Doamne, ajută! Mă numesc Viorica și sunt din Constanța. Am aflat de Sfântul Ilie Lăcătușu de la o prietenă, care mi-a dat cartea, am citit-o și de atunci până acum fac acatistul sfântului. Am venit în București cu probleme de sănătate, probleme cu stomacul. Am făcut niște crize de stomac și am avut dureri de am zis că mor. Duminică am fost la sfântul și luni am mers să-mi fac toate analizele. Când am ajuns la sfântul simțeam o bucurie și când am ajuns înăuntru i-am sărutat mâna. Cu ochii în lacrimi l-am privit și ce să zic... Sfântul m-a privit în ochi și i-am simțit mâinile calde și cum le-a mișcat. Mi-a dat Dumnezeu o așa mare bucurie că nu mi s-a mai întâmplat niciodată. Parcă nu mai simțeam nicio durere.
Am făcut acatistul acasă, era în postul Paștelui și am citit acatistul sfântului patruzeci de zile. În timp ce am făcut acatistul acasă, mai aveam câteva zile, și l-a visat sora mea pe Sfântul Ilie Lăcătușu și i-a zis să nu mai plângă că o să aibă și sora ei un copil, peste patru sau cinci luni, iar ea ceva mai târziu. Când mi-a spus nu mai puteam de bucurie că noi de zece ani am tot mers la medici și tratamente fără niciun rezultat. Sora are o fetiță dar mai vrea un copil și vă dați seama cu ce bucurie în suflet am plecat la sfântul. Asta e durerea cea mai mare, că nu poți avea un copil, dar nădăjduiesc la Dumnezeu care ni l-a descoperit pe sfântul Ilie ca să mijlocească și pentru noi păcătoșii să avem și noi bucuria de a avea un copil.
După ce am primit rezultatele analizelor, care mi-au ieșit foarte bine, am primit doar un tratament pentru stomac (eu mă așteptam la operație că de cinci ani țin regim) a fost ceva nemaiîntâlnit, că mă simt și mai bine, dar eu în continuare fac acatistul sfântului că a devenit ocrotitorul casei noastre. Și cu ajutorul lui Dumnezeu am mers la sfântul de patru ori, iar în ultima zi când am fost era într-o marți după amiază, știam că nu-i deschis dar am zis, stau și mă rog afară lângă capelă că știu că sfântul mă aude. Și m-am rugat cu smerenie și cu credință și îi ziceam sfântului, cu ochii în lacrimi, că aș fi vrut să mai intru o dată că plecam a doua zi. Afară era femeia care are grijă de flori și mi-a zis, azi nu vine nimeni. I-am zis, nu-i nimic, mă rog aici. Mai erau două persoane care plecaseră. Nu vă zic că după cinci minute se aude gălăgie și femeia zice, vine nepotul sfântului. Nu-mi venea să cred, am zis, îți mulțumesc ție, Doamne, și sfântului Ilie că așa a fost ca să mai intru o dată la moaștele sfântului, eu, o nevrednică. Și după ce m-am rugat cu ochii în lacrimi, că nu-mi mai venea să plec de acolo, m-am ridicat și când l-am privit pe sfântul s-a uitat iar la mine, avea niște ochi albaștri și pentru mine a însemnat foarte mult. A fost o binecuvintare din partea lui și am ieșit și tot n-am plecat, am mai rămas vreo cinci minute de m-am mai rugat afară, lângă capelă. Nu mai era nimeni, doar nepotul sfântului înăuntru și femeia care are grijă de flori.
Mi-a dat Dumnezeu o mare bucurie în suflet că n-o să uit niciodată. Asta a fost mărturia mea, sper să fie de folos și vă îndemn să vă rugați întodeauna sfinților care sunt lăsați de Dumnezeu ca să mijlocească pentru noi în ceruri, că dacă te rogi cu smerenie și credință în suflet este imposibil să nu simți ajutorul lui Dumnezeu, al Maicii Domnului și al sfinților noștri.
Când am ajuns acasă am povestit cunoscuților mei și mergând la biserică duminica am povestit persoanelor care știau că merg la sfântul. N-am cuvinte să spun ce bucurie am simțit în suflet.
Am promis sfântului că o să pictez icoana cu el și o s-o dăruiesc pentru a o pune în capelă. Îmi place foarte mult să pictez numai icoane, deși nu am făcut școală. Dumnezeu mi-a dat darul și-I multumesc pentru tot și pentru că exist. În viață fără El nu putem face nimic. Azi, cu ajutorul lui Dumnezeu și al sfântului am terminat-o; soțul mi-a zis să vă întreb dacă pot s-o dăruiesc la capelă drept mulțumire pentru că ne-a ajutat și ne ajută în continuare. O s-o aducă sora mea în iulie, nu știu data, dacă o să fie de ziua sfântului. Aștept răspuns și iertați-mă. Doamne, ajută! (
Viorica Mosor, Constanța)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu