Raluca Prelipceanu: Sub crucea lui Ioan, noul mărturisitor al lui Hristos

Crucea este un simbol străvechi, precreștin, cosmogonic, care a fost îndumnezeit prin jertfa lui Hristos. Conform tradiției, lemnul din care s-a făcut crucea pe care a fost răstignit Hristos este chiar lemnul pomului cunoștinței binelui și răului al cărui fruct i-a dus la pierzare pe Adam și Eva, când au mâncat din el în rai. 
Iată că acum pe lemnul acesta este răstignit Hristos. În același timp, lemnul acesta este copacul vieții pentru că pe el stă țintuită viața cea veșnică. Prin cruce, Hristos biruiește diavolul, îndumnezeiește lemnul prin care păcatul intrase în lume, stropindu-l cu scump sângele Său. De aici și crucea ca simbol și armă de biruință asupra răului. Deci, iată crucea este pomul din care izvorăște viața cea veșnică pentru că numai prin jertfa lui Hristos avem noi acces la viața venșică. Arborele vieții veșnice este Hrisots, iar mlădițele sale sunt credincioșii, născuți din jertfa sa pe arborele crucii. Iată ,Hristos și crucea devin una pentru a da naștere poporului binecredincios. Prin Hristos, arborele cunoștinței binelui și răului se trasformă în arborele vieții veșnice. Fără cruce nu ar fi fost posibilă mântuirea, fără jertfă în viața noastră, mântuirea nu este posibilă. De aceea, crucea în sens metaforic înseamnă și drumul nostru către mântuire, jertfa și suferința pe care trebuie să o îndurăm ca să murim păcatului, să murim omului celui vechi și să înviem întru nădejdea vieții celei veșnice. Singura armă împotriva răului și cea cu care Hristos a biruit iadul este iubirea jertfelnică.

Crucea, însă, nu a fost indurată doar de Hristos, care a murit pe ea, ci și de Fecioara Maria, a cărei cruce a fost tocmai aceea de a-și vedea Fiul murind pe cruce, așa cum i-a prezis proorocița Ana că sabie va trece prin inima ei. Oare ușor i-a fost ca mama să își împartă Fiul cu lumea întreagă, să Îl vadă batjocorit, nedreptățit și răstignit chiar de cei pe care îi ajutase ? Hristos a biruit iadul tocmai prin faptul că și-a acceptat crucea, aceea de a muri nevinovat pe cruce... Dar numai prin jertfa sa neprihănită Hristos a putut birui iadul, a îndumnezeit lemnul crucii care fusese blestemat, căci prin fructul său a intrat în lume păcatul, a făcut posibilă mântuirea, luând asupra Sa păcatele noastre… până atunci toți oamenii drepți sau nedrepți mergeau in iad. Crucea, conform definiției latine și grecești, crux, respectiv stavros, înseamnă un lemn de care spânzurăm ceva. Ori, de data aceasta acel ceva ce a fost spânzurat pe lemn a fost cineva, a fost persoana absolută, Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Și prin simpla Sa atingere, prin sângele Său care s-a scurs pe cruce, a îndumnezeit lemnul crucii și l-a transformat în armă asupra diavolului. Nimic nu îl poate birui pe diavol decât iubirea jertfelnică. Jertfa este, de fapt, cea care transformă iadul din viața noastră în rai.

Noi, ortodocșii ne însemnăm cu semnul crucii cu credința că aceasta ne va proteja de tot răul, că prin cruce vom birui răul, așa cum l-a biruit Hristos. Primele trei degete sunt împreunate într-un singur punct, în timp ce celelalte două sunt lipite în palmă. Cele trei degete împreunate simbolizează Sfânta Treime, cele trei Persoane care împărtășesc aceeași natură. Celelalte două degete, strânse unul lângă celălalt, reprezintă dubla natură, umană și divină, a persoanei lui Hristos.

Sfântul Nectarie ne spune că Dumnezeu nu a dat nici unuia dintre noi o cruce mai grea decât o putem duce : Înainte de a-ți trimite crucea pe care o duci, Dumnezeu a privit-o cu ochii Săi cei preafrumoși, a examinat-o cu rațiunea Sa dumnezeiască, a verificat-o cu dreapta Sa neajunsă, a încălzit-o în inima Sa cea plină de iubire, a cântărit-o cu mâinile Sale pline de afecțiune, ca nu cumva să fie mai grea decât o poți duce. 

În 1919, se năștea la Dobrotești, Teleorman, într-o familie de macedoneni Ioan Ianolide. Crucea sa avea să fie cu totul specială, deoarece viața sa avea să fie mucenicie. În 1941, pe când era student la drept va fi acuzat de implicare în Frățiile de cruce legionare și întemnițat. Va petrece 23 de ani în diverse temnițe ale regimului bolșevico-comunist : Aiud, Gherla, Galda de Jos, Pitești, Jilava etc. În închisoarea de la Pitești, cand i s-a confiscat cruciulița îi va spune gardianului : „Domnule Georgescu, aveți grijă să nu vă luptați cu Sfânta Cruce, că este dincolo de puterile noastre!”, fapt pentru care va fi bătut și torturat. Într-un târziu va fi eliberat. Găsindu-și logodnica, care îl așteptase vreme de 18 ani, căsătorită cu altcineva, va dori să își petreacă restul zilelor într-o mânăstire, dar până și această dorință îi va fi refuzată. Atunci, se căsătorește și adoptă copilul soției sale. Se stinge de cancer pe 5 februarie 1986, obosit și hăituit de nenumăratele anchete ale securității.

Cu totul minunat este însă modul în care am aflat eu crucea lui Ioan. În copilărie, deasupra patului meu, atârnau o icoană a Preasfintei Treimi, reproducere după icoana lui Rubliov, cunoscută și sub denumirea de „ospitalitatea lui Avraam”, care are și ea o poveste minunată, iar dedesubt o cruce în os sculptată foarte fin, reprezentând răstignirea lui Hristos, iar în colțuri cei patru evangheliști. Practic, am crescut cu ea deasupra capului. La ea mă închinam în fiecare zi, subt ea îmi spuneam zilnic rugăciunile de dimineață și seară și poate și altele pe parcursul zilei, acolo era Hristos și într-o iconiță mică, în care era reprezentat înconjurat de copii, cu care dormeam sub pernă. Acestea erau primele imagini ale lui Hristos pe care le-am cunoscut și cu care am crescut. Proveniența icoanei am aflat-o, dar nu și a crucii și ea mi-a fost descoperită în chip minunat. 
Aveam deja 27 de ani și studiam în Franța, dar în fiecare vară veneam în vacanță la Mânăstirea Tismana. Anul acela, am ajuns chiar înainte de ziua mea, am ajutat la spălat geamurile bisericii, pe care a trebuit să le spăl în trei rânduri, căci eram cam nepricepută, iar a doua zi am primit cadou de la o maică, o rudă mai îndepărtată a tatălui meu, cartea Deținutul profet, cu o frumoasă dedicație. Când am plecat din țară, cartea a rămas pe marginea patului. Mama, ca de obicei, a aranjat lucrurile și a găsit și cartea respectivă; răsfoind-o și-a amintit de cum l-a cunoscut ea pe Ioan Ianolide. Doamna Constanța Ianolide, soția lui Ioan Ianolide era colegă de serviciu și prietenă bună cu bunica mea, astfel încât a venit la nunta părinților mei însoțită de soțul ei care le-a oferit în dar o cruce sculptată de el în os. Mama m-a sunat să îmi spună ce emoție i-a prilejuit cartea respectivă, întrucât părinții mei și-l aminteau ca fiind o persoană foarte distinsă, dar nu aflaseră niciodată care fusese viața lui anterioară.  Pe vremea aceea, domnul Ianolide nu și-a putut permite să povestească adevărul ca să nu le pună în pericol viețile celorlalți. Iată însă că a sosit și momentul adevărului. Era 2009, după 23 de ani de când mărturisitorul Ioan Ianolide părăsise această viață. În timp, aveam să îmi dau seama cât de adevărate erau convingerile exprimate în cartea Deținutul profet, căci cu adevărat profetice sunt cuvintele acestei cărți. Iată cum, în mod minunat, crucea sa și-a făcut cunoscută povestea, crucea celui care indurase 23 de ani în cele mai grele temnițe comuniste… Își pierduse cel mai bun prieten, își pierduse logodnica… Și sunt convinsă că acest lucru a fost înscris în iconomia lui Dumnezeu, ca noi să aflăm și să-i aflăm crucea.

Consider un mare privilegiu de a fi crescut subt crucea dăruită de Ioan Ianolide părinților mei. În viața mea de până acum am putut constata falimentul tuturor ideologiilor transformate de către setea omului de putere în unelte prin care diavolul lucrează și stăpânește lumea aceasta. O singură armă e mai puternică decât toate, sfânta cruce, lemnul îndumnezeit de iubirea jertfelnică a lui Hristos.  Singura armă care Îl poate birui pe Stăpânitorul lumii acesteia și care ne poate asigura mântuirea și înveșnicirea este iubirea jertfelnică a lui Hristos. Îi dau, așadar, întru totul dreptate deținutului profet, cu privirea aceea plină de puritatea cerului lui Hristos, pe care nu i-au putut-o înfrânge nici torționarii comuniști, nici anii grei de detenție, muncă și privațiuni, așa cum l-au cunoscut părinții mei. În sufletul său curățit ca aurul în topitoare se pogorâse tot cerul lui Hristos. Răspândea acea pace care dovedea faptul că își însușise pe deplin conținutul vieții lui Hristos, până a se identifica prin martiriul său cu Cel pentru care pătimise…

Mama mi-a spus despre el atâta : Era altfel decât ceilalți, el nu era din lumea aceasta, chiar dacă trăia în lume.  Avea ceva de dincolo, o pace și o dragoste pe care le răspândea asupra celor din jur, ilustrând cuvintele Sfântului Serafim de Sarov dobândește pacea și mii în jurul tău se vor mântui. Cu siguranță avea rugăciunea inimii. Dar poate mai importante decât darurile făcute părinților mei -crucea, cerceii și o broșă lucrate chiar de el - au fost sfaturile date unei perechi de tineri care își asumaseră crucea căsătoriei: cel mai important pentru o familie este ca în ea să domnească înțelegerea, ca soții să se susțină unul pe celălalt în momentele grele și să se înțeleagă reciproc. O familie se clădește în primul rând pe înțelegerea dintre soți.

Ioan Ianolide este unul dintre cei cărora li se potrivesc cel mai bine acele cuvinte ale Mântuitorului: În lume necazauri veți avea, dar îndrăzniți, Eu am biruit lumea!  Cum ? Prin asumarea suferinţei de dragul lui Hristos și al semenilor, așa cum stă scris și pe crucea sa de la mormânt, de la Cernica: Totul în Hristos. Sfinte noule mucenic, Ioane, roagă-te pentru noi, păcătoșii ! (Raluca Prelipceanu)

Primele marturii primite pentru cartea "Sfintii urbei noastre"

" Buna seara,
tocmai am citit articolul despre "Sfintii urbei noastre" de pe blogul dvs. si as dori sa va povestesc o intamplare, pe care eu o consider minune:

De ceva timp(aprox. 2 ani) incerc sa recuperez niste bani de la fosta mea soacra, bani care au rezultat in urma unui credit bancar pe numele meu, ea fiind beneficiarul real al banilor si tot de 2 ani aud numai false promisiuni de plata. Desi sunt crestin - ortodoxa, spre rusinea mea, nu am stiut de existenta Sf. Mucenic Mina si ca el este sfantul ocrotitor al celor pagubiti. "Intamplarea" face ca intr-o zi sa deschid TV pe canalul Trinitas(nu ma uit de obicei la TV), unde am inceput sa urmaresc o emisiune, de fapt un reportaj despre cum influenteaza sfintii vietile oamenilor. Asa am aflat de Sf. Mina si am retinut ca este ocrotitorul pagubitilor. Imediat am citit pe internet cate ceva despre Sfant si am cautat o rugaciune catre el. Rugaciunea pe care am gasit-o este urmatoarea:

O, Preasfinte si intru tot laudate, Mare Mucenice Mina, si de minuni facatorule; primeste aceasta rugaciune de la mine nevrednicul robul tau, caci catre tine, ca la un adevarat izvor de tamaduiri si grabnic folositor si ajutator preaminunat , scap eu ticalosul si catre sfant chipul icoanei tale cu lacrimi fierbinti ma rog tie: Vezi, Sfinte, paguba mea , vezi saracia si ticalosia mea; vezi bubele si ranile trupului si sufletului meu. De aceea ma rog tie, Fericite si Sfinte Mina, grabeste-te de ma ajuta cu neincetatele si sfintele tale rugaciuni si ma sprijineste pe mine robul tau. Ia aminte la suspinele mele si nu ma trece cu vederea pe mine ticalosul si scarbitul, ca stiu, Sfinte al lui Dumnezeu, ca de ai si patimit munci grele si chinuri infricosatoare de la cei fara de lege pentru dragostea lui Hristos, dar prin acele suferinte astazi vietuiesti luminat si ai aflat dar de Dumnezeu. Fiindca ne-am incredintat ca si dupa mutarea ta din viata aceasta trecatoare, cine a nazuit la sfanta biserica ta si cu credinta ti s-a rugat nu a ramas neajutat. Ca cine te-a chemat pe tine intru ajutor si nu l-ai auzit? Sau cine te-a chemat pe tine, de minuni facatorule, si tu l-ai trecut cu vederea? Sau cui, in pagube fiind si alergand spre ajutorul tau, nu i-ai descoperit paguba lui?

Minunile si ajutorul tau m-au facut si pe mine, ticalosul si scarbitul, ca sa alerg la ajutorul tau. Am auzit de negutatorul acela din pamantul Isauriei, care venea la biserica ta spre rugaciuni, nu numai ca ai vadit pe ucigasul sau si l-ai scos din paguba lui dandu-i indarat punga cu galbeni; dar, o! minune, ca si din mort si taiat in bucati, tu l-ai vindecat si l-ai facut sanatos.
Asemenea si lui Eutropie, din mare i-ai scos sluga cu vasul cel de aur tinut in maini, fiindca il fagaduise bisericii tale. Tot asa si femeia Sofia, care venea spre inchinare in sfant locasul tau, nu numai ca a fost izbavita de ostasul acela ce o silea spre pacat, dar si pe ostas dupa cuviinta l-ai certat. La fel si schiopul care venea la sfanta biserica ta spre inchinare, cu rugaciunea indata l-ai tamaduit. Asemenea si femeii celei mute, i-ai deschis graiul si vorbea curat. De asemenea, atunci cand iudeul daduse prietenului sau crestin o punga cu galbeni, pe care crestinul tagaduia ca a primit-o, jurand pentru aceasta chiar in biserica ta, tu, nu numai ca ai izbavit pe crestin de juramant, dar si evreul, vazand minunea ta, a crezut intru tine si a venit la credinta crestina. Aceste minuni ale tale, Sfinte, m-au facut pe mine a crede ca la orice facere de bine esti gata ajutator si grabnic folositor si minunat. De ceea incredintat sunt ca tot cel ce alearga la tine, cerand cu credinta ajutor, nu-l treci cu vederea. Pentru aceasta si eu cred ca tu acelasi esti Sfinte, ca atunci si astazi,ca oricine a alergat la tine nu s-a intors neajutat. Pentru aceasta si eu acum, fiind scarbit si in paguba, alerg catre tine cu credinta si cu lacrimi, ingenunchind, si ma rog tie, Sfinte si Mare Mucenice Mina, ca sa te rogi lui Hristos, Fiul lui Dumnezeu, pentru mine pagubasul si scarbitul, celui ce n-a trecut cu vederea rugaciunea ta cea muceniceasca, ci te-a ascultat si te-a intarit si te-a primit in cerestile locasuri. Catre Acela roaga-te ca sa fiu si eu ajutat si miluit pentru rugaciunile tale, si din pagube si necazuri izbavit, ca sa laud si bine sa cuvantez si sa slavesc intru tot laudatul si preaputernicul nume al Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Doamne ajuta!

Am printat rugaciunea si in acea seara m-am rugat Sfantului Mare Mucenic Mina. M-am rugat cu multa credinta, cu lacrimi in ochi si cu nadejdea ca ma va ajuta sa recuperez acesti bani. A 2-a zi m-am intalnit cu fosta mea soacra si mi-a dat o treime din suma. Am ramas blocata. Nu mi-a venit sa cred pentru ca ma saturasem de promisiuni si nu se intampla nimic. Pana in prezent mi-a restituit 80% din datorie si sunt foarte sigura ca o sa-mi plateasca si restul. Cu ajutorul Bunului Dumnezeu si a Sf. Mina cred ca s-a intamplat, pentru mine o minune. Cred intr-adevar ca acest minunat Sfant a mijlocit ca acest lucru sa se intample.

Nu stiu daca vi se pare o minune sau nu, eu asta am simtit ca este.

Slava lui Dumnezeu si sfintilor Lui! Doamne ajuta!"

Luciana M.

"S-ar putea sa fi trait si eu o mica minune... Sau o fi coincidenta, nu stiu. Prin vara-toamna lui 2005 am aflat din Formula As despre Sfantul Simon Zilotul ca ar ajuta si la casatorie. Acel articol m-a impresionat foarte mult si mi-am zis: ia s-o vad si pe asta, daca mi s-o intampla si mie ceva in sensul asta :) Am fost in cateva zile la Acatistul Sfantului si la slujba de Sf. Maslu de acolo... M-a surprins cum unele persoane intindeau mainile si preotii dadeau cu mir pe degetele... Le-am intins si eu. Unii aduceau chiar poze cu persoane care nu erau prezente acolo. De cate ori ma apropiam de moastele Sfantului imi venea sa plang, dar m-am abtinut. Nu-i singurul loc unde ma invadeaza plansul, dar este unul dintre ele. In primavara lui 2006 l-am intalnit pe cel care avea sa-mi devina sot si in noiembrie ne-am casatorit. Avem un baietel de 2 ani care se numeste si Simon :) acum... Nu stiu daca pot numi asta o minune, si nu-ti trimit email ca sa apar in carte... Dar nu puteam sa tac. (D. C. N.)

O precizare importanta: Anul acesta va iesi volumul 2 din Sfantul Nectarie- Minuni in Romania, iar un prieten bun de-al meu pregateste un volum cu noi minuni ale Sfantului Ioan Rusu.

" Doamne ajuta!

Ma numesc Cristina, am 30 ani si sunt din Bucuresti. Am citit despre intentia dvs. de a scrie o carte cu minunile Sfintilor din Bucuresti. De aceea, as vrea sa povestesc o minune care mi s-a intamplat.....si fac asta nu spre lauda mea (caci sunt nevrednica si pacatoasa si nu merit asemenea minuni), ci spre slava lui Dumnezeu si a Sfintilor Sai...La scurt timp dupa Paste, am inceput sa simt o durere puternica si violenta la sanul stang...m-am gandit ca e ceva trecator....durerile au continuat insa.....m-am palpat si mi s-a parut ca se simte ceva tare, dar m-am gandit ca nu sunt eu obiectiva si ca din cauza faptului ca ma doare si tot stau cu gandul la asta, de aceea simt asa ceva...In luna mai trebuia sa nasca cumnata mea si mergand la doctorita sa o intreb ultimele detalii pentru nastere (noi avem aceeasi doctorita amandoua), m-a intrebat ce fac, cum sunt dupa laparoscopie etc...I-am zis ca in general bine, dar ca ma doare un san de vreo luna de zile...M-a pus sa ma dezbrac sa ma consulte si...soc....mi-a zis ca am un nodul.....a sunat o colega de-a dansei care face ecografii mamare sa ma programeze pentru ecografie....Doctorita respectiva era insa in concediu si a ramas ca in momentul in care se intoarce sa ma sune sa vin la ecografie. Am ajuns acasa un pic cam tulburata (avand antecedente in familie - mama e operata de fibrom, iar sora mamei de nodul la san). Cu toate acestea aveam si o oarecare liniste sufleteasca... Am zis "Fie voia Domnului"...m-am rugat Sf. Nectarie si Cuv Parascheva si am incercat sa ma linistesc. Pe 26 mai, dupa ce a nascut cumnata mea, mama acesteia si sotul ei au vrut sa mergem la Radu Voda sa ii multumim Sfantului Nectarie ca nasterea decursese normal. Ajungand la Radu Voda, i-am multumit Sfantului Nectarie pentru cumnata mea si l-am rugat sa ma ajute sa nu fie ceva complicat la san. A doua zi, pe 27 mai, de ziua Sfantului Ioan Rusul am mers la bisericuta de la Spitalul Polizu si m-am inchinat moastelor Sfantului Ioan Rusul multumindu-i pentru cumnata mea si rugandu-l si pe Sfantul Ioan sa ma ajute cu problema mea....Am primit de la doamna de la lumanari o sticluta cu ulei din candela care arde la moastele Sfantului Ioan Rusul. Am citit Acatistul sfantului si m-am uns cu ulei. In zilele urmatoare am avut niste dureri cumplite...nici nu puteam sa dorm noaptea, dar m-am uns cu ulei in continuare. Cu timpul durerea m-a mai lasat. Pe 15 iunie, mergand cu Loredana (cumnata mea) la control, doctorita m-a intrebat cum sunt. I-am zis ca am avut dureri cumplite, dar ca acum nu ma mai doare nimic. M-a pus iar sa ma dezbrac sa ma consulte si...Slava lui Dumnezeu si Sfintilor Sai! NU MAI ERA NIMIC...doctorita era uimita. A zis ca aveam un nodul destul de mare, mobil, care atunci cand miscam mana se misca si el si se vedea foarte bine. I-am spus ca este mila lui Dumnezeu si lucrarea Sfantului Nectarie si a Sfantului Ioan Rusul. Si sunt convinsa ca m-au ajutat mult si rugaciunile doctoritei, care este un om extraordinar, cu o credinta tare si care isi ajuta pacientele, nu atat medical, cat prin rugaciune.SLAVA LUI DUMNEZEU SI SFINTILOR SAI!"

Iuliana: O minune a Maicii Domnului, Sfântului Nectarie şi a altor sfinţi

Mă numesc Iuliana şi sunt din Bistriţa. Vreau să vă povestesc o minune care s-a petrecut în anul 2008, în familia mea. În toamna anului 2007, în luna noiembrie, în cursul nopţii, am mers cu un părinte într-un pelerinaj la mormântul Parintelui Arsenie Boca. M-am rugat pentru familie şi bunul mers al lucrurilor. Pe atunci eram în primul an la catedră în învăţământ. În acea noapte tatălui meu i-a fost foarte rău. I-au apărut diferite simptome şi, la insistenţele mamei, cadru medical, tatei i s-au făcut investigaţii la Cluj-Napoca. Aceasta s-a întâmplat în primăvara anului 2008. La scurt timp, l-au programat pentru operaţie deoarece la analize i-au depistat o tumoră la stomac. În februarie 2008, tata a trecut printr-o operaţie foarte grea. Înainte şi în timpul operaţiei m-am rugat îndeosebi Maicii Domnului – căreia de ani de zile îi citeam Paraclisul zilnic pentru binele familiei - , Sfântului Nectarie, Sfântului Serafim, Sfintei Parascheva şi Părintelui Arsenie Boca, şi desigur şi altor sfinţi. O minune uimitoare! Medicii i-au descoperit în timpul operaţiei încă două tumore mici pe colonul transversal, în două locuri diferite. Spun minune, deoarece la analize nu se vedeau fiind în stadiu incipient când în general nu sunt depistate şi pentru că medicul chirurg i le-a descoperit din minune dumnezeiască chiar în timpul operaţiei, ceea ce se întâmplă extrem de rar. După operaţie nu înţelegeam, o perioadă cât a fost lăsat acasă de ce tata era atât de slăbit. Desigur slăbise foarte mult, era de nerecunoscut, dar nu se putea ţine pe picioare decât sprijinit şi i s-a întâmplat să cadă în timpul cât se deplasa prin casă în timp ce îl ţinea fratele meu. Parcă nu se putea reface, era tot slăbit şi avea ameţeli. Mama a insistat din nou să i se facă alte analize şi i s-a descoperit o anemie forte, care, în perioada postoperatorie, i-ar fi putut fi fatală. Tata ar fi putut muri după operaţie, sub ochii noştri. A fost internat la Spitalul Oncologic din Bistriţa unde a primit perfuzii şi transfuzii de sânge. Cât timp a fost internat i-am dat tatei să citească o revistă în care era povestită o minune a Sfântului Nectarie cu un bolnav. I-am dat Acatistul Sfântului Nectarie din Eghina sau Taumaturgul să-l citească în timpul cât a fost internat in spital.
A fost o perioadă foarte dificilă, tata a primit citostatice şi raze care i-au slăbit imunitatea organismului. A făcut foarte multe drumuri la Cluj-Napoca la Spitalul Oncologic unde i s-au făcut analize şi tratamente. Deoarece fratele meu şi logodnica lui erau acolo, l-au sprijinit foarte mult în acea perioadă.
În perioada facultăţii, când eram studentă, Dumnezeu a rânduit să ajung împreună cu o doamnă, o prietenă, un om duhovnicesc deosebit, la Bucureşti, de două ori la moaştele Sfântului Nectarie. Iată că sfinţii ne ajută exact când avem mai mare nevoie de ei şi după ce ne-am rugat lor cu ani în urmă. Sfântul Nectarie este un sfânt la care am avut si am evlavie. Dumnezeu a făcut o minune datorită rugăciunilor Maicii Domnului, Sfântului Nectarie, Sfântului Serafim, Sfântului Mina şi Părintelui Arsenie Boca, dar şi a altor sfinţi deoarece obişnuiam să citesc Paraclisul Maicii Domnului şi Canonul Către Puterile Cereşti şi către toţi Sfinţii. Tata e bine, toate analizele i-au ieşit bine şi cine îl vede acum nu ar zice că un om ca el a putut trece printr-o suferinţă atât de cumplită.
Oricine intră la noi în casă vede din uşă pe un perete din hol icoana Sfântului Nectarie. Am pus-o acolo în aşa fel încât să ne aducem aminte să ne închinăm Sfântului cu evlavie. Acum, în iarna anului 2010, sunt căsătorită cu un teolog şi sunt însărcinată. Mi-am închinat viitorii copii Domnului şi Maicii Domnului să le fie călăuză şi acoperământ toată viaţa. Mă rog Sfântului Nectarie să mă ajute să am o sarcină uşoară şi drept mulţumire Maicii Domnului şi Sfântului Nectarie îi voi pune copilului care se va naşte numele de Nectarie sau Nectaria ca să-i fie toată viaţa ocrotitori.
Slavă Domnului pentru toate!

A aparut cartea "Sfantul Nectarie - Minuni in Romania"

Cartea poate fi comandata la editura Egumenita.
Va putea fi gasita si la pangarul Manastirii Radu Voda, precum si la libraria Sophia incepand cu a doua jumatate a acestei saptamani.

Format: 13 x 20 cm; pag.344


Cartea de faţă reuneşte mărturii despre minunile săvârşite de Sfântul Nectarie în România, minuni din zilele noastre. Mare parte dintre ele au avut loc la Mănăstirea Radu Vodă din Bucureşti, această „Eghina românească”, cum inspirat a numit-o un cunoscut teolog.

Astăzi, din pricina lipsei de credinţă, unii spun că minunile scrise în Vieţile Sfinţilor sunt poveşti de adormit copiii. Dar cei care semnează aceste mărturii sunt oameni care trăiesc, şi sunt dovezi vii că cele scrise de ei sunt reale. Multe cazuri i-au uimit până şi pe medicii care au fost nevoiţi să îşi recunoască neputinţa şi nepriceperea, fiind covârşiţi de ajutorul dumnezeiesc primit de bolnavi.

Cititorii vor înţelege că, în aceste vremuri de criză, de tulburare, de dezbinare, pot afla în Sfântul Nectarie un ajutor, un grabnic ajutător.

Aproape fiecare tip de problemă cu care se confruntă omul zilelor noastre este descris în această carte. Şi, de fiecare dată, se vede şi modul în care sfântul reuşeşte să răstoarne situaţia, chiar dacă nu se mai vedea nicio scăpare.

Aşa cum nu există oameni fără necazuri, tot aşa nu există oameni care să ceară ajutorul Sfântului Nectarie – sau altor mari sfinţi făcători de minuni – şi rugăciunile lor să rămână fără răspuns.

Cartea de faţă vrea să fie un fel de ghid pentru cei care, aflându-se in momente grele sau chiar în situaţii disperate, nu se lasă biruiţi de deznădejde, ci aleargă la ajutorul lui Dumnezeu şi al sfinţilor Săi. Între care Sfântul Nectarie străluceşte ca un luceafăr…
14 lei

Um pomelnic la Mănăstirea Radu Vodă cu toţi care mi-au trimis mărturii

Tuturor celor care mi-au trimis mărturii despre minunile Sfântului Nectarie le mulţumesc încă o dată.

Voi da la Mănăstirea Radu Vodă un pomelnic pentru un an cu numele tuturor celor care mi-au trimis mărturii sau care au contribuit într-un fel sau altul la apariţia volumului.

Dacă Sfântul Nectarie a mijlocit o minune în viaţa dumneavoastră, contactaţi-mă, vă rog!

Îi rog pe toţi vizitatorii blogului meu să difuzeze această informaţie.

Voi scoate o carte cu minunile Sfântului Nectarie de Eghina, din dorinţa de a mări evlavia faţă de el în rândul credincioşilor. În Bucureşti sunt mulţi sfinţi care mijlocesc pentru noi în faţa Domnului, dar nimeni- sau aproape nimeni- nu se ocupă de consemnarea minunilor pe care ei le fac neîncetat.

Aştept, de la voi, descrierea detaliată a modului în care l-aţi simţit prezent pe Sfântul Nectarie în viaţa voastră.

Îmi puteţi trimite istoriile trăite pe adresele:


ciprianvoicila@yahoo.com

ciprianvoicila@gmail.com

Până pe 15 octombrie cartea va fi gata, în aşa fel încât să o trimitem la tipar, iar pe 9 noiembrie, de ziua Sfântului, să o lansăm.


Cine vrea poate să pună un anunţ cu datele mele de contact la bisericile din ţară în care credincioşii sau preoţii au evlavie la Sfântul Nectarie.

Sfântul Nectarie să vă ajute şi să vă răsplătească!


P.S.De aici puteti afla cum l-am simţit prezent în viaţa noastră. La vremea cand am scris textul am considerat că este oportun să nu dau numele reale.

Ciprian Voicilă

Mărturia lui Cosmin despre ajutorul Sfântului Nectarie

(Icoana a fost realizată de Elena Luca)


"Acum trei ani mă aflam aproape de Dealul Patriarhiei. Ieşisem de la serviciu, era o toamnă caldă şi nu ştiu ce m-a făcut să trec pe lângă şirul credincioşilor veniţi să se închine la moaştele Sfântului Dimitrie. În anii anteriori mi se părea că e inutil să stai cu orele la rând doar ca să săruţi nişte moaşte pe care, trăind în Bucureşti, le poţi săruta oricând. Şi cum mă învârteam eu pe la poalele Dealului, aud cum mă strigă o cunoşţinţă care an de an stătea cu orele să se închine la Sfântul ocrotitor al Bucureştiului. M-am aşezat lângă ea, am început să vorbim de una, de alta, am citit şi acatistul Sfântului Dimitrie Basarabov. Şi deodată prietena aceasta zice: i-am spus şi Anastasiei să vină la sfintele moaşte! Pentru că eram interesat de noi cunoştinţe, am cerut amănunte despre Anastasia. Mai târziu, când s-a înserat a venit şi ea să ni se alăture. Prima dată mi s-a părut o fată foarte frumoasă. La a doua privire mi s-a părut o femeie liniştită, cu un evident echilibru interior. Un gând mi-a pătruns în minte transformându-se într-o veritabilă obsesie: la cât e de frumoasă în interior şi în afară nu are cum să nu aibă un iubit! Eram proaspăt despărţit de o fată cu care nu mi se potriviseră paşii. Sfântul Ioan Gură de Aur spune în omiliile sale maritale că soţul şi soţia trebuie să meargă în acelaşi ritm spre Hristos. Nouă nu ni se potriviseră ritmurile. Şi am început să fac glume, doar, doar îi voi stârni interesul Anastasiei. Aşa am petrecut 12 ore împreună. Am ajuns la racla cu moaştele Sfântului şi acolo, un călugăr care mă cunoaştea, îmi zise că a văzut-o pe fosta mea prietenă îmbrăcată în monahie. Aşa se face că la acelaşi rând au stat fosta prietenă şi viitoarea mea soţie.
Mai târziu mi-am dat seama că pe Anastasia o ştiam de la biserica Radu Vodă, unde obişnuiam să merg. După un an ne-am căsătorit. A fost o nuntă minunată. Când am văzut pozele m-am mirat că în nici una nu am ieşit nefotogenici. Nu că aş fi eu unul fotogenic, dimpotrivă! După doi ani am hotărât să concepem un copil. Am primit-o în dar de la Domnul pe Maria. Schimbările acestea care mi-au modificat portretul interior îl au în centru pe Sfântul Nectarie. Înainte să o cunosc pe Anastasia din când în când citeam acatistul lui cu gândul că o să-mi dăruiască o soţie bună, potrivită mie. Contează mult şi cum e scris un acatist. Cel al Sfântului Nectarie este unul dintre cele mai frumoase: simţi cum fraze întregi îţi mişcă inima.
Tot în apropierea moaştelor Sfântului l-am cunoscut pe duhovnicul meu, un om neobişnuit, care a vorbit inimii mele pe limba ei. Când ne-am cunoscut, Anastasia m-a avertizat că suferă de o formă gravă de hepatită. Asta însemna că în viitor starea ei se putea agrava. Exista şi riscul ca fiica noastră, Maria, să moştenească virusul hepatic. Am hotărât că vom face, în conlucrare cu Domnul, un copil. Anastasia citea în fiecare seară acatistul Sfântului Nectarie. Acesta a fost un semn în plus din care am înţeles că Sfântul ne va ajuta. Un alt semn a fost credinţa pe care am simţit-o în adâncul sufletului că, în ciuda aparenţelor şi a pronosticurilor medicilor, totul va fi bine. Anastasia a născut-o pe Maria în 45 de minute. M-a mirat că a putut să dialogheze cu noi imediat după operaţia de cezariană. Înainte de naştere am putut să fac diferenţa dintre o rugăciune profundă şi una superficială. M-am rugat pentru Anastasia şi Maria cu toţi muşchii încordaţi, cu toate motoarele fiinţei mele rulate la maxim. Mă simţeam ca o stâncă aşa cum s-ar simţi ea dacă s-ar putea percepe din interior: certitudinea că Domnul este milostiv şi de-a pururi milostiv cu noi îmi ieşea prin toţi porii.
În timpul celor 45 de minute de foc stăteam cu mama mea, fratele Anastasiei şi cu mama-soacră într-o stare de sentimente amestecate: nerăbdare, nădejde susţinută prin rugăciuni scurte către Sfântul Nectarie, Cuvioasa Matrona de Moscova, Sfântul Ilie Lăcătuşu ( pentru că Anastasia a născut în apropierea cimitirului unde este îngropat mărturisitorul lui Hristos), Sfântul Ioan Maximovici (pentru că acatistul său, compus de Cuviosul Serafim Rose, şi fotografiile cu el îmi transmit o stare aparte), teamă.
După naştere am alergat la duhovnicul Anastasiei, un Părinte minunat de la Radu Vodă. Acesta mi-a dat pentru ele apă proaspăt sfinţită şi ulei de la racla Sfântului Nectarie. Am zburat înapoi la fetele mele şi le-am uns cu ele în semnul crucii, spre mirarea asistentelor din salon. Pentru şpaga inevitabilă, nu au protestat, probabil că le-am părut nişte fanatici duşi cu pluta. O altă minune a fost că Maria a avut trei kilograme două sute la naştere. Nu mă aşteptam să fie aşa grăsuţă ştiind că eu am fost o miarţă la naştere (am avut 2 kile opt sute) şi nici mămica ei nu e corpolentă.
Acum Maria are şase luni şi i-au ieşit trei dinţişori de care e foarte preocupată. De curând Anastasia şi-a făcut analizele care i-au ieşit bine. Mai mult decât atât: Sfântul Nectarie a stopat evoluţia bolii ei. Ţine virusul în şah. Noi nădăjduim într-o vindecare totală".