Se afișează postările cu eticheta acte biometrice. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta acte biometrice. Afișați toate postările

duminică, 2 noiembrie 2014

miercuri, 13 martie 2013

MITING ANTICIP: Bucuresti, maine, 14 martie, orele 12, Palatul Parlamentului

În vederea conștientizării de către populație a riscurilor la care se expun prin acceptarea cardului electronic de sănătate, prin introducerea programului de informatizare a sănătății și în general prin acceptarea actelor electronice (biometrice), Asociația Dreptate și Adevăr organizează în data de 14 martie 2013, începând cu ora 12.00 și până la ora 17.00, o acțiune de protest autorizată. Acțiunea va avea loc la Palatul Parlamentului , în alveola de lângă Parcul Izvor. ApLR își cheamă simpatizanții și membrii să popularizeze acest miting și să participe activ alături de toți cei care consideră că datele noastre medicale nu trebuie expuse riscurilor majore reprezentate de atacurile cibernetice și traficul de organe și nici divulgării lor prin lărgirea accesului unor persoane necunoscute, altele decât medicul curant, la informațiile medicale și personale care vor fi, de acum încolo, înregistrate într-o bază de date centralizată, anulându-se secretul profesional, confidențialitatea și dreptul la viață intimă și privată a cetățenilor români. Toți cei care consideră că actele de identitate electronice, pașapoartele biometrice și orice act electronic (cu cip) le încalcă drepturile cetățenești, că le invadează intimitatea și viața privată sunt chemați să ni se alăture și să-și exprime dezacordul pe 14 martie 2013, ora 12.00 la Palatul Parlamentului, în alveola de lângă Parcul Izvor. Așa să ne ajute Dumnezeu! Președinte Asociatia Pentru Libertatea Romanilor Profesor Nicolae Livadă

marți, 9 martie 2010

Acceptăm sau nu actele biometrice?



Volumul Identitatea şi libertatea omului în Ortodoxie- Răspunsuri ale Bisericii în privinţa actelor biometrice amplifică seria volumelor editate în limba română ( dintre care aş aminti Stareţii despre vremurile din urmă, La apusul libertăţii, Dictatura Biometrică, Apostazia şi Antihristul), venind cu un plus de noutate.
Cel care s-a ocupat de îngrijirea ediţiei, Ionuţ Gurgu, a împărţit textele în două categorii: pe de o parte cititorul are ocazia să citească documentele oficiale ale Bisericilor Ortodoxe din Grecia, Serbia, Ucraina şi România cu privire la problema acceptării actelor biometrice, iar pe de alta ia contact cu poziţiile adoptate de arhierei, duhovnici şi teologi contemporani: Cuviosul Paisie Aghioritul, Protosinghelul Petroniu Tănase, stareţul schitului românesc Prodromul din Sfântul Munte Athos, arhimandritul Gheorghie Kapsanis, stareţul Mănăstirii Grigoriu, Preot profesor Gheorghios Metallinos, arhimadritul Evsevie Vittis, ieromonahul Hristodul Aghioritul, Preasfinţitul Hrisostom, episcopul Jicei, arhimandritul Iustin Pârvu, ieromonahul Ştefan Nuţescu, arhimandritul Arsenie Papacioc, ieromonahul Savatie Baştovoi, arhimandrutul Mihail Stanciu- stareţul mănăstirii Antim, ieromonahul Adrian Făgeţeanu, arhimandritul Melchisedec Velnic, stareţul Mănăstirii Putna, Preot- ing. Acad. Dumitru Grigore, Preasfinţitul Sebastian, episcolul Slatinei şi Romanaţilor, diaconul Oliver Subotici, directorul Centrului de Studii şi Utilizare a Tehnologiilor Moderne din cadrul Arhiepiscopiei Belgradului şi Karlovăţului.

Care atidudine este ortodoxă ?

Dacă vom face puţină observaţie participativă în rândul parohiilor, vom constata că faţă de problema actelor biometrice creştinii ortodocşi români se poziţionează, în mare, în două tabere: unii văd în ea o problemă duhovnicească gravă, care prefigurează altele şi mai mari; ceilalţi spun: domnule, un creştin adevărat nu se preocupă de probleme lumeşti, de factura asta, ci caută să ducă o viaţă cât se poate de duhovnicească: adică merge în fiecare duminică la biserică, luptă cu propriile patimi, se spovedeşte des, se împărtăşeşte des, într-un cuvânt, caută să se unească permanent cu Hristos. De aceea, pentru o persoană care gândeşte aşa, legalizarea prostituţiei, legalizarea relaţiilor „conjugale” între homosexuali, legalizarea consumului de droguri uşoare, problema acceptării sau impunerii actelor biometrice nu sunt probleme duhovniceşti. Cititorul care îmbrăţişează această viziune va citi cu surprindere în acest volum ceea ce spune Cuviosul Paisie Aghioritul: „ (...) Din păcate, iarăşi „anumiţi cunoscători” îi vor „înfăşa” pe fii lor duhovniceşti ca pe nişte prunci, chipurile ca să nu-i mâhnească. „Aceasta nu are importanţă”. „Nu-i nimic, este destul să credeţi lăuntric”. Şi, deşi vedem că Apostolul Petru, care s-a lepădat numai la exterior de Hristos, i s-a socotit aceasta cu adevărat lepădare, aceştia se leapădă de Sfânta Pecete a lui Hristos, ce le-a fost dată la Sfântul Botez, care este „Pecetea darului Sfântului Duh”, prin primirea peceţii lui antihrist, şi mai spun apoi că îl au pe Hristos înăuntru lor”.

Principalul argument împotriva acceptării actelor biometrice
O dată primul nivel al problemei depăşit, cititorul se poate întreba, pe bună dreptate, ce instanţă a persoanei umane este afectată prin acceptarea actelor biometrice. Interviul luat Părintelui Profesor Doctor Gheorghios Metallinos sintetizează cel mai bine argumentul duhovnicesc şi argumentul moral( ele nu se contrazic, ci putem vorbi de acelaşi argument care poate fi formulat pe mai multe planuri): „Întruparea lui Dumnezeu-Cuvântul dă măsura acestei vrednicii omeneşti, după însuşi cuvântul Domnului, care spune că “Sâmbăta pentru om s-a făcut”! Prin urmare, fiecare “măsură" care măsoară omul contribuie la degradarea vredniciei sale, la subaprecierea acesteia “… Datele conţinute în actele biometrice nu sunt impersonale, aşa cum am putea spune despre seria şi numărul cărţii de identitate sau despre codul numeric personal: conţin amprenta digitală şi amprenta facială, iar în viitor va avea şi amprenta pupilară. Din punct de vedere teologic, printr-un asemenea demers coercitiv este înjosit chipul lui Dumnezeu din om, iar din punct de vedere juridic se încalcă prezumţia de nevinovăţie: toţi suntem trataţi ca infractori a priori, fără să ni se dovedească în prealabil vinovăţia. Soluţia pe care o propune cunoscutul teolog grec este cât se poate de personală şi sobornicească în acelaşi timp: „Creştinul, în orice împrejurare, acţionează ca persoană şi poziţia sa nu este rodul vreunui ordin de la vreun centru coordonator, ci de la harul care locuieşte într-însul. Se dezvăluie astfel Hristos pe care Il avem lăuntric, deoarece “mai mare este Acela ce e întru voi decât acela ce e în lume”(Ioan 4:4). Întotdeauna mărturisitorii şi mucenicii sunt individuali., însă mărturisirea lor este comună şi, astfel, toţi se arată în cele din urmă cetăţeni ai aceleiaşi vieţi întru Hristos (…) Măsurile deosebite de împotrivire ni le oferă tradiţia noastră: rugăciunea, lupta duhovnicească, întoarcerea în “catacombe", mucenicie. Mărturisirile individuale sunt cea mai teribilă împotrivire, deoarece presupun gândire obştească şi unitate a inimilor”.
Iată cum soluţia lui Metallinos coincide perfect cu soluţia propusă de Părintele Iustin Pârvu: “Să te duci, române drag, fără frică, direct spre vârful sabiei, ca străbunii noştri cei viteji, să te duci ca o torpilă japoneză, să mori în braţe cu vrăjmaşul! Acum suntem exact ca în arena romană cu fiare sălbatice- stai aici în mijlocul arenei şi aştepţi, ca şi creştinii de odinioară, să dea drumul la lei. Aşteptaţi să fiţi sfâşiaţi, rupţi, altă scăpare nu mai e! Lupta este deschisă. Luptaţi până la capăt, nu vă temeţi! Aşa cum a început creştinismul, aşa va şi sfârşi- în dureri şi în suferinţă. Pecetluiţi creştinismul cu mucenicia voastră!”.

Ce ne aşteaptă în viitor?
Viitorul nostru rămâne deschis, dar nu spre mai bine. Părintele Petroniu Tănase de la Schitul Prodromu vorbeşte clar şi succint despre următoarele etape ale pregătirii întâmpinării antihristului relevând legătura intrinsecă dintre acceptarea actelor biometrice şi însemnarea cu numărul 666: “Aceste buletine de identitate sunt dirijate de la Bruxelles. Acolo există centrul viitoarei Europe comune, unde se află şi un computer uriaş, care are înregistrate toate datele de identitate ale tuturor oamenilor din această parte a pământului. El poate înmagazina 4-5 miliarde de date. Buletinul numerotat trebuie să fie tot timpul la purtător. Pentru a evita situaţiile în care buletinul poate fi uitat, s-a ajuns la soluţia ca acest număr să fie imprimat chiar pe fiinţa omenească. Fie să-l scrie pe mână cu ajutorul unor raze laser invizibile, iar când omul introduce mâna la bancă ori la ghişee să se poate decoda acest număr- dar fiindcă şi mâna poate să lipsească uneori datorită unei infirmităţi, s-a ajuns la concluzia că cel mai nimerit loc este pe frunte. Apocalipsa Sfântului Ioan Teologul! Lumea, auzind, a intrat în panică! 666 pe fruntea tuturor!”.

Acceptarea actelor biometrice- o problemă de credinţă

Dincolo de argumentele raţionale care pot fi invocate în favoarea ideii neacceptării actelor biometrice această problemă rămâne una de credinţă. Depinde în care variantă credem: este sau nu Apocalipsa o scriere pur alegorică? Va veni cu adevărat, la sosirea vremii, Antihristul sau fiecare epocă istorică îşi are antihriştii ei şi nu trebuie să ne pregătim duhovniceşte să îi rezistăm unuia anume? Dacă acceptăm actele biometrice am făcut sau nu primul pas spre lepădarea de Hristos? Un lucru este cert: fiecare va răspunde în faţa Domnului pentru soluţia pentru care a optat. Personal, bazându-mă pe străvechiul argument al autorităţii, înclin să cred că optica asupra acestei probleme şi soluţiile furnizate de un om care a suferit 16 ani în puşcăriile comuniste pentru Hristos sunt cele credibile. Înclin să cred că ceea ce spune un sfânt Părinte de 91 de ani, care doarme două ore pe noapte, pentru că în restul timpului are uşa chiliei deshisă oamenilor îndureraţi, este adevărat şi profetic. Cu atât mai mult cu cât de cealaltă parte nu am decât angajaţi la stat, de la care nu mă pot aştepta la soluţii antisistem.

luni, 25 ianuarie 2010

Preot prof.Dr. Gheorghios Metallinos despre actele biometrice





- In ciuda diverselor proteste exprimate de catre poporul elin, Acordul Schengen a fost in cele din urma ratificat de catre Parlamentul elin la 11 iunie 1997. Cum considerati aceasta actiune a guvernului de a inainta in graba o hotarare atat de importanta fara instiintarea prealabila a poporului?

- Nu numai in Grecia, dar si in restul Europei s-au ridicat puternice proteste pentru lipsa de informatie care apare in promovarea si impunerea Acordului Schengen. Aceasta insa inseamna in acelasi timp si lipsa democratiei. Si in tara noastra, din pacate, s-a legat ratificarea unui atat de important text de lipsa informatiilor. Aceasta o accepta si organele de stat responsabile, fara a putea da explicatii! Ce inseamna aceasta, poate fiecare dintre noi sa banuiasca. Indiferenta fata de natiune tradeaza nu numai absolutismul, dar si o tragica graba in a raspunde chemarii acelora care promoveaza evolutia Uniunii Europene si a intregii lumi.

- Acordul Schengen, cu spiritul si cu dispozitiile sale, impune un regim politienesc de control, de discriminare si de ingradire. Ce influenta credeti ca va avea in final acest Acord asupra libertatii si demnitatii umane?

- Este un indicator al adevaratei naturi a Uniunii Europene faptul ca activitatea acestei Uniuni incepe cu o masura curat politieneasca, expresie a viitorului control “mondial” ori "planetar", dupa viziunea lui Orwell (1984). Cu toate ca textul (Acordului) Schengen nu o declara explicit, forma pe care o poate imbraca utilizarea lui, mai ales in conexiune cu intregul sistem la care a aderat, este pasibila de pericole de o uriasa importanta pentru demnitatea si libertatea umana. Nelinistea,desigur, creste daca se are in vedere ca ar putea, pentru protectia dorita, sa sprijine in mod simplu Interpolul. Astfel, la fiecare sistem politienesc, ceea ce produce neliniste este modul lui de utilizare si persoanele care il vor folosi. Cate popoare, cum suntem noi,grecii, nu cunosc foarte bine ce putere are in mana conducerea Uniunii Europene?

- Aplicarea acordului se sprijina pe functionarea sistemului electronic de informatii, o gigantica indosariere electronica ce injoseste omul, preschimbandu-l in numar si in articol informational. Care este vrednicia pe care o confera invatatura ortodoxa persoanei omenesti si cum este incalcata aceasta vrednicie prin aplicarea Acordului?

- Intruparea lui Dumnezeu-Cuvantul da masura acestei vrednicii omenesti, dupa insusi cuvantul Domnului, care spune ca “Sambata pentru om s-a facut”! Prin urmare, fiecare “masura" care masoara omul contribuie la degradarea vredniciei sale, la subaprecierea acesteia. Desigur, in privinta aceasta Acordul nu este prima “masura” de acest gen, deoarece este o simpla rotita in sistemul mai amplu al New Age.Peste tot astazi omul nu este considerat ca o persoana cu personalitate, ci ca un numar, inca si in societatea noastra academica. Ar fi deci o mare iluzie daca am izola in constiinta noastra acordul Schengen si nu l-am considera in cadrul mai amplu al New Age.

- In noua Europa fara granite si cu noul regim de control si ingradire care se instaureaza prin acordul Schengen, Ortodoxia este in pericol sa devina o minoritate controlata. Care considerati ca trebuie sa fie caile de stopare a unui astfel de pericol?

- Ca si crestin nu as vorbi de “cai de oprire” ci despre "cai de infruntare”, iar acestea sunt stabilite de legatura omului cu harul lui Dumnezeu. Nu cerem “retete de comportament”, deoarece acestea sunt specifice acelei lumi care produce institutii precum Acordul Schengen, deci Apusului. Noi putem doar sa tragem concluzii din comportamentul traditional al crestinilor in situatii asemanatoare. Pozitia lor se exprima prin marturisire si mucenicie (adica a-i refuza Cezarului ce-I apartine doar lui Dumnezeu). Iar aceasta presupune legatura launtrica a inimii si unirea omului cu Hristos. De aceea, mucenicia si marturisirea nu sunt impuse, ci “se fac”.

- Acordul Schengen, dupa ratificarea lui de catre Parlament, constituie pentru multi un eveniment nelinistitor. Dupa parerea dumneavoastra, va trebui sa acceptam o astfel de pozitie pasiva sau, altfel, cum vor trebui sa se coordoneze incercarile noastre de opozitie?

- Intrebarea dumneavoastra duce la concluzia ca s-ar organiza o “miscare de opozitie”. Deja in raspunsul anterior s-a facut referire la pozitia crestinului. Crestinul, in orice imprejurare, actioneaza ca persoana si pozitia sa nu este rodul vreunui ordin de la vreun centru coordonator, ci de la harul care locuieste intr-insul. Se dezvaluie astfel Hristos pe care Il avem launtric, deoarece “mai mare este Cela ce e intru voi decat acela ce e in lume”(Ioan 4:4). Intotdeauna marturisitorii si mucenicii sunt individuali., insa marturisirea lor este comuna si, astfel, toti se arata in cele din urma cetateni ai aceleiasi vieti intru Hristos. Opozitia noastra fata de acordul Schengen- sa nu uitam aceasta- este indeosebi opozitie fata de Uniunea Europeana, deoarece acum multi inteleg ce inseamna cu adevarat aceasta uniune, dupa Maastricht, dupa Schengen si dupa ce altceva va mai urma. Pana acum doar putini au putut sa priceapa incotro ne indreptam, insa acestia au fost infruntati precum vechii proroci- batjocoriti si ucisi cu pietre- ca vestitori de vremuri rele. In orice caz, protestele sunt indreptatite, fie ele si intarziate. (…)Masurile deosebite de impotrivire ni le ofera traditia noastra: rugaciunea, lupta duhovniceasca, intarcerea in “catacombe", mucenicie. Marturisirile individuale sunt cea mai teribila impotrivire, deoarece presupun gandire obsteasca si unitate a inimilor. Prin urmare refuzul, intru Hristos, al supunerii fata de unele hotarari indreptate impotriva lui Dumnezeu, ca de pilda cele din perioada prigoanelor, constituie cea mai exploziva impotrivire. Sa nu uitam ca intotdeuna crestinii se impotrivesc cu Crucea, iar nu prin mijloace lumesti. Reamintesc pilda Sfantului Ioan Botezatorul. Protestul sau impotriva nelegiuitului Irod a fost facut in mod public, insa nu organizand un “miting”. Nu a organizat un protest de massa, intruniri etc. Mucenicia si marturisirea sunt, prin urmare, de trebuinta din partea fiecaruia dintre noi, individual. Si acesta este cel mai strasnic cataclism, deoarece se face de catre multi, desi individual, si genereaza un protest obstesc. Iar Cezarul de aceasta se temea, mai tare decat de “mitinguri de protest”.

- Acesta opozitie va trebui, oricum, sa fie aratata si o data cu iminenta emitere a noilor buletine electronice, si va trebui sa fie una deplina. Ce pozitie trebuie avuta in fata acestei amenintari si, in special, cand aceste buletine se asociaza cu utilizarea numarului 666?

- Utilizarea numarului 666 in noul sistem electronic (lucru de neevitat dupa parerea specialistilor) starneste adevarate ingrijorari spirituale. Deoarece nu suntem doar noi, crestinii, cei ce cunoastem importanta acestui numar, ci si aceia care il utilizeaza in sistemul lor electronic! Si nu stiu cum ar putea un crestin sa accepte pasiv o astfel de lucrare. Aici se vede limpede ratacirea unor teologi si, chiar mai mult, a unor mitropoliti, care sustin ca numarul 666 si “semnul” sunt doar ceva abstract, “launtric”, care se refera la modul de gandire al crestinului si la starea lui sufleteasca “interna”, insa in istoria Bisericii,in perioada prigoanelor, cei ce aveau asupra lor legatura harului refuzau sa “jure pe soarta Cezarului” (Sfantul Policarp al Smirnei) sau sa arunce putina tamaie pe statuia Cezarului, ceea ce insemna sa-i accepte indumnezeirea. Insa, fara o marturie exterioara, refuzul la porunca “fiarei” nu scoate in evidenta cugetul, cele launtrice. Refuzul de a se supune voii Cezarului este intotdeauna revelator al cugetului, adeverire a existentei si a puterii de impotrivire sufleteasca. Putea un crestin precum Sfantul Policarp sa “jure pe soarta Cezarului” cu constiinta usoara, cand launtric era crestin? Asadar, pozitia corecta care trebuie avuta in vedere nu poate fi propusa de cineva, ci tasneste din launtru precum “apa datatoare de viata vesnica”, precum o “roada a Duhului”. Adica, pozitia corecta este marturisirea si mucenicia. Si inca ceva, ca sa fie mai bine inteles. Corabia mantuirii noastre are si un Noe. Si, daca avem in vedere declaratiile unor mitropoliti si ale unor clerici, descoperim ca problema marturisirii noastre nu este atat a poporului, cat a conducerii. Aici trebuie sa fim cu luare aminte deoarece aici este slabiciunea noastra…