.

L-am "cunoscut" pe acest sfant acum aproximativ 1 luna, cand o colega de serviciu, doamna Gabriela, mi l-a pus in fata ca fiind "sfantul ei". Mi-a tot povestit despre el, dar eu nu intelegeam de ce tocmai mie imi spune acele cuvinte ... a mai durat cateva saptamani, cand fratele meu a avut din nou o "stare depresiva" (este bolnav cu Hepatita C si din cauza interferonului a trecut printr-o serie de probleme ...), iar l-am internat in spital si nu mai stiam incotro sa o apucam (internarea a avut loc duminica).
Eu lunea am mers la serviciu si mi-a iesit in cale doamna Gabriela si m-a rugat sa merg la dumneaei in birou ca sa imi arate ceva. Atunci mi-a daruit cartea: "Viata, minunile si acatistul Parintelui Ilie Lacatusu". Am mai povestit cateva minute, i-am multumit, spunandu-i ca am nevoie de el sa ma rog pentru fratele meu care este din nou in spital si am plecat.
In acea dupa-masa am mers la el la spital impreuna cu mama si el, avand o stare de nervozitate, ne-a scos pe amandoua afara si ne-a spus sa plecam si sa nu mai venim la el (tatal meu a stat cu el in spital in tot acest timp). Am iesit plangand de durere si nestiind ce sa facem.
Am ajuns acasa si mama nu se oprea din plans, eram speriata si atunci mi-am amintit de Sfântul Ilie Lacatusu, am luat cartea, m-am pus in genunchi si am inceput sa citesc din acatist implorandu-l sa faca si cu noi o minune cum a facut cu atatia oameni.
A doua zi nasa mea mi-a dat un nr. de tel de la o persoana - psiholog - caruia i-am povestit despre fratele meu si care a spus ca vrea sa il ajute pe fratele meu sa se faca bine.
De atunci fratele meu este mai bine, nu se mai agita, nu mai este nervos, am fost la el si ne-a primit, uitand de felul in care ne-a trimis acasa cu cateva zile in urma.
Toata saptamana am alergat si la serviciu si la spital, dar nu ma simt obosita deloc. Ma rog Sfantului Ilie Lacatusu sa ma ajute in continuare si ii multumesc pentru speranta care mi-a dat-o si pentru felul in care ne-a ajutat cu fratele meu!
Si ca sa fie totul complet, in aceasta perioada sotul meu a fost delegat de la serviciu pentru 2 saptamani in Bucuresti - (prea multe coincidente, nu?) ... a fost exact lunea la el la mormant, inainte de a primi numarul de tel de la persoana care s-a oferit sa ne ajute!
Eu stiu si simt ca a facut o minune pentru noi si ca ne va ajuta in continuare. Saptamana ce vine sotul meu va merge din nou la el la mormant si ii va multumi in numele fratelui meu!
Sfinte Ilie Lacatusu, fie-ti mila de toti cei care sunt bolnavi, in amaraciune, in lipsuri si in dureri, vindeca-i si insenineaza-le viata asa cum ai facut si cu noi!


Nu stiu daca ce am scris mai sus o veti considera minune, cert e ca eu ii multumesc din inima. Am promis Sfantului ca voi scrie ce am simtit.
Va multumesc pentru timpul petrecut, citind aceste randuri.

Doamne ajuta!

Oprean (Vesa) Flavia-Iulia

Grabnic ajutor primit de la Sfântul Ilie Lăcătușu

Pictura a fost realizată de Ioan Popa.

„Fetitei de 4 luni i s-a pus diagnosticul de granulom ombilical. Inainte de a fi vazuta la chirurgie pediatrica m-am rugat Sfantului Ilie Lacatusu. Ni s-a spus ca granulomul este prea mic pentru a se interveni cu nitrat de argint si ca trebuie sa mai asteptam sa creasca. Totodata s-a emis premisa conform careia era cu putinta ca aceasta zona de tesut rosu de marimea unei bobite sa ramana la dimensiunea pe care o are si in jurul varstei de 3 ani sa dispara. Dupa 2 saptamani, in timpul baitei, uitandu-ma mai atent la buric, am observat cu stupoare ca granulomul efectiv a disparut. Ii multumim Sfantului Ilie Lacatusu pentru aceasta minune!

Sotul meu avea de intocmit foarte multe hartii pentru serviciu iar termenele limita erau deja depasite. Din acest motiv a fost mustrat de directiune. M-am rugat Sfantului Ilie Lacatusu sa-l ajute sa le finalizeze mai repede si sa le predea. In mod cu totul minunat a lucrat cateva ore pentru documente pentru care alta data trebuia sa aloce in jur de 4-5 zile. A constatat si el uimit ce grabnic ajutator a fost Sfantul Ilie Lacatusu!

Stimate domn,
Am ajuns la Parintele Ilie Lacatusu pe data de 23.10.2011 intr-o duminica, printr-o minune. La iesirea din metrou ma gandeam ca Sfantul nu vrea sa ma vada si pe mine si ma intristasem. Abandonasem ideea ca-l voi vedea pe Parintele si ma indreptam spre Gara de Nord pentru a nelua IC de la 15:40 cu destinatia Galati. La ghiseu, am aflat cu stupoare ca trenul in cauza nu circula. Am pornit astfel spre Cimitirul Giulesti. O doamna pe nume Maria ne-a ajutat sa ajungem, ne-a daruit floarea pe care ea o adusese Sfantului si ne-a mai spus ca Sfantul ne-ar fi chemat oricum, daca nu prin ea, prin altcineva. Eram multa lume insa am fost lasati sa intram in fata intrucat eram cu fetitele. Am ajuns apoi la Gara de Nord si am avut timp atat pentru a lua masa cat si pentru a ne urca in R de la 18:10 cu destinatia Galati. Totul s-a petrecut uimitor de repede!
Multumesc inca odata pentru informatii!

Doamne ajuta!”
Lacramioara

Vizitați http://parinteleilielacatusu.blogspot.com/

Fotografie realizată de Gabriel Gioacăș.

Noi minuni ale Sfântului Ilie Lăcătușu- pe care le găsiți pe un nou blog parinteleilielacatusu.blogspot.com.

Blogul conține integral cartea Viața, minunile și acatistul Părintelui Ilie Lăcătușu, apărută la editurile Areopag și Meditații.


Trei femei mărturisesc

a) Locuiesc aici, în acest cartier, de patruzeci de ani. Am fost la Sfântul Dumitru o dată, chiar de Sfântul Dumitru. Când am venit de acolo, erau trei călugări şi o călugăriţă care voiau să ştie cum o iau spre Giuleşti, ca să ştie cum ajung la cimitir, aici. Şi, cum-necum, au ajuns aici. Şi eu am văzut faza: o târau pe călugăriţă, s-o aducă până în faţa uşii. Şi ea nu voia, vorbea vrute şi nevrute, parcă avea pe satana în ea. Şi o femeie care îngrijeşte pe aici (la mormânt – n.n.) i-a zis: „Puneţi-o să stea în genunchi, să ziceţi Tatăl nostru pentru ea”. Şi au mers cu ea de trei ori aşa, au târât-o de trei ori. Pe urmă şi-a revenit. Pe urmă ea se ruga, zicea: „Doamne, iartă-mă pentru ce-am zis!” Că a zis multe, multe împotriva lui Dumnezeu şi a sfintei credinţe. Şi au plecat cu ea aşa.
Am un ginere care a lucrat la armată şi a fost ars într-o misiune. Şi-a revenit băiatul şi a început serviciul. După vreo şase luni de zile, a început să se înroşească pe unde a fost ars. Şi, venind dintr-o misiune, când i s-au făcut analizele la Casa Poporului, a găsit că avea cancer la gură. Şi a început calvarul! Şi atâtea analize, şi... până a ajuns de-i luau de pe mâini şi-i puneau aici... Până la urmă, a murit. Dar până să moară, auzise şi fata mea şi am venit cu fata mea şi cu nepotul şi ne rugam. S-a rugat ăla micu’, avea cinci ani atunci, dar zicea: „Sfinte Ilie, iartă-l pe tatăl meu! Iartă-l pe tatăl meu, că-i tare bolnav!” Vă spun sincer că a mai durat aproape două luni de zile şi l-a iertat Dumnezeu şi a murit.
După un an de zile, soţul meu – care era bătrân, avea 61-62 de ani, nu mai venea acasă. Ştiam că are combinaţii – el, fiind şofer, veşnic avea combinaţii, dar nu ştiam că are o combinaţie în Giuleşti şi cine este şi cum este. Fără multe certuri, fără nimic, a plecat, fără motiv. Şi i-am dat de toate, lucruri şi de toate, şi a plecat. Pe urmă, am început să-mi dau seama că nu trebuia să-l las să facă acest lucru, deoarece, ca oameni bătrâni, ai acolo o casă, ai un rost, şi pe urmă trebuie să le împarţi cu cine nu se cuvine. Şi atunci am început să mă duc prin biserici, să mă rog. Într-una din zile, după vreo două luni de zile – bine, că veneam mereu la Sfântul Ilie – într-o duminică, am venit şi era deschis. Şi m-am rugat de fata dânsului, a Sfântului Ilie, să‑mi dea voie să intru, să pun şi eu mâna pe sfântul, să mă rog. Nu putea să-mi dea, că erau foarte mulţi bolnavi, şi era un preot care era în faţă. Şi i-am zis să-mi dea voie să pun mâna mea pe preot şi preotul să pună mâna pe Sfântul Ilie şi să mă rog să mă ajute. Nu ştiu ce m-am rugat, nu ştiu ce am zis, dar mi-a dat putere. Am găsit linişte şi pace, şi, după câtva timp, soţul meu s-a întors acasă.
Îi mulţumesc Sfântului Ilie că m-a ajutat şi la operaţii, cu fetele mele, şi la operaţia fetei mele celei mici, şi la operaţia cealaltă, şi la operaţia mea cu piciorul... De câte ori vin aici, ne rugăm şi ne ajută. Ne ajută foarte mult. Ajută! Deci, am venit pentru operaţia fiicei mele, care era doar ea cu copilul, fiindcă soţul ei murise, şi m-am rugat, fiindcă trebuia să se opereze la coloană. A ajutat-o, a scăpat cu bine. După un timp, m-am operat şi eu. Anul trecut m-am operat şi eu, că nu puteam să mai merg deloc, de la picior. Şi am scăpat cu bine din toate, cu toate că a fost o operaţie foarte grea - mi s-a pus proteză la genunchi. După trei săptămâni de zile, s-a îmbolnăvit fata mea, a făcut şi ea operaţie la coloană, a scăpat şi ea. La un an de zile, fata mea cea mică, ea, care nu mai făcea copii şi făcea atâta tratament, cu ajutorul lui Dumnezeu a făcut şi ea un copil. Şi asta vreau să vă spun, că Sfântul Ilie e grabnic ajutător tuturor care se roagă cu credinţă la el. Aşa să-mi ajute Dumnezeu, că ăsta este adevărul!

b) Vin aici de şapte ani, de când au deschis la părintele. Am venit prin chemare. M-am dus, m-am spovedit la mitropolie, m-am împărtăşit şi noaptea am visat această sfântă capelă. Şi am o fată care e foarte credincioasă, şi are un singur copil şi de zece ani de zile n‑a mai rămas gravidă, cea mai mare fată a mea. Şi, după zece ani de zile, rugându-se aici, la părinte şi, mergând şi la sfânta biserică, peste tot, a rămas gravidă, acuma e în luna a şasea. Ăsta a fost primul ajutor de la părintele. (...) Am mai avut alt necaz cu băiatul, că nu găsea serviciu. Unde se angaja, stătea ce stătea şi-l dădeau afară. Şi m-am rugat să-l ajute Dumnezeu să se angajeze din nou, că avem o datorie imensă la întreţinere şi el, săracul, trebuia să lupte să plătească. Şi ne-a ajutat Dumnezeu, că o singură dată m-am rugat la părintele, aici, şi-n ziua aia a fost anunţat, a primit telefon să se ducă, că va fi angajat. S‑a dus şi s-a angajat. Cum am ajuns acasă, zice: „Mami, să ştii că mi s-a dat telefon! De mâine încolo merg la serviciu!” Mulţumesc lui Dumnezeu, băiatul meu merge şi la serviciu, urmează să se şi căsătorească, i-a rânduit Dumnezeu o fată bună, cuminte. Şi să ajute Dumnezeu pe toată lumea!

c) Cu părintele Ilie, tot ce mi-am pus în gând mi s-a îndeplinit: să nu operez copilul – am pus mâna pe părintele. Aveam probleme cu banii, şi m-a ajutat.
De vreo două - trei ori, nu ştiu cu exactitate, s-a spart lacătul acolo, în spate, ca să se fure bani. Şi acum vreo patru ani au venit patru femei să păzească aici. Şi era un ger afară, năprasnic! Şi au zis că au simţit aşa, o căldură – probabil că de la sfântul, sau de la Dumnezeu – şi au simţit o căldură, aşa, şi le-a dat să nu le îngheţe picioarele, mâinile, să le dezmorţească. Şi s-a mai întâmplat un caz, un băiat de aici, de vizavi, cum intra pe poarta cimitirului, avea duhuri necurate multe, în el. Şi îl ţineau colegii de serviciu şi se zbătea. Făcea urât. Eu mi-aduc aminte că fata mea tot aşa făcea: răcnea, ţipa, de câte ori se apropia de uşă, aici. Şi mi-aduc aminte că el s-a făcut bine, dar nu l-am mai văzut. Deci, tot acum patru ani, că de patru ani de zile vin şi eu... [1]

[1] Mărturii înregistrate de părintele Eftimie Mitra (n.ed.).

Oare mulţumim cum se cuvine?

Sunt un păcătos care a beneficiat de ajutorul părintelui Ilie Lăcătuşu. În anul 2008, mergând la o cu­noş­tin­ţă, m-a întrebat: „Gheorghe, nu vrei să mergem la pă­rin­te­le Ilie?” Zic: „Da”.
Cu ani de zile în urmă auzisem de moaştele pă­rin­te­lui Ilie, dar parcă ceva mă ţinea ca să nu ajung la dânsul. La începutul postului Paştelui i-am spus duhovnicului meu: „Părinte, am auzit de moaştele părintelui Ilie Lă­că­tu­şu, vreau să merg şi eu la dânsul. Vreau să-mi schimb ser­viciul”.
La locul vechi de muncă eram într-o stare de stres care nu se poate descrie. Nu îi acuz pe cei cu care am lucrat. După prima săptămână a postului, am mers la cimitir în Giuleşti. Duminică de dimineaţă, pe la ora nouă.
Nu ştiam programul când se putea intra la sfintele moaşte. Am aşteptat până a venit domnul Aurel şi m-am rugat. Am rămas mut: nu văzusem sfinte moaşte întregi decât la televizor.
La sfatul duhovnicului, am făcut zilnic patruzeci de metanii şi Acatistul - Paraclis al Maicii Domnului. În acel post am mai mers de câteva ori la părintele Ilie. Îmi puneam întrebarea în mintea mea bolnavă: „Cum, Doamne, găsesc eu alt serviciu, nu cunosc pe nimeni ca să mă ajute!”
O, minune mare! În Săptămâna Patimilor, în Joia Mare, au venit doi colegi de la fostul loc de muncă dimineaţa şi mi-au zis: „Nu vrei să-ţi schimbi serviciul? Ţi-am găsit ceva mai bun. Te duci?”
Am primit numărul de telefon al persoanei unde trebuia să merg. L-am sunat marţi, de Paşte, m-am întâlnit cu el şi în decurs de cincisprezece zile am fost la un nou loc de muncă.
Părintele Ilie Lăcătuşu a mai făcut o minune, cu fata mea. Am o fată de douăzeci şi patru de ani. În anul 2009 avea un prieten. Azi la el, mâine la el... Îi zic tot în postul Sfintelor Paşti: „Măi, fată, nu vrei să îi spui prietenului tău ca după Sfintele Sărbători sau de Paşti să vină cu mama lui ca să ne cunoaştem cu toţii?” A plecat la el şi, cum i-a spus de căsătorie, n-a vrut ca să mai audă de ea.
M-am rugat la părintele Ilie ca să mă ajute, eram într-o situaţie delicată. „Părinte, te rog ajută-mă ca să se limpezească situaţia!” Era într-o zi de duminică. Era a treia oară când mă rugam. Când am plecat de acolo, fata m-a înştiinţat care este situaţia: totul se terminase. Prietenul ei nu o mai voia.
La mine situaţia este mai delicată. De câte ori sunt supărat şi amărât, vin la părintele Ilie Lăcătuşu şi mă rog: „Părinte, îţi mulţumesc pentru ajutor, te rog, ajută-mă!” Când plec pe drum, cât aş fi de supărat, până ajung acasă mă liniştesc.
Oare mulţumim lui Dumnezeu şi Sfântului Ilie cum se cuvine?

( Tache Gheorghe, Bucureşti)

Intervenţii minunate

Încă din anul 2004-2005, fratele meu, Clănţău Petrică, din Slobozia, îmi spunea să merg la sfintele moaşte ale Părintelui Ilie. Văzând că eu nu m-am dus să mă rog la sfântul, a venit el cu mine, şi, împreună ne-am rugat la sfintele moaşte, în prezenţa doamnei Sabina, fiica părintelui.
Eu am continuat să merg mai des, auzind multe lucruri frumoase. Părintele Ilie i-a spus într-o bună zi doamnei Sa­bi­na să aibă grijă că în ziua ur­mă­toa­re o să vină nişte ţigănci care urmăresc să-i ia din ose­min­te ca să facă farmece şi să nu deschidă racla. În acea zi era multă lume, femei mai multe. Una din ele, pe care am cunoscut-o cu altă ocazie, mi-a arătat la gât şi la faţă o urmă, un semn ca o cicatrice roşiatică. Doamna fusese în zi­ua când ţigăncile au făcut scandal că nu erau lăsate să in­tre la părintele. Această doamnă a sărit în ajutorul doamnei Sa­bina şi le-a îmbrâncit pe ţigănci, fapt pentru care ţi­găn­ci­le au ameninţat-o că o omoară. Ajunsă acasă, s-a trezit pe fa­ţă cu pete negre tuciurii, pe obraz şi pe gât. I-a telefonat doam­nei Sabina şi i-a spus ce a păţit. Doamna Sabina a che­mat-o să se roage la sfintele moaşte. În scurt timp a dis­părut negreala, dar au rămas semnele, pielea era slab ro­şi­atică. În luna aprilie 2010, fratele meu Petrică a fost di­ag­nos­ticat cu tumoră la plămânul drept, de circa 12 cm, la Spitalul Nasta. Doctorii nu au riscat o operaţie. Am ajuns la Spitalul Oncologic Fundeni unde, în urma tratamentelor citostatice făcute, tumora a scăzut la cinci-şase centimetri.
În această situaţie, doctorul Horvath a zis: „Ce facem?” La care fratele a zis: „Merg pe mâna dumneavoastră, cu încredere în Bunul Dumnezeu”. Operaţia a durat vreo şase ore, şi i s‑a extirpat tumora şi lobul superior al plămânului drept. Au urmat trei luni de zile de citostatice şi tomografii, din care s-a constatat o reuşită...

(Vasile Clănţău)