Mâine, 9 noiembrie, îl prăznuim pe Sfântul Ierarh Nectarie Taumaturgul

Acatistul Sfântului Nectarie. Minuni săvârșite de Sfântul Nectarie.

Minuni ale Sfinților Nectarie și Mina

Doamne, ajută! Îți scriu cu oarece întârziere față de cum îmi propusesem inițial, dar sper că aceste mărturii să nu vină prea târziu și să fie de folos și altora. Noi avem un băiat pe nume Nectarie. Numele lui a fost pus așa prin alegerea și bunăvoința lui Dumnezeu încă înainte de nașterea sa, fiind binecuvântat din pântece de către PS. Varsanufie, pe atunci episcop vicar la Mănăstirea Radu Vodă. Avînd Nectarie 6 luni, a făcut un fel de infecție purulentă la colțul unui ochi. După câteva zile ne-am dus la consult la un doctor oftalmolog care ne-a „liniștit” spunându-ne că nu e ceva foarte grav, canalul lacrimal e înfundat și dacă nu se desfundă singur trebuie făcută o incizie (o mică operație). Ideea de operație ne-a speriat foarte, așa că pe drumul de întoarcere am trecut pe la Mănăstirea Radu Vodă, unde PS. Varsanufie ne-a citit o rugăciune la racla Sfântului Nectarie. Spre marea noastră bucurie și surpriză, când am ajuns acasă, după 20 de minute, Nectarie nu mai avea nimic. Cred că nu sunt cuvinte prin care să-i mulțumim cum se cuvine lui Dumnezeu și Sfântului Nectarie, prin care se lucrează atâtea minuni. O altă minune este a Sf. Mina/ Prin anul 2005, primăvara, când curățam pomii din grădină, din cauza frigului degetele s-au mai subțiat și fără să bag de seamă mi-a căzut verigheta de pe deget. Abia seara târziu mi-am dat seama și oricum mi se părea inutil să o caut în 2000 mp de pământ. La insistențele unei vecine binevoitoare care mi-a adus o lanternă, înarmat cu rugăciunea către Sf. Mina dar fără vreo speranță că aș putea-o găsi, am plecat în căutare. Am găsit-o foarte repede, în câteva minute, într-un mod nesperat. Atunci am realizat slaba mea credință, dar și lucrarea vie și actuală a sfinților care așteaptă doar o mică cerere a noastră spre a ne oferi ajutorul. O altă minune este cu Sf. Mina/ Când copiii mei erau în clasa I aveau un coleg care avea niște probleme auditive și din această cauză rămăsese în urmă cu învățătura. Copiilor fiindu-le milă de el, au vrut să îi facă drept cadou un mic set de lego, fiind convinși că se va bucura de aceasta. Deoarece în acel moment soția nu mai avea niciun ban și ei se aflau aproape de piață, s-au rugat Sf. Mina să-i ajute. Precum se știe, copiii sunt mai nerăbdători și vor să primească lucrurile dorite pe loc. Și chiar așa s-a întâmplat: au început să cadă de sus 2 bancnote de 10 lei, exact cât era nevoie pentru jocul respectiv. Mare a fost bucuria lor și a colegului lor când i-au dat cadoul de la Sf. Mina. Cu adevărat sfinții stau gata să ne ocrotească în fiecare moment chiar și pentru bucurii din acestea mici. (Călin M.)

Mâine îl prăznuim pe Sfântul Nectarie Taumaturgul

De citit: Viața Sfântului Nectarie. Acatistul Sfântului Nectarie. Minunile Sfântului Nectarie. Cartea „Sfântul Nectarie - Minuni în România” (de descărcat). Cărți despre minunile săvârșite de Sfântul Nectarie în România, apărute la Editura Areopag:

Mari minuni, daruite noua, de Sfantul Nectarie

Dupa medici, sotul meu trebuia sa fie mort de mult... Sfantul meu drag, Nectarie, a venit in viata mea in ianuarie 2006, cand sotului meu i se descoperise o tumoare maligna la rinichi. Buna mea prietena, mi-a daruit o iconita cu Sfantul Nectarie si mi-a spus ca la Manastirea Radu Voda din Bucuresti, sunt moastele sfantului, fiind vindecator de cancer. Fara prea multa credinta, am pornit catre manastire, de unde am cumparat cartea cu viata si minunile sfantului si m-am inchinat la sfintele moaste. Am citit cartea... si cam atat. Operatia a fost o reusita. Rinichiul a fost scos, impreuna cu tumoarea. M-am "linistit", daca pot spune asa, si mi-am continuat viata de unde o lasasem, fara Dumnezeu, fara recunostinta si multumiri Sfantului Nectarie, comportandu-ma de parca mi se cuvenea, iarta-ma Doamne, dar... Sunt unul dintre cei multi, care a trait o viata fara Dumnezeu, chiar daca era cu mine, nu-L vedeam, fiind binecuvantata cu toate bunatatile pamantului. Mai tarziu am aflat ca Dumnezeu ma iubea asa cum eram si m-a asteptat. Mi-a dat un semn de mila in anul 1992, cand singurul meu fiu s-a imbolnavit de diabet zaharat. Avea doar 11 ani, dar n-am avut habar, am continuat sa traiesc, ceea ce consideram eu ca este viata si m-a asteptat inca multi ani, pana cand, in vara lui 2009, baiatul meu a facut retinopatie diabetica la un ochi si sotul meu, de la tumoarea maligna, facuse metastaze la plamani si ficat. Eram distrusa. Cand sufletul doare, nimeni si nimic de pe aceasta lume nu te mai alina. Moartea era langa noi, m-am uitat in jur si am realizat neputinta omeneasca. Deznadajduita, am alergat spre Bunul Dumnezeu. Mi-a raspuns imediat, chiar daca nu meritam. Nu-L cunosteam si acum, plangand, ma gandesc la cat de mare este iubirea ce mi-o poarta. Eram ratacita, nu gaseam drumul. Am inceput sa merg la biserica fara niciun elan, cu gand de plecare, nu intelegeam mare lucru. Ma gandeam sa ma spovedesc, dar neintelegand prea multe, am facut-o formal si m-am impartasit cu nevrednicie. Starea copilului meu se agrava. Dupa operatia la ochi, vasele de sange se spargeau, iar medicii se uitau neputinciosi, era la un prag de a se sinucide, gandind ca va orbi. Umblam ratacind pe strazi, zdrobita de durere si in disperare, m-am rugat Bunului Dumnezeu si am promis ca o sa-mi schimb toata viata. Drumul catre Sfantul Nectarie, Manastirea Radu Voda, era singurul care ma alina. Plangeam langa racla sa, si speram sa ma ierte si sa ma ajute, deodata am simtit o mare usurare. Sfantul meu, care nu lasa pe nimeni dintre cei care alearga la El cu credinta, nu m-a lasat nici pe mine. Multumesc sfinte drag, Nectarie. Maicuta Domnului, Sfantul Nectarie, Parintele Arsenie Boca- la mormantul caruia ne-am rugat- si alti sfinti dragi, mi-au daruit ceea ce nu cunoscusem pana atunci, fericirea de a-L cunoaste pe Bunul IISUS HRISTOS, care mi-a luat povara grea, ajutandu-ma sa-mi spun pacatele grele si sa cred cu toata fiinta mea in EL. Aveam credinta vie si spuneam tuturor, ca sotul meu n-o sa mai aiba nicio metastaza si fiul meu va fi bine. Parca nici acum nu pot sa cred ca Bunul Dumnezeu s-a milostivit de mine, nu meritam nimic din darurile lui. Medicii, uimiti, se uitau la CD-ul cu metastaze si la cel care-l facuse dupa un an, si nu stiau ce sa creada. Dupa ei, ar fi trebuit ca sotul meu sa fie mort de mult. Mentionez, ca sotul meu, dupa ce am aflat de metastaze, a urmat un tratament naturist cu Bio Bran, atat, dar fara ajutor de la Dumnezeu nimic nu are putere. Au trecut patru ani si jumatate de-atunci si sotul meu e bine. Medicii, dupa doi ani, l-au declarat sanatos clinic, chiar daca are doar un rinichi, au considerat ca e apt de munca, ridicandu-i si pensia de boala, slava lui Dumnezeu, iar fiul meu... Retinopatia diabetica i-a stopat. Dupa aproape 22 ani de diabet necontrolat (si medicii se mira),el nu are nici o complicatie si la fiecare control, vederea la ochiul operat se imbunatateste. Acum, fiecare clipa a vietii mele o consider minune si nu voi inceta a vorbi despre minunile si comoara pe care am gasit-o si care ma face atat de fericita (despre minunile din viata mea am scris in „Formula As", la Puterea rugaciunii, in August 2010). De-atunci, Manastirea Radu Voda este cel mai drag loc de pe pamant, unde ma-ntorc mereu cu drag si cand mi-e bine, dar si cand sufletul mi-e greu. Langa racla cu pretioasele moaste, am gasit comoara, am gasit ce nu credeam vreodata ca exista, fericirea fara margini, care este Bunul Dumnezeu si povestesc cu drag, daruind iconite si carti, cu viata, minunile si acatistul Sfantului Nectarie, celor care sunt cum am fost si eu. Stiu ca multi din jur sunt sceptici, din pacate, chiar si sotul meu, care a trait minunea. Si cand nu vrem sa ne schimbam viata, gasim argumente si explicatii, dupa cum dorim, refuzand adevarul si ramanem in mizeria vietii, pacalindu-ne cu „cred in Dumnezeu, dar nu sunt habotnic"- habotnicie, in ochii celui care nu doreste schimbarea insemnand: spovedanie, post, rugaciune, participarea la sfintele slujbe... Cand ne insotim cu mandria, trufia, si ne comportam, raportandu-ne strict doar la cele pamantesti, e greu de crezut in minuni. O prietena, cand a venit in casa mea, dupa ani, si a vazut multele icoane, m-a intrebat, te-ai pocait? Pocainta, din pacate, pentru multi inseamna sectari, dar ei nu stiu ca pocainta inseamna sa-ti recunosti pacatele in fata lui Dumnezeu, sa incerci sa nu le mai faci, sa-ti para rau ca le-ai facut, sa nu mai judeci, sa fii smerit si astfel iubindu-l pe Dumnezeu, ii iubesti pe toti si te imbraci in haina noua. Cu haina noua, toate le vezi daruri de la Dumnezeu, ai bucuria vesnica, nu mai ai teama de nimic. Ca esti cu El mereu,mereu. Constanta Szlavics / Voluntari.

Petronela Paduraru - „Cu ajutorul Sfantului Nectarie am nascut un baietel”

Ma numesc Petronela Paduraru,sunt din Bacau, am 27 de ani, si spre marea noastra bucurie, Sfantul Nectarie a aparut in viata noastra atunci cand aveam mare nevoie, desi noi pacatosii nu stiam despre acest mare sfant. In anul 2012, in luna ianuarie, am aflat cu mare bucurie ca ceea ce asteptam sa ni se intample a avut loc... eram insarcinata ...lucru mult dorit de mine si de sotul meu, mai ales ca, in 2010 am mai avut o sarcina care s-a oprit in evolutie la 12 saptamani, ceea ce ne-a demoralizat destul de mult, iar eu ramasesem chiar cu teama ca nu voi mai avea copii, mai ales stiind ca am si o problema medicala (uter retrovers)... Stiind trauma prin care am trecut, doamna doctor mi-a dat din prima un tratament si mi-a spus sa stau cat mai mult cuminte, urmand ca dupa 2 saptamani sa ne vedem la spital sa mi spuna daca mai continuam tratamentul..... Cand a venit ziua controlului, la ecografia pe care mi-a facut-o mi-a spus ca nu stie ce s-a intamplat, dar nu se mai aud bataile inimii copilului, si ca si aceasta sarcina s-a oprit din evolutie, mi-a spus ceva ca ma va trimite la Bucuresti pentru niste investigatii si ca ma asteapta maine (vineri) la spital pentru a ma chiureta.... Nu stiu cand am iesit din cabinet, cand i-am spus sotului meu ce mi-a spus, sau cand am ajuns in masina, cert este ca imi amintesc ca stateam amandoi in fata spitalului in masina si plangeam... I-am trimis mamei mele mesaj si i-am spus ce s-a intamplat si aceasta a decis sa vina la mine ca sa ma sustina... nu stiam atunci ce bine imi va prinde acest lucru, ba eram oarecum suparata ca o sa vina si o sa planga si ca si asa sufar eu si nu vreau sa o vad si pe ea ca sufera... Vazand ca nu o scoate la capat cu mine, m-a lasat sa stau singura in camera si ea a inceput sa citeasca din niste ziare pe care le aveam prin casa. Acolo a descoperit despre minunile sfantului, si mai ales despre minunea pe care a facut-o cu doamna preoteasă care a avut sarcina extrauterina. Si mi-a spus ca ar vrea sa mearga pana la o biserica sa cumpere acatistul. Atunci mi-am adus aminte ca eu am in casa acest acatist, pe care il luasem cu ceva timp inainte pentru o prietena insarcinata, la sfatul unui calugar, dar nu il dadusem pentru ca aceasta il avea deaja. A doua zi am plecat la spital, cu ochii neuscati de plans toata noaptea si cu inima stransa pentru ca iara voi trebui sa trec pentru a doua oara prin aceasta „operatie”.... Cand am ajuns la spital doctorita mi-a facut ecografie iarasi si mi-a spus ca inima copului BATE.... ca este dezvoltat normal si ca este totul bine... Nu pot spune ce am simtit... mi-am facut cruce si am pupat cruciulita cu Maica Domnului de la gat, si am simtit ca zbor... Si doamna doctor si asistenta si-au facut cruce ... Ajunsa acasa, i-am spus mamei ca totul e bine, iar ea mi-a spus ca in tot timpul cat am fost plecata ea a aprins candela si s-a rugat sfantului pentru o minune si ca doctorita sa- mi faca o alta ecografie si copilul sa fie in viata. Abia atunci mi-a aratat ce gasise in ziare si ce minuni a mai savarsit sfantul si mi-am dat seama ca si aceasta este tot minunea sa, desi eu nu merit pacatoasa. Sarcina a decurs foarte bine, nu mi-a fost rau nici macar o data, nu am avut probleme si mi s-a parut o sarcina foarte usoara. Pe data de 20 septembrie 2012, tot cu ajutorul sfantului, am nascut un baietel de 3400 g si 53 cm prin cezariana, caruia i-am pus numele David Nectarie... Si de aceasta data, prin marea sa bunatate, acesta a vegheat asupra noastra si a facut astfel incat contractiile sa inceapa exact in dimineata (joi) in care doctorita avea programat sa plece in cursul serii la cursuri in Iasi, si sa vina abia dupa 2 zile, iar eu eram programata duminica sa merg la spital sa vedem cand voi naste (ce m-as fi facut daca ea era plecata si ma apucau contractiile a doua zi?). Copilul avea cordonul ombilical de doua ori dat in jurul gatului, si lichidul amniotic verde, ceea ce insemna ca trebuie sa facem niste analize si era posibilitatea sa trebuiasca sa faca injectii cu antibiotic si sa stam mai multe zile in spital... Dar, sfantul veghind asupra pruncului nostru, a facut ca acesta sa nu necesite acest tratament, iar pe mine m-a ajutat sa-mi revin foarte repede dupa operatie, iar luni dimineata deja eram acasa... Ii multumim sfantului ca ne-a ajutat si ne ajuta si ca vegheaza asupra copilului nostru care acum are 1 an si 3 luni si care o singura data a facut temperatura, aproape de varsta de 1 an, ca il mentine sanatos si ca ne-a luminat vietile... Oricat as fi incercat, nu pot descrie in cuvinte ajutorul pe care ni l-a dat, si-mi cer iertare ca mi-a trebuit atata timp sa scriu cum s-a milostivit cu noi.... imi cer iertare si celor care vor binevoi sa citeasca aceste randuri, pentru ca nu am stiut sa scriu frumos, clar si fara de greseala asa cum ar merita descrise minunile sfantului....insa, mi-am dorit sa nu-l supar cu aceasta tacere a mea. Chiar daca verbal am spus oamenilor, aveam pe constiinta ca nu am facut destul... Maica Domnului, Domnul Iisus Hristos, Sfantul Nectarie, Sfantul Stelian, Sfanta Parascheva, Sfanta Xenia, Sfantul Andrei, Sfantul Petru, toti sfintii lui Dumnezeu sa fie cu noi cu toti! (Petronela Paduraru)

Ciprian Voicila: Avem nevoie de minuni? Sfantului Nectarie, cel mai mare taumaturg din Romania

Articol aparut in Dilema Veche. Care este sensul unei minuni? Creştinii cred în minuni. Unii chiar le caută cu osîrdie. Atitudinea Sfinţilor Părinţi în privinţa minunilor este clară: nu e bine să ţi le doreşti, să le cauţi dinadins, pentru că vrăjmaşul, nefîrtatul – cum i se mai spunea în popor – te poate înşela. A fi reţinut, în privinţa minunilor, este un mijloc profilactic. Dar dacă ţi se întîmplă o minune, nu trebuie să te instalezi pentru totdeauna în rolul necredinciosului. Toma Necredinciosul s-a convins şi el de Învierea Domnului, în cele din urmă. Hristos făcea minuni, mai precis fapte minunate prin care orbii începeau să vadă, şchiopii – să meargă, păcătoşii – să renunţe la viaţa lor sortită eşecului. Un teolog grec, Christos Yannaras, defineşte ontologic păcatul ca fiind eşecul, ratarea ţintei pentru care am fost creaţi. Cînd fariseii l-au ispitit pe Iisus Hristos, cerîndu-i un semn ceresc, o minune, au fost imediat amendaţi prin cuvintele: „Un neam viclean şi preacurvar cere semn, dar nu i se va da alt semn decît semnul prorocului Iona“ (Matei 12, 39-40). Aici Hristos se referea la moartea, îngroparea şi învierea sa după trei zile. Minunea nu îşi este autosuficientă, nu e un scop în sine. Cînd ni se întîmplă o minune, Dumnezeu ne stimulează, prin ea, să ne reconfigurăm viaţa, avîndu-L pe El ca reper constant. Asta este, dacă vreţi, explicaţia creştină profundă a oricărui fapt miraculos. Primul volum cu mărturii pe care l-am îngrijit se referea la minunile celui mai cunoscut sfînt grec: Sfîntul Nectarie. În tradiţia ortodoxă, sfinţii au şi ei specializarea lor: Sfîntul Mina recuperează obiectele sau banii pierduţi sau furaţi, Sfîntul Stelian şi Sfîntul Efrem cel Nou sînt protectori ai copiilor născuţi şi nenăscuţi, Sfîntul Simon Zilotul, mirele din Cana Galileii, este protectorul familiilor, Sfînta Parascheva vindecă bolile de ochi, Sfîntul Spiridon te apără de fulgere. Sfîntul Nectarie din Eghina este cunoscut, în special, ca mare vindecător al cancerului. Zecile de mărturii pe care aveam să le primesc de la diverşi oameni care au fost ajutaţi de el îmi vor dovedi falsitatea acestei mono-etichete. De fapt, Sfîntul Nectarie vindecă orice boală şi ajută în orice context în care intervenţia lui Dumnezeu este dorită, dacă nu şi necesară. Cine este, pe foarte scurt, Sfîntul Nectarie? Anastasie s-a născut pe 1 octombrie 1846, în Silivria, un orăşel din nordul Greciei, într-o familie săracă, dar evlavioasă. În adolescenţă studiază teologia la Constantinopol, iar apoi ajunge în insula Hios ca profesor de religie. Pe 7 noiembrie 1876, este tuns în monahism şi primeşte numele de Lazăr. Pe data de 15 ianuarie 1877, este făcut diacon şi primeşte un nou nume, Nectarie. În anul 1882, este admis la facultatea de teologie din Atena. Peste patru ani va fi făcut arhimandrit şi ajunge la Cairo, avînd misiunea de consilier patriarhal. Pe 15 ianuarie 1889, este hirotonit mitropolit de Pentapole de către patriarhul Sofronie. Ani de zile va fi un foarte căutat predicator şi povăţuitor duhovnicesc. Stîrnind, prin darurile sale, invidia coslujitorilor din patriarhia Alexandriei, aceştia vor răspîndi zvonul că Nectarie vrea, nici mai mult, nici mai puţin, decît să îi ia locul patriarhului Sofronie. Este nevoit să plece din Egipt. Se întoarce în Atena, unde vreme îndelungată va trăi în sărăcie lucie, fiind înconjurat în continuare de clevetitori. Mai tîrziu ajunge să predice, să predea şi devine director la seminarul Rizarion. Între anii 1904-1907, construieşte la Eghina o mănăstire de călugăriţe, unde se va şi retrage la bătrîneţe, dedicîndu-se isihiei şi nevoinţelor monahale. În timpul Primului Război Mondial, în mănăstirea din Eghina îşi vor găsi alinarea nenumăraţi sărmani. Pe 8 noiembrie 1920, Sfîntul Nectarie părăseşte această lume trecătoare şi stricăcioasă. În anul 1961, este canonizat de Sinodul Bisericii din Grecia, iar faima sa de mare făcător de minuni se extinde peste graniţele Greciei. Principala sa virtute de care a dat dovadă a fost capacitatea extraordinară de a răbda nedreptatea pe care i-au arătat-o semenii săi. La ora actuală, mănăstirea sa din insula Eghina, unde se află şi moaştele sale, este una dintre cele mai vizitate mănăstiri. Mii de pelerini vin aici cu nădejdea că sfîntul îi va ajuta în încercările pe care le au. Un text despre ce se poate întîmpla cînd aparent nu se mai poate întîmpla nimic bun În România, faima lui s-a amplificat de la an la an şi îndrăznesc să risc afirmaţia că, în prezent, este cel mai cunoscut sfînt. Zecile de mărturii pe care le-am primit pe e-mail dovedesc asta. O parte dintre ele au apărut în trei volume succesive la Editura Areopag: Mărturii din Eghina Românească. Am ales dintre ele un text pe care îl găsesc edificator pentru cititori. Autorul său este monah simplu, Mihail. „Mă numesc Mihail şi sînt monah, vieţuitor în Mănăstirea Sfîntul Filip din localitatea Adamclisi, judeţul Constanţa, şi sînt în vîrstă de 24 de ani. Cu smerenie şi cu drag am să vă scriu cîteva rînduri despre minunea care s-a petrecut cu mine la Sfîntul Nectarie, la Mănăstirea Radu Vodă, din Bucureşti. M-am îmbolnăvit de o boală cam grea. De fapt, de mai multe: hepatită activă de însoţire, colecist alungit, gastrită cronică, ulcer duodenal, stomacul era întors pe dos, aveam reflux gastroesofagian, fierea era plină de mîl şi piatră, sufeream de colon iritabil, aveam o infecţie puternică în gît de doi ani. Toate aceste boli m-au răpus şi nu mai puteam să mănînc, nici să muncesc, îmi afectaseră chiar şi pravila de rugăciune pe care o am, că nu mai puteam să stau pe picioare. Asta era suferinţa mea de doi ani. N-am putut să mă lupt cu boala, însă într-o zi de vineri, cînd am ieşit cu vacile la păscut, la 7 dimineaţa, n-am mai rezistat de dureri şi am plecat la cameră să mă întind în pat, ca aşa să îmi treacă durerile, dar nu au mai trecut. M-am chinuit aşa pînă duminică dimineaţa. La ora 12, la amiază, am hotărît să plec la spital, cînd am văzut că mi se umflase tot corpul şi nu mai puteam vorbi de durere. Am mers la biserică, la Părintele Stareţ Dorotei, şi i-am spus ce se întîmplă şi el mi-a dat binecuvîntarea să plec la spital la Constanţa. Mi s-au făcut analize şi mi s-a pus diagnosticul de hepatită. Am fost transferat la boli infecţioase pe 22 iulie 2010. Am stat pînă pe 3 august la boli infecţioase, unde mi s-au făcut continuu analize că nu ştiau ce boală am. După analize au rezultat şase diagnostice diferite şi, cînd am auzit, m-am rugat la Sfîntul Nectarie şi la Maica Domnului ca să scap. După rugăciune m-am întins în pat. Deodată am văzut deasupra mea pe Sfîntul Nectarie, cum stătea în icoană. Am rămas surprins. Nu am luat în seamă, crezînd că este vrăjmaşul care vrea să mă păcălească, şi mi-am văzut de treabă. Pe 7 august, m-am mutat la spitalul CFR Constanţa, doctorii spunîndu-mi că nu au ce face cu mine. Acolo mi-au zis că nu sînt de competenţa lor şi m-au trimis la Bucureşti, la Fundeni. Am ajuns pe 11 august, într-o miercuri dimineaţa. Îmi era foarte rău. Am aşteptat împreună cu stareţul şi o creştină, care era din Bucureşti. A venit doctoriţa şi m-a preluat pentru analize. Au ieşit aceleaşi rezultate, foarte rele, acelaşi diagnostic. M-au programat pentru operaţie de fiere şi stomac pentru joi dimineaţa, la ora 9. Pe 11 august, m-am dus să mă internez. La internare mi-a zis să intru în salonul numărul 220, ca să mă pregătească pentru joi. M-am dus, dar nu mai erau locuri. Atunci doctoriţa mi-a zis să merg acasă şi să vin joi dimineaţa din nou. Şi am plecat. Pe drum mi-am adus aminte de Sfîntul Nectarie, care mă vizitase miercuri, prin icoană. I-am spus creştinei care se ocupa de mine să mă ducă la Sfîntul Nectarie, la Mănăstirea Radu Vodă, să mă rog la moaştele lui. Cînd am ajuns, m-am rugat, şi lîngă mine am simţit prezenţa Sfîntului Nectarie. Îmi spunea prin gînd că m-am făcut bine şi că nu o să mă opereze şi o să plec acasă. I-am spus creştinei care se ocupa de mine ce mi s-a întîmplat şi am plecat acasă, simţindu-mă foarte rău. Cînd am ajuns acasă, am adormit, urmînd ca dimineaţă să plec la doctor pentru operaţie. M-a sunat creştina să mă trezesc. M-am trezit de dimineaţă şi, pe drum, cum mergeam, am realizat că minunea se întîmplase. Nu mă mai durea nimic şi puteam să merg şi mi-au dispărut şi ameţeala, şi puroiul din gît, pe care îl scoteam în fiecare dimineaţă, şi i-am spus femeii, care se ocupa de mine, că mă simt foarte bine şi că nu mai am nimic. Am ajuns la spital la Fundeni. M-a văzut doctoriţa şi mi-a zis să mă duc la analize, să mă pregătească de operaţie. La ora 10,30 era programată operaţia. Cînd mi-a recoltat sînge, mi-au ieşit deodată analizele bune. Nu mai aveam nici o boală, eram sănătos deplin. Doctoriţa o ţinea pe-a ei, că este o eroare de calculator şi mi-a repetat iar analizele. La fel, au ieşit bine. Şi m-a întrebat foarte mirată şi, totodată, speriată ce am făcut de mi-au ieşit analizele bine. Eu i-am spus că m-am rugat la Sfîntul Nectarie şi că el m-a făcut bine. Ea m-a întrebat cine este Sfîntul Nectarie. I-am spus că e Sfîntul Nectarie de la Mănăstirea Radu Vodă, din Bucureşti, mare făcător de minuni. Mi-a zis că nu mai este nevoie de intervenţia chirurgicală, că m-am făcut bine şi că o să plec acasă. Ne-am bucurat enorm şi eu, şi persoana care mă însoţea la drum. Am mers amîndoi şi am dat slavă Sfîntului Nectarie că m-a vindecat şi că pot să mă rog din nou, să muncesc şi să am grijă să îmi fac ascultarea la mănăstire. Cu ale lui sfinte rugăciuni, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi! Amin.“ Credinţa este una dintre cele trei virtuţi cardinale, alături de nădejde şi dragoste. Nu toţi o avem, sau nu toţi o posedăm în acelaşi grad. Cred că important este să ne păstrăm deschişi spre miracol, să fim – parafrazîndu-l pe Constantin Noica – o închidere care se deschide. Timpul Crăciunului este şi el un altfel de timp, diferit calitativ, de timpul banalităţii cotidiene. Un timp în care totul rămîne posibil.

O noua viata

Ma numesc Claudia, am 40 de ani si sunt din Arad. Cu bucurie, incerc sa impartasesc si eu o mica parte din minunile pe care am avut bucuria sa le traiesc, desi nu sunt foarte priceputa la cuvinte. In vara anului 2011 m-am imbolnavit de o boala foarte rara numita torticolis spasmodic. Aceasta boala cumplita a facut din mine o leguma, deoarece nu ma mai puteam tine pe picioare, iar capul imi cadea intr-o parte. Dupa o serie de tratamente lungi si costisitoare situatia mea nu s-a imbunatatit aproape defel. Singura mea speranta era in Bunul Dumnezeu si in Sfantul Nectarie, al carui acatist am inceput sa il citesc zilnic. In tot acest timp, sotul meu cauta informatii pe net despre aceasta boala. Minunea s-a intimplat chiar in Vinerea Mare cand eu ma rugam cu lacrimi la Domnul nostru Isus Hristos sa ma ajute. In timpul rugaciunii, mi s-a parut ca vad chipul Mantuitorului. In clipa acea am simtit o liniste si o bucurie inexplicabila. La scurt timp, a intrat in camera unde eu eram sotul meu, care mi-a spus ca a gasit pe net site-ul unei clinici din SUA care trateaza aceasta boala nemedicamentos, prin recuperare fizica, masaj si dieta. In acea clipa am stiut ca aceasta este calea pe care trebuie sa o urmez. In toata perioada de recuperare, care a durat aproape un an de zile, sprijin pentru mine a fost Bunul Dumnezeu, Mantuitorul nostru Isus Hristos, Maica Domnului, Sfantul Nectarie, Parintele Arsenie Boca, Sfantul Teodosie si nu in ultimul rand familia mea, care m-a sustinut si ma sustine in continuare si carora vreau sa le multumesc. In tot acest timp eu m-am schimbat foarte mult, relatia mea cu sotul si copilul meu s-a imbunatatit, iar acum, desi nu mai am un loc de munca suntem o familie fericita. Multumesc Bunului Dumnezeu si sfintilor sai pentru toate minunile din viata mea. O alta minune pe care Bunul Dumnezeu m-a invrednicit sa o traiesc s-a intimplat in vara anului 2012, cand am fost impreuna cu familia mea, la manastirea de la Prislop pentru a ma inchina si ai aduce multumiri parintelui Arsenie Boca. Asteptand sa ajung la mormant pentru inchinare am observat un barbat, care se deplasa foarte greu prin multime si avea capul intr-o parte. Dupa ce m-am inchinat am plecat in cautarea acelui barbat care suferea de aceeasi boala ca mine de sase ani de zile. Eu i-am spus despre tratamentul pe care l-am urmat si vreau sa spun ca acel om azi este recuperat partial si a primit din nou incredere si speranta. Pe aceasta cale vreau sa multumesc parintelui Arsenie Boca si Bunului Dumnezeu care a facut posibila intalnirea noastra si a redat speranta unui om care si-a pierdut-o cu multi ani in urma si mie bucuria de a fi sprijin moral pentru cineva aflat in suferinta. Acum cateva zile imi doream mult o iconita cu Sfantul Nectarie, practic ceream prin rugaciune un semn de la sfantul. Socrii mei au plecat intr-un pelerinaj in Grecia pentru a vedea mai multe manastiri. I-am rugat sa caute iconita cu Sfantul Nectarie. Azi am primit telefon de la ei si mi-au spus ca au gasit iconita pe care mi-o doream. Cu aceasta ocazie multumesc Tatalui Ceresc si tuturor sfintilor sai pentru ajutor si il rog pe Bunul Dumnezeu sa ma ajute in continuare atit pe mine cat si pe cei care ii cer ajutorul, caci scris este „nu cere-ti ajutor de la oameni ci de la Dumnezeu”. Asa sa ne ajute Bunul Dumnezeu. (Claudia P.)

O nouă mărturie despre minunile Sfântului Nectarie

Mă numesc Nicolae Iliescu, am 47 de ani şi locuiesc în Bucureşti. Acum câţiva ani, întâmplarea a făcut să mă mut, pentru un timp, foarte aproape de Mănăstirea Radu Vodă.   Dumnezeu m-a binecuvântat, printre altele, cu o sănătate destul de bună. Totuşi, în marea Sa grijă pentru noi, ne trimite - uneori spre întărire, alteori ca un semn de luare aminte pentru păcatele noastre - tot felul de încercări. Şi bolile sunt asemenea încercări. Cu câtva timp înainte de a mă muta unde am pomenit mai sus, am suferit un mic traumatism la genunchiul piciorului stâng. Aceasta nu s-a întâmplat în urma vreunui efort sau accident, ci pur şi simplu în urma unei mişcări „greşite”. Totuşi, nimic care să iasă din cotidian. Practic, s-a instalat o uşoară durere la mers şi o anume imobilitate (nu mai reuşeam să îndoi complet genunchiul stâng, iar dacă încercam acest lucru, aveam dureri destul de mari).   La început nu m-am speriat, mă gândeam că este un traumatism local simplu, care va trece de la sine în scurt timp. Nu a fost însă aşa. Încet-încet, durerile la mers s-au accentuat. La un moment dat am realizat, de exemplu, că nu mai puteam să alerg, iar la mersul obişnuit şchiopătam. Aceste lucruri s-au întâmplat într-o perioadă în care participam destul de rar la Sfânta Liturghie.   Mama (Elena Iliescu), un om înduhovnicit, arhitect, pictor (de icoane în ultima vreme), autoarea volumelor „Mărturii despre nemurire. Omul şi liberul arbitru în Univers” şi „Introducere în gândirea arhetipală” m-a îndemnat să mă duc la Mânăstirea Radu Vodă, unde se găseşte o părticică din moaştele Sfântului Ierarh Nectarie Taumaturgul.   Am cumpărat de la pangarul Mânăstirii câteva cărţi despre viaţa şi minunile acestuia făcute în timpul vieţii şi după trecerea sa la Domnul, sau scrise de sfinţia sa pentru întărirea noastră sufletească şi zidirea întru credinţa ortodoxă, precum şi cutiuţa cu ulei de la candela care arde la icoana sa, aghiazmă şi iconiţa sfinţită care-l reprezintă.   Acasă, am început să citesc acatistul şi cărţile, după care mă ungeam la genunchiul stâng cu ulei sfinţit. Nu cred că au trecut mai mult de două zile până ce am simţit lucrarea vindecătoare a Sfântului Nectarie asupra mea. Zilele au trecut, nu foarte multe, şi din vechea durere la genunchiul piciorului stâng nu a mai rămas decât o amintire.   Acum particip, cât pot de des, la Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie, fie la Mânăstirea Radu Vodă, fie la o altă biserică. Slavă lui Dumnezeu întru Sfinţii Săi! Amin. (Nicolae Iliescu)

Sfantul Nectarie ajuta un om sa isi revina din coma

Am citit si eu ca mai multa lume cartea "SFANTUL NECTARIE. MINUNI IN ROMANIA" si nu m-as fi gandit niciodata ca multe lucruri ce se intampla in viata noastra sunt adevarate minuni. Am mers si eu ca multa lume la Manastirea Radu Voda, am luat mir de la candela care arde langa moastele Sfantului Nectarie, m-am rugat, am citit acatistul fara prea mare ravna, dar o mare cumpana din viata mea m-a convis ca exista minuni si ca Sfantul Nectarie ne ajuta si nu ne lasa la greu atunci cand ii solicitam ajutorul. Am o fata bolnava de o boala autoimuna, diagnosticata in urma cu 3 ani, care din pacate nu a intrat in remisie si in iarna asta, pe fondul unei raceli netratate corespunzator si-a aratat coltii si a atacat. Fata lucreaza in Germania de cativa ani si am primit un telefon ca este in coma la spital, nestiind decat ca i-a cedat inima si apoi toate organele pe rand, nu a mai functionat nimic. Am ajuns a doua zi la spital la ea, era in coma indusa si medicii nu ne dadeau prea mari sanse de supravietuire. Era tinuta in viata de aparate, perfuzii, furtune, medicamente, un intreg arsenal. Asta s-a intamplat in Postul Mare, cu doua saptamani inainte de Sfintele Pasti. Si cand iti e necazul mai mare alergi si ceri ajutor in primul rand Bunului Dumnezeu, Domnului Nostru Isus Hristos, Maicii Domnului, apoi Sfantului Nectarie, Sfantului Pantelimon, Sfintei Paraschiva, al carei nume il port si tuturor sfintilor. Nu m-am despartit de acatiste, le citeam zilnic, uneori cu gandul la necazuri si probleme, dar am perseverat. Incet, incet copila a inceput sa lupte, au inceput sa-i reduca doza de medicamente, dupa o saptamana au inceput sa o scoata din coma indusa. Nu am incetat sa ma rog Bunului Dumnezeu, Domnului nostru Iisus Hristos, Maicii Domnului, Sfintei Paraschiva, Sfantului Pantelimon si mai ales Sfantului Nectarie, am ajuns sa vorbesc cu poza de pe coperta cartii de parca era viu si era acolo si il rugam sa ma ajute, chiar dorm cu cartea pe perna ca sa ma linistesc si sa pot dormi putin. Si au inceput sa se intample minuni. In Sfanta zi de Pasti, de dimineata, am sunat la spital si desi orele de vizita erau intre 16 si 19, ne-au chemat si ne-au asteptat cu copila constienta, afara intr-un carut, la soare. A fost cea mai mare bucurie si minune in Sfanta Zi a Invierii Mantuitorului. Minunile au continuat si in Saptamana Luminata, incet, incet, pas cu pas a inceput sa-si revina si sa recupereze cate putin. Perioada aceasta, Pastele, Saptamana Luminata, cele 40 de zile pana la Inaltare si chiar si dupa Inaltare, pana la Rusalii au o incarcatura speciala si sunt sigura ca se vor intampla minuni pentru Raluca, copila mea. Au trecut aproape patru saptamani de la acest mare necaz, intre timp a fost transferata de la terapie intensiva pe sectie, sunt progrese mici in fiecare zi, minuni ce se intampla sub ochii mei. Mai trebuie rabdare multa, tarie, putere, credinta ca se vor rezolva toate bine. Cred ca toate sunt date in viata asta de Dumnezeu cu un scop si numai el poate sa hotarasca destinele noastre. Cam despre asta am vrut sa spun, inca suntem la spital, dar acum sunt convinsa ca minunile exista in viata noastra de zi cu zi. In tot timpul asta am avut cu mine mir si aghiazma de la Manastirea Radu Voda si am dat-o zilnic pe copila, am si iconite atinse de sfintele moaste ale Sfintilor Nectarie si Pantelimon si am atins-o zilnic cu ele si am facut rugaciuni la patul ei. Multumesc Bunului Dumnezeu, Domnului Nostru Isus Hristos, Maicii Domnului, Sfintului Pantelimon, Sfintei Paraschiva si mai ales Sfantului Nectarie pentru tot ajutorul dat la acest ceas de cumpana, mie si familiei mele. Asa cum spune in acatist "Ca cine te-a chemat pe tine in ajutor si nu l-ai auzit? Sau cine te-a chemat pe tine, de minuni facatorule, si tu l-ai trecut cu vederea? Sau carui om, in dureri aflandu-se si alergand spre ajutorul tau, nu i-ai usurat suferinta?" asa am primit si eu ajutor grabnic. Acum cred cu tarie ca mari minuni s-au intamplat in viata mea. Minunat este Dumnezeu si minunat lucreaza prin sfintii lui, iar toti cei care sunt in nevoi sa se roage cu credinta si vor primi ajutor si alinare. Domnul sa-si lase binecuvantarile peste noi toti! (Credincioasa Paraschiva)

Sfantul Nectarie ajuta un copilas sa vina cu bine pe lume

Ma numesc Daniela si vreau sa va impartasesc minunea pe care Sf. Nectarie a savarsit-o in viata mea. In martie 2012 mi-am dat seama ca sunt insarcinata dupa multi ani de asteptari (12 ani) si multe tratamente la care am renuntat (pentru ca din punct de vedere medical eram perfecti sanatosi iar tratamentele nu aveau efectul dorit, ci din contra producea si mai mult stres) lasandu-ne in voia lui Dumnezeu sa aduca si in viata noastra o minune. Am facut un test de sarcina care mi-a confirmat ceea ce eu banuiam . Aveam totusi o frica interioara si ma rugam ca pruncul care incepea sa se formeze, sa fie sanatos si bine asezat in pantecele meu. Aceasta frica a venit ca urmare a faptului ca , cu un an in urma am pierdut o sarcina care s-a oprit din evolutie . Sarcina ce mi-a bucurat sufletul era foarte mica (4 saptamani) si am hotarat sa mai astept 2 saptamani dupa care sa merg la medic la un consult . Asa incat am inceput sa ma rog parintelui sa ma ajute si sa aibe grija de sufletul care se dezvolta in interiorul meu . Intr-o seara dupa ce am citit acatistul Sf. Nectarie am mers la culcare si dupa o ora m-am trezit din somn transpirata din cap pana in picioare si cu niste dureri ingrozitoare de burta. De asemenea, aveam senzatia ca se muta ceva in corpul meu dintr-o parte in alta si ca se indeparteaza instrumente din corpul meu (traire pe care am simtit-o cu un an in urma cand mi s-a facut un chiuretaj dupa ce sarcina s-a oprit din evolutie). M-am mai framantat ceva timp in pat dupa care am adormit si m–am trezit dimineata fara nici cea mai mica urma de durere . Am stat si m-am gandit la cele intamplate si mi-am dat seama ca in acea noapte Sfantul mi-a ascultat rugaciunea si m-a operat asezand pruncul ce se forma la loc sigur . In luna mai am reusit sa ajung sa ma inchin la moastele Sf. Nectarie la Manastirea Radu Voda, iar cand am ajuns in fata raclei cu moastele Sfantului pentru ai multumi ca are grija de mine si de pruncul meu m-a podidit plansul si nu m-am putut opri fiind cuprinsa de stare o de eliberare interioara, plecand de acolo cu o liniste sufleteasca care m-a insotit pe tot parcursul sarcinii. In lunile ce au urmat, sarcina s-a desfasurat fara probleme si pe 13 noiembrie am adus pe lume o fetita careia am hotarat sa ii punem numele Irina , care inseamna pace dupa mi-a spus parintele duhovnic. Dupa ce mi s-au intamplat cele relatate mai sus am promis ca voi povesti toate acestea pentru a fi relatate in cartile care se scriu despre Minunile Sf. Nectarie , carti din care si eu mi-am hranit sufletul atat de tulburat si de incercat.

Imagini de la lansarea ultimului volum cu minunile Sfantului Nectarie, publicat de editura Areopag

NICIO VINDECARE NU ESTE POSIBILA FARA VOIA SI AJUTORUL LUI DUMNEZEU

Sunt una din milioanele de pacatosi care s-au bucurat de ajutorul lui Dumnezeu prin rugaciunile sfintilor bineplacuti lui. In februarie 2011,in urma unor analize medicale de rutina, am fost diagnosticata cu cancer bronhopulmonar gradul IV , desi nu ma incadram in niciunul din factorii de risc descrisi in medicina pentru acest diagnostic. Din acel moment viata mea s-a schimbat radical. Am inteles ca Dumnezeu m-a ales pe mine si pe copiii mei (Andreea si George) sa trecem prin aceasta grea incercare. Dupa confirmarea diagnosticului prin imunohistochimie, m-am supus tratamentului medicamentos prescris de medicul oncolog (chimioterapie si radioterapie) dar n-am incetat sa ma rog lui Dumnezeu, Maicii Sale si sfintilor bineplacuti Lui care au facut si cu mine o minune, pentru ca sunt astazi in viata si pot depune marturie pentru ajutorul primit. A fost momentul in care am descoperit ca in jurul meu sunt foarte multi oameni cu credinta si cu suflet curat, care mi-au fost alaturi si si-au indreptat gandurile bune catre mine. Atunci am aflat de la mama Teodorei (o eleva de-a mea) cat de mare este puterea rugaciunii catre Sfantul Nectarie. Mi-a daruit cartea cu minunile sfantului si mi-a povestit cum a ajutat-o rugaciunea catre Sfantul Nectarie sa scape fetita ei cea mica de o operatie la obraz care i-ar fi lasat cicatrice permanenta. Bunica elevilor mei, Ionut si Mara, mi-a daruit multe carti cu acatiste ale sfintilor bineplacuti lui Dumnezeu si mi-a fagaduit ca se va ruga pentru mine, lucru pe care l-au facut multi dintre elevii mei, parintii si bunicii lor, colegi si colege de cancelarie, prieteni si cunostinte, impresionate de incercarea mea. Imi cer iertare ca nu pot sa le amintesc aici numele tuturor, insa in sufletul meu sunt prezenti si ma rog pentru ei. Sfantul Nectarie. Nu voi uita niciodata cand am pasit pentru prima data in Manastirea Radu-Voda. M-am rugat la racla cu moastele Sfantului Nectarie si am simtit ca trebuie sa tusesc, a fost o tuse foarte scurta, in timpul careia parca un ghem de duhuri necurate a iesit din pieptul meu. M-a cutremurat aceasta traire si am inteles ca este un raspuns dat de Sfantul Nectarie la rugaciunea mea. Am venit apoi la Manastirea Radu-Voda la slujba Sfantului Maslu si unul dintre preoti s-a oprit exact la mine cand a citit o Sfanta Evanghelie. Din nou am inteles ca sfantul vrea sa ma ajute. Teodora mi-a telefonat ca vine la Bucuresti si vrea sa ma vada. Am stabilit sa ne intalnim la racla Sfantului Nectarie si mare mi-a fost bucuria cand mi-a daruit aici o icoana cu chipul sfantului, pictata de tatal ei, un om foarte credincios si talentat. In aceeasi perioada, o colega si buna prietena, Gabriela, al carei fiu este preot, a fost in pelerinaj in Eghina la mormantul sfantului, s-a rugat foarte mult pentru mine, a lasat acatist si mi-a adus mir, tamaie si o esarfa pe care a atins-o de mormantul sfantului si de toate icoanele pe la care ea a ajuns in Grecia. Cand am primit aceste daruri si le-am atins de locul tumorii, am simtit ceva care cu greu poate fi descris in cuvinte. Fiica mea m-a uns cu mir in fiecare seara si am citit acatistul sfantului zilnic. In timpul expunerii de la radioterapie am purtat esarfa adusa din Grecia si am tinut in mana iconita, fiind convinsa ca voi fi ocrotita de efectele adverse ale tratamentului. Sfantul Simon Zilotul. Eram la Bucuresti la copiii mei cand am facut analizele medicale; tot atunci l-am rugat pe Parintele Paroh Vasile Ailioaei de la Biserica Podeanu sa faca o slujba de sfintire a apartamentului pe care-l cumparasem cu credit bancar prin programul Prima Casa pentru George. Cu aceasta ocazie i-am vorbit parintelui si despre problema mea de sanatate si mi-a spus sa-mi pun nadejdea in Dumnezeu, ca nu ma lasa. Asa a fost! M-am apropiat mai mult de biserica, am fost la slujbe duminica si in sarbatorile de peste an, parintele a devenit duhovnicul meu si al copiilor mei, m-am spovedit si m-am impartasit des. La Biserica Podeanu se afla moastele Sfantului Apostol Simon Zilotul. Aici in fiecare luni seara si vineri dimineata este slujba Sfantului Maslu si se citeste Acatistul Sfantului Apostol Simon Zilotul. Am participat la aceste rugaciuni puternice inaltate de parintele paroh si ceilalti parinti slujitori ai altarului de la Biserica Podeanu. La 10 mai 2012, cand a fost ziua Sfantului Simon Zilotul si Hramul Bisericii, mare mi-a fost bucuria ca am putut sa-i multumesc sfantului pentru ajutorul primit, dand marturie in ziarul “Lumina” despre adevarata minune care s-a petrecut cu mine. Parintele Arsenie Boca. Dupa primele sedinte de chimioterapie mi-a aparut in vis o femeie care imi spunea:”eu m-am facut bine, dar am fost la manastire”. Am hotarat impreuna cu copiii mei sa mergem la Manastirea Brancoveanu de la Sambata de Sus. Sunt aici locuri cu adevarat binecuvantate si oameni minunati. Am cunoscut, in timp ce asteptam la spovedit la parintele Mihail, o localnica din Dragus, care l-a cunoscut pe Parintele Arsenie Boca in vremea cand slujea la Sambata de Sus. Ne-a vorbit mult si cu evlavie despre parinte, ne-a condus in locuri cu adevarat sfinte si ne-a spus “povestea” fiecaruia dintre ele: -izvorul parintelui; -altarul din padure; -staretia veche si gradina de langa ea; -lacul in forma de inima; -masa din piatra si multe altele(era mahnita tanti Vali ca nu s-au pastrat toate pietrele de la parinte). Ne-a marturisit ca atunci cand s-a aflat ca parintele trebuie sa plece de la Sambata,oamenii erau tristi si ii spuneau: “Ce ne facem noi, parinte, daca plecati”, iar el ii incuraja si le spunea: “Sa va rugati la pietrele astea ca eu o sa va aud si o sa ma rog pentru voi” Tanti Vali a intalnit multi oameni care reveneau sa multumeasca pentru ca au primit raspuns bun la rugaciunile facute la masa din piatra la care se ruga parintele si la izvor(lucru pe care l-am facut si noi in anul urmator si speram sa il putem face in fiecare an). Parintele Arsenie mi-a raspuns si mie la rugaciuni pentru ca la terminarea primelor 11 cure de citostatice am fost programata sa fac PET/CT chiar in ziua de 28 noiembrie si rezultatul analizei a aratat ca s-a redus tumora cu doua treimi, ca au disparut multi micronoduli si activitatea metabolica a treimii ramase este slaba. Adevarata minune ! Tot in vara anului 2011am mers la Manastirea Caraiman unde l-am cunoscut pe Parintele Gherontie de la care am primit binecuvantare si incurajare. Este unul dintre parintii cu privire luminoasa, care iti da putere si speranta. De la Caraiman am plecat la Manastirea Pestera. Aici am cunoscut persoane care au trecut prin incercari asemanatoare si mi-au dat speranta ca se poate invinge boala prin multa rugaciune si pentru ca “Domnul lasa doctoria sa creasca pe Pamant si-un intelept n-o dispretuieste!”(din Sf. Scriptura, Sirach 38, volumul 4)-citat din prefata cartii “Sanatate din farmacia Domnului” de Maria Treben. Aceasta carte mi-a fost recomandata de sora unui calugar (venita in vizita la fratele ei), care a folosit tratamentul cu ceaiuri din plante pentru un membru al familiei. Am cules si noi plante medicinale si fructe de padure pe care le-am introdus in dieta zilnica. Cuvioasa Parascheva. Pe Cuvioasa Parascheva o consider ocrotitoarea mea inca din vremea studentiei (1977-1981) la Universitatea “Al.I.Cuza” din Iasi. Mergeam des la Catedrala Mitropolitana sa o rog sa ma ajute si sa-i multumesc pentru ajutor. Repartitia guvernamentala, la absolvirea facultatii, m-a trimis intr-o alta parte a tarii, dar dupa aproape 30 de ani, copiii mei au ajuns sa locuiasca cu chirie intr-un apartament din Bucuresti situat in apropierea bisericii in care se afla o parte din moastele sale. De cate ori veneam in vizita la ei nu uitam sa trec si pe la aceasta biserica, Sf. Cuv. Parascheva –Basarab. Deoarece chiria era mare,in anul 2009 am hotarat sa solicitam credit bancar pentru cumparea unui apartament prin programul Prima Casa. In fiecare dimineata inainte de a pleca sa caut un apartament, treceam pe la racla cu moastele Cuvioasei. Acolo ma rugam cand am primit telefon de la o agentie imobiliara ca a gasit ceva mai bun decat speram sa obtinem cu suma acordata de banca. De-abia dupa ce m-am imbolnavit mi-am dat seama ca aveam nevoie de o locuinta spatioasa, caci urma sa locuiesc si eu in ea, aproape de biserica Podeanu si de spitalul in care urma sa ma tratez. Nu putem sa scriem zilnic despre toate lucrurile minunate pe care le primim in dar de la Dumnezeu, de unele nici nu ne dam seama decat dupa multa vreme, insa se cuvine sa-i multumim pentru ocrotirea si ajutorul Lui. Le doresc din inima sanatate tuturor oamenilor de pe pamant, dar daca unii vor fi alesi sa treaca prin incercari asemanatoare cu cea prin care am trecut eu, le spun sa aiba incredere in Dumnezeu, sa se roage Lui si sfintilor bineplacuti lui si sa fie convinsi ca nicio vindecare nu este posibila fara ajutorul si voia lui Dumnezeu, ajutor pe care trebuie sa-l cerem in fiecare clipa a vietii noastre si sa ne straduim sa il meritam. Doamne, ajuta! 9 noiembrie 2012. Victoria

Maine, de la ora 16, lansam la libraria Sophia noul volum cu minunile Sfantului Nectarie

La Editura Areopag a aparut un nou volum cu minunile Sfantului Nectarie: "Minunile Sfantului Nectarie din Eghina Romaneasca"

Prefaţa editorului: Cu ajutorul lui Dumnezeu, vede lumina tiparului o carte cu alte noi mărturii despre minunile Sfântului Nectarie în ţara noastră. Cu ani în urmă, în anul 2003, tipărind primele mărturii despre minunile Sfântului Nectarie pe pământul românesc, am scris şi despre Mănăstirea Radu Vodă din Bucureşti, numind‑o Eghina românească. Sintagma a intrat în sufletele credincioşilor. Anii au trecut, şi de atunci am mai tipărit o mulţime de mărturii despre minunile sfântului, ultima carte purtând chiar titlul Sfântul Nectarie – Noi minuni la Mănăstirea Radu Vodă. Aflând însă o mulţime de mărturii făcute de sfânt şi în alte locuri din ţara noastră, unde sunt biserici cu hramul său sau unde se află părticele din sfintele sale moaşte sau icoane ale sale, mi‑am dat seama că Eghina românească este de fapt în fiecare loc din ţara noastră unde sfântul şi‑a arătat lucrarea. Am selectat deci pentru acest volum mărturii despre diferite daruri pe care sfântul le face oamenilor necăjiţi. Deşi am mai tipărit un volum despre ajutorul dat celor bolnavi (cu titlul Sfântul Nectarie – Vindecări minunate), totuşi şi în acest volum mărturiile majoritare sunt cele despre oameni vindecaţi de diferite boli. Dar şi celelalte – despre oameni fără loc de muncă, sau aflaţi în diferite alte încercări, impresionează la fel de mult. Am constatat, după volumele tipărite anterior, că un text este receptat în moduri foarte diferite de către cititori. O mărturie care pare banală unora li se pare de folos altora. Sau o mărturie care li se pare de mare folos unora, altora li se pare neverosimilă, exagerare, dacă nu chiar minciună grosolană (cum este cazul doamnei Maria Liliana Manolache, care a fost operată la cap în chip minunat de către Sfântul Nectarie – mărturia fiind tipărită integral în volumul Minuni contemporane). Volumul de faţă fusese programat să intre la tipar, mai redus ca întindere, încă din anul 2011. Dar faptul că scrisorile şi e‑mail‑urile despre noi mărturii au sosit într‑un număr foarte mare a dus la modificarea conţinutului cărţii – unele texte fiind înlocuite cu altele, mai interesante. Din păcate, din pricina unor probleme cu poşta electronică şi cu calculatorul, câteva mărturii au fost pierdute. O parte destul de importantă din mărturiile primite nu au fost considerate potrivite pentru a fi tipărite, deoarece prezentau doar lucruri obişnuite (fiind de fapt o nevoie a autorilor de a‑i mulţumi sfântului că au trecut cu bine de anumite încercări ale vieţii). Este foarte dificilă selecţia unor astfel de materiale – până la urmă, şi selecţia acestora poate fi la fel de subiectivă ca şi scrierea lor. Singurele modificări în textele primite au fost cele care ţin de redactare (unii autori fiind oameni fără prea multă şcoală - dar cu multă credinţă, şi asta contează în faţa lui Dumnezeu). Din câteva scrisori au fost eliminate unele pasaje, care nu erau legate direct de darurile Sfântului Nectarie. Ceea ce impresionează în această carte este nu doar ajutorul minunat al Sfântului Nectarie, ci şi credinţa oamenilor. Concluzia acestei cărţi este că, deşi trăim vremuri moderne, deşi ispitele acestui veac ne apasă din toate părţile, Dumnezeu face minuni ca în vremurile de demult. Mărturia care deschide volumul, scrisă de doamna Laura Oros despre creşterea celui de‑al doilea rinichi al copilului ei, poate părea literatură SF celor slabi în credinţă. Mărturia lui George Cetenaş (care acum este preot), impresionează prin evlavie şi prin simplitatea credinţei. Ar fi multe de spus, dar îi lăsăm pe cititori să aibă bucuria întâlnirii cu textul...

Sfantul Nectarie- ocrotitorul familiei noastre

Multumim din suflet Sfantului Nectarie pentru linistea sufleteasca ce ne-a daruit-o, pentru ajutorul dat intr-un moment dificil din viata noastra de parinti si pentru edificarea diagnosticelor puse de un doctor inconstient din provincie.   Cu ajutorul credintei in Dumnezeu si in sfinti am reusit sa ne clarificam intr-o problema de sanatate a fiului nostru, Stefan, in varsta de 4 ani si 9 luni, care in urma unui C.T. a fost diagnosticat cu mai multe afectiuni neurologice ce ar fi necesitat interventie chirurgicala. La sosirea noastra in Bucuresti, primul popas l-am facut la Manastirea Radu Voda, la moastele Sfantului Nectarie, unde ne-am rugat pentru sanatatea copiilor. Sfantul Nectarie m-a ajutat sa trec cu calm peste asa un soc emotional si m-a intarit sa lupt si sa merg mai departe. Dupa ce i-am facut o slujba pentru sanatate, am primit de la preot o sticluta cu ulei sfintit de la candela ce arde deasupra raclei, cu care l-am uns pe Stefan zilnic, in semnul crucii, in zona afectata. Tot din acea zi am inceput sa citesc si Acatistul Sfantului Nectarie Taumaturgul de la Eghina. Vreau sa va spun ca ajutorul din partea Sfantului Nectarie nu a incetat sa apara nici in cazul nostru; incepand de a doua zi, cand ar fi trebuit sa ne internam pentru investigatii la un spital din Bucuresti si nu a mai fost nevoie deoarece din punct de vedere neurologic copilul era foarte bine, iar medicii deja suspectau niste erori medicale. Primul lucru pe care l-am facut la plecarea din spital, ne-am reintors la Manastirea Radu Voda pentru multumiri. In ziua urmatoare am efectuat RMN-ul cu sedare la un centru privat si totul a decurs bine. Tot Sfantul Nectarie a grabit sosirea rezultatului care ar fi trebuit primit in 14 zile, l-am primit in 3 zile. Rezultatul a fost bun, deoarece multe din diagnosticele date in provincie nu s-au mai confirmat, existand totusi o problema congenitala, un chist asimtomatic, care nu ne dadea liniste. Am primit de la o prietena, cu care nu mai vorbisem de ceva timp, numarul de telefon al celui mai bun neurochirurg din tara si am plecat in Bucuresti pentru o interpretare a RMN-ului, rezultatul fiind favorabil atat pentru Stefan cat si pentru noi ca si parinti. Doresc sa-i multumesc cu recunostinta Sfantului Nectarie pentru tot ajutorul si toate minunile pe care le-a savarsit in 20 de zile cu Stefan si cu noi, intr-un moment disperat din viata noastra.    Stefan a constientizat ajutorul lui Dumnezeu si al Sfantului Nectarie si le multumeste zilnic pentru ca este sanatos. Multumim din suflet Sfantului Nectarie, Maicii Domnului, Sfintei Paraschiva, Bunului Dumnezeu si tuturor sfintilor care ne sunt aproape zi de zi. Ma bucura enorm relatia speciala pe care o are copilul meu de numai 5 ani si 3 luni cu Sfantul Nectarie, asta dupa ce a trecut prin numeroase investigatii, dar cu ajutorul Sfantului acum e bine. Dupa acel moment critic din viata noastra de parinti si a lui de copil, Stefan a inceput sa colectioneze de la toate bisericile si manastirile obiecte religioase: "mir, carticicele de rugaciuni si icoane". Seara construieste din cuburi ¨Casa Sfantului Nectarie", sunt foarte frumoase bisericile, cu adevarate curti interioare. In momentul in care intra intr-un magazin bisericesc, zareste icoanele cu Sfantul Nectarie de la usa si le doreste cu disperare. De curand a facut cadou preotului de la biserica de care apartinem o icoana cu Sfantul Nectarie. Sunt mandra de un astfel de copil, este un copil special si ce ma bucura enorm este ca ii impregneaza si baiatului mai mic spiritul bisericesc. Ma rog sfantului ca la urmatorul RMN sa nu-i mai iasa ca si diagnostic acel chist, sa se resoarba, sa avem continuitate la serviciu si sa ne ajute si pe noi sa ajungem la casa lui in Aegina.    Asa sa ne ajute Dumnezeu!(Madalina Bucsa)

Scrisoare despre ajutorul primit de la Sfantul Nectarie

Buna seara, O sa incep prin a-mi cere iertare Sfantului Nectarie pentru ca am amanat atata timp sa scriu randurile pe care mama mea mi le-a dat sa le transmit dumneavoastra, celor care va ocupati cu strangerea de marturii. Acum voi scrie randurile pe care mi le-a dat mama sa vi le transmit. Ma numesc Diculescu Ioana am fost la manastire de la 11 ani pana la 22 de ani. In cei 11 ani de manastire, am facut si Seminarul Teologic de la Horezu. Cand prin decretul 410 dat de comunisti, vietuitorii din manastiri pana la 40 de ani erau dati afara din manastiri. In acest decret am intrat si eu. Nu am fost calugarita, nici rasofora, am fost sora de manastire. Doar imbracasem aceasta haina de manastire. Am plecat acasa, fratele meu, se casatorise, avea 4 copii si a trebuit sa plec. A fost foarte greu. Dupa 4 ani am intrat la o scoala de cooperatie, de 2 ani. Am absolvit si am intrat in comert ca vanzatoare. In ideea ca intoarcerea in manastire nu va mai fi posibila in felul in care lumea era educata de comunisti, incat nu te mai simteai ca traiesti printre oameni ci printre animale. Deoarece omul devenise un urmas al maimutei, nu urmas al lui Adam, primul om facut de Dumnezeu dupa chipul si asemanarea Sa. Pentru ca Dumnezeu a zis catre celelalte doua Persoane ale Sfintei Treimi:Sa facem om dupa chipul si asemanarea Noastra. La 28 de ani m-am casatorit si Dumnezeu mi-a daruit 8 (opt) copii. Si tot Dumnezeu le-a purtat de grija pentru ca i-a ajutat sa invete si sa fie cuminti. Nu zic ca nu au fost si unele esecuri si incercari prin suferinte, dar Dumnezeu a avut grija sa ne certe la momentul potrivit ca sa nu uitam de El, sau in unele cazuri chiar sa ne aducem aminte de El: Dumnezeul nostru in cer si pe pamant, toate cate a vrut a facut. Doresc sa-i multumesc Sfantului Nectarie prin a publica intr-un volum minunile pe care le-a facut sfantul in familia noastra. In 2009 din cauza stresului si oboselii, am avut niste ameteli si dureri de cap, groaznice, incat nu ma puteam deplasa singura. Am ajuns la urgente si dupa o investigatie, m-a trimis la Neurologie, unde am fost consultata si am primit tratamentul care a durat cam 2 luni si jumatate. In timp ce luam tratamentul, fata mea, Aurora, mi-a adus ulei de la Sf. Nectarie si mi-a zis sa ma ung pe frunte. Dar in ideea ca trebuie sa fii un om bineplacut lui Dumnezeu, pentru ca acest ulei sfintit sa te ajute, nu dadeam zilnic, ci din cand in cand, mai mult de rusinea fiicei mele pentru ca insista mult. Citisem si eu minunile Sfantului Nectarie unde se spunea ca unei femei i-a adus fiica ei ulei de la Sfantul Nectarie si ungandu-se s-a vindecat de suferinta ei; dar acest lucru m-a minunat si imi ziceam: cata credinta a avut aceasta femeie si ce viata duhovniceasca de s-a vindecat! Dar la insistentele fiicei mele am inceput sa dau cu ulei de la Sfantul Nectarie zilnic si sa ma rog aducandu-mi aminte de cuvintele Mantuitorului care zice:"N-am venit sa chem pe cei drepti, ci pe cei pacatosi la mantuire". Si in trei saptamani insistand sa ma ung cu ulei si sa ma rog m-am vindecat. "Mare esti Doamne si minunate sunt lucrurile Tale si nici un cuvant nu este de ajuns spre lauda minunilor Tale". De asemeni, fata mea, Marilena Carmen, avea o exema care nu si-a gasit leacul decat atunci cand a dat cu ulei de la Sfantul Nectarie. Obisnuia sa se duca la slujba la biserica unde se afla mostele Sfantului Nectarie si dupa ce se miruia, fara sa-si dea seama, dadea cu mana la frunte, apoi dadea pe maini unde avea exema si a observat ca acolo unde ajunsese uleiul se vindecase. Daca a vazut astfel de minune, a inceput sa ia ulei de la Sfantul Nectarie si ungandu-se insistent in doua saptamani s-a vindecat. "Minunat este Dumnezeu intru sfintii Sai". Aceasta exema era asa de bine instalata ca nu s-ar fi putut vindeca niciodata. Deoarece a insistat cu tot felul de doctorii si era imposibil sa se observe ceva spre bine. Numai Sfantul Nectarie a vindecat ce era de nevindecat. In final, fata mea a zis: Sf. Nectarie a facut o minune cu mine. Si acum, zice, il rog si de acum inainte sa fie cu mine in toate incercarile mele. "Cine este Dumnezeu mare ca Dumnezeul nostru Tu esti Dumnezeu carele faci minuni". Il rugam pe Sfantul Nectarie sa ne ierte ca am amanat atatia ani de a face cunoscut minunile pe care le-a facut cu noi. Iarta-ne Sfinte Nectarie , te rugam, si sa nu fii suparat pe noi, ca n-am fost recunoscatori la timp. Asa cum am mai spus, Dumnezeu ne-a dat alte incercari pentru ca sa ne aducem aminte de El si de Sfintii Sai care sunt alaturi de noi in toate incercarile noastre. "Dumnezeu Stapanitor, Doamne al pacii, Imparat al veacului ce va sa fie". Amin. Dumnezeu sa-i rasplateasca dragostea si osteneala parintelui Laurentiu Hritcu, care m-a indrumat si m-a ajutat sa-mi indeplinesc aceasta dorinta si datorie fata de Dumnezeu si fata de Sfantul Nectarie. Elena Diculescu

Patimirile unei mame si ajutorul Sfantului Nectarie

Ma bucur nespus ca, iata, in urma rugaciunilor mele catre Maica Domnului si Sfantul Nectarie sunt si eu printre fericitii care dau marturie despre minunile lor. Cu un an si ceva in urma ma intaream in credinta citindu-le altora marturiile intr-un moment in care il cautam pe Dumnezeu, il pierdusem demult, timp in care nu facusem decat sa fortez viata sa se curbeze dupa vointa mea, iar Dumneze m-a lasat sa inteleg clar ca nimic nu pot face fara El... si sufletul meu Il cauta acum, aveam nevoie de El. Eu si sotul meu locuim in strainatate, departe de tara de 4 ani si tot de atat timp ne dorim un copil, iar dupa incercari ratate de a ramane insarcinata plus un FIV (in urma caruia doctorii mi-au spus ca nu pot ramane insarcinata deoarece ovulele mele sunt de proasta calitate, singura varianta ar fii sa apelez la o donatoare, optiune pe care am respins-o din start) -cautam pe internet disperata ce as mai putea face sa-mi imbunatatesc calitatea ovulelor pentru a avea copilul mult dorit. Eram foarte agitata, nelinistita, neputincioasa de luni bune nu-mi puteam stapani organismul si stiam ca singurul care ma poate ajuta este Dumnezeu, ma rugam Lui sa-mi deschida calea, sa ma invete ce sa fac, era o "lupta psihica" pe care n-o mai puteam duce singura. Cautarile mele pe internet ma duceau permanent spre un Sfant Nectarie, de care nu auzisem pana atunci si aproape orice pagina deschideam mereu aparea acest sfintisor. Am dat click pe o pagina cu el si... de la acel click... totul a inceput sa se schimbe cu mine, cu sufletul meu, cu viata mea, credinta mea... cu tot. Asa l-am cunoscut pe Sfantul Nectarie.I-am citit acatistul si deodata am simtit o liniste extraordinara. M-am hotarat sa il citesc 40 de zile, sa cer mir de la candela sfantului, dupa internet, de la persoane care il iubeau pe acest sfintisor si sa plec increzatoare catre o noua incercare FIV,avand o incredere totala in Sfantul Nectarie si Maica Domnului. I-am promis Sfantului Nectarie ca ma voi lasa de fumat imediat ce vad cele doua liniute la testul de sarcina plus inca doua dorinte. Intr-adevar, Sfantul Nectarie mi-a ascultat si mie rugaciunile si am ramas insarcinata dar venea vremea sa ma tin de promisiuni. Pe celelalte doua le-am indeplinit, insa cu fumatul a fost greu,n-am putut sa ma las de fumat imediat, desi ma mahneam si il rugam pe Sfantul Nectarie sa ma mai ierte cateva zile pana le raresc/ma pregatesc psihic si apoi le las de tot. Dar eu i-am promis ca ma las imediat ce vad testul asa ca... a treia zi dupa test am pierdut sarcina. Dupa perioada de plansete, rataciri s.a.m.d. am pornit din nou la "drum".M-am lasat deodata de tigari dupa ce m-am rugat mult Maicii Domnului, doream sa ma impac cu Sfantul Necatrie si m-am gandit ca asta e singura modalitate. Rugaciunile mele erau mai puternice, ma rugam sa ma ierte, il rugam permanent, o rugam apoi pe Maica Domnului sa ma indrume, sa ma invete ce sa fac, eram pierduta si nu stiam ce-i de facut. Intram in postul Craciunului si duhovnicul m-a sfatuit sa il tin pe tot, sa ma rog din inima si are sa fie bine. Asa am si facut. Am citit acatistul Maicii Domnului, al Sfantului Nectarie si al Sfintilor Parinti Ioachim si Ana si ma rugam din inima, cu toata puterea mea sa ma invete sa ma rog si sa nu ma lase. Intre timp am aflat de la o prietena ca in Romania exista o doctorita acupuncturista chinezoiaca foarte buna. A fost ajutata de ea sa aiba un copil dupa 5 ani de incercari. Asadar,la sfarsitul lunii ianuarie eram hotarata sa plec in tara. Insa, din ce-mi doream mai mult din aia mi se puneau mai multe piedici. Chiar i-am spus sotului: simt ca Maica Domnului nu ma lasa sa plec si nu inteleg de ce. Am ajuns in Romania insa la sfarsitul lui februarie 2012, sotul nu a putut veni, abia se angajase si era imposibil, doar cu riscul sa piarda job-ul si nu ne doream asta.In scurt timp incepea postul Pastelui si imi doream sa il tin si pe acesta, sa citesc acatistul Sfantului Nectarie si al Maicii Domnului. Imediat cum a inceput postul, la scurt timp am aflat ca sunt insarcinata. A fost o bucurie inimaginabila, plangeam de fericire, l-am sunat pe sot, el era la fel de fericit... il simteam pe Dumnezeu langa noi, ca ne ajuta, ne asculta, ne simteam protejati si ii multumeam permanent Lui si tuturor celor carora m-am rugat. Sa ma asigur ca totul e in regula chiar mi-am facut analiza la sange BetaHCG, care s-a dublat la doua zile, ceea ce indica o sarcina naturala. Insa, dupa cateva zile am inceput sa sangerez, foarte foarte foarte putin, neobservabil chiar, insa eu m-am ingrijorat deoarece mi-l doream foarte mult si nu vroiam sa fie nimic in neregula. Asadar, in plina noapte impreuna cu parintii mei am plecat la spitalul Polizu-Bucuresti. Acolo o doctorita rezident m-a consultat si mi-a spus ca ar fi normala sangerarea deoarece el acum s-ar prinde de uter, insa pentru mai multa liniste am facut o ecagrafie. A chemat doctorita de garda, Magureanu Ioana, pentru a mi se face ecografia. Doctorita Magureanu Ioana a vazut ca e sarcina extrauterina si foarte rapid gasise si calea de rezolvare(scoaterea trompei. Desi i-am aratat rezultatul Beta HCG, a spus ca mai sunt cazuri, foarte rare ce-i drept cu Beta normala si totodata sa fie sarcina extaruterina. La aflarea vestii m-am panicat, nu mai puteam gandi lucid, eram tulburata de cat de repede se petrecea totul, cum am trecut de la extaz la agonie. Mi se spunea permanent sa ma internez pe loc, sa fiu pregatita pentru operatie a doua zi. Stiam ca mai exista si varianta cu Metrotexat pentru salvarea trompei, vroiam macar sa o salvez(speram la o alta minune) si desi nu era de acord, in urma "tratarilor" s-a ales aceasta optiune. Insa panica, supararea, toate aceste stari negative, ma privau de capacitatea de a vedea lucrurile intr-o lumina favorabila si... am uitat de puterea credintei, de faptul ca o am pe Maicuta si pe Sfantul Nectarie.Eu, dimpotriva, continuam sa gresesc, ma gandeam cum Dumnezeu accepta asta chiar in postul Pastelui, de ce mi l-a dat ca sa mi-l ia, eram condusa numai de intrebarea '"de ce?", eram trista ca trebuie sa renunt la acest copil si in post mai ales. Insa nu era decat credinta mea aici, care imi era pusa la incercare si eu nu m-am gandit la asta, m-am lasat condusa de panica doctorei sa "scap" de sarcina pe loc deoarece sanatatea imi este pusa in pericol. Ma grabeam in decizii, nu luam in calcul ca ar mai trebui sa ma vada si un alt doctor poate nu e asa, ma grabeam spre o greseala. Insa,in seara cand mi-au pus perfuzia pentru a elimina sarcina, deodata mi-au aparut moastele Sfantului Nectarie in fata si m-a luat cu calduri in tot corpul. M-am ridicat brusc din pat si le-am spus celorlate din salon si asistentei: nu cumva voi face eu vreo prostie, daca e sarcina naturala? Nu,lasa ca nu esti tu doctor, raspunse asistenta. Zilele treceau, nivelul hormonal cu greu a vrut sa cedeze, sa scada insa "bucata" aceea pe care a vazut-o doctorul Magureanu pe post de "sac gestional"(sarcina avea 5 saptamani si nu avea inca activitate cardiaca) nu mai scadea, ramanea la aceleasi dimensiuni. Dupa 3 saptamani aproximativ, cand am simtit "panica" doctorei cum ca tot nu se micsora sacul, ramanea efectiv la aceeasi dimensiune desi nivelul hormonal era la zero, din cauza ca nu avea variante decat sa ma intoxice intruna cu metrotexat, m-am hotarat sa consult o a doua parere (tarziu, asta trebuia sa fac din prima, ma voi certa toata viata pentru asta, insa incepusem sa inteleg ca am facut o greseala. Mi-am facut programare la Sanador, la doctorul Doru Herghelegiu, aflasem ulterior ca e unul din cei mai buni in ecografie. Nu i-am spus nimic, l-am lasat pe dansul sa cerceteze... si cand a ajuns in partea stanga (acolo unde era problema)spuse clar: ai un folic chistic de 5cm. Eu apoi i-am spus ca de aceea am si venit,i-am explicat toata povestea si a spus ca nici nu se pune problema de sac gestional, acesta e un folic chistic clar. Si ca el nu vede o sarcina la 5 saptamani nici in uter, dar in trompa!? Iar cand i-am completat ca nivelul BetaHCG era normal, a dat din cap si a spus: acum ce vrei sa mai faci? o iei de la capat. Deci sarcina doctorului Magureanu a fost un folic chistic iar eu am eliminat copilul care mi-a fost daruit in urma rugaciunilor mele. Am iesit din cabinet si eram ratacita. Dumnezeu se milostivise de mine, mi-a daruit un copil, fara FIV, iata ovulul meu s-a fertilizat natural, mi-a daruit un copil care nu ceda nici cu Metrotexat si eu? Eu ce-am facut? Mi-a pus credinta la incercare si eu am deznadajduit. Ce puteam eu acum sa ii mai cer sfintisorului meu si Maicutei? Cum sa ma mai ajute? Eram debusolata, nici nu stiam incotro s-o mai iau si ce sa mai fac. Acum intelesesem de ce nu ma lasa Maicuta si Sfantul Nectarie sa vin in tara. Insa,imediat dupa aceste lovituri, vine alta si mai mare... Mama. Sa fac o paralela: o data cu venirea in Romania, eu am vazut-o pe ea mai slaba si se vaita de oase, dar ca sa nu ma ingrijoreze si sa nu ma mai supere mai mult decat eram se ascundea cat putea si dadea vina pe reumatism si batranete. Pana intr-o seara cand a sangerat iar dupa o ecografie i s-a confirmat prezenta unei tumori in colul uterin de 3 cm. Desi visam la ceva benign, in urma biopsiei s-a dovedit a fost malign si doua forme de cancer care "cloceau" in uter linistite... ba chiar mai mult decat atat, dupa un RMN s-a constat prezenta si a unui ganglion, ceea ce ni s-a spus ca ar fi chiar mai periculos decat tumoarea. I s-a pus diagnostic de neoplasm col uterin, grad 3b. Am fugit la Sfantul Nectarie, sa-i spunem supararea noastra, sa ne ajute sa nu ne lase nici de data aceasta. Chiar ma rugam sa ma lase pe mine cu copilul, sa o faca bine pe mama mai intai si apoi sa ma ierte si pe mine si sa ma ajute iar. Sa nu ma lase ca nu mai puteam. Si vestile "bune" tot curgeau, veneau suparari peste suparari, in sensul ca intre timp ma sunase si sotul meu sa-mi spuna ca i s-au cerut niste acte cu ajutorul carora obtinea permisul de munca, fara de care pierdea job-ul. Iar pentru noi acest serviciu era foarte foarte foarte important, il obtinuse cu greu. Eram lovita din toate partile si toate venisera gramada, dar nu ma lasam, eram mereu la Radu si Mihai Voda si imploram ajutor. In timpul tratamentului mamei, drumurile noastre erau aproape zilnice la Radu Voda si toata familia citea zilnic acatistul Sfantului Necatrie. Si totusi mama suporta foarte greu tratamentul iar durerile nu-i dadeau pace, chiar si dupa ce l-a terminat tot avea dureri, ceea ce ne ingrijora si ne punea pe ganduri ca poate tratamentul nu a avut randament. Tata i-a promis sfantului ca imediat dupa tratament o duce pe mama la Eghina, la el acasa, nu intram in operatie cu mama pana nu o ducem la doctorul care trebuie. Asta am si facut, ne-am tinut de promisiune si am plecat la Eghina cu speranta in suflet. Tata chiar a spus: hai sa mergem la Sfantul Nectarie acasa ca el ne asteapta sa venim. Pe drum mama avea dureri, ne era teama ca nu o sa faca fata la drum. O data ajunsi, am intrat mai intai in manastirea de jos, acolo cum am vazut mormantul sfantului am cazut instantaneu in genunchi si am inceput sa plang, cerandu-i sfantului ajutorul, sa nu ma lase ca sufletul meu nu mai poate ,s-o vindece pe mama asa cum a facut cu multi altii. L-am rugat sa-mi indeplineasca cele 3 dorinte arzatoare: mama,sotul cu actele si copilasul, promitandu-i ca dau marturie despre el si ca-i pun numele copilului Nectarie sau Nectaria. Mama a avut aceeasi reactie cand a vazut mormantul, ba chiar mai mult, aproape ca se urcase pe el, il imbratisa si plangea cu lacrimi fierbinti, imi era tare mila de ea cum se ruga, plangeam parca mai mult cand o vedeam asa. Am ramas o noapte la manastire si am participat la cateva slujbe de acolo. O maicuta ne-a spus ca nu mai trebuie sa dam acatiste deoarece sfantul ne-a trecut deja in condica si ca ele se vor ruga in ziua operatiei la toate slujbele din ziua respectiva. Am plecat increzatori ca totul o sa fie bine, iar minunile incepusera deja sa apara, mama realizeaza pe drum ca nu o mai doare nimic. Iar inainte de operatie trebuia sa mai faca un RMN,insa noi l-am refuzat pentru a evita radierea. Asadar, pe timpul operatiei intreaga familie ne rugam intens, fiecare in coltul lui si... cand a iesit doctorul din operatie a spus: operatia a fost cu succes, tratamentul a avut randament deoarece totul e steril acolo, nu mai e tumoare si nici ganglion, ba mai mult, la biopsie nici urma de cancer. Insa noi stiam ca nu tratamentul a fost ci Sfantul Nectarie si Maicuta Sfanta si toti ceilalti sfinti carora ne-am rugat( Sfintii Nicolae, Ioachim si Ana, Calinic, Mina. Doamne, ce mare e puterea ta! Cu toti sfintii tai! Va multumesc, Maicuta, Sfinte Nectarie din toata inima mea ca nu ne-ati lasat. In legatura cu sotul, revin spunand ca desi cei de la serviciu- conducerea- erau ingaduitori si il asteptau sa-i vina actele,(chiar si acest aspect e o minune, deoarece aici nu se accepta asemenea "favoruri"), noi nu aveam toate actele care ii erau cerute. Si in urma discutiilor dintre noi am ajuns de comun acord sa trimitem ce avem desi ne lipsea chiar ce era cel mai important. I-am spus sotului asa: pune ce ai si pe interiorul plicului pune mir pe deget de la Sfantul Nectarie si fa o cruce. Mai adauga in interior o bucatica mica de vata cu mir de la icoana Maicii Domnului de la Malevi,inchide plicul cu nadejde, roaga-te si trimite-l. Iar eu de aici ma voi ruga intens si voi da acatiste. Si minunea nu a intarziat sa apara nici de data acesta, Sfantul Nectarie imi indeplinea usor, usor din dorinte,imposibilul s-a produs,a primit actele foarte curand,fara nicio problema. Sa inchei cu problema cu care am inceput, ea nu s-a rezolvat inca, nu sunt insarcinata... nici nu m-am mai "ocupat" de subiectul acesta, am stat 8 luni fara sotul meu, si am fost foarte stresata dealtfel, insa stiu sigur ca nu ma va lasa nici El, nici Maicuta pe care ii iubesc mult de tot. Am pus capul pe patul Sfantului Nectarie la Eghina si... repet, pe langa toate dorintele i-am spus-o si pe aceasta si stiu ca m-a auzit. Pe celelalte doua mi le-a indeplinit grabnic tocmai de aceea stiu ca o sa revin curand sa spun si aceasta minune. Tot ce pot sa spun din experienta mea e: rugati-va, ca sunteti auziti, rugaciune din inima,sa nu mai fie nimic in mintea voastra decat sa va rugati... post,nadejde si o sa vedeti! Ioana Scarlat

De la durerea pierderii unei sarcini la bucuria de a fi din nou însărcinată prin mijlocirea Sfântului Nectarie

Încă de la început vreau să precizez că niciodată nu m-am gândit că voi ajunge să dau vreo mărturie într-o astfel de carte. În lipsa mea de credinţă aveam impresia că minunile se întamplă cu oamenii virtuoşi, care au o viaţă duhovnicească aleasă, care persistă în rugăciune profundă, însă acum ştiu pe propria-mi piele că sfinţii nu se uită la virtuţiile tale când le ceri ajutorul ci se apleacă asupra necazului tău, se uită la nevoile tale şi sunt grabnici ajutători. Înainte de a scrie acest articol l-am întrebat pe soţul meu Cătălin dacă crede că ar trebui să spunem acum de minunea petrecută cu noi sau să mai asteptam. El mi-a rărpuns: ,,Cristina, eu înainte să intrăm la doctor m-am rugat lui Dumnezeu şi Sfăntului Nectarie să fie bebe la locul lui şi să vindece tot, şi asa a fost, tu îţi dai seama ce minune mare a făcut cu noi.” În consecinţă dau această mărturie cu nădejdea că va fi de folos femeilor care au trecut prin încercarea grea de a pierde o sarcină şi care îşi doresc din tot sufletul să aibă binecuvântarea Lui Dumnezeu de a avea copilaşi. Povestea noastră începe în luna octombrie a anului 2011, când după două luni petrecute în Israel la mănăstirea de pe muntele Tabor, unde am putut să ne rugam amândoi la Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului de acolo, minunea s-a petrecut, rămasesem însarcinată imediat după ce ne-am întors acasă. Eram în culmea fericirii împreună cu toată familia, părinţi, socrii, cumnate, fratele meu, toţi ne-am bucurat nespus de această veste. Inclusiv părintele nostru duhovnic care este de la Mănăstirea Radu Vodă din Bucuresti, unde sunt moastele Sfântului Nectarie, aştepta de ceva timp vestea asta. Când a auzit vestea părintele mi-a zis: ,,Bucură-te că sunt gemeni nu tripleţi.” pe un ton de glumă ştiind că eu îmi fac griji de cum o să ne descurcam financiar cu un copil. Aşa că, am făcut analizele de primul trimestru care au ieşit ideale pentru sarcină, am facut şi o ecografie transvaginală la cinci saptămâni , de care nu am fost prea multumită din caza durerii pe care am sinţit-o atunci şi din cauza modului expeditiv în care a fost facută, dar rezultatele de pe ea erau bune, se vedeau sacul gestatioanl şi vezicula vitelină însă nu se vedea embrionul. Am întrebat dacă este ceva înneregulă însă doctoriţa ne-a garantat că totul este în paramertii normali si că totul este bine, şi ne-a recomandat recontrol în 7-10 zile. Am mers cu analizele şi cu ecografia la medical ginecolog care mă supraveghea şi în acord cu dumnealui am decis să nu mai refacem recontrolul ecografic, să lăsam lucrurile în mâna lui Dumnezeu, asta şi datorită faptului că soţul meu trebuia să plece iar în Israel şi nu voiam să merg la ecografie fără el. Plus eu urma să plec acasă la Bistriţa să petrec sărbătorile împreună cu părinţii. Totul a decurs perfect normal până în seara de revelion, când m-am trezit cu o hemoragie minoră dar care m-a speriat şi care m-a facut să merg la urgenţă, de Sfântul Vasile la prima oră. Nicio clipă nu m-am gândit la ce urma să se întâmple. Eram însărcinată deja în unsprezece săptămâni conform calendarului. La ecografia efectuată de medicul de gardă diagnosticul a fost cutremurător. Sarcina se oprise în evoluţie la şase săptămâni şi două zile. Doctorul m-a întrebat dacă nu am simţit că ceva nu merge bine şi dacă mai aveam greţuri. Greţuri mai aveam , mai rar e adevărat dar credeam că mă număr printre fericitele femei care suportă bine sarcina. M-a mai întrebat încă ceva la care nu mă asteptam: ,,Dar ţie nu ţi-a zis nimeni nimic până acum de sarcină gemelară?” La unsprezece săptămâni trebuia să li se audă inimioarele aşa că l-am rugat pe doctor să dea drumul la sonor pentru că nu puteam să cred ce mi se întamplă, şi .…nimic, nu se auzea nimic, inimioarele lor nu băteau. Mă gândeam ,,Doamne fă ceva, nu ne lăsa acum”. Eram distrusă, nu eram pregătită să pierd o sarcină de care eu credeam că merge aşa de bine, şi cu atât mai mult nu eram pregatită să pierd o sarcină gemelară. Mi s-a recomandat internare de urgenţă şi chiuretaj, pe care eu le-am refuzat. Doctorul mi-a zis că o să dau în septicemie dacă nu mă internez, şi i-am răspuns doctorului că şi Dumnezeu ştie asta şi dacă e să pierd sarcina face El ceva, se porneşte de la sine, dar nu pot merge eu la chiuretaj. În plus aveam nevoie de timp să imi revin şi să pot să vorbesc cu soţul meu care era atunci în Israel pe Tabor împreună cu cumnata mea Mihaela, să le spun ce se întamplă. El a suferit mult pentru că nu era langă mine în cea mai grea încercare din viaţa noastră de până atunci, însă faptul că era acolo, pe pamântul acela Sfânt la Mănăstirea Schimbării la Fată, ne-a ajutat mult. Maicile de acolo şi Gheronda s-au rugat pentru noi, l-au îmbărbătat mult pe Catalin şi pe Mihaela, şi asta m-a întărit şi pe mine. În noaptea următoare hemoragia s-a intensificat şi am ştiut că nu se mai poate face nimic, trebuia să plec la spital deoarece pierdeam sarcina. A doua zi de gardă era D-nul Doctor Porfirie Vasiluţ, când am auzit numele doctorului am stiut că toate le rânduise Maica Domnului la care ne rugam cu toţi de când am aflat ce mi se întamplă. Domnul Doctor s-a îngrijit de mine în mod exemplar, mi-a înţeles suferinţa, şi mi-a ridicat moralul. L-am intrebat de ce se întamplă asta şi mi-a dat un raspuns la care nu mă asteptam din partea unui medic dar pe care aveam nevoie să îl aud. Mi-a zis: ,,70% din Voia Lui Dumnezeu şi 30 % din varii motive care acum nu mai au importanţă. Dumnezeu te fereşte de un necaz şi mai mare, asa se intamplă uneori, cum mărul rău pică din pom asa se întâmplă şi cu sarcinile care sunt înneregulă” Intervenţia a decurs bine, la tratamentul cu antibiotic am răspuns bine însă febra nu scădea, după trei zile s-a constatat că organismul meu vrea cu tot dinadinsul să se comporte ca şi cum încă aş fi însărcinată, uterul se închisese complet fără să permită curăţirea şi a fost necesar un al doilea chiuretaj. Pentru mine a fost foarte greu să fac primul chiuretaj, şi asta nu din cauză durerilor fizice care nu aveau nici o importanţă atunci, ci din cauza durerii sufleteşti care a fost copleşitoare, gândul că copii mei nu mai sunt îmi tăia respiraţia. Al doilea chiuretaj la care am fost supusă nu a făcut altceva decât să rememoreze tot prin ce trecusem prima dată. După ce am putut să cobor la capela din spital, l-am vazut zilnic pe domnul doctor acolo, ceea ce îmi comfirma că din grija Maici Domnului am ajuns pe mâna lui. După o saptamână de la internare m-au externat, sănătoasă fizic, distrusă sufleteşte, şi cu interdicţia de la medic să mai ramân însărcinată pentru următoarele şase luni. Simţeam că duc cu mine un gol în care risc să mă pierd, copilaşii mei au ajuns intr-un aspirator, şi acest gand nu ma lasa nici să respir. Am vorbit cu părintele meu duhovnic, i-am spus ce mi se întamplase şi m-a linistit zicându-mi că toate sunt de la Dumnezeu, să dîm Slavă Lui Dumnezeu pentru toate şi să mergem înainte, noi nu ştim judecăţile Lui Dumnezeu dar cu siguranţă că totul e spre binele nostru. Pe măsură ce zilele treceau încercam să mă linistesc, şi făceam Paraclisul Maici Domnului. Pe atunci nu mă rugam încă la Sfântul Nectarie de care ştiam, şi la ale cărui moaşte mă închinam dar nu de fiecare data când mergeam la mănăstire. M-a liniştit mult gândul că apucasem să îi impărtaşesc, şi după cum şi părintele zicea Hristos i-a luat la El, iar faptul că i-am impărtaşit pentru mine a fost ca şi un fel de botez pentru ei. Cumnata mea Nina mi-a zis după ce am ajuns în Bucureşti că acum sunt ca o mamică de îngeri. Mi-am zis atunci în gând că în loc să am eu grijă de ei de acum încolo, vor avea ei grijă de noi. Aceste cuvinte spuse Nina, cât şi dragostea şi răbdarea pe care mi le-a arătat în timp ce îl asteptam pe soţul meu să se întoarcă acasă m-au ajutat mult. După ce s-a întors şi soţul meu acasă împreună cu cealaltă cumnata, lucrurile au început să se aşeze la locul lor. Toată familia ne-a sprijinit şi ne-a susţinut într-un mod deosebit. Cu toate aceste golul pe care îl simţeam se încăpăţâna să ramănă. După postul Paştelui am căzut de acord cu soţul meu să lăsăm lucrurile în mâna Lui Dumnezeu chiar dacă nu au trecut acele şase luni recomandate de medic, şi dacă e să ramân însărcinată mai repede are El grijă să fie totul bine. Vroiam să îmi reiau şi serviciul deoarece nu mai lucram din decembrie, noi fiind pictori restauratori, mediul toxic şi condiţile de şantier nu erau recomandate nici în sarcină şi nici în perioada de recuperare, motiv pentru care am hotărât să stau acasă. Trecuseră patru zile de când îmi reluasem munca şi într-o sâmbătă noapte m-am trezit cu o colică renală. Mi-am dat seama imediat că e vorba de colică renală deoarece mai avusem crize si în trecut şi nu le confund. Obişnuiam să le tratez singură deoarece la doctor de câte ori m-am dus imi dădeau acelaş tratament, nospa, papaverină, rovatinex şi vitamina C. Toate bune şi frumoase însă de data asta exista posibilitatea să fiu însărcinată şi nu puteam să iau decât nospa. A doua zi la Sfânta Liturghie m-am simţit din ce în ce mai rău şi am fost nevoiţi să plecam acasă mai devreme din cauza durerilor. După masă am început să fac febră. Ştiam că febra dăunează în sarcină, dar şi la medic mă temeam să merg deoarece ştiam că dacă mă duc nu o să ţină cont de o sarcină neconfirmată, aşa că până marţi am încercat să ţin febra sub control cu paracetamol şi comprese. Marţi însă nu am avut ce face şi a trebuit să plec la doctor deoarece febra ajunsese la 38,5- 38,9 şi nu ceda. Mă rugam Maicii Domnului ca totul să fie bine şi dacă e sarcină să îmi scotă în cale un medic bun cum făcuse şi data trecută care să ţină cont de faptul că aş putea fi însărcinată. Cumnatele mele mi-au facut programare la urologie, de acolo am fost trimisă la analize şi ecografie abdomilală totală. La ecografia abdominală nu a detectat nici un calcul în deplasare, la rinichi doar nisip fără calculi, şi lichid în abdomen, care nu ştia de unde este. Doctoriţa mi-a spus că poate fi de la un ovar spart şi că trebuie să merg de urgenţa la giecologie, că din câte vede ea lichidul are urme de sânge sau puroi. Vă daţi seama ce spaimă mă luase iar, în condiţile în care eu credeam că sunt însărcinată. La interpretarea analizelor doctorul urolog a confirmat că trebuie să merg de urgenţă la ginecologie că nu mă poate lăsa acasă cu febra de 38,50C fără să mi se pună un diagnostic, pentru că infecţie urinară nu este, iar colica renală trecuse. Aşa am ajuns la D-ul Dr. Gheorghe G. la ginecologie care era de gardă, şi la care nu m-aş fi dus sub nici o formă dacă aveam de ales, din cauza prejudecăţilor mele pentru că era tânăr, aş fi ales ori o femeie, ori un doctor în vârstă. În urma consultului şi pe baza analizelor mi-a pus diacnosticul de Boală Inflamatorie Pelvină, la care sunt dispuse femeile care au suferit de curând pierderi de sarcină sau avort. Aşa că doctorul mi-a recomandat nişte analize ca să vadă dacă am contactat vreun virus în spital în timpul chiuretajului ce îl făcusem de curând. De lichidul din abdomen nu s-a arătat foarte îngrijorat spunând că la astfel de infecţii mai poate apărea. Doctorul a ţinut cont de suspiciunea mea că aş putea fi însărcinată şi mi-a dat un tratament care este compatibil cu sarcina. Pentru mine asta a fost încă o încercare grea pentru că toate diagnosticele şi suspiciunile m-au îngrijorat foarte tare deoarece toate puteau duce la infertilitate, iar gândul că nu pot să mai am copii era prea greu de suportat. Datorită faptului că durerile din zona pelviană persistau am fost chemată să fac o ecografie pentru a vedea dacă sunt sau nu leziuni la nivelul ovarului. Între timp mai trecuseră trei zile timp în care organismul meu a răspuns bine la tratamentul cu antibiotic, au iesit şi rezultatele analizelor pentru viruşi care au fost negative, ecografia nu a pus în evidenţă leziuni la nivelul ovarului sau a trompelor urterine. În schimb era mult lichid în abdomen de care doctorul nu îşi dădea seama de unde este, dar de care mi-a zis că în timp ar trebui să se retragă de la sine numai că va dura. În consecinţă doctorul m-a trimis de urgenţă să fac testul la sânge pentru sarcină. Cu diagnosticul de Boala Inflamatorie Pelvină şi lichid în abdomen se punea problema existenţei unei sarcini extrauterine. Testul de sânge a ieşit pozitiv. Eram într-adevăr însărcinată, l-am întrebat pe doctor dacă pot să mă bucur şi mi-a răspuns clar şi simpu ,,Nu”. Se temea la fel ca şi mine de sarcină extrauterină. Trebuia să aştept încă două săptămâni până să se poată vedea la ecograf unde anume este localizată sarcina. Acestă suspiciune m-a dărâmat pur şi simpu, sunt însărcinată iar acum ar trebui să îmi omor copilul deoarece îmi pune viaţa mea in pericol, dacă se adevereşte că e într-adevăr extrauterină. Am mers la părintele nostru duhovnic şi i-am spus prin ce trecem şi mi-a zis: ,,Eu nu cred că Dumnezeu face lucrurile pe jumătate, ce ţine de voi aţi făcut, haide de acum să îl lasăm pe Sfântul Nectarie să işi facă treaba. Încredinţaţi copilul Sfântului Nectarie, daţi-i numele Sfântului, şi roagă-te Lui Dumnezeu aşa : Doamne de vrei să îl iei şi pe copilul acesta la tine ia-L acuma, iar de vrei să mi-L laşi, lasă-L şi să fie sănătos, facă-se Doamne voia Ta”. Din acea zi am făcut acatistul Sfântului Nectarie în fiecare zi, citisem în cartea cu minunime Sfântului Nectarie de o preoteasă care avea sarcină extrauterină confirmată şi în timp ce se ruga la Sfântul Nectarie a simţit cum se duce sarcina la locul ei, asta m-a ajutat foarte mult. Acum şi eu mă rugam Sfântului Nectarie ca sarcina să se dezvolte unde trebuie. Mărturisesc că cele două săptămâni au trecut foarte greu, gândul meu era în permanenţă numai la copilaşul meu pentru care aş fi făcut orice numai să fie bine, mă rugam Sfîntului Nectarie în continuu şi la Maica Domnului şi la Sfinţii Închisorilor, îmi era aşa de teamă să nu fie extrauterină încât nu am putut să accept un astfel de diagnostic, nu puteam să mă văd în situaţia de a-mi omorî copilul pe care mi-l doream aşa de mult. Mă dădeam în fiecare zi cu ulei din candela de la Icoana Maicii Domnului făcătoare de minuni de pe Tabor, cu mir de la Mormântul Domnului care a izvorât în săptamâna patimilor pe care le primisem de la maicile de pe Tabor. Cu greu a venit şi ziua în care trebuia să aflam dacă e bine sau nu, şi Sfântul Nectarie a facut mare minune cu noi, nu numai că sarcina se dezvolta unde trebuie, dar era şi bine dezvoltat, şi a dispărut şi tot lichidul din abdomen în timp record încât şi doctorul s-a arătat uimit ca nu mai e şi astfel toate problemele au dispărut şi au lăsat în urmă o sarcină sănătoasă. Nu vă puteţi da seama de bucuria care ne-a cuprins inimile şi nu avem cum să mulţumim suficient de mult Sfântului Nectarie pentru purtarea Lui de grijă. Între timp cumnatele mele au adus acasă încă o sticluţă cu ulei de la mai mulţi Sfinţi printre care şi de la Sfântul Nectarie adus direct din Egina, cu care mă ung zilnic ca să aibă grijă de copilaş. Acum sunt însărcinată în nouă saptămâni şi trei zile, inimioara lui bate de 175 de ori pe minut şi are 2,13 cm şi e perfect sănătos. Mă rog Sfântului Nectarie să îl păzească în continuare să crească sănătos şi la timpul potrivit să îl nasc cu bine. Nădăjduiesc că prin mijlocirea Sfântului Nectarie şi a Maicii Domnului voi putea să îl ţin în braţe pe micul Nectarie sau Nectaria la începutul lunii februarie. (Cristina Costandache, Bucureşti)