[ casa de-a casa ] [ 63 ] [ duminica lui Ciprian ] [ Casa Domnului.09. ] Mirajul Sfântului Munte

Se zice că cine a pus o dată piciorul în „grădina Maicii Domnului” se molipseşte de un dor dulce, neostoit, ce nu-şi găseşte alinarea până ce omul nu revine acolo. Odată instalat pe vaporaşul „Aghia Ana”, întorci spatele modernismelor, cugetelor lumeşti, şi porneşti într-o călătorie care întotdeauna poartă cu ea un sâmbure de surpriză. Înaintezi pe marea azurie acompaniat de stolurile de pescăruşi îndrăzneți, care mai mereu se încumetă să îți culeagă din zbor, din mână bucățile de pâine. Ți se perindă dinaintea ochilor vestitele lăcaşuri cu nume rezonante: Zografu, Hilandar, Sf. Pantelimon şi mai ales Simonos-Petras (la a cărei vedere sufletul se umple de teamă, bucurie şi entuziasm; te întrebi de fiecare dată cum se face că această fastuoasă cetate a lui Dumnezeu stă tot neclintită pe buza hăului?). Privirile pelerinului se întorc magnetic, în răstimpuri, spre luminosul Athon, vârful Sf. Munte, ca spre un pol plus. Drumul nostru are ca țintă micul schit românesc Colciu. În mica familie a monahilor români totul pare neschimbat, de parcă aici timpul muşcător şi-a tocit de tot colții. Îi regăsim cu bucurie pe starețul cel blând Dionisie, pe părintele Paisie - primitorul de străini, oricând dispus să te trateze cu celebra cherasmă (drumețul ostenit se îndulceşte aici cu lukumi şi bea un păhărel revigorant de uzo), dar şi o glumă numai bună să împrăştie falsa cucernicie, pe diaconul Dionisie „cel mic” (iubitorul de folclor românesc), pe Siluan ― impresionant ca un munte ―, pe monahul Mamant (mărunțel, agil, priceput la orice meşteşug). Din când în când te poți reculege la mormintele bătrânilor Dionisie şi Ioan. O vorbă de duh, ca o inscripție nemuritoare, aşezată paradoxal chiar pe mormântul bătrânului Dionisie le reaminteşte pelerinilor însetați de cuvinte edificatoare că cel mai important este să păzească dragostea, fiindcă dragostea este de la Dumnezeu. Această dragoste domneşte în restrânsa familie de la Colciu. Cu acest dar neprețuit revii în lume, hotărât să o transmiți, ca pe un foc binefăcător, şi altora. (Ciprian Voicilă)

Stareţul Dionisie de la Colciu despre dragoste si viata mirenilor

Dragostea

"Dumnezeu stie ce-o mai fi, dar orice o fi, orice n-o fi, sa ne milostiveasca bunul Parinte Ceresc si sa ne mantuiasca, ca in dar suntem mantuiti. Nu inchinaciunile noastre, nu! Darul lui Dumnezeu! Rautate daca n-avem, daca avem bunatate in sufletele si cugetele noastre, ne mantuieste Dumnezeu. Vezi cum spune Sfantul Apostol Pavel, care a fost rapit pana la al treilea cer? “De-as avea credinta sa mut si muntii, iar dragoste nu am, nimica nu sunt. De-as sti toate stiintele si toate tainele si de-as imparti avutiile mele la cei saraci, si de-as da trupul meu sa-l arda, iar dragoste nu am, nici un folos nu-mi este.” Cat e de usor a avea dragoste, si uite cat de mult lipseste acuma intre oameni dragostea! Vezi? Si-i cea mai mare. Faci canon, te duci la biserica, faci matanii, te bati cu capul de pamant… Daca n-ai dragoste nici un folos nu este. Cine zice asta? Sfantul Apostol Pavel, care s-a suit pana la al treilea cer, care a vazut si a auzit lucruri infricosate care nu se pot spune de limba omeneasca. Vezi? “Cu trupul m-am dus ori fara trup, nu stiu”, dar Sfantul acela care a propovaduit in tot pamantul mantuirea omenirii a vazut lucruri despre care nu-i cu putinta omului sa vorbeasca. Acela ne sfatuieste ca daca n-avem dragoste, nici un folos nu este".

Sfaturi pentru mireni

"Stii prea bine, ca si crestin, lucrurile cate te vatama, nu-i asa? Ei, sa te osarduiesti sa nu le faci. Stii foarte bine si faptele care te pot ajuta, faptele bune. Fa-le si te mantuieste cu ele. De aceea, sa te consideri ca si cum ai fi intr-un razboi, ca si cum ai fi soldat care te lupti si in dreapta si in stanga sa-l omori pe dusmanul tau, sa nu-l lasi sa dea inainte. Asa si noi, crestinii, sa ne luptam cu patimile care ne vatama, cu vrajmasul sufletelor, si sa ne osarduim sa facem faptele cele bune.
Si chiar daca ne osarduim, omul e totdeauna neputincios, nu si-ar putea implini dorinta, dar este Dumnezeu care ne ajuta. Dumnezeu, daca vede ca aplecarea inimii tale nu-i falsa, atuncea ti-ajuta neaparat, e cu neputinta sa nu-ti ajute. De multe ori intarzie sa ne ajute ca sa vada hotararea ta, osardia ta. Dar daca ne osarduim cu ajutorul lui Dumnezeu, bineinteles, Dumnezeu ajuta".

“- La calugari e nevoie de ascultare, dar la mireni care sunt conditiile (pentru practicarea Rugaciunii lui Iisus)? Ei sunt mai mult plecati spre cele pamantesti si e mai greu cu rugaciunea mintii.

Mirenii au necazurile lor, cu gospodaria, si le e mai greu. Dar daca mireanul are smerita cugetare in suflet, harul Sfantului Duh se pogoara si peste el si nu-i vine greu. Dumnezeu canoniseste dupa bunatatea Lui, dupa om, ca altul poate fi calugar, dar daca structura lui nu-i adevarata,asezarea lui nu-i cum trebuie, atunci se necajeste mai mult decat un mirean in lucrarea rugaciunii. Astea-s toate lucrurile lui Dumnezeu.”

“Dumnezeu Cel Bun, vazand nevoia si greutatile fiecaruia, va binecuvanta cu mila spre toata suflarea. Fiindca omul in lume nu poate vietui in alt fel si traieste in greutatile astea, Bunul Dumnezeu va iconomisi cu bunatatea Lui cea neajunsa de mintea omeneasca ca sa nu fie pedepsit. Trece cu vederea Dumnezeu, ca, dupa cum scriu Sfintii Parinti, e foarte departe dreapta judecata de milostivirea lui Dumnezeu, ca un fir de nisip fata de muntii cei mari. Atata de mare e bunatatea lui Dumnezeu! I se zice Dreptul Judecator, dar bunatatea Lui covarseste foarte mult judecata. Dumnezeu, vazand necazurile omenirii, vesnic cauta sa ne indrepte. Dar dupa cum au devenit lucrurile acuma, n-o sa-l judece Dumnezeu pe mirean ca pe un razvratit".

“Mireanul sa faca ascultare de duhovnic, caci duhovnicul ii da acele ascultari care sunt pentru folosul familiei. In calugarie e altceva. Iti taie voia ca sa nu poata progresa egoismul, ca asta e cea mai mare arma a Satanei, nu numai pentru calugari, ci si pentru mireni: sa instaleze in sufletul lor egoismul.
Cand omul e cuprins de egoism nu mai are nici o judecata adevarata.Daca egoismul s-a instalat in mintea ta, socotesti ca numai ce zici tu, aceea-i bun. Si de-acuma Satana, duhul cel rau, te invata, iti sopteste la ureche numai cele rele si tu spui ca asa-i bine,”ce fac eu e bine”- asta inseamna egoismul, mandria. Patima asta o vede, o tinteste vrajmasul, doar de aceea a cazut din cer, si se osarduieste cu toata taria lui sa instaleze in sufletul fiecaruia din noi egoismul: “Eu fac ce stiu, nu ce ma invata altul! Eu! Ce stiu!”. Asta e arma cea mai puternica a vrajmasului.”

(Cf. Staretul Dionisie- Duhovnicul de la Sfantul Munte Athos, editura Prodromos, 2009)

Stareţul Dionisie de la Colciu despre Antihrist, 666, Uniunea Europeană

( Extrase din cartea, recent apărută la editura Prodromos, Stareţul Dionisie- Lumea în vremurile de pe urmă).

Împărăţia lui Antihrist s-a apropiat, după cum scriu Sfinţii Părinţi, că vedem începutul, se lucrează pentru împărăţia lui Antihrist. De aceea, trebuie să respectăm cu sfinţenie credinţa noastră adevărată, ca să putem căpăta Împărăţia Cerurilor.

Toţi sfinţii care au proorocit venirea lui Antihrist spun cât de bun o să fie el când o să se suie pe tron, când o să-l pună, că el o să fie conducătorul întregii omeniri. O să fie cel mai milostiv, cel mai curat, cel contra fărădelegilor, cel mai rău contra idolatriei. Ei, dar după ce se va închina toată omenirea lui, de-acuma o să înceapă să-şi arate răutatea.

Conducătorii omenirii aşa vor să facă, ca toată lumea să spună: „ Nu-i nimic cutare, nu-i nimic cutare, nu-i nimic cutare”, ca să rămână sus numai evreul, că el ţine cu stricteţe legea lui. Vor ca numai evreul să rămână să conducă omenirea întreagă. Da. Politica toată se învârte ca să ajungă evreul conducătorul planetei. Aşa vor conducătorii lumii. De aceea fac în tot felul şi în toate socotelile...

Apoi, părinte, eu socotesc că înaintea lui Dumnezeu este aşa... Dumnezeu zice: „ Dă-mi, fiule, inima ta”. Dacă tu nu eşti de acord şi ei ţi-au pus pecetea fără să vrei, tu nu ai nici o vinovăţie înaintea lui Dumnezeu. Chestiunea asta Dumnezeu o ştie. Dacă ţi-a pus-o fără să-ţi spună, fără să declari: „Da, vreau buletinul care are numărul 666, care-i pecetea lui Antihrist, vreau, că am nevoie”, n-ai vină.
Numai atuncea eşti vinovat, dacă ştii. Dar aşa, dacă tu treci pe lângă ei, şi ei, cu meşteşugurile care le au, îţi pun numărul, înaintea lui Dumnezeu nu suntem vinovaţi. Tot creştini suntem şi tot ca pe nişte fii ai lui Dumnezeu ne va judeca Dumnezeu.

Vor satanele să te înscrie în Comunitatea Europeană şi după aceea să-ţi dea europeanu’ să mănânci ce vrei. Tu nu mai eşti stăpân în ţara ta, nu eşti. Ei, o luat ei proporţii, de-acuma na... ce să-i faci? Răbdare trebuie, răbdare. Răbdare şi, dacă vom fi aproape de Dumnezeu, ferice de noi că am trăit. Dar, dacă te dai după dânşii, asta-i pieirea. (septembrie 1999)

Conducerea Uniunii Europene lucrează expres ca să-şi îndeplinească dorinţele sale, face propagandă ca să vină Antihrist mai degrabă. Asta vor să facă- tot ce-i bun să sfărâme, ca să fie ce zic ei, ce vor ei. (2003)