Marturie despre Parintele Ilie Lacatusu

Am promis demult parintelui Ilie ca voi marturisi toate binefacerile sale pentru mine si familia mea, pentru ca si alte persoane sa poata spera si beneficia de ajutorul sau. Prima mea intalnire cu parintele Ilie a fost in urma cu multi ani (cred ca peste 10 ani). Atunci eram studenta in Bucuresti si o colega m-a invitat sa asist la o prezentare de documentar (la un centru cultural studentesc) privind descoperirea moastelor unui nou sfant! Parintele Ilie Lacatusu. Am urmarit cu interes, bucurie si speranta documentarul. Imi amintesc ca TVR lua interviuri la iesirea din sala. Intre timp am lucrat in strainatate si, in timpul unei vizite in tara,in urma cu catva ani, am intrebat o prietena daca are stiri despre canonizarea Parintelui Ilie Lacatusu, discutia a inceput vorbind de pelerinajul prietenei mele la Parintele Arsenie Boca. Nu stia nimic de Parintele Ilie. Am plecat din tara si la aeroport am cautat sa cumpar niste reviste. In chioscul de la aeroport, prima carte pe care am vazut-o cand am intrat a fost cartea „Viata, Minunile si Acatistul Parintelui Ilie Lacatusu”! M-am bucutat foarte tare, am cumparat cartea (singura pe care o aveau) si am citit-o pe avion. Am inteles ca este un semn. Sfantul Ilie a auzit ca intreb de el si mi-a dat de veste! Am inceput sa citesc acatistul cand aveam cate o nevoie sau problema. Primul ajutor a fost cu slujba mea din strainatate, de care nu mai eram sigura. S-a rezolvat in timp si acum am un post sigur. M-au ajutat, de asemenea, cu rugaciuni si pelerinaje la cavoul Parintelui Ilie, mama mea si preotul Ioan, un preot duhovnic la care mergea mama mea pentru ajutor. Mama mea a vizitat si a citit si acatistul Sfantului Nectarie de la Manastirea Radu Voda. Ulterior, am cerut ajutor Parintelui Ilie pentru casatorie si copii (traiam in cuplu de multi ani, necasatoriti). Am citit acatistul Parintelui Ilie si s-a rezolvat in timp: ne-am casatorit anul trecut, iar in prezent sunt insarcinata. Multumesc Parintelui Ilie Lacatusu pentru tot ajutorul dat! Am avut si probleme de sanatate (2 interventii chirurgicale) si m-am rugat Parintelui Ilie. S-au petrecut cu bine, chiar daca au fost si alte incercari, ma rog si Parintele Ilie imi ajuta! Mi-a raspuns la toate cererile mele si ii multumesc. Am incurajat prietenele mele, care au avut si ele incercari si chiar boli grave, sa se roage pentru sanatate sau pentru rezolvarea problemelor lor, caci Parintele Ilie nu te lasa singur ! Si este grabnic ajutator ! Ma rog in continuare cand sunt probleme sau incercari. Multumesc Bunului Dumnezeu pentru sansa de a descoperi pe Parintele Ilie si pentru ajutorul dat! Mentionez in rugamintile mele pe Preacurata Maica Domnului si pe toti sfintii, pe care i-am intalnit sau la care m-am rugat in timpul vietii, ca pe niste prieteni gata sa ne ajute: Sfantul Calinic de la Cernica, Sfantul Spiridon al Trimitundei, Sfantul Ciprian si Sfanta Iustina, Sfintii parinti Ioachim si Ana, Sfantul Ioan Botezatorul, Sfantul Gheorghe, Sfantul Ilie, Sfantul Nicolae, Parintele Arsenie Boca, Sfantul Nectarie, Sfantul Ioan Gura da aur, si toti cei de sus. Doamne, ajuta ! (Monica F.)

Astăzi, 22 iulie, îl prăznuim pe Părintele Ilie Lăcătușu

De citit și vizionat: Parinteleilielacatusu.blogspot.ro. Viața, minunile și acatistul Părintelui Ilie Lăcătușu. Mărturii: Ajutor primit prin Sfântul Ilie Lăcătușu. Grabnic ajutător în suferințe de tot felul. Trei mărturii. O mărturie interesantă. Părintele Ilie Lăcătușu ajută o persoană să-și găsească un loc de muncă. Alte mărturii.

Minunea Sfantului Parinte Ilie Lacatusu cu mine, studentul...

Buna seara, Numele meu este George-Cristian Datcu si in prezent sunt student la Universitatea Politehnica Bucuresti, la Facultatea de Electronica, Telecomunicatii si Tehnologia Informatiei. Minunea ce mi s-a intamplat are legatura cu una dintre sesiunile de examene din cadrul facultatii la care studiez. Inaintea de a povesti despre asta, as dori sa vorbesc putin despre momentul in care am aflat pentru prima data despre Sfantul Parinte Ilie Lacatusu. Mi-amintesc ca era 21 iulie 2013, in ajunul praznuirii Parintelui Ilie (22 iulie), praznuire despre care aveam sa aflu chiar in acea seara, cand am venit in vizita la prietena mea, care locuieste in apropierea Bucurestului, pentru cateva zile, data fiind perioada vacantei de vara. Inca din momentul sosirii mele acolo, parintii prietenei mele, care dimineata fusesera la Manastirea Pasarea, pentru a asista la slujba Sfintei Liturghii, inainte de a pleca catre casa au primit de la cei care slujeau acolo Acatistul Sfantului Ilie Lacatusu impreuna cu indemnul de a merge in vizita la capela din Cimitirul Giulesti, unde sunt pastrate sfintele sale moaste, mi-au oferit sa citesc carticica cu acatistul primit, care cuprindea si cateva amanunte referitoarea la viata parintelui. Chinurile si nevointele prin care am citit ca trecuse acest marturisitor al lui Hristos, desi sumar descrise in carticica, m-au emotionat asa de tare si m-au determinat sa citesc pentru prima oara acatistul chiar in acea seara. Inca din acel moment am simtit cum intre mine si parinte a luat nastere o prietenie sincera. Cu toate ca dupa citirea acatistului sau, m-am "luat" cu cele lumesti, fara sa imi dau seama, parintele ma chema la el. Astfel, ziua de 22 iulie, a debutat pentru mine si prietena mea sub semnul agitatiei si haosului cotidian. Drept urmare, dis de dimineata, am plecat in graba spre Bucuresti, prietena mea fiind programata la examenul auto teoretic la primele ore ale diminetii. Pe langa acest examen al ei, ziua fiind lunga, multe sarcini trebuiau duse la bun sfarsit. Cand am terminat toate treburile in oras si ziua parea ca pentu noi a luat sfarsit si ne pregateam sa ne intoarcem spre casa, o chemare launtrica atat de puternica mi-a facut sa imi indrept pasii in directia total opusa celei spre casa... Cuprins cu totul de aceasta chemare, am inceput chiar sa alerg inspre Giulesti, lucru care pe prietena mea a surprins-o, dar pe care l-a inteles, atunci cand i-am explicat ce simt. Astfel, am facut impreuna un drum de aproximativ 50 de minute, care noua ni s-a parut de doar cateva minute... Imediat ce am ajuns la locul cu pricina, inca de la intrarea in cimitir, am simtit o pace interioara cum rar ne este dat sa simtim. Ajungand la capela, lucru deloc de mirare, am observat ca va trebui sa ramanem la o coada ce insuma multime mare de credinciosi (lucru care ne-a bucurat de altfel, in loc sa ne intristeze). In timpul asteptarii, impletita cu rugaciune catre sfantul si cu binecuvantate discutii despre ajutorul oferit noua de catre sfinti, ni s-au alaturat si parintii prietenei mele. Venind si asteptatul moment, al inchinarii la moastele Sfantului Ilie Lacatusu, ma simteam atat de coplesit de sfintenia locului (e un lucru bine stiut ca omul sfinteste locul), incat in momentul in care m-am apropiat sa sarut sfintele moaste si crucea parintelui, am simtit ca parintele este mai viu decat noi si ca ne binecuvanteaza pe fiecare in parte, parca avand un suras de un cald atat de sincer. Acest sentiment pe care nu-l mai traisem inainte m-a determinat sa cred ca am castigat un prieten ce-mi va fi alaturi mereu de-atunci inainte, in incercarile si ispitele acestui veac. Am plecat de-acolo, cu promisiunea facuta mie insumi ca am sa revin cat de des pot. Bineinteles ca fagaduintele facute, indeosebi noua insine, au menirea de a nu fi tinute... Desi am continuat sa citesc acatistul parintelui, ceea ce m-a adus din nou la capela unde se afla sfintele moaste a fost deznadejdea ce ma cuprinsese inainte de sesiunea de examene din iarna. Cu inima stransa de frica examenelor ce-mi stateau inainte, cu trei zile inaintea primului examen, mi-am zis sa fac o ultima incercare, amintindu-mi de prietenul care cu atata caldura ma primise la sine in iulie si de nenumaratele momente cand i-am simtit interventia in viata mea. Pe o vreme geroasa, afara fiind in jur de -10°C, am asteptat in jur de 3 ore sa-mi vina randul alaturi de alte cateva zeci de persoane care sperau in ajutorul sfantului. Pe aproximativ toata durata asteptarii, am citit acatistul Parintelui Ilie si m-am rugat sa alunge de la mine duhurile deznadejdii si al trandaviei care ma incercau tot mai aprig si sa puna ordine in viata mea. In momentul in care m-am inchinat sfintelor sale moaste am simtit pe loc cum pacea lua locul deznadejdii si increderea locul neincrederii. Am plecat de acolo cu credinta ca "cineva" isi doreste ca eu sa reusesc (Dumnezeu nu ne vrea prosti!). Cu toate acestea, ziua primului examen se apropia cu pasi grabiti, iar eu am constatat in seara dinaintea incercarii cu pricina ca nu am acoperit nici jumatate din materia ceruta la examen! Cu credinta in ajutorul sfantului si al lui Dumnezeu, am pornit spre facultate. Pe toata durata drumului, nu stiu cum, dar mi-am gasit timpul sa revad unele probleme, posibile subiecte de examen. Ceea ce s-a intamplat mai departe, banuiesc ca intuiti... Am primit ca subiecte de examen exact problemele pe care le revazusem ultima data, in metrou, si a caror mod de rezolvare mi-l insusisem destul de bine, iar ca subiect de teorie exact ceea ce stapaneam mai bine! Examenul a fost trecut, iar nota obtinuta a fost una dintre cele mai bune din sala! Sa fie oare doar o coincidenta?! Eu nu cred... Astfel, tot cu ajutorul sfantului, caruia vreau sa-i multumesc pentru grabnicul ajutor ce nu a ezitat sa mi-l ofere sesiunea am trecut-o cu bine, la cele mai importante materii obtinand note nesperat de mari! Astfel, pentru mine Parintele Ilie ramane un mare sfant, care nu pregeta sa ne ofere ajutorul sau nici in cele mai marunte activitati materiale ale vietii cotidiene. Am avut si continui sa am multe intamplari minunate petrecute in urma rugaciunilor catre parinte, dar pe care le voi povesti cu urmatoarea ocazie. Asadar, un indemn sincer catre toti cinstitorii de sfinti: Rugati-va parintelui! Nu veti iesi rusinati de la el! Bunul Dumnezeu sa ne ajute sa-i cinsitim cum se cuvine pe toti cei care au fost si sunt bineplacuti Lui! Slava lui Dumnezeu pentru toate! Amin. (George-Cristian)

Dumnezeu sta ascuns in micile intamplari ale vietii

Doamne, ajuta! As vrea sa va relatez o “intamplare” care nu stiu daca este bine sau nu sa o incadrez ca minune a Sfantului Ilie Lacatusu (adica imi impun sa cred ca a fost o minune dar nu reusesc sa imi inabus scepticismul). Aveam de la soacra mea o carte despre sfintii inchisorilor comuniste « Marturisitorii. Minuni. Marturii. Repere » care nu era a ei ci o avea si dansa de la o alta persoana. Mi-o daduse de ceva timp (aproape un an cred). De Craciun m-a intrebat daca am citit cartea fiindca ar trebui sa i-o dea inapoi persoanei respective. Eu nu citisem nimic din ea si, ca sa nu i-o inapoiez fara sa o fi citit, mi-am zis sa citesc macar cateva capitole. Astfel am citit capitolul cu marturiile despre inchisorile comuniste si cel referitor la viata si minunile Sfantului Ilie Lacatusu (auzisem despre el de mai demult dar, nu stiu de ce, mi-e destul de greu sa accept ca oameni contemporani cu noi ar putea fi sfinti). Citind acel capitol mi-am zis ca ar trebui sa mergem si noi la dansul, poate ne foloseste si noua. Ma hotarasem cu sotul meu sa mergem pe data de 1 ianuarie. Am intrebat-o si pe sora mea si pe mama daca nu vor sa mearga si ele. Sora si mama nu auzisera niciodata de Sfantul Ilie Lacatusu si dupa ce a citit sora mea cate ceva despre sfant s-a hotarat sa mearga si impreuna cu noi mergea si mama. Cu o zi sau doua inainte insa m-a sunat sora mea, dimineata, sa imi spuna ca noaptea la mama se produsese un scurtcircuit undeva si ca nu mai mergea lumina si nici frigiderul (mama avea un tablou ma vechi, nu din acestea noi la care sare siguranta in caz de suprasarcina sau ceva de genul). Era foarte suparata ca nu avea bani nici macar sa repare frigiderul, sa cumpere altul nou nici nu incapea vorba. Dupa ce am vorbit cu sora la telefon m-am gandit ca banii care ne-ar fi trebuit pentru drum (noi veneam de la Bacau) sa ii dau mamei sa isi repare frigiderul (se mai stricase odata in sensul ca primea curent dar nu mai racea; atunci, piesa respectiva o costase cam 50 euro); dupa ce m-am mai gandit am ajuns la concluzia ca, atata timp cat o fi ceva in neregula cu instalatia de curent electric, repararea frigiderului nu prea isi avea rostul deoarece oricand se mai putea produce un scurtcircuit. I-am comunicat si surorii mele aceasta concluzie si tindeam oarecum sa mergem totusi la Bucuresti. Pe data de 31 decembrie am sunat-o pe sora mea sa o intreb ce facem pana la urma, mergem sau nu si surpriza !!! Mi-a spus ca mamei ii merge frigiderul si ca da, mergem la Bucuresti! Ce se intamplase: mama foarte necajita ca nu are bani i-a zis sfantului cu tot oful pe care il avea ca ea s-a saturat sa tot ceara mereu de la altii, de la copii, de la sfinti, de la Dumnezeu. Daca vrea sfantul sa vina la el, atunci sa ii repare frigiderul si ea va veni sa ii multumeasca! Nu vrea sa mearga la Bucuresti pentru a-i cere ceva!!! Dupa acest dialog, plangand, i s-a adresat din nou sfantului, chiar nu poate sa o ajute, ca ea vine la Bucuresti sa ii multumeasca si zicand aceasta a bagat din nou frigiderul in priza si s-a auzit clik-ul acela specific cand porneste frigiderul. Asadar, frigiderul functiona !!! Si acum cand povesteste mama plange. Ea este convinsa ca Sfantul Ilie Lacatusu i-a auzit rugaciunea si a ajutat-o. Pe 1 ianuarie am fost la sfant si ne-am inchinat la sfintele lui moaste. Nu stiu insa de ce nu pot sa cred cu toata inima !!! Il rog pe Sfantul Ilie sa nu se supere pe necredinta mea! Trebuie sa mai marturisesc ca atunci cand m-am inchinat la sfintele moaste am fost foarte atenta sa vad daca ii sunt calde mainile, daca deschide ochii (asa cum citisem). Bineinteles ca mainile ii erau reci si ochii intredeschisi doar, desi atat de mult as fi vrut sa vad un semn ca sa imi intaresc credinta. « Semnele » probabil le vad cei cu inima curata si care cred in sfinti cu toata taria, care cred oricum si fara semne, nu « un fariseu » ca mine ! Dupa ce am ajuns inapoi acasa, am avut o discutie cu sotul meu despre biserica, despre icoane (nu suntem pe aceeasi lungime de unda in sensul ca, de copil, timp de vreo 15 ani, el a practicat arte martiale si a citit biblioteci intregi despre tot felul de practici din acestea orientale, despre ocultism, etc. si este inca sub influenta lor). Aceasta discutie m-a speriat atunci seara (niciodata nu il mai vazusem asa de inversunat) si ma gandeam, Doamne ce e de facut, oare unde se va ajunge cu casnicia mea daca unul merge intr-o directie si celalalt in alta! Ce sa fac ca sa inteleaga ca e gresit modul acesta de a gandi al lui ? Dumnezeu a randuit ca a doua zi (de Sfantul Serafim de Sarov) sa ajungem la un schit unde sunt 250 de sfinte moaste. Cum am ajuns acolo este alta poveste: mama soacra nu fusese niciodata acolo si sub pretext ca sa o ducem si pe ea, m-am gandit ca ar fi foarte bine daca am putea ajunge la schit, nadajduind in ajutorul maicii starete (ea mereu ne spune cuvant de invatatura si speram sa deschid cumva discutia asupra subiectului care ma preocupa si sa vina de la dansa un sfat pentru sotul meu). De mentionat ca la acel schit nu se poate ajunge daca ploua fiindca pana acolo este un pamant argilos si cu o masina mica, daca nu ai 4x4 nu poti ajunge… se ia jumatate de ogor dupa roti. In doua locuri drumul a fost foarte rau dar pana la urma am reusit si am ajuns la schit! Nu stiu al cui ajutor a fost, al Sfantului Ilie, al Sfantului Constantin Sarbu, al sfintilor toti de la schit … Cert este ca Dumnezeu ne-a ajutat sa ajungem si am stat la schit vreo 3 ore vorbind cu maica stareta si am abordat si subiectul care ma preocupa. A vorbit cu sotul meu, ne-a dat niste carti de citit care sa il ajute, sa il calauzeasca cumva pe drumul bun si sper din tot sufletul sa faca Dumnezeu o minune sa ii deschida ochii sa vada intr-o zi adevarul, sa descopere ca toate acele teorii si practici despre care el a cititi atat si pe care le crede, sunt inselaciune . Asadar, poate ca si in acest sens am primit ajutorul Sfantului Ilie Lacatusu si al Sfantului Constantin Sarbu la mormantul caruia am fost tot atunci pe 1 ianuarie, si al tuturor sfintilor a caror sfinte moaste le-am sarutat in acea zi! Le multumesc din suflet tuturor si ii rog sa ma ierte ca, vazand ce s-a intamplat, in inima mea inca mai incape indoiala ! Doamne, ajuta ! Maria Radu

Mărturie a sfinţeniei şi ajutorului Părintelui Ilie Lăcătuşu

De multe ori am spus celor din jurul meu despre sfinţenia şi ajutorul părintelui Ilie Lăcătuşu, dar niciodată nu am scris lucrurile acestea, spre ruşinea mea; astăzi, însă, m-am hotărât să dau şi mărturie scrisă despre minunile şi ajutorul primit de mine, nevrednica şi păcătoasa, de la iubitul sfânt - părintele Ilie Lăcătuşu. Când eram studentă în Bucureşti, din mila Domnului şi a sfinţilor Săi, am avut fericita ocazie să mă aflu în preajma moaştelor părintelui la foarte scurt timp după ce trupul acestuia a fost mutat, la înmormântarea preotesei sale; dar, nu numai atât, am mai avut şi marea onoare să fiu prietenă cu fiica cea mică a părintelui, doamna Sabina-Maria, o femeie deosebită, care a avut un impact puternic în viaţa mea. Imediat după ce a avut loc înmormântarea preotesei şi s-a constatat neputrezirea trupului părintelui, când nepotul acestuia a chemat preotul din nou la raclă, din mila proniei divine am ajuns şi eu acolo, împreună cu ei. Cunoştinţele mele despre moaşte, canoane şi celelalte lucruri legate de acestea erau foarte limitate, ceea ce a făcut ca mirarea mea să fie cu atât mai mare, dar şi părintele să lucreze şi să ajungă cât mai adânc în sufletul meu păcătos. Îmi amintesc şi acum că ningea, era frig şi, fiind şi seară, iar eu mă aflam pentru prima dată în asemenea condiţii într-un cimitir - chiar dacă eram împreună cu preotul şi membrii familiei părintelui -, recunosc că aveam o strângere de inimă, nu ştiu dacă era frică sau curiozitate, era totuşi un simţământ special, amestecat şi cu o uşoară emoţie la gândul că voi întâlni un sfânt despre care, spre ruşinea mea, nu ştiam mai nimic, decât că a fost preot şi era tatăl doamnei Sabina. Seară fiind, umbrele noastre se profilau peste morminte şi fel şi fel de gânduri ciudate îmi veneau în minte, nu reuşeam să le alung şi mi se părea totul în jur destul de straniu... până în momentul când nepotul părintelui a deschis uşa cavoului şi un puternic miros, atât de suav, lin şi plăcut, ne-a izbit pe toţi în faţă... Nu am cuvinte să descriu ce uşurare, linişte şi armonie am simţit în acel moment, şi cum doar în fracţiunea aceea de secundă totul din jur părea minunat, fulgii de zăpadă cădeau parcă mai liniştit pe morminte, totul parcă se schimbase brusc, percepţiile mai ales, de parcă nici nu mai eram în cimitir, ci într-un parc acoperit de zăpada care parcă strălucea, aşa era de albă şi totul în jur mi se părea frumos şi normal. Vă spun cu toată sinceritatea că, după ce am simţit mirosul emanat de sfinţenia părintelui, primul meu gând a fost că poate acesta este de la florile de la înmormântare, dar apoi am realizat că acest lucru nu era posibil, fiindcă preoteasa era înmormântată sub locul unde este părintele şi florile de la coroane nu erau acolo, fuseseră lăsate afară şi erau acoperite de zăpadă. Am aşteptat liniştită până mi-a venit şi mie rândul să mă închin, şi, uimită, am îngenuncheat lângă sicriul părintelui şi nu mi-am mai putut dezlipi ochii de la mâinile sfinţiei sale. Nu am reuşit să-mi adun gândurile să mă rog, eram parcă în transă, atât eram de uimită, însă mă simţeam minunat, liniştită şi nu voiam să mai plec de acolo... Apoi, glasul fiicei părintelui parcă m-a trezit când mi-a spus: „Uite, tata vrea să te ajute! Roagă-te! A deschis ochii şi se uită la tine!” În prima secundă nu am realizat că dânsa vorbea cu mine, apoi, când mi-am mutat privirea la faţa părintelui, am văzut că avea ochii larg deschişi, nu întredeschişi, ci erau clar deschişi, spre marea mea uimire! Pe deasupra, cavoul era încărcat de mirosul plăcut de mir, miros pe care nu îl voi uita niciodată şi pe care l‑am simţit apoi de fiecare dată, la toate celelalte vizite ale mele acolo. Nu numai atât: după ce am spus o scurtă rugăciune, m-am ridicat şi am sărutat mâna părintelui şi, pentru că afară era frig şi-mi aşteptasem rândul la închinat afară, aveam mâinile şi faţa reci, dar, imediat ce am atins cu buzele mâna părintelui, am simţit-o caldă şi moale, ba, chiar din necredinţă, mi-am şi pus una din mâinile mele peste mâinile părintelui şi, la fel, le-am simţit calde şi moi... astfel, alt Toma necredincios se convingea de cele văzute prin pipăit... Pe lângă asta, un puternic miros de mir şi parcă o uşoară dulceaţă îmi rămăsese în vârful buzelor, simţeam la fel cum simţisem de multe ori după ce sărutasem alte moaşte - ale Sfântului Dimitrie sau ale Sfântului Nicolae şi ale multor altora, de a căror sfinţenie nimeni nu se mai îndoieşte astăzi! Pe lângă toate aceste percepţii fizice şi sufleteşti ale mele, s-au adăugat apoi povestirile fiicei şi nepotului părintelui referitoare la viaţa şi pătimirile părintelui, lucruri care făceau multa lumină în mintea mea şi astfel mi se clarificau multe date despre istorie, Mişcarea Legionară, preoţi şi suferinţele lor în temniţele comuniste, multe din ele pe care eu le ştiam greşit sau nu le ştiam deloc. Bineînţeles că apoi am continuat să vin regulat la racla părintelui, devenise un apropiat al meu şi simţeam nevoia să vin să fiu în preajma sfinţiei sale. Părintele m-a ajutat de multe ori, în lucruri mari şi mici, dacă mă pot exprima aşa, dar o să vă spun cum m-a ajutat părintele într-o situaţie care părea cu neputinţă de rezolvat. După ce m-am căsătorit, (cu rugăciuni la racla părintelui, ajutor şi milă din partea sfinţiei sale), eu şi soţul voiam să ne cumpărăm o locuinţă în Bucureşti, deoarece mulţi ani amândoi stătuserăm prin cămine studenţeşti apoi prin diverse garsoniere şi apartamente închiriate. Problema era că preţurile la case creşteau vertiginos, iar noi abia aveam bani să ne luăm o garsonieră, şi nici aceasta într-un cartier sau zonă foarte bune. Eram destul de dezamăgită, deoarece îmi doream să am familie, copii şi înţelegeam că o garsonieră avea insuficient spaţiu pentru o familie cu mai mulţi copii, aşa cum îmi doream eu; în acelaşi timp, ştiam că orice provizorat devine uşor definitiv şi nu aş fi vrut să rămânem blocaţi într-o locuinţă ce nu oferea prea mult spaţiu pentru o familie. Am făcut multe rugăciuni şi drumuri la părintele, iar la un moment dat chiar începusem să deznădăjduiesc, deoarece preţurile creşteau şi noi nu reuşeam să mai cumpărăm nici măcar o garsonieră... Nu mai menţionez presiunile familiei de ambele părţi, ale agenţilor de vânzări, proprietarilor de apartamente etc. Ajunsesem să fiu foarte stresată din cauza acestei situaţii şi mi se părea că parcă nu mai are final această acţiune de cumpărare a unei locuinţe... Dar, cum mila Domnului şi a sfinţilor Săi este mare, într-o noapte, după ce mă rugasem părintelui să mă ajute să se termine odată şi să ies din această situaţie, l-am visat pe părintele! Se făcea că eram la racla sfinţiei sale şi mă rugam să ne luăm un apartament, chiar îi spuneam că o garsonieră ar fi prea mică pentru o familie, şi, atunci când mă rugam, în vis, l-am văzut pe părintele cum s-a ridicat din raclă şi m-a binecuvântat, aşa cum binecuvântează preotul credincioşii în biserică. Imediat m-am trezit şi am realizat că a fost doar un vis, dar fusese atât de puternic impactul că nu am reuşit să mai adorm, aşa că mi-am continuat noaptea rugându-mă părintelui să mă ajute, să aibă milă de mine. Dimineaţa, am sunat-o pe fiica părintelui şi i-am povestit visul, iar aceasta mi-a spus ca tatăl său, părintele, îi spusese şi ei că mă va ajuta să-mi iau un apartament, să nu mă tem; dar eu nu înţelegeam cum s-ar putea întâmpla asta şi nu prea credeam, spre ruşinea mea. Trebuie să mai mărturisesc că, din momentul când am avut acest vis, eram mult mai liniştită şi nu mă mai stresam pentru casă atât de mult. Continuam să mă duc la vizionări, însă nu reuşeam să mă hotărăsc ce să cumpăr, timpul trecea şi preţurile creşteau... Într-una din zile, un agent m-a sunat şi mi-a spus că a găsit ceva potrivit pentru situaţia mea, era un apartament cu trei camere într-un cartier bun, şi pe care proprietarii voiau să-l vândă repede şi mai lăsau din preţ; cu toate acestea, eu nu aveam toţi banii pentru cumpărarea apartamentului, aşa că am refuzat oferta agentului. Întristată, m-am dus la racla părintelui şi i-am spus problema mea, că îmi plăcea apartamentul, dar nu aveam banii necesari, şi îl rugam pe părinte să mă sfătuiască ce să fac. Menţionez că nu era zi de vizită, cavoul era închis şi, cum stăteam eu şi mă rugam la uşa părintelui, ca într-un vis am văzut-o pe fiica părintelui venind pe aleea cimitirului, transpirată şi grăbită. Înţelegeam că s-a întâmplat ceva, dar nu ştiam ce, aşa că m-am dus şi am întâmpinat-o pe alee. Nu mică mi-a fost mirarea când am văzut că aceasta ştia că sunt acolo, mi-a spus că părintele a înştiinţat-o şi i-a spus să vină să vorbească cu mine (menţionez că fiica părintelui nu ştia exact unde locuiam eu cu chirie, nu mă vizitase niciodată acolo, deci erau foarte slabe şansele să ne vedem cumva, doar poate dacă m-aş fi dus eu la dânsa acasă, dar nu aveam niciun motiv să o fac atunci). Deci, fiica părintelui venise la cimitir special ca să mă întâlnească şi să vorbească cu mine. Şi, ce credeţi că mi-a spus? Mi-a spus aşa: „Tata mi-a spus să te ajut, ştiu că ai găsit apartament şi nu ai banii necesari. Uite, eu am nişte bani, că împreună cu familia intenţionăm să construim o biserică unde să-l mutăm pe tata, avem terenul, dar nu avem încă toate aprobările de la Patriarhie, aşa că te voi ajuta eu cu bani să-ţi cumperi apartamentul dorit!” Vă mărturisesc că şi acum îmi dau lacrimile, ca şi atunci, când mă gândesc câtă bunătate, milă şi iubire a avut această familie cu mine, şi, chiar a doua zi, fără multe întrebări, fiica părintelui a scos de la bancă diferenţa de bani de care eu aveam nevoie şi astfel am cumpărat apartamentul cu trei camere la care nici nu speram! (Menţionez că nu doar la vremea aceea, ci chiar şi acum, e o sumă destul de mare, de ordinul a mii de dolari.) Dar bunătatea şi iubirea lor nu s-au limitat la atât! Când i-am spus doamnei Sabina că nu ştiu cum şi când îi voi înapoia banii (soţul meu nu avea serviciu, iar eu avem salariul mediu pe economie), aceasta mi-a răspuns că pot să îi înapoiez când pot eu, chiar şi în câţiva ani, deoarece ei vor avea nevoie de aceşti bani doar la construirea bisericii. Familia părintelui m-a păsuit cu această datorie câţiva ani buni, ceea ce pare greu de crezut în vremurile noastre, când mulţi sunt supuşi iubirii de arginţi şi această patimă pe mulţi îi poate duce uşor la pierzanie. Această familie mi-a dat dovadă, în tot acest timp, de multă iubire, compasiune şi înţelegere, mi-au arătat cu adevărat ce înseamnă să-ţi iubeşti şi să-ţi ajuţi aproapele, necondiţionat şi din tot sufletul. Menţionez că nu sunt rudă de sânge cu familia părintelui, doar cunoştinţe de la biserică şi apropiată a fiicei mici a părintelui. Din nobleţe, niciodată nu m-au întrebat când am de gând să le returnez datoria, ba, din contră, erau solidari cu problemele şi greutăţile mele! Nobleţea părintelui, despre care am auzit şi am citit în multe mărturii ale celor ce l-au cunoscut, am găsit-o şi la fiica şi nepotul acestuia, subţirimea şi fineţea sufletului lor m-au mişcat adânc şi au făcut inima mea să tresalte de emoţie şi bucurie şi acum când mă gândesc la ei! Binecuvântează, Doamne, pe robii Tăi şi sufletele lor! Dar ajutorul părintelui nu s-a limitat numai la atât! La un moment dat, în viaţa mea au apărut nişte schimbări şi m-am mutat într-o altă ţară, astfel că aveam nevoie să vând apartamentul cumpărat cu ajutorul şi mila părintelui şi a familiei sale. Din nefericire, erau mereu probleme, ba cu actele, ba cu cumpărătorii care veneau să-l vadă. Le plăcea, dar când trebuia să semneze actele de cumpărare se răzgândeau! Şi toate aceste probleme au durat câţiva ani buni, încât, la un moment dat, nimeni din familia mea nu mai credea că acel apartament mai poate fi vândut, iar eu nu mai aveam nevoie să locuiesc acolo şi trebuia să-i dau şi soţului partea lui din această proprietate, sub formă bănească. Situaţia era destul de neplăcută şi mi se părea fără ieşire, şi, când nu mai aveam prea mari speranţe să o rezolv, părintele m-a ajutat din nou. Cum? După ce m-am rugat sfinţiei sale, mi-a apărut din nou în vis, şi, la fel ca data trecută, s-a ridicat din raclă şi m-a binecuvântat! Am ştiut imediat că totul se va rezolva, era doar o chestiune de timp, ceea ce s-a şi întâmplat. Când ne aşteptam mai puţin, o doamnă care avea şi ea mare evlavie la părintele şi mai era şi însărcinată îşi căuta un apartament bun pentru o viitoare familie şi acesta i s-a părut foarte potrivit, aşa că l-a cumpărat imediat ce l-a văzut! Datorită ajutorului părintelui am avut suficienţi bani să-l despăgubesc pe soţul meu, să-i ajut pe cei nevoiaşi şi să-mi rămână şi mie suficient pentru nevoile mele. Mulţumesc din adâncul sufletului pentru toata mila şi ajutorul părintelui, familiei acestuia şi tuturor celor ce s-au rugat pentru mine, mai ales când îi sunam de pe alte meleaguri, rugându-i să mă pomenească la rugăciune! Sper ca părintele să le răsplătească îndoit pentru binele făcut! Menţionez că părintele m-a ajutat de multe ori, de fapt, de fiecare dată când i-am cerut ajutorul, dar, din smerenie, mă opresc aici cu mărturisirile! Miluieşte, părinte, pe nevrednica şi păcătoasa ta roabă! (Eva)

O marturie interesanta despre Parintele Ilie Lacatusu

Marturia a fost preluata de pe blogul parinteleilielacatusu.blogspot.ro. „Despre visele cu Parintele Ilie pot spune asa... L-am visat in Postul Pastelui de doua ori. In aceste doua vise pe care le-am avut cu dansul mentionez ca am fost insotita de o doamna. Primul vis a fost asa: M-am visat impreuna cu aceasta doamna, care mergea alaturi de mine, aflandu-ne pe niste culoare pe care mergeam impreuna, cu incaperi pe dreapta si pe stanga. Am mers pana la un moment dat cand am facut undeva la dreapta si am ajuns intr-o incapere unde era racla Sfantului Parinte Ilie, iar dansul era asezat invers decat este acum, adica cu capul spre dreapta. Eu eram extrem de uluita de locul si de lucrul care mi se intamplase si m-am asezat ca si cand as fi ingenunchiat. La un moment dat, Sfantul Parinte Ilie s-a intors spre mine, a deschis ochii si m-a privit zambindu-mi si spunandu-mi apasat: Cristina!, vorbindu-mi destul de mult, insa din pacate nu am retinut ce mi-a spus insa stiu cand m-a strigat. Apoi eu am plecat din nou cu doamna respectiva mergand cu un grup de oameni pe care la un moment dat i-am pierdut, adica ei au mers in alta parte. Eu, in schimb, am ramas cu doamna respectiva si m-am reintors in camera unde era racla cu parintele si din nou mi-a vorbit dar de data aceasta era pus invers, adica asa cum este acum. In momentul in care l-am gasit invers mi-a zambit, iar incaperea era lumintata de niste raze galben - aurii. Tin minte ca am plans in somn deoarece cand m-am trezit aveam inca obrajii umezi de la lacrimi. Ce sa va spun, eu sunt un om foarte modest din punct de vedere al caracterului, insa cine aude ce profesie am se uita cu scepticism insa se uita degeaba. Trebuie sa va spun ca sa va dati seama ca nu bat campii ca sunt o persoana care posteste si se roaga. Asadar in posturile Pastelui am visat cate un sfant. Trei ani la rand am visat-o pe Sfanta Filofteia spunandu-mi: " Vino la mine!". Am mers la dansa in cei trei ani in care am visat-o consecutiv spunandu-mi acelasi lucru: „Vino la mine!” Pe atunci nu-l cunosteam pe Parintele Arsenie Boca iar prin dansa l-am cunoscut. Mergand la Manastirea Curtea de Arges l-am descoperit pe Sfantul Parinte Arsenie Boca. Asadar astfel am mai descoperit un mare sfant al zilelor noastre. Iar pe Sfantul Parinte Ilie Lacatusu tot prin lucrare dumnezeiasca l-am descoperit. LE MULTUMESC DIN SUFLET SFINTILOR CA MA AU INDEAPROAPE DE DANSII. Iar cel de-al doilea vis l-am avut tot in postul Pastelui. Sfantul Ilie Lacatusu de data aceasta era in picioare, imbracat in straie preotesti, iar in stanga dansului era o doamna care ii venea cam pana la umar, doamna era bine facuta (deci nu grasa) cu o fata cam rotunda si cu parul negru, usor buclat, sau cel putin avea un par bogat, negru sau saten inchis, care purta o bluza de albastrul cerului iar in jos parca purta o fusta neagra. V-AS RUGA RESPECTUOS PE CEI CARE ATI CUNOSCUT-O PE FIICA DANSULUI SA MI-O DESCRIETI, VA ROG FRUMOS. VREAU SA STIU DACA A FOST DANSA. IERI CAND AM FOST LA PARINTELE AM UITAT SA INTREB DE DANSA! V-AS FI FOARTE RECUNOSCATOARE DACA MI-O PUTETI DESCRIE PE DOAMNA SABINA MARIA. ASTFEL MI S-A INTAMPLAT MIE DE CAND AM FOST LA DANSUL, PRIMA DATA ANUL ACESTA! PLUS CA M-A AJUTAT SI IN ALTE PRIVINTE IMEDIAT! II MULTUMESC SFANTULUI ILIE LACATUSU PENTRU TOT! DOAMNE, AJUTA! (Elena Cristina Dinca)

Fundatia Crestina Parintele Ilie Lacatusu- Conferinta despre personalitatea Parintelui Ilie Lacatusu

Marturii recente din volumul "Viata, minunile si acatistul Parintelui Ilie Lacatusu", Editura Areopag, 2012.

Vizitati site-ul dedicat Sfantului Ilie Lacatusu. 1. „Uită- te la ochii mei...” Sunt o persoană din Satu Mare, care, într un moment din viaţă, am trăit o mare deznădejde. Aveam nevoie de ajutorul lui Dumnezeu cu disperare şi într- o clipă am strigat la El să mă ajute. Dumnezeu m-a auzit şi a sădit în sufletul meu dorinţa de a ajunge la Sfântul Ilie Lăcătuşu. Am simţit în suflet chemarea sfântului de a merge la el pentru a mă ajuta. Ajungând la sfânt, am trăit ceva ce nu se poate spune în cuvinte. Intrând la sfintele sale moaşte, am avut nădejdea că Dumnezeu, prin sfântul Său, mă va ajuta. L- am rugat pe Sfântul Ilie Lăcătuşu din suflet, zicându- i: „Sfinte Ilie, ajută- mă!” Şi, în clipa următoare, eu fiind sprijinită cu capul de mâinile sfântului, am simţit cum sfântul parcă mă ridică încet, spunându- mi în gând: „Uită- te la ochii mei”. În clipa următoare, uitându- mă la ochii lui, am văzut cum se deschid uşor, încet, şi i- am văzut pupila ochilor vie cum s- a mişcat, uitându- se fix în ochii mei. Mi- a transmis o bucurie cerească, parcă eram ridicată de la pământ la cer, unde eram numai eu cu sfântul. Acea trăire o am ori de câte ori vorbesc despre Sfântul Ilie Lăcătuşu. Îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru această minune, care m- a întărit în credinţă, şi pentru părintele meu duhovnic O.E., care m- a sprijinit sufleteşte. Trebuie să mărturisim cu curaj despre sfinţii noştri. Asta ne o cere Dumnezeu, ne-o cer sfinţii şi e datoria noastră de creştini trăitori. Slavă Domnului pentru toate! (S.A., Satu Mare) 2. Sfântul le cheamă la el pe doamnele de la Piteşti. Sunt o creştină din Piteşti, Anca Tănase mă numesc, şi sunt martora unor minuni înfăptuite de Sfântul Ilie Lăcătuşu. Mi- am promis că voi spune lumii despre minunile lui, ori de câte ori voi avea ocazia. Şi, ca să trec la subiect, mărturisesc că în data de 28.12.2011, fiind în concediu, mi- am oferit o zi de pelerinaj pe la mănăstirile din Bucureşti, împreună cu sora mea mijlocie, dorindu- mi foarte mult să ajung la moaştele Sfântului Nectarie, care este protectorul casei noastre. Am ajuns la obiectivele pe care doream să le văd şi să le simt mai aproape spiritual, iar sora mea mijlocie găsise pe net informaţii despre moaştele sfinte ale părintelui Ilie Lăcătuşu, care se află la Cimitirul Giuleşti, şi mi- a spus: „Hai să mergem şi noi, să ne rugăm la el”. Spre ruşinea mea, mărturisesc că a fost prima oară când am auzit despre părintele Lăcătuşu. Întrucât eram în pragul disperării, soţul meu nu îşi găsise de lucru de mai bine de un an de zile, sărbătorile erau în toi, însă fetiţa mea nu se putea bucura de acestea la fel ca toţi prietenii şi colegii ei din cauza situaţiei noastre financiare din ce în ce mai precare, facturile utilităţilor şi impozitele fiind prioritare, eram conştientă că numai o minune dumnezeiască îmi mai poate aduce o bucurie de aceste sărbători. Aşa am ajuns la mormânt. Era închis în ziua de miercuri, dar o femeie care venise să se roage ne- a spus că ar trebui să venim joia, sâmbăta sau duminica, ori în zi de praznic, când se deschide racla. Însă, aflând că noi venim de la Piteşti şi nu puteam reveni a doua zi, ne- a îndemnat să scriem un acatist pe care să- l vârâm prin crăpătura zidului din dreapta, să aprindem lumânări şi să ne rugăm în faţa uşii, spunându- ne că nu vor trece două săptămâni şi vom vedea o schimbare. Am făcut întocmai, iar la o săptămână (4.01.2012) soţul meu a fost chemat la un interviu şi din 10.01.2012 (fix după cele două săptămâni) a şi fost chemat la muncă. Fără loc de muncă era şi sora noastră cea mică, tot de aproape un an de zile, şi, poate nu o să mă credeţi, dar acesta este adevărul, în aceeaşi dată, 10.01.2012, a fost şi ea la un interviu şi deja i s- a făcut o ofertă de angajare. Astăzi este joi, 12.01.2012, zi în care se deschide racla, iar surorile şi mama s- au dus din nou la Sfântul Ilie Lăcătuşu – şi cu ele s- a dus şi fetiţa mea, Miruna Mihaela, să- i ducă sfântului un acatist de mulţumire şi un buchet de flori. Eu nu am putut pleca de la serviciu, dar sunt cu sufletul alături de ele. Voiam să închei mărturia mea, însă între timp m- a sunat sora mea şi mi- a zis că, aşteptând la coadă să intre la Sfântul Ilie Lăcătuşu, a ieşit ginerele său şi a spus că sfântul le cheamă la el pe doamnele de la Piteşti. Ele fiind singurele venite din Piteşti în această zi, a întrebat o pe fiica mea exact ce am întrebat- o şi eu dimineaţa: „Îţi este frică să pui mâna pe el?” Iar fiica mea i- a răspuns că nu – şi l- a atins cu mânuţa la care are o alergie şi sperăm că sfântul o să o vindece. Poate că plictisesc cititorul cu atâtea detalii, însă acesta este purul adevăr. (Anca Tanase, Pitesti) 3. „Cum am ajuns la credinţă”. „Cereţi şi vi se va da, căutaţi şi veţi afla, bateţi şi vi se va deschide.” Sunt Gabriela şi am să vă povestesc cum am ajuns la credinţă. Trecusem de 30 de ani, dar nu ştiam de biserică decât când era vreo nuntă, vreun botez sau vreo înmormântare. Acum mă rog: „Iartă- mă, Doamne, că am trăit atâta timp fără să încerc să Te cunosc”. „Păcatele tinereţilor mele şi ale neştiinţei mele nu le pomeni.” Mama a murit când aveam 9 ani şi probabil că de atunci nu mai spusesem rugăciuni. Începusem să citesc cărţi despre fenomene paranormale, yoga, dar m- a ferit Dumnezeu să le practic. Am ajuns mai apoi la qi qong, yoga chineză, pe care ei însă o numeau medicină tradiţională chineză. În timpul acestui curs de qi qong am fost pentru prima dată la o mănăstire şi am asistat la Sfânta Liturghie, în duminica de dinaintea înălţării Sfintei Cruci. Ţin minte că am plâns atunci, dar nu ştiu de ce. Prietenul soţului meu mi- a zis să merg cu el la Mănăstirea Antim, unde era călugăr şi preot un fost coleg de facultate de- al lor (de la Facultatea de Electronică). Acesta mi- a vorbit despre experienţele lui din yoga, paranormal, ce înseamnă ele, cum a făcut apoi Teologia şi a ajuns la mănăstire din dragoste de adevăr, de Dumnezeu. A căutat cu durere, cu dragoste, cu entuziasm, a cerut, a bătut şi i s- a deschis. Primeam totul ca un pământ însetat. Eram pregătită, uşa inimii era deschisă. Părintele Ilie Lăcătuşu m- a ajutat. Cu o seară înainte de aceasta, am stat câteva ore la rând ca să mă rog la nou descoperitele moaşte ale părintelui mărturisitor Ilie Lăcătuşu, aflate în cimitirul din cartierul meu. Odată cu ninsoarea blândă de afară, şi în sufletul meu ningeau rugăciuni fierbinţi şi întrebări: ce să fac? Care este calea pe care trebuie să merg? Nu ştiam să mă rog, nu ştiam să cer ajutorul sfinţilor, nici al Maicii Domnului. Am venit la părintele Ilie pentru că era aproape şi pentru că am auzit că merge lumea acolo. Şi a doua zi am primit răspunsul. Cu ce bucurie, ce mulţumire, ce entuziasm şi dragoste am pornit pe calea Bisericii. Îi mulţumesc lui Dumnezeu, că a avut răbdare cu mine, şi părintelui Ilie Lăcătuşu, că a mijlocit pentru mine. Aceasta este cea mai mare minune din viaţa mea şi cred că din viaţa fiecărui om: vindecarea sufletească, întoarcerea la credinţa adevărată. Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte- ne pe noi, păcătoşii. Iartă- ne, ai răbdare cu noi şi învaţă- ne şi pe noi să avem răbdare, credinţă, dragoste, nădejde. Ajută- i pe toţi oamenii să Te cunoască pe Tine, Dumnezeul cel adevărat. Doamne, iartă- ne că nu ne cinstim cum se cuvine sfinţii. (Gabriela Tilvan) 4. „Am mai găsit un prieten”. Părintele Paisie Aghioritul îndemna: „Dacă vrei un prieten adevărat, după Dumnezeu, leagă prietenie cu sfinţii”. Cu adevărat, unde am putea afla mai multă mângâiere? Odată cu citirea unei cărţi despre viaţa şi minunile părintelui Ilie Lăcătuşu, am avut certitudinea că am mai găsit un prieten – sau poate că el ne- a găsit pe noi. Spun „noi” pentru că părintele Ilie le- a purtat de grijă şi unor persoane dragi mie. Lăsasem la o biserică, pentru o prietenă, o pereche de cizme pe care le uitase în camera de cămin. Ştiam că de acolo le va putea recupera. Îi spusesem unde le- am pus, dar, când să le ia, acestea nu mai erau. Îmi spunea la telefon că nu era prima pereche de cizme care îi dispar. Telefonul era primit după puţin timp de la terminarea cărţii sus amintite. Şi atunci am îndrăznit să cer ajutorul părintelui Ilie Lăcătuşu şi Sfântului Mina, gândindu- mă că poate voi publica şi eu o minune, spuneam atunci, mai mică decât cele despre care citisem. Întâlnindu- mă cu prietena mea, mi- a spus că cizmele i- au fost puse în alt loc. Cineva le recunoscuse. Nu e tot! Într- una din serile următoare, părintele a luat cu mâna starea de rău a unei alte persoane dragi. L- am chemat şi a venit degrabă. Umbra de îndoială cu privire la părintele Ilie Lăcătuşu şi la ajutorul pe care l- am putea primi de la dânsul a fost alungată prin această minune. Ştiusem că aceste stări de rău durau chiar şi două zile.Mărturiseşte chiar prietena vindecată că s- a simţit ca şi acei copii care, ştiind că sunt în faţa doctorului, continuă să plângă, deşi nimeni nu le mai face nimic. Faţa îi era încă posomorâtă, dar durerea şi tot disconfortul dispăruseră. Îmi spunea cu zâmbetul pe buze că s- a apucat chiar atunci, noaptea, de spălat haine, atât de bine se simţea. Singura părere de rău pe care prietena mea a avut- o atunci, când era în acea stare, a fost că nu se va putea împărtăşi a doua zi, că nu va putea ajunge la biserică. Şi a ajutat- o părintele Ilie, am văzut- o a doua zi la Liturghie. Cred că aşa fac sfinţii: orice, ca să ne apropie de Hristos. Să ne rugăm părintelui Ilie Lăcătuşu. Mare este lucrarea lui Dumnezeu cu noi prin sfinţii Săi! Părinte Ilie, mărturisitorule al lui Hristos, roagă- te lui Dumnezeu pentru noi! (Nicoleta Silviana) 5. „Am simţit o uşurare nespusă”. Nu ştiu dacă aţi avut vreodată ocazia să ajungeţi la cimitirul Giuleşti, la moaştele părintelui Ilie Lăcătuşu. Nu este încă canonizat, dar are moaşte întregi şi face minuni! El a trecut prin temniţele comuniste. L au prigonit ateii comunişti. Nu doresc să vin cu detalii asupra vieţii lui, deoarece sunt atâtea site uri pe care o puteţi găsi, ci doresc să vă împărtăşesc ce am simţit eu de fiecare dată când am ajuns la sfintele lui moaşte. Moaştele sunt puse la vedere într un cavou frumos şi simplu. M am aplecat să sărut moaştele şi am cerut binecuvântarea părintelui. Când m am retras din cavou, am simţit cum cineva mi a pus mâna pe cap şi m a binecuvântat. Am simţit o uşurare nespusă, pe care o simţi doar în întâlnirea cu Dumnezeu din cadrul spovedaniei. Eu zic că părintele e un sfânt şi e grabnic ajutător! Mergeţi cu încredere la el! Vă va ajuta! Cavoul e situat pe aleea principală din cimitir. Cavoul îl puteţi găsi şi închis, dar sunt slabe şansele. Se îngrijesc rudele să fie deschis mai des. (Constantin Iordăchescu) 6. „Am născut la 9 luni un băiat sănătos”. Vreau să dau o mărturie despre Sfântul Ilie Lăcătuşu. Pot să o consider o minune. În vara lui 2011 am fost însărcinată. Mai am doi copii, născuţi la 8 luni, sănătoşi. Toţi medicii îmi spuneau că voi naşte tot la 8 luni sau mai devreme. Când am aflat de sfânt de la o vecină, am fost la cimitirul Giuleşti. Eu, care stăteam acasă în pat, am aşteptat vreo cinci ore pe canicula verii în cimitir, aşteptând să deschidă capela la sfânt. Acolo m am rugat şi mi a ajutat. Am născut la 9 luni un băiat sănătos. Rugăciunile mi au fost îndeplinite. Doamne, ajută la toată lumea! Să vă fie rugăciunile auzite! (Cristina) 7. „Sfântul m- a privit, a deschis ochii...” Nu ştiu cum să încep a spune ce mi s- a întâmplat. În luna mai am fost la Bucureşti, pentru a merge la controale medicale, având foarte multe probleme, mai ales cu stomacul. Dar, înainte de- a ajunge la Bucureşti, aveam cartea cu Sfântul Ilie Lăcătuşu de la o prietenă şi făcusem acatistul sfântului timp de 40 de zile. Aproape când să îl termin, sora mea l- a visat pe sfânt şi i- a zis să nu mai plângă, că o să mai aibă un copil, „şi spune- i şi surorii tale, adică mie – că peste patru luni o să aibă un copil”. Acum, revenind la ce am scris mai sus, eu, cum am venit în Bucureşti, m- am dus direct la sfântul, am intrat şi m- am rugat pentru sănătate, dar mai ales pentru copil, că de zece ani am încercat cu ce a fost posibil. Şi, după ce am sărutat mâna sfântului, am privit spre el cu lacrimi în ochi, să mă ajute şi pe mine, păcătoasa, că a fost prima dată în viaţa mea când am văzut un sfânt întreg şi mirosea toată încăperea numai a mir de la sfântul. Şi, când am ridicat capul, sfântul m- a privit, a deschis ochii şi s- a uitat după mine. Am izbucnit în plâns şi am ieşit cu o mare bucurie în suflet că sfântul o să mă ajute şi pe mine, păcătoasa. Şi am stat în Bucureşti o săptămână şi am fost la sfânt de patru ori şi a doua oară i -am simţit mâna caldă şi am simţit cum s- au mişcat mâinile sfântului. Şi a treia oară s- a întâmplat acelaşi lucru. Şi, când am fost ultima oară, era într- o marţi, ştiam că e închis, dar am zis că plec şi o să mă rog afară, că o să mă audă sfântul. Era femeia care avea grijă de florile de afară şi mi- a zis că nu vine nimeni în acea zi. I- am zis că ştiu şi am rămas lângă capelă, unde este un gemuleţ mic, ca să- mi spun necazul meu. Şi nu vă spun că, după cinci minute, zice femeia care avea grijă de florile de afară că vine nepotul sfântului. Ea zicea: „De ce o fi venit?”, dar eu am zis că sfântul a vrut ca încă o dată să intru să sărut sfintele moaşte, că a doua zi plecam. Nu vă spun ce bucuroasă eram că mai pot intra iar la sfântul. Am intrat şi, la fel, m- a privit, iar eu, cu ochii în lacrimi, I -am mulţumit lui Dumnezeu şi sfântului că mă învrednicise pe mine, păcătoasa, să mă închin şi cred din tot sufletul meu că o să mă ajute sfântul. Deja mă ajutase, că analizele mi- au ieşit foarte bune şi mi- au dat un tratament pentru stomac. Acum fac în continuare acatistul sfântului şi când voi mai veni în Bucureşti merg la sfântul. Eu, când am ocazia, merg la toţi sfinţii din Bucureşti. Am fost în mai 2012, acum când scriu suntem în luna iunie. Am vrut să scriu şi eu mărturia mea, pentru că aşa s- a întâmplat cu mine. Mulţumesc lui Dumnezeu şi Maicii Domnului că am ajuns şi eu la Sfântul Ilie Lăcătuşu. Dacă sunteţi din Bucureşti, vă îndemn să vă duceţi la sfântul, să- i cereţi ajutorul, că, dacă aveţi credinţă în suflet, vă va ajuta. Indiferent de necaz şi de problemă nimeni nu pleacă neajutat, că sfântul ne aude şi ne vede. (Viorica Mosor)

Marturie despre sfintenia Parintelui Ilie Lacatusu, a carei zi onomastica este maine

O noua marturie despre minunile Sfantului Ilie Lacatusu

Doamne, ajută! Mă numesc Viorica și sunt din Constanța. Am aflat de Sfântul Ilie Lăcătușu de la o prietenă, care mi-a dat cartea,  am citit-o și de atunci până acum fac acatistul sfântului. Am venit în București cu probleme de sănătate, probleme  cu stomacul. Am făcut niște crize de stomac și am avut dureri de am zis că mor. Duminică am fost la sfântul și luni am mers să-mi fac toate analizele. Când am ajuns la sfântul simțeam o bucurie și  când am ajuns înăuntru i-am sărutat mâna. Cu ochii în lacrimi l-am privit și ce să zic... Sfântul m-a privit în ochi și i-am simțit mâinile calde și cum le-a mișcat. Mi-a dat Dumnezeu o așa mare bucurie că nu mi s-a mai întâmplat niciodată. Parcă nu mai simțeam nicio durere. Am făcut acatistul acasă, era în postul Paștelui și am citit acatistul sfântului patruzeci de zile. În timp ce am făcut acatistul acasă, mai aveam câteva zile, și l-a visat sora mea pe Sfântul Ilie Lăcătușu și i-a zis să nu mai plângă că o să aibă și sora ei un copil, peste patru sau cinci luni, iar ea ceva mai târziu. Când mi-a spus nu mai puteam de bucurie că noi de zece ani am tot mers la medici și tratamente fără niciun rezultat. Sora  are o fetiță dar mai vrea un copil și vă dați seama cu ce  bucurie în suflet am plecat la sfântul. Asta e durerea cea mai mare,  că nu poți avea un copil, dar nădăjduiesc la Dumnezeu care ni l-a descoperit pe sfântul Ilie ca să mijlocească și pentru noi păcătoșii să avem și noi bucuria de a avea un copil. După ce am primit rezultatele analizelor, care mi-au ieșit foarte bine, am primit doar un tratament pentru stomac (eu mă așteptam la operație că de cinci ani țin regim) a fost ceva nemaiîntâlnit, că mă simt și mai bine, dar eu în continuare fac acatistul sfântului că a devenit ocrotitorul casei noastre. Și cu ajutorul lui Dumnezeu am mers la sfântul de patru ori, iar în ultima zi când am fost era într-o marți după amiază, știam că nu-i deschis dar am zis, stau și mă rog afară lângă capelă că știu că sfântul mă aude. Și m-am rugat cu smerenie și cu credință și îi ziceam sfântului, cu ochii în lacrimi, că aș fi vrut să mai intru o dată că plecam a doua zi. Afară era femeia  care are grijă de flori și mi-a zis, azi nu vine nimeni. I-am zis, nu-i nimic, mă rog aici. Mai erau două persoane care plecaseră. Nu vă zic că după cinci minute se aude gălăgie și femeia zice, vine nepotul sfântului. Nu-mi venea să cred, am zis, îți mulțumesc ție, Doamne, și sfântului Ilie că așa a fost ca să mai intru o dată la moaștele sfântului, eu, o nevrednică. Și după ce m-am rugat cu ochii în lacrimi, că nu-mi mai venea să plec de acolo, m-am ridicat și când l-am privit pe sfântul s-a uitat iar la mine, avea niște ochi albaștri și pentru mine a însemnat foarte mult. A fost o binecuvintare din partea lui și am ieșit și tot n-am plecat, am mai rămas vreo cinci minute de m-am mai rugat afară, lângă capelă. Nu mai era nimeni, doar  nepotul sfântului înăuntru și femeia care are grijă de flori. Mi-a dat Dumnezeu o mare bucurie în suflet că n-o să uit niciodată. Asta  a fost mărturia mea, sper să fie de folos și vă îndemn să vă rugați întodeauna sfinților care sunt lăsați de Dumnezeu ca să mijlocească pentru noi în ceruri, că dacă te rogi cu smerenie și credință în suflet  este imposibil să nu simți ajutorul lui Dumnezeu, al Maicii Domnului și al sfinților noștri. Când am ajuns acasă am povestit  cunoscuților mei și mergând la biserică duminica am povestit persoanelor care știau că merg la sfântul. N-am cuvinte să spun ce bucurie am simțit în suflet. Am promis sfântului că o să pictez  icoana cu el și o s-o dăruiesc  pentru a o pune în capelă.  Îmi place foarte mult să pictez numai icoane, deși nu am făcut școală. Dumnezeu mi-a dat darul și-I multumesc pentru tot și pentru că exist. În viață fără El nu putem face nimic. Azi, cu ajutorul lui Dumnezeu și al sfântului am terminat-o; soțul mi-a zis să vă întreb dacă pot s-o dăruiesc la capelă drept mulțumire pentru că ne-a ajutat și ne ajută în continuare. O s-o aducă sora mea în iulie, nu știu data, dacă o să fie de ziua sfântului. Aștept răspuns și iertați-mă. Doamne, ajută! (Viorica Mosor, Constanța)

L-a vazut pe Sfantul Ilie Lacatusu deschizand ochii

S

Sunt o persoana din Satu Mare, care intr-un moment din viata am trait o (mare) deznadejde. Aveam nevoie de ajutorul lui Dumnezeu cu disperare si intr-o clipa am strigat la El sa ma ajute. Dumnezeu m-a auzit si a sadit in sufletul meu dorinta de a ajunge la Sfantul Ilie Lacatusu, am simtit in suflet chemarea sfantului de a merge la el spre a ma ajuta. Ajungand la sfant am trait ceva ce nu se poate spune in cuvinte. Intrand la sfintele sale moaste am avut nadejde ca Dumnezeu prin sfantul sau ma va ajuta. L-am rugat pe Sfantul Ilie Lacatusu din suflet zicandu-i, Sfinte Ilie, ajuta-ma! si in clipa urmatoare, eu fiind sprijinita cu capul pe mainile sfantului, am simtit cum sfantul parca ma ridica incet, transmitandu-mi (in gand), uita-te la ochii mei!. In clipa urmatoare, uitandu-ma la ochii lui, am vazut cum se deschid usor, incet, si i-am vazut pupila ochilor vie cum s-a miscat, uitandu-se fix in ochii mei. Mi-a transmis o bucurie cereasca, parca eram ridicata de la pamant la cer, unde eram numai eu cu sfantul. Acea traire o am ori de cate ori vorbesc despre Sfantul Ilie Lacatusu. Ii multumesc lui Dumnezeu pentru aceasta minune care m-a intarit in credinta si pentru parintele meu duhovnic O.E., care m-a sprijinit sufleteste. Trebuie sa marturisim cu curaj despre sfintii nostri, ne-o cere Dumnezeu, ne-o cer sfintii si e datoria noastra de crestini traitori. Slava Domnului pentru toate! Cu nevrednicie, S.A., Satu Mare

Marturie despre sfintenia Parintelui Ilie Lacatusu, o replica la filmul blasfemiator difuzat in seara asta pe Kanal D

Site-ul dedicat Sfantului Ilie Lacatusu contine cartea Viata, minunile si acatistul Parintelui Ilie Lacatusu, aparuta la Editura Areopag in 2011.

Sfantul Ilie Lacatusu, protectorul copiilor nascuti si nenascuti

Numele meu este Daniela si am 31 de ani. Sunt casatorita de 11 ani si ca orice cuplu spun eu, ne-am dorit dupa casatorie un copil. Dar nu a fost sa fie cum ne asteptam noi, Dumnezeu avea alte planuri cu noi.
Din aceasta dorinta am inceput in 2004 sa mergem la doctor ca sa vedem care este cauza, si care dintre noi are probleme de infertilitate. Dupa analize s-a dovedit ca sotul avea pe atunci astenospermie. De atunci am tot fost pe la diferiti medici si n cabinete si spitale, de unde plecam din ce in ce mai deznadajduita, toata lumea imi spunea ca asa nu voi avea copii niciodata.Starea sotului se degrada o data cu trecerea timpului, a facut mai apoi, oligoastenospermie, dupa aceea oligoastenoteratospermie si uite asa, incet dar sigur, ne indreptam spre nicaieri. In anul 2009, o colega de serviciu mi-a spus ca reusita mea sta in mainile unui preot si ca acesta sta cu mantia desfacuta asuprea mea de parca ma protejeaza.
Nu stiam pe atunci de Parintele Ilie Lacatusu.Tot ea mi-a povestit de el dupa doua saptamani si mi-a spus sa ma duc sa ma rog la el ca ma ajuta cu siguranta. Nu stiam ce sa cred, asa ca am hotarat sa ma duc sa vad, de curiozitate despre ce e vorba, asa am ajuns la Giulesti la racla Sfantului, am intrat cu teama, teama de necunoscut cred iar uimirea mea a fost fara margini. Sfantul Parinte Ilie Lacatusu parea un bunic care doarme, avea o mana calda si un chip linistitor, ceva cand m-am aflat in prezenta lui mi-a umplut sufletul de bucurie si de liniste. O mare minune ca se afla printre noi. Am plecat de la Sfantul rugandu-l sa ma ajute, eram bucuroasa, ma simteam de parca imi luase de pe suflet toata povara pe care o dusesem pana atunci, am plecat si parca abia asteptam sa ma reintorc.
Odata cu mersul la racla Sfantului am reluat mersul la medic asa ca in urma cu doua luni facuse sotul analize hormonale,spermograma si ecografie, analize care au iesit cum altfel decat prost. Acum am repetat analizele ca sa ne ducem cu ele actualizate si nu cu cele vechi de 2 luni. Vineri am facut analizele, duminica am fost la Sfantul si m-am rugat sa-mi vindece sotul de neputinta de a avea copii, iar luni cand am luat rezultatele sotul meu nu mai avea nici o problema (analiza hormonala era perfecta, spermograma de la 1mil/mil crescuse peste noapte la 8mil/mil iar despre ecografia care spunea inainte ca ar avea varicocel si prostata... erau povesti, nu mai avea nimic - toate acestea disparusera ca prin minune. Luni am fost cu ele la doctor sa le interpreteze si ne-a trimis acasa, fiind uimit si fara sa-si poata explica ce s-a intamplat. Dar eu stiam ca era minunea Sfantului Ilie si ca-mi ascultase rugaciunea. Ce nu stiam eu e ca imi ascultase rugaciunea pana la capat si ca eram deja insarcinata iar eu nici nu banuiam. La cateva zile am facut un test de sarcina fara ca sa am simptome sau sa-mi fi intarziat menstruatia, asa parca-mi spunea mie ceva in sufletul meu sa fac si bineinteles ca mi s-a confirmat minunea Sfantului Ilie Lacatusu, imi daduse acest minunat dar.
Dar minunile pe care Sfantul le-a facut pentru noi cat si ajutorul pe care ni la dat nu s-a oprit aici.
In timpul sarcinii la o ecografie medicul ne-a spus ca fatul are o problema la cap se numea hidocel, ceva ca o punguta cu lichid ne spunea el, care daca nu dispare, dupa nasterea copilului va trebui operata daca se mareste. Am cautat iar ajutorul Sfantului  care nu a intarziat sa apara si luna urmatoare la ecografie medicul nici nu si-a mai dat seama ca ar fi avut ceva vreodata, nici nu isi mai aducea aminte.
Asa am nascut in septembrie o minunatie de baietel perfect sanatos, doar ca Dumnezeu avea sa ne puna din nou la incercare. In a doua zi dupa ce am nascut, ma aflam inca in maternitate si in timp ce mangaiam bebelusul am sezizat ca la cap pe partea stanga avea ceva ce simteam la mana, cava tare, ceva ce nu-mi puteam explica dar stiam ca ceva nu este in regula. Am chemat asistenta care la randul ei a chemat neonatologul care dupa ce a examinat copilul mi-a spus ca are la cap o bucatica de os si ca asa s-a nascut el si ca nu are ca sa-i faca, ca nu va afecta in nici un fel copilul dar ca asa va ramane. Nu era vizibil dar pentru ca noi stiam era zic eu psihic deranjant. I-am multumit lui Dumnezeu ca nu are copilul probleme din cauza aceasta si am incercat sa nu ma mai gandesc. Dar nu am putut, asa ca la cateva luni am luat copilul si m-am dus cu el la Giulesti la Sfantul Parinte Ilie Lacatusu si l-am rugat sa aiba grija de el ca si pana acum pentru ca el mi l-a dat. Nu dupa mult timp, am sesizat intr-o zi la baita ca baiatul nu mai avea nimic la cap, nici urma de osisor, capul era perfect neted si rotund, nici urma de ceva care sa te faca sa crezi ca ar fi existat vreodata vreo problema. Asa a facut Sfantul imposibilul dupa parerea medicilor.
Luna trecuta in octombrie am fost la parintele cu baiatul si il tineam de manute pentru o plimbare, deoarece nu incepuse sa mearga singur si deodata a iesit din rand o femeie care mi-a spus sa ma duc cu baiatul la doctor pentru ca are o problema la picioare, ca nu calca corect si ca daca doctorul imi va spune sa fac operatie sa nu-i fac, sa-l duc la kinetoterapie ca se va face bine. Am ramas uimita pentru ca baiatul nu stia sa mearga inca daramite sa mearga corect. Nu stiam ce sa fac, sa o cred sau nu, cert este ca ceva nu-mi dadea pace, ma tot gandeam la ce mi-a spus femeia si am hotarat ca nu strica un control, iar spre surprinderea mea medicul ortoped mi-a confirmat ca are intr-adevar o problema de mers la piciorul drept si ca daca nu-si va corecta mersul va avea probleme pe viitor. Si mai mult decat atat, exact kinetoterapie ne-a recomandat. Am citit pe internet despre problema baiatului si am aflat ca astfel de probleme se descopera de regula in jurul varstei de 2-3 ani cand de regula este foarte tarziu. Acum am inteles cum Sfantul Ilie Lacatusu a grait prin acea doamna si ne-a avertizat la timp, ca baiatul sa se faca bine.
Acum mergem la Sfantul din nou si suntem convinsi ca pana in ianuarie cand ne vom duce la control, medicul nu va mai sti ca baiatul a avut vreodata vreo problema.
Multumim, Sfinte Parinte Ilie Lacatusu ca ne esti aproape si ne ajuti de fiecare data cand venim la tine.
Multumim, doctor fara bani si nadejdea celor care nu vad alta scapare.
Multumin, ca doar gandindu-ne la tine ne sari in ajutor.
Pentru toate cate ai facut si faci petru noi, Sfinte Parinte, iti multumim.

Daniela B.

Mulțumire Sfântului Ilie Lăcătușu

Buna seara,
Ma numesc Flavia-Iulia Oprean si indraznesc sa va scriu in legatura cu o minune petrecuta in viata mea datorita Sfântului Ilie Lacatusu.

L-am "cunoscut" pe acest sfant acum aproximativ 1 luna, cand o colega de serviciu, doamna Gabriela, mi l-a pus in fata ca fiind "sfantul ei". Mi-a tot povestit despre el, dar eu nu intelegeam de ce tocmai mie imi spune acele cuvinte ... a mai durat cateva saptamani, cand fratele meu a avut din nou o "stare depresiva" (este bolnav cu Hepatita C si din cauza interferonului a trecut printr-o serie de probleme ...), iar l-am internat in spital si nu mai stiam incotro sa o apucam (internarea a avut loc duminica).
Eu lunea am mers la serviciu si mi-a iesit in cale doamna Gabriela si m-a rugat sa merg la dumneaei in birou ca sa imi arate ceva. Atunci mi-a daruit cartea: "Viata, minunile si acatistul Parintelui Ilie Lacatusu". Am mai povestit cateva minute, i-am multumit, spunandu-i ca am nevoie de el sa ma rog pentru fratele meu care este din nou in spital si am plecat.
In acea dupa-masa am mers la el la spital impreuna cu mama si el, avand o stare de nervozitate, ne-a scos pe amandoua afara si ne-a spus sa plecam si sa nu mai venim la el (tatal meu a stat cu el in spital in tot acest timp). Am iesit plangand de durere si nestiind ce sa facem.
Am ajuns acasa si mama nu se oprea din plans, eram speriata si atunci mi-am amintit de Sfântul Ilie Lacatusu, am luat cartea, m-am pus in genunchi si am inceput sa citesc din acatist implorandu-l sa faca si cu noi o minune cum a facut cu atatia oameni.
A doua zi nasa mea mi-a dat un nr. de tel de la o persoana - psiholog - caruia i-am povestit despre fratele meu si care a spus ca vrea sa il ajute pe fratele meu sa se faca bine.
De atunci fratele meu este mai bine, nu se mai agita, nu mai este nervos, am fost la el si ne-a primit, uitand de felul in care ne-a trimis acasa cu cateva zile in urma.
Toata saptamana am alergat si la serviciu si la spital, dar nu ma simt obosita deloc. Ma rog Sfantului Ilie Lacatusu sa ma ajute in continuare si ii multumesc pentru speranta care mi-a dat-o si pentru felul in care ne-a ajutat cu fratele meu!
Si ca sa fie totul complet, in aceasta perioada sotul meu a fost delegat de la serviciu pentru 2 saptamani in Bucuresti - (prea multe coincidente, nu?) ... a fost exact lunea la el la mormant, inainte de a primi numarul de tel de la persoana care s-a oferit sa ne ajute!
Eu stiu si simt ca a facut o minune pentru noi si ca ne va ajuta in continuare. Saptamana ce vine sotul meu va merge din nou la el la mormant si ii va multumi in numele fratelui meu!
Sfinte Ilie Lacatusu, fie-ti mila de toti cei care sunt bolnavi, in amaraciune, in lipsuri si in dureri, vindeca-i si insenineaza-le viata asa cum ai facut si cu noi!


Nu stiu daca ce am scris mai sus o veti considera minune, cert e ca eu ii multumesc din inima. Am promis Sfantului ca voi scrie ce am simtit.
Va multumesc pentru timpul petrecut, citind aceste randuri.

Doamne ajuta!

Oprean (Vesa) Flavia-Iulia

Grabnic ajutor primit de la Sfântul Ilie Lăcătușu

Pictura a fost realizată de Ioan Popa.

„Fetitei de 4 luni i s-a pus diagnosticul de granulom ombilical. Inainte de a fi vazuta la chirurgie pediatrica m-am rugat Sfantului Ilie Lacatusu. Ni s-a spus ca granulomul este prea mic pentru a se interveni cu nitrat de argint si ca trebuie sa mai asteptam sa creasca. Totodata s-a emis premisa conform careia era cu putinta ca aceasta zona de tesut rosu de marimea unei bobite sa ramana la dimensiunea pe care o are si in jurul varstei de 3 ani sa dispara. Dupa 2 saptamani, in timpul baitei, uitandu-ma mai atent la buric, am observat cu stupoare ca granulomul efectiv a disparut. Ii multumim Sfantului Ilie Lacatusu pentru aceasta minune!

Sotul meu avea de intocmit foarte multe hartii pentru serviciu iar termenele limita erau deja depasite. Din acest motiv a fost mustrat de directiune. M-am rugat Sfantului Ilie Lacatusu sa-l ajute sa le finalizeze mai repede si sa le predea. In mod cu totul minunat a lucrat cateva ore pentru documente pentru care alta data trebuia sa aloce in jur de 4-5 zile. A constatat si el uimit ce grabnic ajutator a fost Sfantul Ilie Lacatusu!

Stimate domn,
Am ajuns la Parintele Ilie Lacatusu pe data de 23.10.2011 intr-o duminica, printr-o minune. La iesirea din metrou ma gandeam ca Sfantul nu vrea sa ma vada si pe mine si ma intristasem. Abandonasem ideea ca-l voi vedea pe Parintele si ma indreptam spre Gara de Nord pentru a nelua IC de la 15:40 cu destinatia Galati. La ghiseu, am aflat cu stupoare ca trenul in cauza nu circula. Am pornit astfel spre Cimitirul Giulesti. O doamna pe nume Maria ne-a ajutat sa ajungem, ne-a daruit floarea pe care ea o adusese Sfantului si ne-a mai spus ca Sfantul ne-ar fi chemat oricum, daca nu prin ea, prin altcineva. Eram multa lume insa am fost lasati sa intram in fata intrucat eram cu fetitele. Am ajuns apoi la Gara de Nord si am avut timp atat pentru a lua masa cat si pentru a ne urca in R de la 18:10 cu destinatia Galati. Totul s-a petrecut uimitor de repede!
Multumesc inca odata pentru informatii!

Doamne ajuta!”
Lacramioara

Vizitați http://parinteleilielacatusu.blogspot.com/

Fotografie realizată de Gabriel Gioacăș.

Noi minuni ale Sfântului Ilie Lăcătușu- pe care le găsiți pe un nou blog parinteleilielacatusu.blogspot.com.

Blogul conține integral cartea Viața, minunile și acatistul Părintelui Ilie Lăcătușu, apărută la editurile Areopag și Meditații.


Trei femei mărturisesc

a) Locuiesc aici, în acest cartier, de patruzeci de ani. Am fost la Sfântul Dumitru o dată, chiar de Sfântul Dumitru. Când am venit de acolo, erau trei călugări şi o călugăriţă care voiau să ştie cum o iau spre Giuleşti, ca să ştie cum ajung la cimitir, aici. Şi, cum-necum, au ajuns aici. Şi eu am văzut faza: o târau pe călugăriţă, s-o aducă până în faţa uşii. Şi ea nu voia, vorbea vrute şi nevrute, parcă avea pe satana în ea. Şi o femeie care îngrijeşte pe aici (la mormânt – n.n.) i-a zis: „Puneţi-o să stea în genunchi, să ziceţi Tatăl nostru pentru ea”. Şi au mers cu ea de trei ori aşa, au târât-o de trei ori. Pe urmă şi-a revenit. Pe urmă ea se ruga, zicea: „Doamne, iartă-mă pentru ce-am zis!” Că a zis multe, multe împotriva lui Dumnezeu şi a sfintei credinţe. Şi au plecat cu ea aşa.
Am un ginere care a lucrat la armată şi a fost ars într-o misiune. Şi-a revenit băiatul şi a început serviciul. După vreo şase luni de zile, a început să se înroşească pe unde a fost ars. Şi, venind dintr-o misiune, când i s-au făcut analizele la Casa Poporului, a găsit că avea cancer la gură. Şi a început calvarul! Şi atâtea analize, şi... până a ajuns de-i luau de pe mâini şi-i puneau aici... Până la urmă, a murit. Dar până să moară, auzise şi fata mea şi am venit cu fata mea şi cu nepotul şi ne rugam. S-a rugat ăla micu’, avea cinci ani atunci, dar zicea: „Sfinte Ilie, iartă-l pe tatăl meu! Iartă-l pe tatăl meu, că-i tare bolnav!” Vă spun sincer că a mai durat aproape două luni de zile şi l-a iertat Dumnezeu şi a murit.
După un an de zile, soţul meu – care era bătrân, avea 61-62 de ani, nu mai venea acasă. Ştiam că are combinaţii – el, fiind şofer, veşnic avea combinaţii, dar nu ştiam că are o combinaţie în Giuleşti şi cine este şi cum este. Fără multe certuri, fără nimic, a plecat, fără motiv. Şi i-am dat de toate, lucruri şi de toate, şi a plecat. Pe urmă, am început să-mi dau seama că nu trebuia să-l las să facă acest lucru, deoarece, ca oameni bătrâni, ai acolo o casă, ai un rost, şi pe urmă trebuie să le împarţi cu cine nu se cuvine. Şi atunci am început să mă duc prin biserici, să mă rog. Într-una din zile, după vreo două luni de zile – bine, că veneam mereu la Sfântul Ilie – într-o duminică, am venit şi era deschis. Şi m-am rugat de fata dânsului, a Sfântului Ilie, să‑mi dea voie să intru, să pun şi eu mâna pe sfântul, să mă rog. Nu putea să-mi dea, că erau foarte mulţi bolnavi, şi era un preot care era în faţă. Şi i-am zis să-mi dea voie să pun mâna mea pe preot şi preotul să pună mâna pe Sfântul Ilie şi să mă rog să mă ajute. Nu ştiu ce m-am rugat, nu ştiu ce am zis, dar mi-a dat putere. Am găsit linişte şi pace, şi, după câtva timp, soţul meu s-a întors acasă.
Îi mulţumesc Sfântului Ilie că m-a ajutat şi la operaţii, cu fetele mele, şi la operaţia fetei mele celei mici, şi la operaţia cealaltă, şi la operaţia mea cu piciorul... De câte ori vin aici, ne rugăm şi ne ajută. Ne ajută foarte mult. Ajută! Deci, am venit pentru operaţia fiicei mele, care era doar ea cu copilul, fiindcă soţul ei murise, şi m-am rugat, fiindcă trebuia să se opereze la coloană. A ajutat-o, a scăpat cu bine. După un timp, m-am operat şi eu. Anul trecut m-am operat şi eu, că nu puteam să mai merg deloc, de la picior. Şi am scăpat cu bine din toate, cu toate că a fost o operaţie foarte grea - mi s-a pus proteză la genunchi. După trei săptămâni de zile, s-a îmbolnăvit fata mea, a făcut şi ea operaţie la coloană, a scăpat şi ea. La un an de zile, fata mea cea mică, ea, care nu mai făcea copii şi făcea atâta tratament, cu ajutorul lui Dumnezeu a făcut şi ea un copil. Şi asta vreau să vă spun, că Sfântul Ilie e grabnic ajutător tuturor care se roagă cu credinţă la el. Aşa să-mi ajute Dumnezeu, că ăsta este adevărul!

b) Vin aici de şapte ani, de când au deschis la părintele. Am venit prin chemare. M-am dus, m-am spovedit la mitropolie, m-am împărtăşit şi noaptea am visat această sfântă capelă. Şi am o fată care e foarte credincioasă, şi are un singur copil şi de zece ani de zile n‑a mai rămas gravidă, cea mai mare fată a mea. Şi, după zece ani de zile, rugându-se aici, la părinte şi, mergând şi la sfânta biserică, peste tot, a rămas gravidă, acuma e în luna a şasea. Ăsta a fost primul ajutor de la părintele. (...) Am mai avut alt necaz cu băiatul, că nu găsea serviciu. Unde se angaja, stătea ce stătea şi-l dădeau afară. Şi m-am rugat să-l ajute Dumnezeu să se angajeze din nou, că avem o datorie imensă la întreţinere şi el, săracul, trebuia să lupte să plătească. Şi ne-a ajutat Dumnezeu, că o singură dată m-am rugat la părintele, aici, şi-n ziua aia a fost anunţat, a primit telefon să se ducă, că va fi angajat. S‑a dus şi s-a angajat. Cum am ajuns acasă, zice: „Mami, să ştii că mi s-a dat telefon! De mâine încolo merg la serviciu!” Mulţumesc lui Dumnezeu, băiatul meu merge şi la serviciu, urmează să se şi căsătorească, i-a rânduit Dumnezeu o fată bună, cuminte. Şi să ajute Dumnezeu pe toată lumea!

c) Cu părintele Ilie, tot ce mi-am pus în gând mi s-a îndeplinit: să nu operez copilul – am pus mâna pe părintele. Aveam probleme cu banii, şi m-a ajutat.
De vreo două - trei ori, nu ştiu cu exactitate, s-a spart lacătul acolo, în spate, ca să se fure bani. Şi acum vreo patru ani au venit patru femei să păzească aici. Şi era un ger afară, năprasnic! Şi au zis că au simţit aşa, o căldură – probabil că de la sfântul, sau de la Dumnezeu – şi au simţit o căldură, aşa, şi le-a dat să nu le îngheţe picioarele, mâinile, să le dezmorţească. Şi s-a mai întâmplat un caz, un băiat de aici, de vizavi, cum intra pe poarta cimitirului, avea duhuri necurate multe, în el. Şi îl ţineau colegii de serviciu şi se zbătea. Făcea urât. Eu mi-aduc aminte că fata mea tot aşa făcea: răcnea, ţipa, de câte ori se apropia de uşă, aici. Şi mi-aduc aminte că el s-a făcut bine, dar nu l-am mai văzut. Deci, tot acum patru ani, că de patru ani de zile vin şi eu... [1]

[1] Mărturii înregistrate de părintele Eftimie Mitra (n.ed.).

Oare mulţumim cum se cuvine?

Sunt un păcătos care a beneficiat de ajutorul părintelui Ilie Lăcătuşu. În anul 2008, mergând la o cu­noş­tin­ţă, m-a întrebat: „Gheorghe, nu vrei să mergem la pă­rin­te­le Ilie?” Zic: „Da”.
Cu ani de zile în urmă auzisem de moaştele pă­rin­te­lui Ilie, dar parcă ceva mă ţinea ca să nu ajung la dânsul. La începutul postului Paştelui i-am spus duhovnicului meu: „Părinte, am auzit de moaştele părintelui Ilie Lă­că­tu­şu, vreau să merg şi eu la dânsul. Vreau să-mi schimb ser­viciul”.
La locul vechi de muncă eram într-o stare de stres care nu se poate descrie. Nu îi acuz pe cei cu care am lucrat. După prima săptămână a postului, am mers la cimitir în Giuleşti. Duminică de dimineaţă, pe la ora nouă.
Nu ştiam programul când se putea intra la sfintele moaşte. Am aşteptat până a venit domnul Aurel şi m-am rugat. Am rămas mut: nu văzusem sfinte moaşte întregi decât la televizor.
La sfatul duhovnicului, am făcut zilnic patruzeci de metanii şi Acatistul - Paraclis al Maicii Domnului. În acel post am mai mers de câteva ori la părintele Ilie. Îmi puneam întrebarea în mintea mea bolnavă: „Cum, Doamne, găsesc eu alt serviciu, nu cunosc pe nimeni ca să mă ajute!”
O, minune mare! În Săptămâna Patimilor, în Joia Mare, au venit doi colegi de la fostul loc de muncă dimineaţa şi mi-au zis: „Nu vrei să-ţi schimbi serviciul? Ţi-am găsit ceva mai bun. Te duci?”
Am primit numărul de telefon al persoanei unde trebuia să merg. L-am sunat marţi, de Paşte, m-am întâlnit cu el şi în decurs de cincisprezece zile am fost la un nou loc de muncă.
Părintele Ilie Lăcătuşu a mai făcut o minune, cu fata mea. Am o fată de douăzeci şi patru de ani. În anul 2009 avea un prieten. Azi la el, mâine la el... Îi zic tot în postul Sfintelor Paşti: „Măi, fată, nu vrei să îi spui prietenului tău ca după Sfintele Sărbători sau de Paşti să vină cu mama lui ca să ne cunoaştem cu toţii?” A plecat la el şi, cum i-a spus de căsătorie, n-a vrut ca să mai audă de ea.
M-am rugat la părintele Ilie ca să mă ajute, eram într-o situaţie delicată. „Părinte, te rog ajută-mă ca să se limpezească situaţia!” Era într-o zi de duminică. Era a treia oară când mă rugam. Când am plecat de acolo, fata m-a înştiinţat care este situaţia: totul se terminase. Prietenul ei nu o mai voia.
La mine situaţia este mai delicată. De câte ori sunt supărat şi amărât, vin la părintele Ilie Lăcătuşu şi mă rog: „Părinte, îţi mulţumesc pentru ajutor, te rog, ajută-mă!” Când plec pe drum, cât aş fi de supărat, până ajung acasă mă liniştesc.
Oare mulţumim lui Dumnezeu şi Sfântului Ilie cum se cuvine?

( Tache Gheorghe, Bucureşti)

Intervenţii minunate

Încă din anul 2004-2005, fratele meu, Clănţău Petrică, din Slobozia, îmi spunea să merg la sfintele moaşte ale Părintelui Ilie. Văzând că eu nu m-am dus să mă rog la sfântul, a venit el cu mine, şi, împreună ne-am rugat la sfintele moaşte, în prezenţa doamnei Sabina, fiica părintelui.
Eu am continuat să merg mai des, auzind multe lucruri frumoase. Părintele Ilie i-a spus într-o bună zi doamnei Sa­bi­na să aibă grijă că în ziua ur­mă­toa­re o să vină nişte ţigănci care urmăresc să-i ia din ose­min­te ca să facă farmece şi să nu deschidă racla. În acea zi era multă lume, femei mai multe. Una din ele, pe care am cunoscut-o cu altă ocazie, mi-a arătat la gât şi la faţă o urmă, un semn ca o cicatrice roşiatică. Doamna fusese în zi­ua când ţigăncile au făcut scandal că nu erau lăsate să in­tre la părintele. Această doamnă a sărit în ajutorul doamnei Sa­bina şi le-a îmbrâncit pe ţigănci, fapt pentru care ţi­găn­ci­le au ameninţat-o că o omoară. Ajunsă acasă, s-a trezit pe fa­ţă cu pete negre tuciurii, pe obraz şi pe gât. I-a telefonat doam­nei Sabina şi i-a spus ce a păţit. Doamna Sabina a che­mat-o să se roage la sfintele moaşte. În scurt timp a dis­părut negreala, dar au rămas semnele, pielea era slab ro­şi­atică. În luna aprilie 2010, fratele meu Petrică a fost di­ag­nos­ticat cu tumoră la plămânul drept, de circa 12 cm, la Spitalul Nasta. Doctorii nu au riscat o operaţie. Am ajuns la Spitalul Oncologic Fundeni unde, în urma tratamentelor citostatice făcute, tumora a scăzut la cinci-şase centimetri.
În această situaţie, doctorul Horvath a zis: „Ce facem?” La care fratele a zis: „Merg pe mâna dumneavoastră, cu încredere în Bunul Dumnezeu”. Operaţia a durat vreo şase ore, şi i s‑a extirpat tumora şi lobul superior al plămânului drept. Au urmat trei luni de zile de citostatice şi tomografii, din care s-a constatat o reuşită...

(Vasile Clănţău)

O nouă mărturie despre minunile Sfântului Ilie Lăcătuşu

Ma numesc Tatiana Tatarcan, domiciliata in localitatea Botosani, actual locuiesc in Italia. Incerc cit mai pe scurt sa va scriu despre minunea pe care Parintele Ilie Lacatusu a facut-o cu familia mea. Era in anul 2003 cind disperata de situatia financiara in care ne gaseam. Ramasesem fara serviciu eu si sotul, aveam o fata studenta, casatorita care astepta un copil ginerele si el student dintr-o familie modesta, alta fata eleva in ultimul an de liceu, cu multe datorii in spate am inceput a bate drumurile manastirilor pentru rugaciune. Toata viata noastra am cautat mereu ajutorul Domnului prin intermediul rugaciunilor si plata slujbelor la biserici si manastiri si totdeauna Domnul ne-a miluit. Asa ca si in acel moment greu am fost la manastirea Petru Voda la parintele Iustin el ne-a incurajat si acum dupa ani de zile ne-am dat seama ca datorita rugaciunilor lui catre Parintele Ilie Lacatusu s-a intimplat minunea. Intre timp sotul meu plecase in Spania in cautare de lucru, dar la plecare a mers sa ia binecuvintare de la duhovnicul nostru, parintele Ioan de la Minastirea Popauti, Botosani, care i-a dat un pliant cu sfaturi duhovnicesti cu icoana Sfintului Marturisitor Ilie Lacatusu, cu recomadarea de a o lua cu el in Spania. Noi am privit-o, dar nu mai auzisem de el si practic, spre rusinea noastra, nu am dat mare importanta atunci, ba pe deasupra a si uitat-o acasa.
Bineinteles ca ajuns acolo nu gasea nimic de lucru si atunci mi-a spus sa-i trimit prin posta pliantul cu Parintele. In ziua in care am pus la posta pliantul si-a gasit de lucru, dar nu prea cistiga bine. Eu, ramasa in tara, am continuat rugaciunile si pelerinajele la manastiri, am fost iar la parintele Iustin si nu mult dupa am avut un vis in care mi se spunea ca daca vreau sa scap de necazuri sa merg la Bucuresti, sa-l caut pe Parintele Ilie Lacatusu si mi-a repetat de trei ori numele sau. Vreau sa precizez ca nu am facut atunci nici o legatura cu pliantul si nu am retinut ca era vorba despre Sfintul din pliant. Complet ignoranti!!! (iarta-ma, Parinte).
Ducindu-ma la parintele Ioan, duhovnicul nostru, cu sfiala i-am spus de vis pentru ca el nu ne permitea sa credem in visuri, dar a fost un vis deosebit si ceva ma indemna sa-i spun, el m-a binecuvintat imediat de drum si mi-a spus ca moastele sint la cimitirul Giulesti, sa merg imediat. A fost totul o minune dupa, pentru ca nu aveam nici bani de drum, dar s-au orinduit toate de la Dumnezeu; cu rugaciunile Parintelui Ilie, am gasit bani, am fost la moastele sale intr-o luna de zile eram si plecata in Italia; acolo mi-a gasit de lucru imediat, mi-au facut toate actele, nu am stat nici o zi ilegal in Italia; stiti ca atunci era greu cu vizele de lucru, dar la mine s-au facut toate ca pe roate, mi-am platit in citeva luni toate datoriile- care erau de ordinul multor milioane, ca la un moment dat cineva din famile mi-a spus ca e mare minune sa-mi imprumute persoane straine atitia bani, cu increderea ca eu ii voi inapoia vreodata. Apoi, dupa numai 10 luni, familia la care am lucrat atunci mi-a chemat si sotul, i-a facut si lui actele legale, am si locuit la ei 2 ani si jumatate fara sa platim chirie. In fiecare an de atunci, cind mergem in concediu in tara, mergem sa ne inchinam la moastele Parintelui Ilie, sa-i multumim pentru ajutor, asa am cunoscut-o si pe fata dumnealui (Dumnezeu sa o ierte) venea special pentru noi si ne deschidea cavoul pentru inchinare, desi noi nu o contactam inainte.
Ea ne-a spus ca este inexplicabil cum reuseste sa fie in contact permanent cu Parintele si ii spune cind sa mearga la cimitir ca o asteapta cineva. Odata era in cavou si ne-a chemat din multime si ne-a spus ca ea stie cine vine cu ginduri curate si pentru ce vine aude tot ce vorbim noi afara si atunci ne-a dat o cartulie cu Icoana Maicii Domnului si a Parintelui pe coperti, care contine doua paraclise si este editata de Manastirea Petru Voda si ne-a spus asa: "Tatal meu a spus sa cititi in avion rugaciunile"- dar ea nu stia ca noi avem bilet la avion si ca in acea zi ne duceam in Italia . Ajunsi la bordul avionului am scos amindoi carticelele si ne-am pus pe citit , pe deasupra Croatiei am avut parte de o furtuna groaznica si a scuturat avionul din toate incheieturile de au incremenit toti, personalul avionului era speriat de groaza, nu se auzea un sunet si noi am putut citi in liniste paraclisele Maicii Domnului. Ne-am speriat si noi dar am avut incredere ca Parintele ne ajuta si vom scapa cu bine. De atunci nu ne mai despartim de acele carticele care sint binecuvintate de Parintele Ilie.
Am enumerat numai citeva din minunile Parintelui Ilie Lacatusu, dar noi simtim mereu ajutorul lui si speram ca ne va ajuta sa ne intoarcem la timp acasa. Deci, in final, multumim lui Dumnezeu si Maicii Domnului pentru ajutorul dat pentru rugaciunile Sfintului Marturisitor Ilie Lacatusu.
Sper ca marturisirea noatra sa va fie de folos, sa va dea Domnul putere sa scrieti cartea cu minunile Parintelui Ilie.
Sa fie spre Slava lui Dumnezeu si spre ajutorul oamenilor.

Cu stima, Tatiana Tatarcan cu asentimentul sotului meu Miluca

"Mărturisitorii"- ediţia a doua, revăzută şi adăugită. Noi minuni ale Părintelui Ilie Lăcătuşu

Mergând la moaştele părintelui Ilie Lăcătuşu, l-am cunoscut pe Marius, un tânăr de treizeci şi trei de ani din Bucureşti. Marius suferea de meningită de la trei ani şi a stat nouă luni în comă. Pe 24 iulie 2000 a întâlnit o persoană în vârstă care, cunoscându-i problema, i-a spus: „Ce te tot duci la doctor? Du-te în cimitirul Adormirea Maicii Domnului, la părintele Lăcătuşu, roagă-l să te facă bine şi ai să vezi că te faci bine”. Rugându-se la mormântul părintelui, în 2008, lui Marius i-au dispărut treptat durerile de cap, nu mai ameţea, ba chiar o altă problemă de-a lui şi-a găsit rezolvarea: şi-a găsit un serviciu. În 2005 a avut primele crize de epilepsie. La mormântul părintelui credincioşii adunaţi la un loc de iubirea pe care i-o poartă Sfântului Ilie Lăcătuşu i-au oferit remedii în lupta lui cu epilepsia.
L-am întrebat pe Marius dacă mai ştie şi alte cazuri de vindecare petrecute la mormântul părintelui Ilie. Mi-a spus că a văzut o familie care a venit cu cineva care nu putea să meargă, motiv pentru care persoana în cauză fusese adusă într-o pătură. După trei săptămâni, omul s-a întors la mormântul părintelui pe propriile picioare.
***
Doamna Valerica mi-a mărturisit că fata ei s-a îmbolnăvit de cancer uterin. După operaţie, doctorul i-a spus că Nina va mai trăi şase luni, nu garantează mai mult. Tanti Valerica şi-a propus să meargă şi să se roage la părintele unsprezece zile încontinuu. Pe ploaie sau pe vreme frumoasă, mama a îndeplinit acest canon, pe care singură şi l-a asumat, ca fiica ei să se facă sănătoasă. Părintele a mijlocit la Domnul şi Nina s-a însănătoşit. Au trecut zece ani de atunci, iar Nina a plecat să lucreze într-un azil de bătrâni din Spania.
***
O parte din credincioşii care vin la părintele Ilie aduc haine şi cer să fie atinse de moaştele sfântului. Cineva mi-a mărturisit că au fost situaţii în care oameni care intraseră în comă au redevenit conştienţi după ce au intrat în contact cu aceste haine.
***
Părintele Emanuel Ganciu mi-a spus că acum vreo trei ani, ducându-se cu un grup de credincioşi la mormântul părintelui Ilie Lăcătuşu, în cimitirul Adormirea Maicii Domnului, a văzut vis-à-vis un tânăr în vârstă de douăzeci şi unu, douăzeci şi doi de ani care arăta ca un om sărac şi s-a gândit să îi dea ceva de pomană. Tânărul a refuzat politicos, spunându-i că nu este cerşetor şi că el vine la părintele Ilie „la tratament”. „Cum adică la tratament?” - l-a întrebat părintele Ganciu. Tânărul se născuse mut, iar după ce fusese adus la mormântul părintelui Lăcătuşu a început să vorbească. Venea regulat şi după fiecare drum la părintele vorbea din ce în ce mai bine.
***
Cineva mi-a trimis e-mail-ul următor: „Numele meu este G. F., am douăzeci şi nouă de ani şi am avut ocazia, prin mila lui Dumnezeu, să-l «cunosc» pe părintele Ilie Lăcătuşu în urmă cu trei ani. Eram foarte supărat din cauza problemelor de sănătate cu care s-a născut primul meu copil, care în acea perioadă avea aproximativ şase luni. Am aflat despre moaştele părintelui Ilie Lăcătuşu de la părintele meu duhovnic şi am zis că nu ar strica deloc să ajung şi eu la moaştele sfântului.
După o primă încercare în care nu a venit nimeni să deschidă uşa cămăruţei din cimitirul Giuleşti în care se afla sfântul, am mai încercat. Şi m-a binecuvântat Dumnezeu cu trei «întâlniri» cu părintele Lăcătuşu.
Deja de la prima întâlnire s-au întâmplat minuni. Prima, una care m-a mirat foarte mult, a fost lipsa fricii de a fi alături de nişte oseminte. De mic copil sunt foarte sperios şi am senzaţii total neplăcute când văd trupuri neînsufleţite. De data aceasta însă, nu s-a întâmplat nimic asemănător. Din contră. Am intrat şi i-am sărutat mâna părintelui fără nicio frică, ci chiar cu o mare dorinţă şi atracţie.
În momentul în care i-am sărutat mâna, am simţit că a mişcat-o, apoi că s-a uitat la mine, părându-mi-se viu. N-am dat mare atenţie acestor lucruri până când şi celorlalţi cu care am fost li s-au părut că percep aceleaşi mişcări. Apoi, şi la celelalte vizite mi s-a părut că sfântul s-a mişcat. Dar faptul cel mai important, din vizitele pe care le-am făcut la mormântul părintelui Lăcătuşu, a fost că în timpul acelor vizite la mormântul din cimitirul Giuleşti, ni s-a întâmplat o minune. Băiatul meu, pe care l-am şi luat odată la moaştele sfântului, s-a vindecat de sindromul Duane. Acest sindrom, care nu se poate vindeca medical (e vorba de lipsa nervului care face legătura de la ochi la creier) A DISPĂRUT TOTAL!!! O fi întâmplare? Eu zic că nu şi că pe mulţi o să-i mai ajute sfântul. Doar să i se ceară. Doamne ajută!”.
***
Doamna Rada Haritina din Zurbaua, Dragomireşti-Vale, a aflat de părintele Ilie Lăcătuşu de la un adolescent de cincisprezece, şaisprezece ani, din biserică, orfan de mamă şi al cărui tată pierduse casa în care locuiau. Puştiul rămăsese pe drumuri, fără niciun ajutor. Ducându-se la părintele Ilie, pe drum a început să vorbească în gând cu el: „Părinte, ajută-mă să îmi găsesc o casă unde să stau pentru că altfel va trebui să dorm la mormântul tău”. A ajuns la cimitir şi s-a aşezat la rând, aşteptând să intre la părintele. Doamna Maria, fiica părintelui Ilie, a ieşit şi i-a întrebat pe credincioşi cine este Marius. Tânărul a tăcut, gândindu-se că nu este vorba de el. Dar când doamna Maria a ieşit a doua oară şi a întrebat: „Cine este Marius Viorel?” atunci a ieşit din rând şi a intrat la părintele. Doamna Maria i-a zis: „Vino aici, că te-a chemat tatăl meu”. Marius a plecat de la cimitir şi pe drum a găsit o sumă mare de bani, cu care a putut să-şi închirieze o cameră. Doamna Rada are şi ea propria istorie a legăturii sufleteşti cu părintele Lăcătuşu. Fiind mamă a patru copii, într-o bună zi s-a trezit că este pe cale să îşi piardă casa printr-un proces pentru neplată la întreţinere. S-a dus la Sfântul Ilie Lăcătuşu să îl roage ca fiica ei cea mare să îşi găsească un serviciu care să le permită să achite datoria faţă de stat şi să îşi poată plăti în continuare întreţinerea. A cincea zi de când mama a început să meargă pentru problema ei la părintele, Alina, fiica cea mare, şi-a găsit de lucru la o firmă imobiliară şi problema lor şi-a găsit rezolvarea prin ajutorul primit de la Sfântul Ilie Lăcătuşu. Dacă o întrebi pe doamna Haritina care sunt condiţiile pe care trebuie să le îndeplineşti pentru ca sfântul să te ajute, îţi răspunde negreşit: „treaba e bazată pe perseverenţă şi fidelitate”.
***
Le recomand tuturor să meargă să se închine la moaştele acestui nou sfânt care a strălucit pe pământul românesc. Cei ce vor să se închine la moaştele părintelui Ilie Lăcătuşu se pot duce în cimitirul Adormirea Maicii Domnului, pe Calea Giuleşti, joia, sâmbăta, duminica şi în zilele de praznic când, în jurul orei 13.30, cineva din familia părintelui vine şi deschide cavoul. Acolo ajunge tramvaiul 11, care are staţie sub podul Grant.
Trebuie să precizez şi faptul că mulţi credincioşi au mers să se închine şi în zile în care cavoul a fost închis, dar ei s-au închinat cu evlavie şi au simţit ajutorul sfântului. Iar apoi au revenit acolo cu şi mai multă evlavie...
(Ciprian Voicilă)