Atelier de creativitate si dezvoltare personala - Descopera-ti copilul prin desen!

Mai multe amanunte gasiti pe site-ul radioului Itsy Bitsy.

"De mult timp, psihologii au descoperit ca analizand scrisul unei persoane pot afla foarte multe lucruri despre ea. Dar putini stiu ca prima forma de scriere este desenul. Cand desenam continuturile straturilor noastre mai putin constiente ies, necenzurate, la suprafata constiintei. "

Prin urmare, Radio Itsy Bitsy va ofera un atelier pe care frecventandu-l, toata lumea are de castigat:

* parintii vor afla lucruri nestiute sau nebanuite despre structura personalitatii copilului si despre cum interactioneaza cu mediul lor social;
* copiii isi vor pune in miscare imaginatia, gandirea, afectivitatea pentru a rezolva probleme noi, inedite, cum nu se afla unele mai interesante la gradinita sau la scoala, invatand sa se exprime mai bine;
* totodata, copiii vor afla diverse lucruri despre mitologia noastra autohtona populata cu Ursitoare, Solomonari etc

Finalitatea proiectului este dubla:

* psihologica, intrucat, pe baza materialului obtinut vom putea sa facem fiecarui copil un portret psihologic. Desenele, textele, povestile stranse vor fi evaluate cot la cot cu parintii intr-o intalnire de aproximativ 10 minute. Le vom oferi parintilor informatii despre calitatile copiilor lor, despre cariera pe care ar putea sa le-o incurajeze in viata, despre modul in care percep ei relatiile din cadrul familiei celulare, relatiile cu mediul inconjurator, natural si social.
* practica: la sfarsit fiecare copil in parte va primi o diploma personalizata.

Conducatorul atelierului de creativitate si dezvoltare personala este Ciprian Voicila, etnolog la Muzeul Taranul Roman, absolvent de Psihologie si Sociologie si cu o experienta de 12 ani in lucrul cu copiii prin astfel de cursuri. Co-autor al volumului „Ingeri, zmei si joimarite”, aparut la editura Humanitas in 2009.

Program:
1. Copii 7-10 ani: sambata (16.00-17.00)
2. Copii 5-6 ani: sambata (17.00-18.00)

Durata: 10 sedinte de 1h in perioada 24 septembrie – 3 decembrie 2011
Taxa de participare: 250 lei / copil
Adresa: sediul Itsy Bitsy - Str. Moise Nicoara nr. 20, sector 3, Bucuresti
Costumatie copil: de lucru, lejera, comoda, care sa permita miscarea


Reduceri:
- reducere pentru frati/surori: 5% (238 lei)
- reducere pentru participare la mai multe ateliere: 5%

Pentru inscrieri sunati la 0732.222.259 (interval orar 09:00-18:00) sau trimiteti un mail la adresa cursuri@itsybitsy.ro, specificand urmatoarele:
- numele copilului
- varsta
- atelierul ales
- telefon parinte
- adresa de e-mail parinte


Inscrierile se fac in perioada 7-30 septembrie 2011!

O noua carte pentru copii la editura Predania: De ce-a fost Iona inghitit de chit?

Pret: 15.oo lei

Se gaseste la libraria Sophia.

Parinte pentru o zi

Originea ideii

În anii studenţiei, petrecuţi la facultatea de psihologie, am descoperit câteva cărţi despre testele proiective grafice : testul arborelui, testul persoanei, testul familiei. Perspectiva care mi se deschidea era fascinantă la acea vreme. Printr-un simplu desen puteam cunoaşte persoana care l-a figurat nu doar în partea ei solară, ci şi în subteranele umbroase ale personalităţii ei, mai greu accesibile.
Ca să înţelegeţi mai bine care este fundamentul teoretic al acestei abordări voi cita câte ceva din cartea profesorului Nicolae Dumitraşcu- Tehnicile proiective în evaluarea personalităţii, apărută la editura Trei în anul 2005, o carte pe care eu o socot de referinţă. Testele proiective se bazează pe proiecţie definită de L. Frank astfel: “proiecţia este tendinţa oamenilor de a fi influenţaţi de trebuinţele, emoţiile şi structura lor psihologică de ansamblu în interpretarea realităţii, ori de câte ori câmpul perceptiv prezintă o anumită ambiguitate”. În viaţa cotidiană proiectăm la nivelul relaţiilor personale, când ne alegem profesia, când ne jucăm sau când ne lăsăm în voia inspiraţiei artistice, când compunem o poezie sau când pictăm.
Testele proiective au început să fie utilizate ca metode neconvenţionale de evaluare psihologică încă din anii ‘30. În esenţă, ele sunt “nişte instrumente care provoacă şi captează proiecţiile individului. Răspunzând la ele, el îşi dezvăluie fără să ştie anumite coordonate ale personalităţii sale şi astfel oferă psihologului o serie de informaţii greu sau imposibil de obţinut din alte surse” ( Nicolae Dumitrascu. ed. cit., p.22).
Pe acest fundal, mi-a venit ideea de a le sugera copiilor cu care am interacţionat de-a lungul anilor la Atelierul de Creativitate o temă mai explicită decât cele consacrate.

Descrierea exerciţiului

Şi le-am spus aşa: închipuiţi-vă că pentru o zi, dar numai pentru o zi, părinţii voştri sunt copiii voştri, iar voi sunteţi proprii voştri parinţi. De regulă, reacţia lor la acest mic schimb de roluri dovedea că tema îi amuză şi li se pare cu totul inedită.

Ce iese la suprafaţă ?

La sfârşit parcă pe foaia iniţial de un alb imaculat se imprimau urmele refulărilor pe care le provoacă orice proces educativ. Lăsaţi în voia lor, micuţii îsi puneau părinţii să îşi facă temele, să ducă gunoiul, să se uite cu porţia la programele TV, să se îmbrace în pijamale la sosirea serii, să rămână în casă când prietenii lor de joacă zburdă pe afară. De foarte puţine ori copii au “profitat” ca să îşi recompenseze parinţii cu o îngheţată, cu o ieşire în parc sau cu un nou joc pe computer. La un nivel mai înalt, din desenele lor reieşea mecanismul pedagogiei familiale şi scolare care are ca motor în principal sistemul de pedepse şi recompense cu un accent vădit pe pedepse; “daca nu iţi faci temele, nu îţi cumpăr role!” ş.a.m.d..

Mâna mea e o poveste

La ce ne folosesc mâinile?

Cineva a denumit mâna “mama tuturor uneltelor”. Dacă stăm să ne gândim puţin trebuie să recunoaştem că aşa este. Pentru om mâna este ea însăşi o unealtă. Putem face un inventar al activităţilor care au în prim plan mâna. Cu ea ne hrănim, salutăm, ne facem semnul crucii, mângâiem fiinţele pe care le iubim, scriem, ne ştergem lacrimile când viaţa devine greu suportabilă, ne jucăm, ne scărpinăm în ureche, cântăm la chitară, ne gâdilăm.
Ne mai putem gândi şi la faptul că nu toate mâinile sunt la fel. Unele au un prestigiu greu de egalat. Ia gândiţi-vă la mâinile lui Dumnezeu din care a ieşit atât de spectaculos omul. Sau gândiţi-vă la mâinile unui pianist. La fel, mâinile olarului erau decisive pentru meseria lui. Gândul nostru merge mai departe şi acum ne vorbeşte despre importanţa pe care o au mâinile unui om pentru viaţa altor oameni. Ia gândiţi-vă la cât de importante sunt mâinile şoferului când ne aflăm în autobuz sau la cât de importante sunt mâinile pilotului de avion pentru viaţa călătorilor pe care îi transportă.
Cand savuraţi mâncarea pe care v-o prepară mama opriţi-vă puţin din mestecat şi gândiţi-vă că plăcerea pe care o simţiţi se datorează în mare parte mâinilor mamei. Dar câte lucruri nu datorăm mâinilor mamei! Vă dau o idee care o să o bucure cu siguranţă. De 1 sau 8 martie, de Crăciun, de Anul Nou sau de ziua ei îi puteţi dărui o poezie în care puteţi să îi vorbiţi despre lucrurile minunate pe care le-au făcut mâinile ei pentru voi.
Nu uitaţi, vă rog, mâinile învăţătoarei care ne-au învăţat să scriem făcându-ne viaţa mai bogată şi mai frumoasă.
Simt nevoia să vă spun şi că odinioară ţăranii credeau că toate lucrurile bune se fac cu mâna dreaptă, iar lucrurile mai puţin bune se fac cu stânga. Dacă vă amintiţi, la tema despre îngeri v-am spus că îngerul bun stă pe umărul drept iar cel rău pe umărul stâng.


Mâna ca o poveste
Puţini oameni ştiu că mâinile pot fi foarte buni povestitori. Dragi copii, să presupunem că sunteţi singuri, în camera voastră şi vă plictisiţi. Ce se poate face ca să ieşiţi din starea aceasta? Dacă aveti la îndemână o cariocă plictisul este ca şi alungat. Gândiţi-vă că fiecare deget din cele cinci poate fi un personaj. Dacă este om, îi puteţi face ochi, gură, îl puteţi îmbrăca. Şi pentru că degetele noastre sunt mobile, cele cinci personaje pot comunica între ele şi pot face diverse acţiuni: pot dansa, pot face gimnastică, pot juca într-o piesă de teatru.
Din desenele de mai jos înţelegem că acest exerciţiu poate avea ca spaţiu de desfăşurare şi coala de desen. Puneţi o mână pe foaie, iar cu cealalta faceti-i conturul. Vă puteţi gândi că în podul palmei are loc o acţiune colectivă care implică cele cinci personaje în totalitate. Într-un desen cinci extratereştrii îşi admiră nava spaţială. În altul o familie formată din mama, tata şi trei copii îşi decorează casa. Deocamdată abia au terminat de vopsit pe jumătate acoperişul. Al treilea desen este o adevărată carte de poveşti cu ilustraţii. Autoarea, Clara Prager, ne relatează următoarele: “Cei doi fraţi (Ana şi Daniel) au plecat în pădure şi s-au întâlnit cu vrăjitoarea cea rea. Ea voia să-i prindă pe copii cu ajutorul balaurului. Piticul cel Înţelept i-a salvat! Era înţelept!”, concluzionează ea.
Tema mâinii poate căpăta dimensiuni nebănuite. Vă puteţi decora camera cu mâini felurite care rostesc poveşti incredibile. Închipuiţi-vă, de pildă, că o mână de-a voastră ar avea o viaţă proprie. Dacă această fiinţă aparte s-ar gândi într-o bună zi să scrie un jurnal personal? Ce ar putea să scrie ea acolo despre celelalte organe ale corpului uman cu care trebuie să coexiste; despre cealaltă mână, despre trunchiul omului, despre capul sau ochii acestuia? Cum ar vedea ea activităţile pe care trebuie să le ducă la bun sfârşit.
Gândiţi-vă apoi la proverbele pe care înţelepciunea populară le-a inventat. Auzim uneori că cineva şi-a făcut-o cu mâna lui. Sau citim gânduri ca acesta: “Viaţa omului, ca oul în mâna copilului”. Sau meditaţi puţin la expresii de genul “ a-ţi lua viaţa în propriile mâini”.
Până data viitoare lăsaţi-vă mâinile să compună poveşti pe care nu uitaţi să le arătaţi şi altora. O bucurie este cu atât mai mare cu cât este împărtăşită.