Viața Sfântului Luca al Crimeei

O noua aparitie editoriala: Sf. Luca al Crimeei- Puterea inimii

Editura Sophia
Pret: 12.00 lei
Adauga in cos
Format 13x20 cm
160 pagini

Traducere din limba rusa de Evdochia Savga

Cartea de fata isi are obarsiile in anii '20 ai veacului trecut, insa, din cauza prigoanei ateiste din Rusia, Sf. Luca a reusit s-o definitiveze abia in anii 1945-1947.
Fiind o lucrare apologetica, Sf. Luca marturiseste impotriva propagandei ateiste, demonstrand o imbinare armonioasa si o impacare a credintei cu stiinta.

Sfintele Moaste ale Sf Luca al Crimeii, doctor fara de arginti, vor fi aduse din Ucraina, sambata 13 martie 2010 (19:00)

Preluat de aici.

Sambata, 13 martie 2010, la orele 19:00, la Biserica Ortodoxa din Spitalul Parhon (langa Statuia Aviatorilor, intrarea din bulevard), vor fi aduse spre inchinare Sfinte Moaste ale Sfantului Luca al Crimeei, din Ucraina, doctor fara de arginti, aflam din surse aflate in zona.



Sfântul Luca al Crimeii (mai precis, de Simferopol şi Crimeea), s-a născut la 14 aprilie 1877 şi a trecut la cele veşnice în 11 iunie 1961. Mai întâi a fost Doctor în medicină şi profesor, apoi şi Arhiepiscop de Tambov şi Miciurinsk, ulterior de Simferopol şi Crimeea.


Extrem de renumit ca medic, considerat genial, atât la nivelul teoretizării, cât şi al practicii de spital, a venit cu multe îmbunătăţiri recunoscute internaţional, în privinţa practicării anesteziei şi a chirurgiei.

O perioadă, acesta s-a aflat într-un conflict interior, în sensul cum să împace profesia sa de medic – la care nu a renunţat practic niciodată – cu chemarea arhierească. Dar, într-o zi a auzit o voce din cer, care l-a întărit că ambele sale activităţi sunt pe placul lui Dumnezeu, că datoria sa de medic nu trebuie părăsită.


Fiind închis în perioada comunistă, pentru mai mulţi ani, a răbdat umilire şi tortură, sărind însă în ajutorul torţionarilor săi, atunci când îl solicitau pentru intervenţii chirurgicale, în problemele lor de sănătate. Ca păstor, nu a încetat să predice despre Ortodoxie, chiar atunci când era ameninţat cu moartea.


A fost canonizat în 1995 de către Biserica Ortodoxă Ucraineană, iar la 25 mai 1996 – recunoscut şi de Patriarhatul rus, cu dată de sărbătorire la 11 iunie.