Corneliu Vlad: CITESC TINERII FRUMOSI SI LIBERI SI VIETILE SFINTILOR?

[Text apărut în Curentul)] Traim, de fapt ne ducem viata, intre bine si rau, altfel spus “in lumea pe dos” care ne-a fost data ori ne-am facut-o si ne-o facem, chiar noi, cu mana noastra, cum se zice. Iar unii, mult mai putini, intradevar traiesc si cat mai aproape de “oamenii lui Dumnezeu”, cum inspirat se spune si ii au ca model sau se straduiesc sa le calce pe urme. Asa ni se arata a fi vremea prin care trecem din paginile cartii Sfinții de lângă noi a sociologului si scriitorului Ciprian Voicila, care inmanuncheaza eseuri (si interviuri) despre “intamplari, portrete, reflectii”, cum se lamureste chiar pe coperta cartii. L-am intalnit – cum altfel? – pe autor la Libraria Sophia, de literatura religioasa, unde mi-a daruit pe data cartea sa, frumos gandita si implinita. O carte care te cufunda intr-o lume ce-si urmeaza o randuiala parca de totdeauna, departe de vanzoleala momentului si dincolo de multimea ei dezlantuita, dar deloc straina de framantarile si cautarile contemporanilor, mai ales ale celor de varste mai tinere. Ciprian Voicila nu este teolog, dar traieste, crede si simte in fiecare clipa in lumea, insetata de bine, a credintei, slujitorilor credintei si credinciosilor. Intalnim, intre copertele cartii, calugari si pustnici, preoti si inalti ierarhi, dar si supravietuitori ai temnitelor comuniste si, mai cu seama si mai emotionant, umbrele intrupate din amintiri ale unor eroi prea putin (inca) stiuti si pretuiti ai neamului, cum sunt Valeriu Gafencu, Gh. Calciu Dumitreasa, Nicu Steinhardt, Constantin Noica si altii, cu nume mai putin cunoscute, dar nu mai putin martiri pentru patrie, dreptate si credinta. Ba, apar in aceasta carte si cersetorii, adica cei alungati sau iesiti cu sau fara voia lor din viata fireasca si pe langa care trecem cel mai adesea dispretuitori sau nepasatori. Dar in cersetor, staruie autorul in investigatia si introspectia sa, trebuie sa vedem nu doar un tot mai preocupant si dureros stigmat apasat pe nesfarsita noastra tranzitie (oare catre ce?), ci si un rascolitor semn de intrebare: este el “o piatra de poticnire (a constiintei –n.n.) sau biletul nostru spre rai?” Din aceasta lume, nu doar a binelui (caci, vai, nu se poate), ci a celor care se doresc ostenii binelui, o lume ai carei antemergatori se tot imputineaza, sporind glorios sirul modelelor pentru cei ce vin, autorul revine in lumea”pe dos” a acestei clipe istorice, “una a consumului”, pana si “a mondializarii mortii”, o lume in care “noi nu mai avem un ideal. Avem scopuri”, iar “dorul” devine simpla “dorinta”. Lume care are ca indicator in principal calculabilitatea”, lume in care omul devine “o extensie a televizorului”, iar “agentii globalizarii, realizata prin consum, lupta indarjit – utilizand televiziunea, presa, filmele de consum, reclamele – impotriva credintei in Dumnezeu”. Si, atac inca mai perfid, “daca accepta accidental, acel Dumnezeu nu trebuie nicidecum sa fie crestin, ci unul global, al tuturor si trebuie sa fie exploatabil comercial” (inclusiv prin subliteratura de tipul Don Brown, Paulo Coelho, desfiintati, in carte, ca idoli literari). Fisa medicala schitata de Ciprian Voicila acestui inceput de veac si de mileniu da la iveala un diagnostic atroce si necrutator, dar exact. Intrebarea este ce ar putea oare intelege dintr-o asemenea carte atatia dintre tinerii frumosi si liberi care-si impart timpul intre ecranul computerelor, pauza pentru fumat pe balconasul inalt al firmei si procedurile de scandat in cor in piata publica. Dar eu stiu - chiar daca nu o cunosc- o tanara intradevar frumoasa si intradevar libera care, inainte de culcare, citeste cateva pagini dinViata unui Sfant. (MagnaNews.ro)