[ casa de-a casa ] [ 42 ] [ duminica lui Ciprian ] [Casa Domnului.06.Radu Vodă]

După anii petrecuți la bisericuța Mănăstirii Stavropoleos, au urmat anii peregrinărilor săptămânale la Mănăstirea Radu-Vodă. Dacă la Stavropoleos cunoscusem credința creştină în formele ei rafinate, celeste, nesfârşitele ore petrecute pe colina de la Radu-Vodă, adumbrită de copaci înalți, înmiresmată de flori, aveau să-mi dezvăluie un alt chip al ei, mai concret, mai teluric: nesfârşita suferință umană, pornită în căutarea izbăvirii. Îndeosebi vinerea, când după-amiaza se săvârşea Sfântul Maslu - o slujbă specială pentru vindecarea beteşugurilor trupeşti şi sufleteşti - pe porțile mari ale mănăstirii năvăleau, din tot Bucureştiul, copii, tineri, bătrâni, calici, oameni cu stare sau de bani gata, iluştri anonimi, vedete coborâte din ecranul TV, sportivi adulați pe celebrele arene. Suferința îi adusese la un numitor comun, exfoliind straturile superficiale, uşuratice ale ființei. Fiecare dintre ei aflase, la un moment dat, de viața şi minunile Sfântului Nectarie, ierarhul grec, ivit pe lume în frumoasa insulă a Silivriei. Fiecare primise vestea cea bună: că în acest lăcaş îşi găsise locul o părticică din moaştele sale. Fiecare îngenunchea înaintea raclei aurii, lepădând totodată povara durerilor muşcătoare, grijilor sufocante, năpastelor neobosite, săruta fărâma de os înmiresmat şi se întorcea ın vâltoarea lumii uşurat, cu puteri sporite, dornic să păstreze lumina retrezită la viață în adâncul ființei lui. (Ciprian Voicilă)

O mărturie despre o minune petrecută la Mănăstirea Radu-Vodă

Citiți mai multe despre Sfântul Chiril Lukaris aici. Un dar minunat primit de la Sfântul Ierarh Mucenic Chiril Lukaris.. În fața icoanei din fotografie s-a petrecut minunea despre care puteți citi mai jos. "Minunea despre care vreau să vă dau mărturie s-a petrecut la scurt timp după ce minunat și-a arătat prezența în viața noastră Sfântul Ierarh Nectarie și la câteva zile după ce s-a prăznuit ziua Sfântului Chiril Lukaris. Mă aflam așadar, împreună cu soțul meu, la Mănăstirea Radu Vodă din București pentru a îi mulțumi Sfântului Nectarie pentru purtarea sa de grijă pe care ne-a arătat-o. Căci nu pot să nu reamintesc că Sfântul Nectarie m-a ajutat vindecându-mă în chip minunat de o infecție numită boală inflamatorie pelvină, care a dus la apariția unei cantități mari de lichid în abdomen și la suspiciunea că am o sarcină extrauterină, care în acel moment nu putea fi confirmată cu certitudine datorită lichidului din abdomen și a faptului că sarcina era mult prea mică să poată fi detectată la ecograf. Însă, prin mijlocirea Sfântului Nectarie, la următorul control lichidul și infecția au dispărut cu desăvârșire de s-a mirat până și doctorul, şi am aflat în schimb că sarcina era în regulă. Pentru această minune ne aflam acum la mănăstire. Vroiam să îi mulțumim încă o dată Sfântului Nectarie, căruia nu vom înceta să îi mulțumim și ştiu că oricât de mult i-am mulţumi nu va fi niciodată de ajuns pentru marea minune pe care a făcut-o cu noi. În acea zi însă, a apărut în viaţa noastră Sfântul Chiril Lukaris într-un mod cu totul minunat. Sfântul ştia că vom avea nevoie de mult mai multă întărire pentru că suntem slabi și că frica din sufletul meu că s-ar putea întâmpla ceva rău cu copilașul ce îl purtam în pântece, nu dispăruse nici măcar după o aşa mare minune pe care a făcut-o Sfântul Necrarie cu noi. Acest sentiment de frică l-am dobândit în urma unei pierderi anterioare de sarcină. Iar datorită puţinei mele credințe nu puteam scăpa de această frică. Așadar, în acea zi, am mers la racla Sfântului Nectarie, i-am mulțumit pentru tot ajutorul dat şi l-am rugat să aibă grijă de pruncul ce îl port în pântece şi de acum înainte. Soţul meu Cătălin, mă urma rugându-se şi închinându-se şi el. Apoi am mers la icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului de lângă altar şi m-am rugat Maicii Domnului să aibă grijă de copilașul meu, să crească sănătos şi la timpul potrivit să-l nasc cu bine. Ne-am mai închinat și la icoana Sfântului Nectarie care se afla în partea stângă a naosului, îndreptându-mă apoi spre partea dreaptă a naosului, unde era o iconă pe care o ştiam ca imagine, dar căreia nu îi acordasem niciodată suficientă atenţie ca să văd cine era reprezentat în ea, asta datorită ignoranţei mele. Aşa că acum m-am oprit, am citit numele sfantului, era Sfântul Chiril Lukaris. M-am închinat şi am zis: Sfinte Chiril Lukaris roagă-te pentru noi păcătoşii şi pentru pruncul ce îl port în pântec și am sărutat icoana. În acel moment nu pot să vă explic ce am simţit, chiar şi acum când scriu aceste rânduri îmi dau lacrimile, m-a inundat o mireasmă atât de plăcută la care îi simţeam până şi gustul, era ceva greu de descris, o combinaţie foarte plăcută între mireasma de mir și mirosul dat de floarea „Mâna Maicii Domnului”. Totul era aşa de real ca şi cum aș fi mâncat o bomboană cu o anumită aromă. Nu știu dacă îmi este permisă o asemenea comparaţie dar totuşi am făcut-o ca să vă daţi seama cât de real şi puternic am simțit acest lucru. Am plecat de lângă icoană buimăcită de bucurie şi mă îndreptam spre icoana Sfintei Parascheva. Mă uitam la icoană şi mi se părea că Sfânta Parascheva îmi zâmbea blând, parcă ştia ce mi se întâmplase şi se bucura de bucuria mea. Ardeam de nerăbdare să vină soţul meu, care atunci se închina la icoana Sfântului Chiril, ca să văd dacă a simţit si el acea mireasmă. L-am întrebat dacă a simțit şi mi-a zis că nu şi-a dat seama; atunci eu mirată şi oarecum indignată l-am întrebat cum se poate să nu își dea seama şi l-am trimis din nou la icoană. Eu simțeam mireasma care încă persista. M-am apropiat şi eu iar de icoană, mireasma se simțea foarte clar, era acolo, nu îmi venea să cred că nu simte și atunci soţul meu s-a apropiat mai mult de mine, eu îi tot explicam ce păţisem, şi mi-a zis: „Suflă către mine”. Nu ştiam ce vrea dar am suflat şi mi-a zis: „Cristina, mireasma de care tu vorbești o simt şi eu acum, dar vine de la tine, ce ai mâncat?” Nu mâncasem nimic, băusem un ceai de dimineaţă, atât, m-a pus să suflu din nou şi acelaşi lucru, mireasma se simţea de la mine, o simţea şi el la fel de clar cum o simțeam eu. Atunci i-am spus: „E de la bebe, copilașul nostru e bine, totul va fi bine, sfântul l-a făcut bine.” Şi nimic nu a mai putut să îmi șteargă din suflet certitudinea că totul va fi bine şi că vom avea un copilaş sănătos. Mireasma a persistat o vreme chiar dacă noi ne îndepărtasem de mănăstire câteva sute de metri, îndreptându-ne spre casă. Apoi încet, încet mireasma a dispărut însă a lăsat în urmă un dar minunat de la Sfântul Chiril Lukaris, o liniște sufletească, o tainică bucurie şi certitudinea că vom avea un copilaş sănătos. Nu ştiam atunci pentru ce un aşa mare dar pentru noi, însă cu certitudine Sfântul Chiril Lukaris ştia ce va urma şi că vom avea nevoie de multă întărire, aşa că nu la mult timp după acestă întâmplare am văzut şi noi pentru ce ne-a dat un aşa mare dar. Mi-am făcut analizele de marcări infecţiosi, la care mi-a ieșit că făcusem de curând rubeolă şi că se poate să o fi făcut în timpul sarcinii şi că în acest caz trebuia să renunţ la sarcină, pentru că malformaţile date de la rubeolă fătului sunt foarte urâte. La aşa veşti simţeam că o să cadă cerul pe mine și pe moment de spaimă uitasem şi minunea Sfântului Nectarie și de cea a Sfântului Chiril Lukaris, însă în inima mea o voce striga cu putere: ,,Nu se poate, copilul meu e sănătos, cum adică sa renunț la sarcină”. Aveam deja trei luni, doctorul îmi spunea mereu că nu va exista o altă soluţie decât avortul, pentru că nu ştim ce înseamnă un copil cu handicap… şi toată această năvală de ameninţări părea pentru noi atunci că nu se mai termină. Soțul meu mi-a fost mereu alături, la fel de indigant şi tulburat ca mine. Dar eu ştiam una şi bună, copilasul meu e sănătos, nu îmi omor copilașul pentru o cifră pe o hârtie care ar indica că ceva nu e în ordine. Soțul meu simțea exact la fel. Dupa o zi în care am umblat pe la medici ne-am îndreptat spre mănăstire supărați și destul de tulburați. Era vineri iar la mănăstire se ținea Sfântul Maslu. Ne-am întâlnit şi cu duhovnicul nostru, părintele Onufrie, pe care noi îl stiam plecat din țară în acel moment, dar așa lucrează pronia lui Dumnezeu, ca noi sa îl găsim exact când aveam ce mai mare nevoie. Când ne-a văzut cât suntem de tulburaţi a întrebat ce s-a întâmplat. I-am povestit tot ce am păâit şi ne-a sfătuit să renunţăm la analize și la medici şi să păstrăm copilul, că are Dumnezeu grijă de el. Aşa am şi făcut şi până de curând, la cinci luni de sarcină, nu am mai mers la niciun medic. Apoi am mers la doctorul de familie care ne-a zis la rândul lui cât suntem de inconştienţi, că nu avem niciun drept să aducem pe lume un handicapat. Eram în cinci luni de sarcină și presiunea din partea medicilor de a renunța la sarcină nu trecea, însă noi știam clar că nu poate fi cum zic ei, aveam în sufletele noastre darul Sfantului Chiril Lukaris, certitudinea că totul este foarte bine şi că, copilul e sănătos. Această certitudine ne-a fost confirmată săptămâna trecută la un control după ce ne-am schimbat medicul ginecolog și am găsit o doamnă doctor care e împotriva avorturilor, și care ne-a spus că avem un băieţel, sănătos, şi că are de toate, că totul este în ordine, nici urmă de vreun handicap. Sincer, nu ştiu cum am putea să le mulţumim Sfântului Chiril Lukaris şi Sfantului Nectarie îndeajuns. Cine ştie?, poate fără mijlocirea lor minunată, poate fără acest dar minunat care ne-a întărit atât de mult, am fi plecat urechea la medici, fiind extrem de slabi şi având tendinţa de a uita lucruri care nu ar trebui niciodată uitate, de aceea zic: Cred Doamne, ajută necredinţei mele! Medicii nu ne dau decât presupuneri, procentaje, probabilități care dacă sunt negative se transformă asupra noastră, a mamelor, în spaime cumplite şi în disperare. Însă Sfântul Chiril Lukaris ne-a dat o certitudine, care pur si simplu nu poate fi combătută de niciun fel de argument şi îi mulțumim sfântului pentru asta". (Cristina Costandache, București)

Patimirile unei mame si ajutorul Sfantului Nectarie

Ma bucur nespus ca, iata, in urma rugaciunilor mele catre Maica Domnului si Sfantul Nectarie sunt si eu printre fericitii care dau marturie despre minunile lor. Cu un an si ceva in urma ma intaream in credinta citindu-le altora marturiile intr-un moment in care il cautam pe Dumnezeu, il pierdusem demult, timp in care nu facusem decat sa fortez viata sa se curbeze dupa vointa mea, iar Dumneze m-a lasat sa inteleg clar ca nimic nu pot face fara El... si sufletul meu Il cauta acum, aveam nevoie de El. Eu si sotul meu locuim in strainatate, departe de tara de 4 ani si tot de atat timp ne dorim un copil, iar dupa incercari ratate de a ramane insarcinata plus un FIV (in urma caruia doctorii mi-au spus ca nu pot ramane insarcinata deoarece ovulele mele sunt de proasta calitate, singura varianta ar fii sa apelez la o donatoare, optiune pe care am respins-o din start) -cautam pe internet disperata ce as mai putea face sa-mi imbunatatesc calitatea ovulelor pentru a avea copilul mult dorit. Eram foarte agitata, nelinistita, neputincioasa de luni bune nu-mi puteam stapani organismul si stiam ca singurul care ma poate ajuta este Dumnezeu, ma rugam Lui sa-mi deschida calea, sa ma invete ce sa fac, era o "lupta psihica" pe care n-o mai puteam duce singura. Cautarile mele pe internet ma duceau permanent spre un Sfant Nectarie, de care nu auzisem pana atunci si aproape orice pagina deschideam mereu aparea acest sfintisor. Am dat click pe o pagina cu el si... de la acel click... totul a inceput sa se schimbe cu mine, cu sufletul meu, cu viata mea, credinta mea... cu tot. Asa l-am cunoscut pe Sfantul Nectarie.I-am citit acatistul si deodata am simtit o liniste extraordinara. M-am hotarat sa il citesc 40 de zile, sa cer mir de la candela sfantului, dupa internet, de la persoane care il iubeau pe acest sfintisor si sa plec increzatoare catre o noua incercare FIV,avand o incredere totala in Sfantul Nectarie si Maica Domnului. I-am promis Sfantului Nectarie ca ma voi lasa de fumat imediat ce vad cele doua liniute la testul de sarcina plus inca doua dorinte. Intr-adevar, Sfantul Nectarie mi-a ascultat si mie rugaciunile si am ramas insarcinata dar venea vremea sa ma tin de promisiuni. Pe celelalte doua le-am indeplinit, insa cu fumatul a fost greu,n-am putut sa ma las de fumat imediat, desi ma mahneam si il rugam pe Sfantul Nectarie sa ma mai ierte cateva zile pana le raresc/ma pregatesc psihic si apoi le las de tot. Dar eu i-am promis ca ma las imediat ce vad testul asa ca... a treia zi dupa test am pierdut sarcina. Dupa perioada de plansete, rataciri s.a.m.d. am pornit din nou la "drum".M-am lasat deodata de tigari dupa ce m-am rugat mult Maicii Domnului, doream sa ma impac cu Sfantul Necatrie si m-am gandit ca asta e singura modalitate. Rugaciunile mele erau mai puternice, ma rugam sa ma ierte, il rugam permanent, o rugam apoi pe Maica Domnului sa ma indrume, sa ma invete ce sa fac, eram pierduta si nu stiam ce-i de facut. Intram in postul Craciunului si duhovnicul m-a sfatuit sa il tin pe tot, sa ma rog din inima si are sa fie bine. Asa am si facut. Am citit acatistul Maicii Domnului, al Sfantului Nectarie si al Sfintilor Parinti Ioachim si Ana si ma rugam din inima, cu toata puterea mea sa ma invete sa ma rog si sa nu ma lase. Intre timp am aflat de la o prietena ca in Romania exista o doctorita acupuncturista chinezoiaca foarte buna. A fost ajutata de ea sa aiba un copil dupa 5 ani de incercari. Asadar,la sfarsitul lunii ianuarie eram hotarata sa plec in tara. Insa, din ce-mi doream mai mult din aia mi se puneau mai multe piedici. Chiar i-am spus sotului: simt ca Maica Domnului nu ma lasa sa plec si nu inteleg de ce. Am ajuns in Romania insa la sfarsitul lui februarie 2012, sotul nu a putut veni, abia se angajase si era imposibil, doar cu riscul sa piarda job-ul si nu ne doream asta.In scurt timp incepea postul Pastelui si imi doream sa il tin si pe acesta, sa citesc acatistul Sfantului Nectarie si al Maicii Domnului. Imediat cum a inceput postul, la scurt timp am aflat ca sunt insarcinata. A fost o bucurie inimaginabila, plangeam de fericire, l-am sunat pe sot, el era la fel de fericit... il simteam pe Dumnezeu langa noi, ca ne ajuta, ne asculta, ne simteam protejati si ii multumeam permanent Lui si tuturor celor carora m-am rugat. Sa ma asigur ca totul e in regula chiar mi-am facut analiza la sange BetaHCG, care s-a dublat la doua zile, ceea ce indica o sarcina naturala. Insa, dupa cateva zile am inceput sa sangerez, foarte foarte foarte putin, neobservabil chiar, insa eu m-am ingrijorat deoarece mi-l doream foarte mult si nu vroiam sa fie nimic in neregula. Asadar, in plina noapte impreuna cu parintii mei am plecat la spitalul Polizu-Bucuresti. Acolo o doctorita rezident m-a consultat si mi-a spus ca ar fi normala sangerarea deoarece el acum s-ar prinde de uter, insa pentru mai multa liniste am facut o ecagrafie. A chemat doctorita de garda, Magureanu Ioana, pentru a mi se face ecografia. Doctorita Magureanu Ioana a vazut ca e sarcina extrauterina si foarte rapid gasise si calea de rezolvare(scoaterea trompei. Desi i-am aratat rezultatul Beta HCG, a spus ca mai sunt cazuri, foarte rare ce-i drept cu Beta normala si totodata sa fie sarcina extaruterina. La aflarea vestii m-am panicat, nu mai puteam gandi lucid, eram tulburata de cat de repede se petrecea totul, cum am trecut de la extaz la agonie. Mi se spunea permanent sa ma internez pe loc, sa fiu pregatita pentru operatie a doua zi. Stiam ca mai exista si varianta cu Metrotexat pentru salvarea trompei, vroiam macar sa o salvez(speram la o alta minune) si desi nu era de acord, in urma "tratarilor" s-a ales aceasta optiune. Insa panica, supararea, toate aceste stari negative, ma privau de capacitatea de a vedea lucrurile intr-o lumina favorabila si... am uitat de puterea credintei, de faptul ca o am pe Maicuta si pe Sfantul Nectarie.Eu, dimpotriva, continuam sa gresesc, ma gandeam cum Dumnezeu accepta asta chiar in postul Pastelui, de ce mi l-a dat ca sa mi-l ia, eram condusa numai de intrebarea '"de ce?", eram trista ca trebuie sa renunt la acest copil si in post mai ales. Insa nu era decat credinta mea aici, care imi era pusa la incercare si eu nu m-am gandit la asta, m-am lasat condusa de panica doctorei sa "scap" de sarcina pe loc deoarece sanatatea imi este pusa in pericol. Ma grabeam in decizii, nu luam in calcul ca ar mai trebui sa ma vada si un alt doctor poate nu e asa, ma grabeam spre o greseala. Insa,in seara cand mi-au pus perfuzia pentru a elimina sarcina, deodata mi-au aparut moastele Sfantului Nectarie in fata si m-a luat cu calduri in tot corpul. M-am ridicat brusc din pat si le-am spus celorlate din salon si asistentei: nu cumva voi face eu vreo prostie, daca e sarcina naturala? Nu,lasa ca nu esti tu doctor, raspunse asistenta. Zilele treceau, nivelul hormonal cu greu a vrut sa cedeze, sa scada insa "bucata" aceea pe care a vazut-o doctorul Magureanu pe post de "sac gestional"(sarcina avea 5 saptamani si nu avea inca activitate cardiaca) nu mai scadea, ramanea la aceleasi dimensiuni. Dupa 3 saptamani aproximativ, cand am simtit "panica" doctorei cum ca tot nu se micsora sacul, ramanea efectiv la aceeasi dimensiune desi nivelul hormonal era la zero, din cauza ca nu avea variante decat sa ma intoxice intruna cu metrotexat, m-am hotarat sa consult o a doua parere (tarziu, asta trebuia sa fac din prima, ma voi certa toata viata pentru asta, insa incepusem sa inteleg ca am facut o greseala. Mi-am facut programare la Sanador, la doctorul Doru Herghelegiu, aflasem ulterior ca e unul din cei mai buni in ecografie. Nu i-am spus nimic, l-am lasat pe dansul sa cerceteze... si cand a ajuns in partea stanga (acolo unde era problema)spuse clar: ai un folic chistic de 5cm. Eu apoi i-am spus ca de aceea am si venit,i-am explicat toata povestea si a spus ca nici nu se pune problema de sac gestional, acesta e un folic chistic clar. Si ca el nu vede o sarcina la 5 saptamani nici in uter, dar in trompa!? Iar cand i-am completat ca nivelul BetaHCG era normal, a dat din cap si a spus: acum ce vrei sa mai faci? o iei de la capat. Deci sarcina doctorului Magureanu a fost un folic chistic iar eu am eliminat copilul care mi-a fost daruit in urma rugaciunilor mele. Am iesit din cabinet si eram ratacita. Dumnezeu se milostivise de mine, mi-a daruit un copil, fara FIV, iata ovulul meu s-a fertilizat natural, mi-a daruit un copil care nu ceda nici cu Metrotexat si eu? Eu ce-am facut? Mi-a pus credinta la incercare si eu am deznadajduit. Ce puteam eu acum sa ii mai cer sfintisorului meu si Maicutei? Cum sa ma mai ajute? Eram debusolata, nici nu stiam incotro s-o mai iau si ce sa mai fac. Acum intelesesem de ce nu ma lasa Maicuta si Sfantul Nectarie sa vin in tara. Insa,imediat dupa aceste lovituri, vine alta si mai mare... Mama. Sa fac o paralela: o data cu venirea in Romania, eu am vazut-o pe ea mai slaba si se vaita de oase, dar ca sa nu ma ingrijoreze si sa nu ma mai supere mai mult decat eram se ascundea cat putea si dadea vina pe reumatism si batranete. Pana intr-o seara cand a sangerat iar dupa o ecografie i s-a confirmat prezenta unei tumori in colul uterin de 3 cm. Desi visam la ceva benign, in urma biopsiei s-a dovedit a fost malign si doua forme de cancer care "cloceau" in uter linistite... ba chiar mai mult decat atat, dupa un RMN s-a constat prezenta si a unui ganglion, ceea ce ni s-a spus ca ar fi chiar mai periculos decat tumoarea. I s-a pus diagnostic de neoplasm col uterin, grad 3b. Am fugit la Sfantul Nectarie, sa-i spunem supararea noastra, sa ne ajute sa nu ne lase nici de data aceasta. Chiar ma rugam sa ma lase pe mine cu copilul, sa o faca bine pe mama mai intai si apoi sa ma ierte si pe mine si sa ma ajute iar. Sa nu ma lase ca nu mai puteam. Si vestile "bune" tot curgeau, veneau suparari peste suparari, in sensul ca intre timp ma sunase si sotul meu sa-mi spuna ca i s-au cerut niste acte cu ajutorul carora obtinea permisul de munca, fara de care pierdea job-ul. Iar pentru noi acest serviciu era foarte foarte foarte important, il obtinuse cu greu. Eram lovita din toate partile si toate venisera gramada, dar nu ma lasam, eram mereu la Radu si Mihai Voda si imploram ajutor. In timpul tratamentului mamei, drumurile noastre erau aproape zilnice la Radu Voda si toata familia citea zilnic acatistul Sfantului Necatrie. Si totusi mama suporta foarte greu tratamentul iar durerile nu-i dadeau pace, chiar si dupa ce l-a terminat tot avea dureri, ceea ce ne ingrijora si ne punea pe ganduri ca poate tratamentul nu a avut randament. Tata i-a promis sfantului ca imediat dupa tratament o duce pe mama la Eghina, la el acasa, nu intram in operatie cu mama pana nu o ducem la doctorul care trebuie. Asta am si facut, ne-am tinut de promisiune si am plecat la Eghina cu speranta in suflet. Tata chiar a spus: hai sa mergem la Sfantul Nectarie acasa ca el ne asteapta sa venim. Pe drum mama avea dureri, ne era teama ca nu o sa faca fata la drum. O data ajunsi, am intrat mai intai in manastirea de jos, acolo cum am vazut mormantul sfantului am cazut instantaneu in genunchi si am inceput sa plang, cerandu-i sfantului ajutorul, sa nu ma lase ca sufletul meu nu mai poate ,s-o vindece pe mama asa cum a facut cu multi altii. L-am rugat sa-mi indeplineasca cele 3 dorinte arzatoare: mama,sotul cu actele si copilasul, promitandu-i ca dau marturie despre el si ca-i pun numele copilului Nectarie sau Nectaria. Mama a avut aceeasi reactie cand a vazut mormantul, ba chiar mai mult, aproape ca se urcase pe el, il imbratisa si plangea cu lacrimi fierbinti, imi era tare mila de ea cum se ruga, plangeam parca mai mult cand o vedeam asa. Am ramas o noapte la manastire si am participat la cateva slujbe de acolo. O maicuta ne-a spus ca nu mai trebuie sa dam acatiste deoarece sfantul ne-a trecut deja in condica si ca ele se vor ruga in ziua operatiei la toate slujbele din ziua respectiva. Am plecat increzatori ca totul o sa fie bine, iar minunile incepusera deja sa apara, mama realizeaza pe drum ca nu o mai doare nimic. Iar inainte de operatie trebuia sa mai faca un RMN,insa noi l-am refuzat pentru a evita radierea. Asadar, pe timpul operatiei intreaga familie ne rugam intens, fiecare in coltul lui si... cand a iesit doctorul din operatie a spus: operatia a fost cu succes, tratamentul a avut randament deoarece totul e steril acolo, nu mai e tumoare si nici ganglion, ba mai mult, la biopsie nici urma de cancer. Insa noi stiam ca nu tratamentul a fost ci Sfantul Nectarie si Maicuta Sfanta si toti ceilalti sfinti carora ne-am rugat( Sfintii Nicolae, Ioachim si Ana, Calinic, Mina. Doamne, ce mare e puterea ta! Cu toti sfintii tai! Va multumesc, Maicuta, Sfinte Nectarie din toata inima mea ca nu ne-ati lasat. In legatura cu sotul, revin spunand ca desi cei de la serviciu- conducerea- erau ingaduitori si il asteptau sa-i vina actele,(chiar si acest aspect e o minune, deoarece aici nu se accepta asemenea "favoruri"), noi nu aveam toate actele care ii erau cerute. Si in urma discutiilor dintre noi am ajuns de comun acord sa trimitem ce avem desi ne lipsea chiar ce era cel mai important. I-am spus sotului asa: pune ce ai si pe interiorul plicului pune mir pe deget de la Sfantul Nectarie si fa o cruce. Mai adauga in interior o bucatica mica de vata cu mir de la icoana Maicii Domnului de la Malevi,inchide plicul cu nadejde, roaga-te si trimite-l. Iar eu de aici ma voi ruga intens si voi da acatiste. Si minunea nu a intarziat sa apara nici de data acesta, Sfantul Nectarie imi indeplinea usor, usor din dorinte,imposibilul s-a produs,a primit actele foarte curand,fara nicio problema. Sa inchei cu problema cu care am inceput, ea nu s-a rezolvat inca, nu sunt insarcinata... nici nu m-am mai "ocupat" de subiectul acesta, am stat 8 luni fara sotul meu, si am fost foarte stresata dealtfel, insa stiu sigur ca nu ma va lasa nici El, nici Maicuta pe care ii iubesc mult de tot. Am pus capul pe patul Sfantului Nectarie la Eghina si... repet, pe langa toate dorintele i-am spus-o si pe aceasta si stiu ca m-a auzit. Pe celelalte doua mi le-a indeplinit grabnic tocmai de aceea stiu ca o sa revin curand sa spun si aceasta minune. Tot ce pot sa spun din experienta mea e: rugati-va, ca sunteti auziti, rugaciune din inima,sa nu mai fie nimic in mintea voastra decat sa va rugati... post,nadejde si o sa vedeti! Ioana Scarlat