Ciprian Voicilă: „Cancerul, dragostea mea”- cel mai frumos roman de dragoste

Am citit cartea Mioarei Grigore (în curs de apariție la Editura Predania) într-o zi de duminică. M-a șocat, mai întâi, titlul: Cancerul, dragostea mea. L-am înțeles abia când am sfârșit lectura. Titlul volumului este amăgitor. Te face să crezi că ții între mâini o carte despre cancer și când colo cartea este, de fapt, o poveste de dragoste. Crezi că vei citi o carte despre moarte și la sfârșit constați că ai aflat, în sfârșit, ce este învierea. Este un roman de dragoste trepidant, crud, în care viața își atinge propriile limite și i se dezvăluie cititorului în toată nuditatea ei. Mioara - care este un scriitor veritabil în al cărei condei se îmbină observația naturalistă a tragismului cotidian, ironia corozivă, autoironia persiflantă, portretistica moraliștilor francezi, absurdul camusian, știința reportajului, aroma binefăcătoare a scrierilor duhovnicești- a scris cel mai frumos roman de dragoste apărut în literatura noastră postdecembristă. Până să îmi cadă în mâini cartea asta, cu titlul ei amenințător și amețitor- dureros de frumoasă- socoteam ca fiind cel mai frumos roman de dragoste Spuma zilelor (Boris Vian), în care gustam cu delicii tonul narațiunii permanent comic și continuu tragic. Cancerul, dragostea mea, fiind o oglindă necruțătoare a vieții, a învins la scor Spuma zilelor, care va rămâne de-a pururi o simplă, frumoasă, suprarealistă ficțiune. Povestea de dragoste a Mioarei se desfășoară amplu și alert pe mai multe planuri ale realității. Mai întâi cititorul ia contact cu Dumnezeu care, iubind-o, i-a dat întâlnire Mioarei exact acolo unde omul (oricare dintre noi) se așteaptă mai puțin: în boala și suferința ei/lui. Iubind-o atât de mult, El i-a scos în cale - de regulă, în perimentrul sacru al bisericii- oameni adevărați, în care ard nevăzut inimi calde și săritoare, sensibile la durerea și disperarea semenului lor. În al doilea rând, cartea Mioarei Grigore ne învață ceva despre dragostea adevărată dintre bărbat și femeie. O dragoste dementă, de nemăsurat cu instrumentele intelectului sau ale rațiunii. Dragostea lui Viorel, soțul Mioarei, crește incredibil, enervant chiar, de la pagină la pagină. Din dragostea lor exemplară răsar niște flori: Maria, Antonie, Iustina, Macrina și Nectarie. Toți cinci luptă pe viață și pe moarte pentru existența mamei lor, pentru fiecare fărâmă de viață pământească. Cine se plânge că din lume a fost evacuată solidaritatea umană, cine se pregătește de parastasul familiei tradiționale, cine tratează cu neîncredere semnele minunate pe care ni le trimite în dar, la tot pasul, Dumnezeu - toți, și mulți alții ca ei, vor fi șocați când vor citi cartea aceasta. Cancerul, dragostea mea ne învață concret, empiric, cum să discernem între ceea ce este esențial, central, în viață și ceea ce este insignifiant, periferic. Cartea reașază valorile în miezul vieții, exact acolo de unde le-a smuls tornada lumii fără de Dumnezeu, nihiliste sau apostate, în care trăim. Nu poți iubi cu adevărat, dacă a dispărut din tine orice urmă de frumos. Și nu îi poți învăța ceva valabil pe ceilalți, dacă nu ești autentic. Dacă ai ales să fii, pentru totdeauna, un simulacru uman. Am recunoscut în Mioara un om frumos și autentic (suferința ne redă dimensiunea autentică a propriei ființe). Am descoperit în ea un scriitor de mare talent care a câștigat pariul cu viața (cartea se încheie cu personajul-narator care urcă un munte nu doar al suferinței, ci și al acceptării; parcurge un drum ascendent pe care își revede filmic întreaga existență, fiind însoțită- cum altfel?- de Viorel și de cele 5 roade ale dragostei lor, iar la capătul itinerarului îl regăsește pe Dumnezeu: „Slavă Ție, Doamne, mai apuc să zic, și pentru prima dată mi-am iubit boala, mi-am iubit cancerul, mi-am iubit suferința, suferință care de acum parcă era brăzdată de frânturi de bucurie. Urcam... urcam... urcam spre cer, urcam spre asumare... urcam spre cruce...”). A câștigat și marele pariu cu literatura. A scris un roman realist, dens, convingător, pe care îl citești plângând, râzând, bucurându-te, parcurgând întregul spectru al stărilor afective, participând empatic la lupta ei pentru viață. Și pentru Viață. (Ciprian Voicilă)

Sfantul Nectarie vindeca si cancerul de san

Doamne, ajuta! Ma numesc Doina N si sunt din Satu Mare. Sfantul Nectarie m-a ajutat in anul 2007; a facut cu mine o minune. Aveam foarte mari dureri la sani si eram inflamata. Doctorita de familie m-a trimis sa-mi fac radiografie, apoi sa plec la un specialist. Doctorita specialista S., vazand filmul, m-a consultat si m-a diagnosticat cu noduli in ambii sani. In momentul acela am simtit ca se prabuseste cerul. Au urmat zile de cosmar, toata casa suferea, mai ales baiatul cel mic. In momentele acelea iti doresti sa-ti vezi toate cunostintele, prietenii. Esti mai atent la natura, la flori, pasari. In final te impaci cu tine insuti si spui ca toate sunt in voia lui Dumnezeu. Ne-am hotarat sa mergem la Cluj cu sotul. Un ajutor sufletesc a venit din partea parintelui N.C., care mi-a recomandat la Institutul Oncologic pe cineva. Drumul a fost parcurs de mine in rugaciune catre Bunul Dumnezeu si Maica Domnului, cerandu-le ajutorul. Acatistul Sfantului Nectarie l-am citit inainte sa intram in cabinetul doamnei doctor C. Stiam ca ajuta mult pe cei bolnavi si mai ales in boala cancerului. Doctorita m-a consultat si a vazut radiografiile facute la Satu Mare. Dar in ele nu mai aparea niciun nodul. Asa ca diagnosticul a fost "dereglare hormonala" si mi s-a recomandat un unguent. Acel unguent l-am folosit de cateva ori pentru ca nu mai aveam dureri. Acum, in 2012, simt o vindecare totala. Eu stiu ca aceasta vindecare a fost prin mijlocirea Sfantului Nectarie. Cand am aflat ca nu mai am noduli, nu ne-a venit sa credem. Primul telefon a fost la parintele NC, sa-i multumesc si sa-i spun bucuria noastra. Anul trecut, in octombrie, am reusit cu ajutorul Domnului si a Maicii Lui, la care am mare evlavie, sa ajung in Grecia, in Insula Eghina sa ma inchin la moastele Sfantului Nectarie si sa-i multumesc. Am stat langa mormantul sfantului si m-am gandit ca nu sunt vrednica sa fiu acolo. Te laud, Hristoase al meu si iti multumesc pentru toate darurile primite pentru rugaciunile Preacuratei Maicii tale, ale Sfantului Nectarie si ale tuturor sfintilor! (Doina N., Satu Mare)

O MARTURIE SINCERA, AJUTOR DE LA MAI MULTI SFINTI

12 februarie 2012. Ma uit afara si vad cum ninge. Brusc, ma napadesc amintirile...
In urma cu 2 ani, cam pe aceeasi vreme, fusesem diagnosticata cu boala care sperie pe toti muritorii: cancer.
O ''frumusete'' de cancer ovarian - stadiu avansat IIIC, cu complicatii hepatice si peritoneale. Vestea am primit-o la nici doua luni de cand oficializasem relatia cu sotul meu, dupa mai bine de 7 ani. Mai precis, intrasem in Casa Domnului in sfarsit! A fost socant. Numai cei care primesc asemenea verdict, stiu ce inseamna. Multi spun: ce draga, toti murim...poate sa-ti cada o caramida in cap si mori. Ei bine, nu-i asa. Cand iti sufla moartea in ceafa, cand iti constientizezi sfarsitul, neputinta, iti trebuie multa putere si CREDINTA, ca sa nu o iei razna. Inteleg in oarecare masura de ce unii cedeaza si isi pun capat zilelor. M-am trezit, nici eu nu stiu cum, la Manastirea Radu-Voda. Am fost atat de bulversata, ca nu-mi aduc aminte, cine mi-a spus de Sf. Nectarie. Cert este ca m-am rugat la sfant, inainte de operatia programata pe 7 decembrie, de hramul Sf.Mucenite Filofteia de la Curtea de Arges. Nu credeam sa mai scap. Imi era ciuda ca nu ma mai puteam bucura de zile alaturi de sotul meu, ca nu aveam copil, ca parca, totul ma luase pe nepregatite. Si, atunci intelesesem, ca nu eram pregatita nici sa mor. Aveam aproape toate pacatele posibile: traisem in preacurvie, eram iute la manie, mandra din cale afara, nerabdatoare, mincinoasa pe alocuri. Cu...furtul stateam mai bine. Cum aveam eu, sa ma duc asa, in fata Domnului? Si Domnul m-a ascultat si mi-a mai dat o sansa sa ma indrept. Operatia a iesit bine si incepusem sedintele de chimioterapie. Inainte de acest tratament urat, de fiecare data, ma spovedeam si ma impartaseam la parintele meu duhovnic Constantin, de la parohia din sectorul 3, unde locuiesc. Ii multumesc din suflet! A avut un rol determinant in destinul meu.Toata aceasta perioada ma imparteam intre sfinti. Ma duceam martea la Sf. Antonie cel Mare, un alt sfant puternic care s-a milostivit de mine, miercurea la Sf. Maslu la sf. Nectarie, vinerea si duminica la Sf. Maslu si liturghie la parohia mea. La spital, cand faceam chimio, imi asezam pe abdomen, cartea cu minunile Sf. Ioan Rusul. Incepusem sa-mi revin si analizele incepeau sa iasa din ce in ce mai bune. Incepusem sa sper si de atunci, am invatat sa ma bucur de viata. De lucrurile simple, pe care, sanatoasa nu le bagam in seama. De un rasarit de soare dimineata, de o cafea si un mic dejun servite alaturi de sotul meu, de o plimbare pe strada, pur si simplu, doar sa vad chipurile oamenilor. Care erau imbufnate. Imi venea sa le strig. Bucurati-va de viata! Este asa de scurta! Si, in aceasta perioada, am primit o citatie de la tribunal ca trebuie sa desbagubesc o persoana cu peste 30.000 de EURO. Stiam, era un proces lung, inceput in 2005. Dar nu ma asteptam la suma fabuloasa si sa vina exact intr-un moment nefericit din viata mea. Era vorba de un testament lasat de sotul matusii mele, care, datorita faptului ca l-am ingrijit, mi-a lasat mostenire apartamentul de 2 camere in care locuia. Succesiunea trebuia facuta insa in instanta, pentruca persoana avea o fiica din casatoria anterioara. Fiica, plecata de 25 de ani in Italia, nu s-a interesat de soarta tatalui, dar de banii lui, da. In consecinta, legea romana, i-a dat castig de cauza si m-a obligat sa o despagubesc cu suma mentionata. In caz contrar, apartamentul se punea la licitatie. Eram disperata, ca nu aveam de unde sa fac rost de banii astia, decat sa gasesc pe cineva sa cumpere apartamentul. De luni bune il pusesem in vanzare, dar degeaba! Toti fugeau cand auzeau de complicatii cu testament si sulta de plata. M-am dus la sf. Mina si am lasat un acatist. LA NICIO O LUNA, am gasit un client care, a avut curajul in 2010, sa-mi dea cei 30.000 de EURO in avans si ulterior sa facem contractul de vanzare. Dupa aceasta poveste, ce-as mai putea spune? Oare am meritat aceste binecuvantari? Oare multumesc indeajuns sfintilor, Maicii Domnului si Fiului, ca au facut adevarate minuni cu mine? De-abia acum, imi spun doctorii, Savina, ai fost rau, nu credeam ca o sa mai scapi, dar Dumnezeu te-a iubit.
Da, Dumnezeu m-a iubit si in fiecare dimineata cand ma trezesc, ii multumesc ca mi-a mai dat o zi in dar. Il rog sa ma ierte daca ii mai gresesc. Ca... oameni suntem, dar mila Lui e mare!
12 februarie 2012: sunt sanatoasa si ma bucur de viata. Bucurati-va si voi, cei care cititi aceste randuri!
PS. Am ramas datoare Sfantului Calinic de la Cernica. De ani buni ma duc acolo si ma rog la sfintele sale moaste; de altfel acolo mi-am cunoscut si sotul. Datorita lor am descoperit tainele divine ale existentei noastre.

SAVINA BANTAS

Scrisoare de mulțumire către Sfântul Nectarie

DE LA BUCURIE LA DISPERARE SI INAPOI…

Am amanat scrierea acestor randuri din mai multe motive, de fiecare data altele si de fiecare data nejustificat. Acum incerc sa adun cuvintele astfel incat trecerea timpului sa nu stearga nimic din ceea ce ar trebui transmis mai departe.
In luna martie a anului trecut (2011, intre 2 plecari din tara (am un job care imi ofera din fericire aceasta posibilitate, am constatat o mica excrescenta pe omoplatul drept. In urma consultatiei la medicul de familie, am rasuflat usurata afland ca este vorba de un simplu lipom de grasime pe care, din motive estetice am fost sfatuita sa-l scot. Chirurgul s-a uitat cam neincrezator refuzand interventia, sugerandu-mi sa astept sa treaca sarbatorile de Paste si sa revin, dumnealui urmand sa plece din tara inca de a doua zi. O stare launtrica de neliniste m-a indemnat sa merg mai departe la Spitalul Militar, unde inca din primul moment medicul dermatolog a pus diagnosticul de sarcom, a doua zi operandu-ma pentru a putea obtine si probe histopatologice. Timp de o luna de zile pana am obtinut rezultatul, am refuzat sa ma consider bolnava, evitand sa citesc atat despre profilaxia cancerului cat si despre ajutorul rugaciunii in aceste situatii. Rezultatul biopsiei a fost unul neasteptat pentru mine, carcinom cu celule Merkel, ba chiar s-a pus problema existentei unei metastaze. Am dus analizele la Institutul Babes, pentru noi teste histoimuno-chimice, incepand cu adevarat lupta cu secundele. A durat o luna de zile pana au reusit sa puna un diagnostic.
In aceasta perioada am ”reintrat” in biserica. Am inceput cu Manastirea Mihai Voda, unde m-am rugat timp de 40 de zile, conform ritualului impus de preotul Adrian Beldianu pentru cei care vin la Icoana Maicii Domnului, facatoare de minuni, dupa care l-am descoperit pe Sfantul Nectarie, la Manastirea Radu Voda. Nu m-a primit de la inceput. Mai mult de cateva minute nu puteam sta in biserica, nemaiputand respira. Ma gandisem deseori ca m-am indepartat foarte mult de biserica, de Dumnezeu, desi in ultimul timp acesta fusese foarte darnic cu mine. Incepuse sa-mi revina aceasta retorica deseori in minte. Ma simteam extrem de nerecunoscatoare. Am continuat sa ma rog, sa citesc toate cartile cu minunile sfantului, am tinut post, m-am spovedit si impartasit de Sfintii Petru si Pavel, am mers in pelerinaje la Manastirea Frasinei, am cerut printr-o scrisoare sfatul acestui staret iar raspunsul mi-a creionat urmatoarele demersuri. Tot ceea ce intreprindeam erau acte autoreflexive survenite in urma discutiilor purtate cu oamenii pe care ii intalneam. Stiam ca nimic nu e intamplator si simteam ca Dumnezeu este in permamenta cu mine. Am primit rezultatul testelor dupa o luna de zile, respectiv din cele 6 luni de viata, cat imi dadusera majoritatea medicilor care vazusera diagnosticul (si au fost destui) acum mai duceam cu mine doar povara, mult mai usoara, a unui limfom anaplazic cutanat in faza primitiva, fiind posesoarea fericita a inca 10 ani de ...supravietuire. S-a pus problema unui tratament de radioterapie de 25 de zile pe care l-am urmat la Spitalul Fundeni, cu posibilitatea continuarii in masura in care se va impune, a unui tratament cu citostatice (chimioterapie) sau interventie chirurgicala. Dumnezeu mi-a acceptat rugaciunile catre Fecioara Maria, catre Sfantul Nectarie si catre toti ceilalti sfinti despre care am citit in acest timp si am trecut aceasta incercare foarte bine. Atat la birou, (conducerea institutiei si colegii) cat si in familie, cu totii au facut un scut in jurul meu, nici nu am constientizat pana atunci cat de binefacatoare poate fi atata sustinere morala si probabil n-am sa stiu niciodata cat de mult si cati dintre ei s-au rugat pentru mine si catora le datorez multumiri.
Cum am terminat terapia am plecat cu sora mea in Insula Eghina, la Manastirea Sfantului Nectarie. “Stiam “ca nu voi mai face citostatice, “stiam” ca interventia chirurgicala nu-si mai avea rostul, “stiam” ca nu mai am cancer. Sfantul Nectarie facuse aceasta minune iar ajungand in Insula, m-a “primit” si mi-a “transmis” acolo in chilia lui ca ceea ce mai aveam, s-a vindecat atunci. Mi-am propus sa scriu, am simtit ca trebuie sa fac asta dar am tot amanat. Sfantul mi-a reprosat, trimitandu-mi probleme noi dar acum sper sa fi facut primul pas incercand sa ma alatur tuturor celor ce au trait minunea vindecarii de o boala necrutatoare, in conditiile in care medicii ridicau neputinciosi din umeri si ma priveau cu foarte multa mila, unora nevenindu-le sa creada ca ceea ce scrie pe hartie se refera la mine, cea care statea in fata lor.
Intentionez sa ma intorc in Insula Eghina si stiu ca mai repede decat ma astept chiar eu, voi ajunge si in Insula Evvia, la moastele Sfantului Ioan Rusul, de asemenea grabnic vindecator, care m-a ajutat foarte mult.
Georgiana Bolojan

Ajutor, prietena mea are cancer

Zilele trecute m-am intalnit cu Ana. De obicei, zambitoare si cu buna-dispozitie, acum avea un alt zambet, tacut, aproape amar. Primise rezultatul analizelor pe care le-a facut pentru durerea de mana care o chinuia de cateva luni. Diagnostic: Osteosarcom conevntional predominant osteoblastic, traducere: cancer osos.

Optiunea pentru tratamentul cu mai bune rezultate din Viena, Austria sunt sa plateasca singura costurile sederii la Viena si ale tratamentului: peste 1000 euro/zi din cate am aflat, iar plecarea cu formularul E112 pare de neatins. Tratamentul aici nu pare sa promita prea mult, dar are si el costurile lui ascunse, plus o operatie destul de complicata de plombare a osului sau de inlocuire partiala.

Pe Ana o cunosc de la 7 ani, am fost cele mai bune prietene pentru multi ani. E genul de om bland, generos, harnic, sincer, iubitor de copii.. genul de om care face lumea putin mai buna.
Tot ce sper este sa poata avea la un moment dat proprii ei copii, sper sa o pot vedea si peste 10 ani ca sa povestim prin ce a trecut anul acesta.


Va rog din suflet, sa o ajutam si noi pe Ana.
Ena

Conturile Anei-Maria Doru sunt:

RON 63INGB0000999901570789 ING Romana
EURO 80RNCB0081071876010001 BCR Izvor

Publicat de Ena și Alexandra.