Mergând la moaştele părintelui Ilie Lăcătuşu, l-am cunoscut pe Marius, un tânăr de treizeci şi trei de ani din Bucureşti. Marius suferea de meningită de la trei ani şi a stat nouă luni în comă. Pe 24 iulie 2000 a întâlnit o persoană în vârstă care, cunoscându-i problema, i-a spus: „Ce te tot duci la doctor? Du-te în cimitirul Adormirea Maicii Domnului, la părintele Lăcătuşu, roagă-l să te facă bine şi ai să vezi că te faci bine”. Rugându-se la mormântul părintelui, în 2008, lui Marius i-au dispărut treptat durerile de cap, nu mai ameţea, ba chiar o altă problemă de-a lui şi-a găsit rezolvarea: şi-a găsit un serviciu. În 2005 a avut primele crize de epilepsie. La mormântul părintelui credincioşii adunaţi la un loc de iubirea pe care i-o poartă Sfântului Ilie Lăcătuşu i-au oferit remedii în lupta lui cu epilepsia.
L-am întrebat pe Marius dacă mai ştie şi alte cazuri de vindecare petrecute la mormântul părintelui Ilie. Mi-a spus că a văzut o familie care a venit cu cineva care nu putea să meargă, motiv pentru care persoana în cauză fusese adusă într-o pătură. După trei săptămâni, omul s-a întors la mormântul părintelui pe propriile picioare.
***
Doamna Valerica mi-a mărturisit că fata ei s-a îmbolnăvit de cancer uterin. După operaţie, doctorul i-a spus că Nina va mai trăi şase luni, nu garantează mai mult. Tanti Valerica şi-a propus să meargă şi să se roage la părintele unsprezece zile încontinuu. Pe ploaie sau pe vreme frumoasă, mama a îndeplinit acest canon, pe care singură şi l-a asumat, ca fiica ei să se facă sănătoasă. Părintele a mijlocit la Domnul şi Nina s-a însănătoşit. Au trecut zece ani de atunci, iar Nina a plecat să lucreze într-un azil de bătrâni din Spania.
***
O parte din credincioşii care vin la părintele Ilie aduc haine şi cer să fie atinse de moaştele sfântului. Cineva mi-a mărturisit că au fost situaţii în care oameni care intraseră în comă au redevenit conştienţi după ce au intrat în contact cu aceste haine.
***
Părintele Emanuel Ganciu mi-a spus că acum vreo trei ani, ducându-se cu un grup de credincioşi la mormântul părintelui Ilie Lăcătuşu, în cimitirul Adormirea Maicii Domnului, a văzut vis-à-vis un tânăr în vârstă de douăzeci şi unu, douăzeci şi doi de ani care arăta ca un om sărac şi s-a gândit să îi dea ceva de pomană. Tânărul a refuzat politicos, spunându-i că nu este cerşetor şi că el vine la părintele Ilie „la tratament”. „Cum adică la tratament?” - l-a întrebat părintele Ganciu. Tânărul se născuse mut, iar după ce fusese adus la mormântul părintelui Lăcătuşu a început să vorbească. Venea regulat şi după fiecare drum la părintele vorbea din ce în ce mai bine.
***
Cineva mi-a trimis e-mail-ul următor: „Numele meu este G. F., am douăzeci şi nouă de ani şi am avut ocazia, prin mila lui Dumnezeu, să-l «cunosc» pe părintele Ilie Lăcătuşu în urmă cu trei ani. Eram foarte supărat din cauza problemelor de sănătate cu care s-a născut primul meu copil, care în acea perioadă avea aproximativ şase luni. Am aflat despre moaştele părintelui Ilie Lăcătuşu de la părintele meu duhovnic şi am zis că nu ar strica deloc să ajung şi eu la moaştele sfântului.
După o primă încercare în care nu a venit nimeni să deschidă uşa cămăruţei din cimitirul Giuleşti în care se afla sfântul, am mai încercat. Şi m-a binecuvântat Dumnezeu cu trei «întâlniri» cu părintele Lăcătuşu.
Deja de la prima întâlnire s-au întâmplat minuni. Prima, una care m-a mirat foarte mult, a fost lipsa fricii de a fi alături de nişte oseminte. De mic copil sunt foarte sperios şi am senzaţii total neplăcute când văd trupuri neînsufleţite. De data aceasta însă, nu s-a întâmplat nimic asemănător. Din contră. Am intrat şi i-am sărutat mâna părintelui fără nicio frică, ci chiar cu o mare dorinţă şi atracţie.
În momentul în care i-am sărutat mâna, am simţit că a mişcat-o, apoi că s-a uitat la mine, părându-mi-se viu. N-am dat mare atenţie acestor lucruri până când şi celorlalţi cu care am fost li s-au părut că percep aceleaşi mişcări. Apoi, şi la celelalte vizite mi s-a părut că sfântul s-a mişcat. Dar faptul cel mai important, din vizitele pe care le-am făcut la mormântul părintelui Lăcătuşu, a fost că în timpul acelor vizite la mormântul din cimitirul Giuleşti, ni s-a întâmplat o minune. Băiatul meu, pe care l-am şi luat odată la moaştele sfântului, s-a vindecat de sindromul Duane. Acest sindrom, care nu se poate vindeca medical (e vorba de lipsa nervului care face legătura de la ochi la creier) A DISPĂRUT TOTAL!!! O fi întâmplare? Eu zic că nu şi că pe mulţi o să-i mai ajute sfântul. Doar să i se ceară. Doamne ajută!”.
***
Doamna Rada Haritina din Zurbaua, Dragomireşti-Vale, a aflat de părintele Ilie Lăcătuşu de la un adolescent de cincisprezece, şaisprezece ani, din biserică, orfan de mamă şi al cărui tată pierduse casa în care locuiau. Puştiul rămăsese pe drumuri, fără niciun ajutor. Ducându-se la părintele Ilie, pe drum a început să vorbească în gând cu el: „Părinte, ajută-mă să îmi găsesc o casă unde să stau pentru că altfel va trebui să dorm la mormântul tău”. A ajuns la cimitir şi s-a aşezat la rând, aşteptând să intre la părintele. Doamna Maria, fiica părintelui Ilie, a ieşit şi i-a întrebat pe credincioşi cine este Marius. Tânărul a tăcut, gândindu-se că nu este vorba de el. Dar când doamna Maria a ieşit a doua oară şi a întrebat: „Cine este Marius Viorel?” atunci a ieşit din rând şi a intrat la părintele. Doamna Maria i-a zis: „Vino aici, că te-a chemat tatăl meu”. Marius a plecat de la cimitir şi pe drum a găsit o sumă mare de bani, cu care a putut să-şi închirieze o cameră. Doamna Rada are şi ea propria istorie a legăturii sufleteşti cu părintele Lăcătuşu. Fiind mamă a patru copii, într-o bună zi s-a trezit că este pe cale să îşi piardă casa printr-un proces pentru neplată la întreţinere. S-a dus la Sfântul Ilie Lăcătuşu să îl roage ca fiica ei cea mare să îşi găsească un serviciu care să le permită să achite datoria faţă de stat şi să îşi poată plăti în continuare întreţinerea. A cincea zi de când mama a început să meargă pentru problema ei la părintele, Alina, fiica cea mare, şi-a găsit de lucru la o firmă imobiliară şi problema lor şi-a găsit rezolvarea prin ajutorul primit de la Sfântul Ilie Lăcătuşu. Dacă o întrebi pe doamna Haritina care sunt condiţiile pe care trebuie să le îndeplineşti pentru ca sfântul să te ajute, îţi răspunde negreşit: „treaba e bazată pe perseverenţă şi fidelitate”.
***
Le recomand tuturor să meargă să se închine la moaştele acestui nou sfânt care a strălucit pe pământul românesc. Cei ce vor să se închine la moaştele părintelui Ilie Lăcătuşu se pot duce în cimitirul Adormirea Maicii Domnului, pe Calea Giuleşti, joia, sâmbăta, duminica şi în zilele de praznic când, în jurul orei 13.30, cineva din familia părintelui vine şi deschide cavoul. Acolo ajunge tramvaiul 11, care are staţie sub podul Grant.
Trebuie să precizez şi faptul că mulţi credincioşi au mers să se închine şi în zile în care cavoul a fost închis, dar ei s-au închinat cu evlavie şi au simţit ajutorul sfântului. Iar apoi au revenit acolo cu şi mai multă evlavie...
(Ciprian Voicilă)
DOAMNE AL PUTERILOR!
RăspundețiȘtergere