12 februarie 2012. Ma uit afara si vad cum ninge. Brusc, ma napadesc amintirile...
In urma cu 2 ani, cam pe aceeasi vreme, fusesem diagnosticata cu boala care sperie pe toti muritorii: cancer.
O ''frumusete'' de cancer ovarian - stadiu avansat IIIC, cu complicatii hepatice si peritoneale. Vestea am primit-o la nici doua luni de cand oficializasem relatia cu sotul meu, dupa mai bine de 7 ani. Mai precis, intrasem in Casa Domnului in sfarsit! A fost socant. Numai cei care primesc asemenea verdict, stiu ce inseamna. Multi spun: ce draga, toti murim...poate sa-ti cada o caramida in cap si mori. Ei bine, nu-i asa. Cand iti sufla moartea in ceafa, cand iti constientizezi sfarsitul, neputinta, iti trebuie multa putere si CREDINTA, ca sa nu o iei razna. Inteleg in oarecare masura de ce unii cedeaza si isi pun capat zilelor. M-am trezit, nici eu nu stiu cum, la Manastirea Radu-Voda. Am fost atat de bulversata, ca nu-mi aduc aminte, cine mi-a spus de Sf. Nectarie. Cert este ca m-am rugat la sfant, inainte de operatia programata pe 7 decembrie, de hramul Sf.Mucenite Filofteia de la Curtea de Arges. Nu credeam sa mai scap. Imi era ciuda ca nu ma mai puteam bucura de zile alaturi de sotul meu, ca nu aveam copil, ca parca, totul ma luase pe nepregatite. Si, atunci intelesesem, ca nu eram pregatita nici sa mor. Aveam aproape toate pacatele posibile: traisem in preacurvie, eram iute la manie, mandra din cale afara, nerabdatoare, mincinoasa pe alocuri. Cu...furtul stateam mai bine. Cum aveam eu, sa ma duc asa, in fata Domnului? Si Domnul m-a ascultat si mi-a mai dat o sansa sa ma indrept. Operatia a iesit bine si incepusem sedintele de chimioterapie. Inainte de acest tratament urat, de fiecare data, ma spovedeam si ma impartaseam la parintele meu duhovnic Constantin, de la parohia din sectorul 3, unde locuiesc. Ii multumesc din suflet! A avut un rol determinant in destinul meu.Toata aceasta perioada ma imparteam intre sfinti. Ma duceam martea la Sf. Antonie cel Mare, un alt sfant puternic care s-a milostivit de mine, miercurea la Sf. Maslu la sf. Nectarie, vinerea si duminica la Sf. Maslu si liturghie la parohia mea. La spital, cand faceam chimio, imi asezam pe abdomen, cartea cu minunile Sf. Ioan Rusul. Incepusem sa-mi revin si analizele incepeau sa iasa din ce in ce mai bune. Incepusem sa sper si de atunci, am invatat sa ma bucur de viata. De lucrurile simple, pe care, sanatoasa nu le bagam in seama. De un rasarit de soare dimineata, de o cafea si un mic dejun servite alaturi de sotul meu, de o plimbare pe strada, pur si simplu, doar sa vad chipurile oamenilor. Care erau imbufnate. Imi venea sa le strig. Bucurati-va de viata! Este asa de scurta! Si, in aceasta perioada, am primit o citatie de la tribunal ca trebuie sa desbagubesc o persoana cu peste 30.000 de EURO. Stiam, era un proces lung, inceput in 2005. Dar nu ma asteptam la suma fabuloasa si sa vina exact intr-un moment nefericit din viata mea. Era vorba de un testament lasat de sotul matusii mele, care, datorita faptului ca l-am ingrijit, mi-a lasat mostenire apartamentul de 2 camere in care locuia. Succesiunea trebuia facuta insa in instanta, pentruca persoana avea o fiica din casatoria anterioara. Fiica, plecata de 25 de ani in Italia, nu s-a interesat de soarta tatalui, dar de banii lui, da. In consecinta, legea romana, i-a dat castig de cauza si m-a obligat sa o despagubesc cu suma mentionata. In caz contrar, apartamentul se punea la licitatie. Eram disperata, ca nu aveam de unde sa fac rost de banii astia, decat sa gasesc pe cineva sa cumpere apartamentul. De luni bune il pusesem in vanzare, dar degeaba! Toti fugeau cand auzeau de complicatii cu testament si sulta de plata. M-am dus la sf. Mina si am lasat un acatist. LA NICIO O LUNA, am gasit un client care, a avut curajul in 2010, sa-mi dea cei 30.000 de EURO in avans si ulterior sa facem contractul de vanzare. Dupa aceasta poveste, ce-as mai putea spune? Oare am meritat aceste binecuvantari? Oare multumesc indeajuns sfintilor, Maicii Domnului si Fiului, ca au facut adevarate minuni cu mine? De-abia acum, imi spun doctorii, Savina, ai fost rau, nu credeam ca o sa mai scapi, dar Dumnezeu te-a iubit.
Da, Dumnezeu m-a iubit si in fiecare dimineata cand ma trezesc, ii multumesc ca mi-a mai dat o zi in dar. Il rog sa ma ierte daca ii mai gresesc. Ca... oameni suntem, dar mila Lui e mare!
12 februarie 2012: sunt sanatoasa si ma bucur de viata. Bucurati-va si voi, cei care cititi aceste randuri!
PS. Am ramas datoare Sfantului Calinic de la Cernica. De ani buni ma duc acolo si ma rog la sfintele sale moaste; de altfel acolo mi-am cunoscut si sotul. Datorita lor am descoperit tainele divine ale existentei noastre.
SAVINA BANTAS
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu