Sfântul Nectarie i-a vindecat unui copilaș urechiușele

Doamne ajută!

Îți trimit acest e-mail ca să îți spun că Sfântul Nectarie a mai făcut o minune cu noi, vindecându-l de otită seroasă pe băiețelul meu cel mic. Otita seroasă este o inflamație a urechii însoțită de o efuziune lichidiană (fără puroi), provocată de o proastă funcționare a trompei lui Eustachio. Mai pe înțelesul tuturor este o acumulare de lichid în spatele timpanului. Nu este o boală gravă dar nici ușoară la modul că se tratează destul de greu și în mai multe etape de tratament așa cum m-a asigurat de altfel și medicul care l-a consultat. A fost destul de sceptic în privința vindecării într-o săptămână, cât trebuia să i-a medicamentele. Mi-a mai spus că lichidul nu se va retrage după tratament și că va trebui să facă aerosoli. Se impunea deci ca eu să achiziționez un aparat de aerosoli care costă, 170 lei (cel mai ieftin) bani pe care nu-i aveam. Ar fi trebui să mă împrumut ca să-l cumpăr în măsura în care îmi planificasem să fac asta doar ca să-i cumpăr de ziua lui jucăria preferată. Mi-era groază numai să mă gândesc că trebuia să renunț la cadou în favoarea aparatului chiar dacă este o ustensilă necesară la casa omului. Am plecat foarte dezamăgită de la cabinetul medical și până acasă m-am gândit doar la asta. Urma să ne întoarcem peste o săptămână la control. Apoi mi-a venit în minte că-i spusesem cu o zi în urmă unei bune prietene că mă voi ruga la Sfinții Martiri de la Aiud să-i anihileze stafilococul auriu pe care îl are în nas de ceva vreme. Bine că se zice că toți copiii îl au dar la el a ieșit la analiză ca fiind activ. Apoi mi-a venit în gând Sfântul Nectarie. Am în casă mir de la candela Sfântului de la Mănăstirea Radu Vodă cu care îl ung pe spate pe băiețelul cel mare ca să-i îndrepte Sfântul coloana. El nădăjduiește că Dumnezeu îl va scăpa de cifoză prin mijlocirea Sfăntului și i-am spus că o să-l vindece și pe fratele lui. M-am hotărât să îi pun în fiecare ureche între 1 și 3 picături în fiecare seară. Așa am făcut, cu nădejdea la Dumnezeu și la Sfântul Nectarie. Din prima seară de tratament cu medicamentele date de medic (că doar trebuia să facem ascultare, nu? După aceea mi-a părut rău că i-am dat porcăriile acelea pline de aditivi și coloranți. Ar fi fost de ajuns ”tratamentul” Sfântului) dar și cu cel al Sfântului, l-am încredințat în grija lui. Vreau să menționez că pe tot parcursul acestei perioade am avut un firicel de îndoială că Sfântul nu se va uita către noi din cauza neputințelor mele. Se ruga și el în fiecare seară să-i vindece Sfântul urechiușele. Eu nu m-am rugat așa cum ar fi trebuit. Doar îi spuneam Sfântului să m-ajute să-i iau jucăria și nu aparatul, că parcă nu-mi vine să dau atâția bani pe el. După 7 zile am fost la control. Aveam niște emoții... probabil din cauza firicelului de îndoială cu toate că știam că Sfântul ne va salva cum a făcut de fiecare dată. Nu pot să descriu uimirea din atitudinea medicului. ”- Eeeei, așa da!” De parcă ar fi fost o victorie personală în urma tratamentului eficient recomandat. ”- La urechea stângă nu mai ai nimic. E curat. Dar s-a vindecat totuși destul de repede... nu m-aș fi așteptat după ce-aveai acolo! La cea dreaptă mai este doar un firicel de lichid.” Un FIRICEL de lichid, zic în sinea mea și-mi tot răsună obsesiv cuvântul ăsta în cap mult timp după ce am părăsit clinica. Mi-era foarte cunoscut. Era firicelul meu de îndoială pe care Sfântul l-a lăsat acolo special pentru mine. Cum am putut să mă îndoiesc după câte minuni a făcut Sfântul Nectarie cu noi? Parcă l-aș fi pus la încercare așteptând să văd dacă îl vindecă cu adevărat.
Toate acestea s-au petrecut în ianuarie, către sfârșitul lunii. Poate c-ar fi trebuit să rețin data exactă. Ar fi trebuit să-mi notez. O să mă rog Sfântului să-mi aducă aminte! A fost chiar atunci când a venit prima zăpada mare în București, cu temperaturile scăzute și viscolul acela de te lua pe sus. Asta pentru că și-așa au zis cei de la Institutul de ”Meteorologia lu' Pește sărat” să nu ne facem probleme pentru că nu vom avea iarnă anul acesta, iar de la zăpadă să ne luăm gândul. Mama mi-a argumentat asta când îi spuneam să se gândească bine înainte de a pleca din țară. I-am spus să nu se bazeze pe asta că cei de la meteo nu sunt Dumnezeu. Are el planurile Lui, pe care nimeni nu le cunoaște. Acum îi pare rău. Stă toată ziua cu ochii în tembelizor (așa îi spun la tv pentru că te tembelizează) și se întreabă dacă i se mai vede casa din cauza nămeților. Cum ne dă nouă Dumnezeu lecții în fiecare clipă a existenței noastre și ne facem că nu le vedem!!! Cât de orbi suntem, Doamne!?
Îi mulțumim Sfântului Nectarie că are grijă de noi.
Pentru rugăciunile Sfântului Nectarie și ale tuturor Sfinților, Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi! Amin
Doamne ajută!
O seară binecuvântată.

Monica L.