[ casa de-a casa ] [ 42 ] [ duminica lui Ciprian ] [Casa Domnului.06.Radu Vodă]

După anii petrecuți la bisericuța Mănăstirii Stavropoleos, au urmat anii peregrinărilor săptămânale la Mănăstirea Radu-Vodă. Dacă la Stavropoleos cunoscusem credința creştină în formele ei rafinate, celeste, nesfârşitele ore petrecute pe colina de la Radu-Vodă, adumbrită de copaci înalți, înmiresmată de flori, aveau să-mi dezvăluie un alt chip al ei, mai concret, mai teluric: nesfârşita suferință umană, pornită în căutarea izbăvirii. Îndeosebi vinerea, când după-amiaza se săvârşea Sfântul Maslu - o slujbă specială pentru vindecarea beteşugurilor trupeşti şi sufleteşti - pe porțile mari ale mănăstirii năvăleau, din tot Bucureştiul, copii, tineri, bătrâni, calici, oameni cu stare sau de bani gata, iluştri anonimi, vedete coborâte din ecranul TV, sportivi adulați pe celebrele arene. Suferința îi adusese la un numitor comun, exfoliind straturile superficiale, uşuratice ale ființei. Fiecare dintre ei aflase, la un moment dat, de viața şi minunile Sfântului Nectarie, ierarhul grec, ivit pe lume în frumoasa insulă a Silivriei. Fiecare primise vestea cea bună: că în acest lăcaş îşi găsise locul o părticică din moaştele sale. Fiecare îngenunchea înaintea raclei aurii, lepădând totodată povara durerilor muşcătoare, grijilor sufocante, năpastelor neobosite, săruta fărâma de os înmiresmat şi se întorcea ın vâltoarea lumii uşurat, cu puteri sporite, dornic să păstreze lumina retrezită la viață în adâncul ființei lui. (Ciprian Voicilă)

Mari minuni, daruite noua, de Sfantul Nectarie

Dupa medici, sotul meu trebuia sa fie mort de mult... Sfantul meu drag, Nectarie, a venit in viata mea in ianuarie 2006, cand sotului meu i se descoperise o tumoare maligna la rinichi. Buna mea prietena, mi-a daruit o iconita cu Sfantul Nectarie si mi-a spus ca la Manastirea Radu Voda din Bucuresti, sunt moastele sfantului, fiind vindecator de cancer. Fara prea multa credinta, am pornit catre manastire, de unde am cumparat cartea cu viata si minunile sfantului si m-am inchinat la sfintele moaste. Am citit cartea... si cam atat. Operatia a fost o reusita. Rinichiul a fost scos, impreuna cu tumoarea. M-am "linistit", daca pot spune asa, si mi-am continuat viata de unde o lasasem, fara Dumnezeu, fara recunostinta si multumiri Sfantului Nectarie, comportandu-ma de parca mi se cuvenea, iarta-ma Doamne, dar... Sunt unul dintre cei multi, care a trait o viata fara Dumnezeu, chiar daca era cu mine, nu-L vedeam, fiind binecuvantata cu toate bunatatile pamantului. Mai tarziu am aflat ca Dumnezeu ma iubea asa cum eram si m-a asteptat. Mi-a dat un semn de mila in anul 1992, cand singurul meu fiu s-a imbolnavit de diabet zaharat. Avea doar 11 ani, dar n-am avut habar, am continuat sa traiesc, ceea ce consideram eu ca este viata si m-a asteptat inca multi ani, pana cand, in vara lui 2009, baiatul meu a facut retinopatie diabetica la un ochi si sotul meu, de la tumoarea maligna, facuse metastaze la plamani si ficat. Eram distrusa. Cand sufletul doare, nimeni si nimic de pe aceasta lume nu te mai alina. Moartea era langa noi, m-am uitat in jur si am realizat neputinta omeneasca. Deznadajduita, am alergat spre Bunul Dumnezeu. Mi-a raspuns imediat, chiar daca nu meritam. Nu-L cunosteam si acum, plangand, ma gandesc la cat de mare este iubirea ce mi-o poarta. Eram ratacita, nu gaseam drumul. Am inceput sa merg la biserica fara niciun elan, cu gand de plecare, nu intelegeam mare lucru. Ma gandeam sa ma spovedesc, dar neintelegand prea multe, am facut-o formal si m-am impartasit cu nevrednicie. Starea copilului meu se agrava. Dupa operatia la ochi, vasele de sange se spargeau, iar medicii se uitau neputinciosi, era la un prag de a se sinucide, gandind ca va orbi. Umblam ratacind pe strazi, zdrobita de durere si in disperare, m-am rugat Bunului Dumnezeu si am promis ca o sa-mi schimb toata viata. Drumul catre Sfantul Nectarie, Manastirea Radu Voda, era singurul care ma alina. Plangeam langa racla sa, si speram sa ma ierte si sa ma ajute, deodata am simtit o mare usurare. Sfantul meu, care nu lasa pe nimeni dintre cei care alearga la El cu credinta, nu m-a lasat nici pe mine. Multumesc sfinte drag, Nectarie. Maicuta Domnului, Sfantul Nectarie, Parintele Arsenie Boca- la mormantul caruia ne-am rugat- si alti sfinti dragi, mi-au daruit ceea ce nu cunoscusem pana atunci, fericirea de a-L cunoaste pe Bunul IISUS HRISTOS, care mi-a luat povara grea, ajutandu-ma sa-mi spun pacatele grele si sa cred cu toata fiinta mea in EL. Aveam credinta vie si spuneam tuturor, ca sotul meu n-o sa mai aiba nicio metastaza si fiul meu va fi bine. Parca nici acum nu pot sa cred ca Bunul Dumnezeu s-a milostivit de mine, nu meritam nimic din darurile lui. Medicii, uimiti, se uitau la CD-ul cu metastaze si la cel care-l facuse dupa un an, si nu stiau ce sa creada. Dupa ei, ar fi trebuit ca sotul meu sa fie mort de mult. Mentionez, ca sotul meu, dupa ce am aflat de metastaze, a urmat un tratament naturist cu Bio Bran, atat, dar fara ajutor de la Dumnezeu nimic nu are putere. Au trecut patru ani si jumatate de-atunci si sotul meu e bine. Medicii, dupa doi ani, l-au declarat sanatos clinic, chiar daca are doar un rinichi, au considerat ca e apt de munca, ridicandu-i si pensia de boala, slava lui Dumnezeu, iar fiul meu... Retinopatia diabetica i-a stopat. Dupa aproape 22 ani de diabet necontrolat (si medicii se mira),el nu are nici o complicatie si la fiecare control, vederea la ochiul operat se imbunatateste. Acum, fiecare clipa a vietii mele o consider minune si nu voi inceta a vorbi despre minunile si comoara pe care am gasit-o si care ma face atat de fericita (despre minunile din viata mea am scris in „Formula As", la Puterea rugaciunii, in August 2010). De-atunci, Manastirea Radu Voda este cel mai drag loc de pe pamant, unde ma-ntorc mereu cu drag si cand mi-e bine, dar si cand sufletul mi-e greu. Langa racla cu pretioasele moaste, am gasit comoara, am gasit ce nu credeam vreodata ca exista, fericirea fara margini, care este Bunul Dumnezeu si povestesc cu drag, daruind iconite si carti, cu viata, minunile si acatistul Sfantului Nectarie, celor care sunt cum am fost si eu. Stiu ca multi din jur sunt sceptici, din pacate, chiar si sotul meu, care a trait minunea. Si cand nu vrem sa ne schimbam viata, gasim argumente si explicatii, dupa cum dorim, refuzand adevarul si ramanem in mizeria vietii, pacalindu-ne cu „cred in Dumnezeu, dar nu sunt habotnic"- habotnicie, in ochii celui care nu doreste schimbarea insemnand: spovedanie, post, rugaciune, participarea la sfintele slujbe... Cand ne insotim cu mandria, trufia, si ne comportam, raportandu-ne strict doar la cele pamantesti, e greu de crezut in minuni. O prietena, cand a venit in casa mea, dupa ani, si a vazut multele icoane, m-a intrebat, te-ai pocait? Pocainta, din pacate, pentru multi inseamna sectari, dar ei nu stiu ca pocainta inseamna sa-ti recunosti pacatele in fata lui Dumnezeu, sa incerci sa nu le mai faci, sa-ti para rau ca le-ai facut, sa nu mai judeci, sa fii smerit si astfel iubindu-l pe Dumnezeu, ii iubesti pe toti si te imbraci in haina noua. Cu haina noua, toate le vezi daruri de la Dumnezeu, ai bucuria vesnica, nu mai ai teama de nimic. Ca esti cu El mereu,mereu. Constanta Szlavics / Voluntari.

Sfantul Nectarie ajuta un copilas sa vina cu bine pe lume

Ma numesc Daniela si vreau sa va impartasesc minunea pe care Sf. Nectarie a savarsit-o in viata mea. In martie 2012 mi-am dat seama ca sunt insarcinata dupa multi ani de asteptari (12 ani) si multe tratamente la care am renuntat (pentru ca din punct de vedere medical eram perfecti sanatosi iar tratamentele nu aveau efectul dorit, ci din contra producea si mai mult stres) lasandu-ne in voia lui Dumnezeu sa aduca si in viata noastra o minune. Am facut un test de sarcina care mi-a confirmat ceea ce eu banuiam . Aveam totusi o frica interioara si ma rugam ca pruncul care incepea sa se formeze, sa fie sanatos si bine asezat in pantecele meu. Aceasta frica a venit ca urmare a faptului ca , cu un an in urma am pierdut o sarcina care s-a oprit din evolutie . Sarcina ce mi-a bucurat sufletul era foarte mica (4 saptamani) si am hotarat sa mai astept 2 saptamani dupa care sa merg la medic la un consult . Asa incat am inceput sa ma rog parintelui sa ma ajute si sa aibe grija de sufletul care se dezvolta in interiorul meu . Intr-o seara dupa ce am citit acatistul Sf. Nectarie am mers la culcare si dupa o ora m-am trezit din somn transpirata din cap pana in picioare si cu niste dureri ingrozitoare de burta. De asemenea, aveam senzatia ca se muta ceva in corpul meu dintr-o parte in alta si ca se indeparteaza instrumente din corpul meu (traire pe care am simtit-o cu un an in urma cand mi s-a facut un chiuretaj dupa ce sarcina s-a oprit din evolutie). M-am mai framantat ceva timp in pat dupa care am adormit si m–am trezit dimineata fara nici cea mai mica urma de durere . Am stat si m-am gandit la cele intamplate si mi-am dat seama ca in acea noapte Sfantul mi-a ascultat rugaciunea si m-a operat asezand pruncul ce se forma la loc sigur . In luna mai am reusit sa ajung sa ma inchin la moastele Sf. Nectarie la Manastirea Radu Voda, iar cand am ajuns in fata raclei cu moastele Sfantului pentru ai multumi ca are grija de mine si de pruncul meu m-a podidit plansul si nu m-am putut opri fiind cuprinsa de stare o de eliberare interioara, plecand de acolo cu o liniste sufleteasca care m-a insotit pe tot parcursul sarcinii. In lunile ce au urmat, sarcina s-a desfasurat fara probleme si pe 13 noiembrie am adus pe lume o fetita careia am hotarat sa ii punem numele Irina , care inseamna pace dupa mi-a spus parintele duhovnic. Dupa ce mi s-au intamplat cele relatate mai sus am promis ca voi povesti toate acestea pentru a fi relatate in cartile care se scriu despre Minunile Sf. Nectarie , carti din care si eu mi-am hranit sufletul atat de tulburat si de incercat.

NICIO VINDECARE NU ESTE POSIBILA FARA VOIA SI AJUTORUL LUI DUMNEZEU

Sunt una din milioanele de pacatosi care s-au bucurat de ajutorul lui Dumnezeu prin rugaciunile sfintilor bineplacuti lui. In februarie 2011,in urma unor analize medicale de rutina, am fost diagnosticata cu cancer bronhopulmonar gradul IV , desi nu ma incadram in niciunul din factorii de risc descrisi in medicina pentru acest diagnostic. Din acel moment viata mea s-a schimbat radical. Am inteles ca Dumnezeu m-a ales pe mine si pe copiii mei (Andreea si George) sa trecem prin aceasta grea incercare. Dupa confirmarea diagnosticului prin imunohistochimie, m-am supus tratamentului medicamentos prescris de medicul oncolog (chimioterapie si radioterapie) dar n-am incetat sa ma rog lui Dumnezeu, Maicii Sale si sfintilor bineplacuti Lui care au facut si cu mine o minune, pentru ca sunt astazi in viata si pot depune marturie pentru ajutorul primit. A fost momentul in care am descoperit ca in jurul meu sunt foarte multi oameni cu credinta si cu suflet curat, care mi-au fost alaturi si si-au indreptat gandurile bune catre mine. Atunci am aflat de la mama Teodorei (o eleva de-a mea) cat de mare este puterea rugaciunii catre Sfantul Nectarie. Mi-a daruit cartea cu minunile sfantului si mi-a povestit cum a ajutat-o rugaciunea catre Sfantul Nectarie sa scape fetita ei cea mica de o operatie la obraz care i-ar fi lasat cicatrice permanenta. Bunica elevilor mei, Ionut si Mara, mi-a daruit multe carti cu acatiste ale sfintilor bineplacuti lui Dumnezeu si mi-a fagaduit ca se va ruga pentru mine, lucru pe care l-au facut multi dintre elevii mei, parintii si bunicii lor, colegi si colege de cancelarie, prieteni si cunostinte, impresionate de incercarea mea. Imi cer iertare ca nu pot sa le amintesc aici numele tuturor, insa in sufletul meu sunt prezenti si ma rog pentru ei. Sfantul Nectarie. Nu voi uita niciodata cand am pasit pentru prima data in Manastirea Radu-Voda. M-am rugat la racla cu moastele Sfantului Nectarie si am simtit ca trebuie sa tusesc, a fost o tuse foarte scurta, in timpul careia parca un ghem de duhuri necurate a iesit din pieptul meu. M-a cutremurat aceasta traire si am inteles ca este un raspuns dat de Sfantul Nectarie la rugaciunea mea. Am venit apoi la Manastirea Radu-Voda la slujba Sfantului Maslu si unul dintre preoti s-a oprit exact la mine cand a citit o Sfanta Evanghelie. Din nou am inteles ca sfantul vrea sa ma ajute. Teodora mi-a telefonat ca vine la Bucuresti si vrea sa ma vada. Am stabilit sa ne intalnim la racla Sfantului Nectarie si mare mi-a fost bucuria cand mi-a daruit aici o icoana cu chipul sfantului, pictata de tatal ei, un om foarte credincios si talentat. In aceeasi perioada, o colega si buna prietena, Gabriela, al carei fiu este preot, a fost in pelerinaj in Eghina la mormantul sfantului, s-a rugat foarte mult pentru mine, a lasat acatist si mi-a adus mir, tamaie si o esarfa pe care a atins-o de mormantul sfantului si de toate icoanele pe la care ea a ajuns in Grecia. Cand am primit aceste daruri si le-am atins de locul tumorii, am simtit ceva care cu greu poate fi descris in cuvinte. Fiica mea m-a uns cu mir in fiecare seara si am citit acatistul sfantului zilnic. In timpul expunerii de la radioterapie am purtat esarfa adusa din Grecia si am tinut in mana iconita, fiind convinsa ca voi fi ocrotita de efectele adverse ale tratamentului. Sfantul Simon Zilotul. Eram la Bucuresti la copiii mei cand am facut analizele medicale; tot atunci l-am rugat pe Parintele Paroh Vasile Ailioaei de la Biserica Podeanu sa faca o slujba de sfintire a apartamentului pe care-l cumparasem cu credit bancar prin programul Prima Casa pentru George. Cu aceasta ocazie i-am vorbit parintelui si despre problema mea de sanatate si mi-a spus sa-mi pun nadejdea in Dumnezeu, ca nu ma lasa. Asa a fost! M-am apropiat mai mult de biserica, am fost la slujbe duminica si in sarbatorile de peste an, parintele a devenit duhovnicul meu si al copiilor mei, m-am spovedit si m-am impartasit des. La Biserica Podeanu se afla moastele Sfantului Apostol Simon Zilotul. Aici in fiecare luni seara si vineri dimineata este slujba Sfantului Maslu si se citeste Acatistul Sfantului Apostol Simon Zilotul. Am participat la aceste rugaciuni puternice inaltate de parintele paroh si ceilalti parinti slujitori ai altarului de la Biserica Podeanu. La 10 mai 2012, cand a fost ziua Sfantului Simon Zilotul si Hramul Bisericii, mare mi-a fost bucuria ca am putut sa-i multumesc sfantului pentru ajutorul primit, dand marturie in ziarul “Lumina” despre adevarata minune care s-a petrecut cu mine. Parintele Arsenie Boca. Dupa primele sedinte de chimioterapie mi-a aparut in vis o femeie care imi spunea:”eu m-am facut bine, dar am fost la manastire”. Am hotarat impreuna cu copiii mei sa mergem la Manastirea Brancoveanu de la Sambata de Sus. Sunt aici locuri cu adevarat binecuvantate si oameni minunati. Am cunoscut, in timp ce asteptam la spovedit la parintele Mihail, o localnica din Dragus, care l-a cunoscut pe Parintele Arsenie Boca in vremea cand slujea la Sambata de Sus. Ne-a vorbit mult si cu evlavie despre parinte, ne-a condus in locuri cu adevarat sfinte si ne-a spus “povestea” fiecaruia dintre ele: -izvorul parintelui; -altarul din padure; -staretia veche si gradina de langa ea; -lacul in forma de inima; -masa din piatra si multe altele(era mahnita tanti Vali ca nu s-au pastrat toate pietrele de la parinte). Ne-a marturisit ca atunci cand s-a aflat ca parintele trebuie sa plece de la Sambata,oamenii erau tristi si ii spuneau: “Ce ne facem noi, parinte, daca plecati”, iar el ii incuraja si le spunea: “Sa va rugati la pietrele astea ca eu o sa va aud si o sa ma rog pentru voi” Tanti Vali a intalnit multi oameni care reveneau sa multumeasca pentru ca au primit raspuns bun la rugaciunile facute la masa din piatra la care se ruga parintele si la izvor(lucru pe care l-am facut si noi in anul urmator si speram sa il putem face in fiecare an). Parintele Arsenie mi-a raspuns si mie la rugaciuni pentru ca la terminarea primelor 11 cure de citostatice am fost programata sa fac PET/CT chiar in ziua de 28 noiembrie si rezultatul analizei a aratat ca s-a redus tumora cu doua treimi, ca au disparut multi micronoduli si activitatea metabolica a treimii ramase este slaba. Adevarata minune ! Tot in vara anului 2011am mers la Manastirea Caraiman unde l-am cunoscut pe Parintele Gherontie de la care am primit binecuvantare si incurajare. Este unul dintre parintii cu privire luminoasa, care iti da putere si speranta. De la Caraiman am plecat la Manastirea Pestera. Aici am cunoscut persoane care au trecut prin incercari asemanatoare si mi-au dat speranta ca se poate invinge boala prin multa rugaciune si pentru ca “Domnul lasa doctoria sa creasca pe Pamant si-un intelept n-o dispretuieste!”(din Sf. Scriptura, Sirach 38, volumul 4)-citat din prefata cartii “Sanatate din farmacia Domnului” de Maria Treben. Aceasta carte mi-a fost recomandata de sora unui calugar (venita in vizita la fratele ei), care a folosit tratamentul cu ceaiuri din plante pentru un membru al familiei. Am cules si noi plante medicinale si fructe de padure pe care le-am introdus in dieta zilnica. Cuvioasa Parascheva. Pe Cuvioasa Parascheva o consider ocrotitoarea mea inca din vremea studentiei (1977-1981) la Universitatea “Al.I.Cuza” din Iasi. Mergeam des la Catedrala Mitropolitana sa o rog sa ma ajute si sa-i multumesc pentru ajutor. Repartitia guvernamentala, la absolvirea facultatii, m-a trimis intr-o alta parte a tarii, dar dupa aproape 30 de ani, copiii mei au ajuns sa locuiasca cu chirie intr-un apartament din Bucuresti situat in apropierea bisericii in care se afla o parte din moastele sale. De cate ori veneam in vizita la ei nu uitam sa trec si pe la aceasta biserica, Sf. Cuv. Parascheva –Basarab. Deoarece chiria era mare,in anul 2009 am hotarat sa solicitam credit bancar pentru cumparea unui apartament prin programul Prima Casa. In fiecare dimineata inainte de a pleca sa caut un apartament, treceam pe la racla cu moastele Cuvioasei. Acolo ma rugam cand am primit telefon de la o agentie imobiliara ca a gasit ceva mai bun decat speram sa obtinem cu suma acordata de banca. De-abia dupa ce m-am imbolnavit mi-am dat seama ca aveam nevoie de o locuinta spatioasa, caci urma sa locuiesc si eu in ea, aproape de biserica Podeanu si de spitalul in care urma sa ma tratez. Nu putem sa scriem zilnic despre toate lucrurile minunate pe care le primim in dar de la Dumnezeu, de unele nici nu ne dam seama decat dupa multa vreme, insa se cuvine sa-i multumim pentru ocrotirea si ajutorul Lui. Le doresc din inima sanatate tuturor oamenilor de pe pamant, dar daca unii vor fi alesi sa treaca prin incercari asemanatoare cu cea prin care am trecut eu, le spun sa aiba incredere in Dumnezeu, sa se roage Lui si sfintilor bineplacuti lui si sa fie convinsi ca nicio vindecare nu este posibila fara ajutorul si voia lui Dumnezeu, ajutor pe care trebuie sa-l cerem in fiecare clipa a vietii noastre si sa ne straduim sa il meritam. Doamne, ajuta! 9 noiembrie 2012. Victoria

O mărturie despre o minune petrecută la Mănăstirea Radu-Vodă

Citiți mai multe despre Sfântul Chiril Lukaris aici. Un dar minunat primit de la Sfântul Ierarh Mucenic Chiril Lukaris.. În fața icoanei din fotografie s-a petrecut minunea despre care puteți citi mai jos. "Minunea despre care vreau să vă dau mărturie s-a petrecut la scurt timp după ce minunat și-a arătat prezența în viața noastră Sfântul Ierarh Nectarie și la câteva zile după ce s-a prăznuit ziua Sfântului Chiril Lukaris. Mă aflam așadar, împreună cu soțul meu, la Mănăstirea Radu Vodă din București pentru a îi mulțumi Sfântului Nectarie pentru purtarea sa de grijă pe care ne-a arătat-o. Căci nu pot să nu reamintesc că Sfântul Nectarie m-a ajutat vindecându-mă în chip minunat de o infecție numită boală inflamatorie pelvină, care a dus la apariția unei cantități mari de lichid în abdomen și la suspiciunea că am o sarcină extrauterină, care în acel moment nu putea fi confirmată cu certitudine datorită lichidului din abdomen și a faptului că sarcina era mult prea mică să poată fi detectată la ecograf. Însă, prin mijlocirea Sfântului Nectarie, la următorul control lichidul și infecția au dispărut cu desăvârșire de s-a mirat până și doctorul, şi am aflat în schimb că sarcina era în regulă. Pentru această minune ne aflam acum la mănăstire. Vroiam să îi mulțumim încă o dată Sfântului Nectarie, căruia nu vom înceta să îi mulțumim și ştiu că oricât de mult i-am mulţumi nu va fi niciodată de ajuns pentru marea minune pe care a făcut-o cu noi. În acea zi însă, a apărut în viaţa noastră Sfântul Chiril Lukaris într-un mod cu totul minunat. Sfântul ştia că vom avea nevoie de mult mai multă întărire pentru că suntem slabi și că frica din sufletul meu că s-ar putea întâmpla ceva rău cu copilașul ce îl purtam în pântece, nu dispăruse nici măcar după o aşa mare minune pe care a făcut-o Sfântul Necrarie cu noi. Acest sentiment de frică l-am dobândit în urma unei pierderi anterioare de sarcină. Iar datorită puţinei mele credințe nu puteam scăpa de această frică. Așadar, în acea zi, am mers la racla Sfântului Nectarie, i-am mulțumit pentru tot ajutorul dat şi l-am rugat să aibă grijă de pruncul ce îl port în pântece şi de acum înainte. Soţul meu Cătălin, mă urma rugându-se şi închinându-se şi el. Apoi am mers la icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului de lângă altar şi m-am rugat Maicii Domnului să aibă grijă de copilașul meu, să crească sănătos şi la timpul potrivit să-l nasc cu bine. Ne-am mai închinat și la icoana Sfântului Nectarie care se afla în partea stângă a naosului, îndreptându-mă apoi spre partea dreaptă a naosului, unde era o iconă pe care o ştiam ca imagine, dar căreia nu îi acordasem niciodată suficientă atenţie ca să văd cine era reprezentat în ea, asta datorită ignoranţei mele. Aşa că acum m-am oprit, am citit numele sfantului, era Sfântul Chiril Lukaris. M-am închinat şi am zis: Sfinte Chiril Lukaris roagă-te pentru noi păcătoşii şi pentru pruncul ce îl port în pântec și am sărutat icoana. În acel moment nu pot să vă explic ce am simţit, chiar şi acum când scriu aceste rânduri îmi dau lacrimile, m-a inundat o mireasmă atât de plăcută la care îi simţeam până şi gustul, era ceva greu de descris, o combinaţie foarte plăcută între mireasma de mir și mirosul dat de floarea „Mâna Maicii Domnului”. Totul era aşa de real ca şi cum aș fi mâncat o bomboană cu o anumită aromă. Nu știu dacă îmi este permisă o asemenea comparaţie dar totuşi am făcut-o ca să vă daţi seama cât de real şi puternic am simțit acest lucru. Am plecat de lângă icoană buimăcită de bucurie şi mă îndreptam spre icoana Sfintei Parascheva. Mă uitam la icoană şi mi se părea că Sfânta Parascheva îmi zâmbea blând, parcă ştia ce mi se întâmplase şi se bucura de bucuria mea. Ardeam de nerăbdare să vină soţul meu, care atunci se închina la icoana Sfântului Chiril, ca să văd dacă a simţit si el acea mireasmă. L-am întrebat dacă a simțit şi mi-a zis că nu şi-a dat seama; atunci eu mirată şi oarecum indignată l-am întrebat cum se poate să nu își dea seama şi l-am trimis din nou la icoană. Eu simțeam mireasma care încă persista. M-am apropiat şi eu iar de icoană, mireasma se simțea foarte clar, era acolo, nu îmi venea să cred că nu simte și atunci soţul meu s-a apropiat mai mult de mine, eu îi tot explicam ce păţisem, şi mi-a zis: „Suflă către mine”. Nu ştiam ce vrea dar am suflat şi mi-a zis: „Cristina, mireasma de care tu vorbești o simt şi eu acum, dar vine de la tine, ce ai mâncat?” Nu mâncasem nimic, băusem un ceai de dimineaţă, atât, m-a pus să suflu din nou şi acelaşi lucru, mireasma se simţea de la mine, o simţea şi el la fel de clar cum o simțeam eu. Atunci i-am spus: „E de la bebe, copilașul nostru e bine, totul va fi bine, sfântul l-a făcut bine.” Şi nimic nu a mai putut să îmi șteargă din suflet certitudinea că totul va fi bine şi că vom avea un copilaş sănătos. Mireasma a persistat o vreme chiar dacă noi ne îndepărtasem de mănăstire câteva sute de metri, îndreptându-ne spre casă. Apoi încet, încet mireasma a dispărut însă a lăsat în urmă un dar minunat de la Sfântul Chiril Lukaris, o liniște sufletească, o tainică bucurie şi certitudinea că vom avea un copilaş sănătos. Nu ştiam atunci pentru ce un aşa mare dar pentru noi, însă cu certitudine Sfântul Chiril Lukaris ştia ce va urma şi că vom avea nevoie de multă întărire, aşa că nu la mult timp după acestă întâmplare am văzut şi noi pentru ce ne-a dat un aşa mare dar. Mi-am făcut analizele de marcări infecţiosi, la care mi-a ieșit că făcusem de curând rubeolă şi că se poate să o fi făcut în timpul sarcinii şi că în acest caz trebuia să renunţ la sarcină, pentru că malformaţile date de la rubeolă fătului sunt foarte urâte. La aşa veşti simţeam că o să cadă cerul pe mine și pe moment de spaimă uitasem şi minunea Sfântului Nectarie și de cea a Sfântului Chiril Lukaris, însă în inima mea o voce striga cu putere: ,,Nu se poate, copilul meu e sănătos, cum adică sa renunț la sarcină”. Aveam deja trei luni, doctorul îmi spunea mereu că nu va exista o altă soluţie decât avortul, pentru că nu ştim ce înseamnă un copil cu handicap… şi toată această năvală de ameninţări părea pentru noi atunci că nu se mai termină. Soțul meu mi-a fost mereu alături, la fel de indigant şi tulburat ca mine. Dar eu ştiam una şi bună, copilasul meu e sănătos, nu îmi omor copilașul pentru o cifră pe o hârtie care ar indica că ceva nu e în ordine. Soțul meu simțea exact la fel. Dupa o zi în care am umblat pe la medici ne-am îndreptat spre mănăstire supărați și destul de tulburați. Era vineri iar la mănăstire se ținea Sfântul Maslu. Ne-am întâlnit şi cu duhovnicul nostru, părintele Onufrie, pe care noi îl stiam plecat din țară în acel moment, dar așa lucrează pronia lui Dumnezeu, ca noi sa îl găsim exact când aveam ce mai mare nevoie. Când ne-a văzut cât suntem de tulburaţi a întrebat ce s-a întâmplat. I-am povestit tot ce am păâit şi ne-a sfătuit să renunţăm la analize și la medici şi să păstrăm copilul, că are Dumnezeu grijă de el. Aşa am şi făcut şi până de curând, la cinci luni de sarcină, nu am mai mers la niciun medic. Apoi am mers la doctorul de familie care ne-a zis la rândul lui cât suntem de inconştienţi, că nu avem niciun drept să aducem pe lume un handicapat. Eram în cinci luni de sarcină și presiunea din partea medicilor de a renunța la sarcină nu trecea, însă noi știam clar că nu poate fi cum zic ei, aveam în sufletele noastre darul Sfantului Chiril Lukaris, certitudinea că totul este foarte bine şi că, copilul e sănătos. Această certitudine ne-a fost confirmată săptămâna trecută la un control după ce ne-am schimbat medicul ginecolog și am găsit o doamnă doctor care e împotriva avorturilor, și care ne-a spus că avem un băieţel, sănătos, şi că are de toate, că totul este în ordine, nici urmă de vreun handicap. Sincer, nu ştiu cum am putea să le mulţumim Sfântului Chiril Lukaris şi Sfantului Nectarie îndeajuns. Cine ştie?, poate fără mijlocirea lor minunată, poate fără acest dar minunat care ne-a întărit atât de mult, am fi plecat urechea la medici, fiind extrem de slabi şi având tendinţa de a uita lucruri care nu ar trebui niciodată uitate, de aceea zic: Cred Doamne, ajută necredinţei mele! Medicii nu ne dau decât presupuneri, procentaje, probabilități care dacă sunt negative se transformă asupra noastră, a mamelor, în spaime cumplite şi în disperare. Însă Sfântul Chiril Lukaris ne-a dat o certitudine, care pur si simplu nu poate fi combătută de niciun fel de argument şi îi mulțumim sfântului pentru asta". (Cristina Costandache, București)

Patimirile unei mame si ajutorul Sfantului Nectarie

Ma bucur nespus ca, iata, in urma rugaciunilor mele catre Maica Domnului si Sfantul Nectarie sunt si eu printre fericitii care dau marturie despre minunile lor. Cu un an si ceva in urma ma intaream in credinta citindu-le altora marturiile intr-un moment in care il cautam pe Dumnezeu, il pierdusem demult, timp in care nu facusem decat sa fortez viata sa se curbeze dupa vointa mea, iar Dumneze m-a lasat sa inteleg clar ca nimic nu pot face fara El... si sufletul meu Il cauta acum, aveam nevoie de El. Eu si sotul meu locuim in strainatate, departe de tara de 4 ani si tot de atat timp ne dorim un copil, iar dupa incercari ratate de a ramane insarcinata plus un FIV (in urma caruia doctorii mi-au spus ca nu pot ramane insarcinata deoarece ovulele mele sunt de proasta calitate, singura varianta ar fii sa apelez la o donatoare, optiune pe care am respins-o din start) -cautam pe internet disperata ce as mai putea face sa-mi imbunatatesc calitatea ovulelor pentru a avea copilul mult dorit. Eram foarte agitata, nelinistita, neputincioasa de luni bune nu-mi puteam stapani organismul si stiam ca singurul care ma poate ajuta este Dumnezeu, ma rugam Lui sa-mi deschida calea, sa ma invete ce sa fac, era o "lupta psihica" pe care n-o mai puteam duce singura. Cautarile mele pe internet ma duceau permanent spre un Sfant Nectarie, de care nu auzisem pana atunci si aproape orice pagina deschideam mereu aparea acest sfintisor. Am dat click pe o pagina cu el si... de la acel click... totul a inceput sa se schimbe cu mine, cu sufletul meu, cu viata mea, credinta mea... cu tot. Asa l-am cunoscut pe Sfantul Nectarie.I-am citit acatistul si deodata am simtit o liniste extraordinara. M-am hotarat sa il citesc 40 de zile, sa cer mir de la candela sfantului, dupa internet, de la persoane care il iubeau pe acest sfintisor si sa plec increzatoare catre o noua incercare FIV,avand o incredere totala in Sfantul Nectarie si Maica Domnului. I-am promis Sfantului Nectarie ca ma voi lasa de fumat imediat ce vad cele doua liniute la testul de sarcina plus inca doua dorinte. Intr-adevar, Sfantul Nectarie mi-a ascultat si mie rugaciunile si am ramas insarcinata dar venea vremea sa ma tin de promisiuni. Pe celelalte doua le-am indeplinit, insa cu fumatul a fost greu,n-am putut sa ma las de fumat imediat, desi ma mahneam si il rugam pe Sfantul Nectarie sa ma mai ierte cateva zile pana le raresc/ma pregatesc psihic si apoi le las de tot. Dar eu i-am promis ca ma las imediat ce vad testul asa ca... a treia zi dupa test am pierdut sarcina. Dupa perioada de plansete, rataciri s.a.m.d. am pornit din nou la "drum".M-am lasat deodata de tigari dupa ce m-am rugat mult Maicii Domnului, doream sa ma impac cu Sfantul Necatrie si m-am gandit ca asta e singura modalitate. Rugaciunile mele erau mai puternice, ma rugam sa ma ierte, il rugam permanent, o rugam apoi pe Maica Domnului sa ma indrume, sa ma invete ce sa fac, eram pierduta si nu stiam ce-i de facut. Intram in postul Craciunului si duhovnicul m-a sfatuit sa il tin pe tot, sa ma rog din inima si are sa fie bine. Asa am si facut. Am citit acatistul Maicii Domnului, al Sfantului Nectarie si al Sfintilor Parinti Ioachim si Ana si ma rugam din inima, cu toata puterea mea sa ma invete sa ma rog si sa nu ma lase. Intre timp am aflat de la o prietena ca in Romania exista o doctorita acupuncturista chinezoiaca foarte buna. A fost ajutata de ea sa aiba un copil dupa 5 ani de incercari. Asadar,la sfarsitul lunii ianuarie eram hotarata sa plec in tara. Insa, din ce-mi doream mai mult din aia mi se puneau mai multe piedici. Chiar i-am spus sotului: simt ca Maica Domnului nu ma lasa sa plec si nu inteleg de ce. Am ajuns in Romania insa la sfarsitul lui februarie 2012, sotul nu a putut veni, abia se angajase si era imposibil, doar cu riscul sa piarda job-ul si nu ne doream asta.In scurt timp incepea postul Pastelui si imi doream sa il tin si pe acesta, sa citesc acatistul Sfantului Nectarie si al Maicii Domnului. Imediat cum a inceput postul, la scurt timp am aflat ca sunt insarcinata. A fost o bucurie inimaginabila, plangeam de fericire, l-am sunat pe sot, el era la fel de fericit... il simteam pe Dumnezeu langa noi, ca ne ajuta, ne asculta, ne simteam protejati si ii multumeam permanent Lui si tuturor celor carora m-am rugat. Sa ma asigur ca totul e in regula chiar mi-am facut analiza la sange BetaHCG, care s-a dublat la doua zile, ceea ce indica o sarcina naturala. Insa, dupa cateva zile am inceput sa sangerez, foarte foarte foarte putin, neobservabil chiar, insa eu m-am ingrijorat deoarece mi-l doream foarte mult si nu vroiam sa fie nimic in neregula. Asadar, in plina noapte impreuna cu parintii mei am plecat la spitalul Polizu-Bucuresti. Acolo o doctorita rezident m-a consultat si mi-a spus ca ar fi normala sangerarea deoarece el acum s-ar prinde de uter, insa pentru mai multa liniste am facut o ecagrafie. A chemat doctorita de garda, Magureanu Ioana, pentru a mi se face ecografia. Doctorita Magureanu Ioana a vazut ca e sarcina extrauterina si foarte rapid gasise si calea de rezolvare(scoaterea trompei. Desi i-am aratat rezultatul Beta HCG, a spus ca mai sunt cazuri, foarte rare ce-i drept cu Beta normala si totodata sa fie sarcina extaruterina. La aflarea vestii m-am panicat, nu mai puteam gandi lucid, eram tulburata de cat de repede se petrecea totul, cum am trecut de la extaz la agonie. Mi se spunea permanent sa ma internez pe loc, sa fiu pregatita pentru operatie a doua zi. Stiam ca mai exista si varianta cu Metrotexat pentru salvarea trompei, vroiam macar sa o salvez(speram la o alta minune) si desi nu era de acord, in urma "tratarilor" s-a ales aceasta optiune. Insa panica, supararea, toate aceste stari negative, ma privau de capacitatea de a vedea lucrurile intr-o lumina favorabila si... am uitat de puterea credintei, de faptul ca o am pe Maicuta si pe Sfantul Nectarie.Eu, dimpotriva, continuam sa gresesc, ma gandeam cum Dumnezeu accepta asta chiar in postul Pastelui, de ce mi l-a dat ca sa mi-l ia, eram condusa numai de intrebarea '"de ce?", eram trista ca trebuie sa renunt la acest copil si in post mai ales. Insa nu era decat credinta mea aici, care imi era pusa la incercare si eu nu m-am gandit la asta, m-am lasat condusa de panica doctorei sa "scap" de sarcina pe loc deoarece sanatatea imi este pusa in pericol. Ma grabeam in decizii, nu luam in calcul ca ar mai trebui sa ma vada si un alt doctor poate nu e asa, ma grabeam spre o greseala. Insa,in seara cand mi-au pus perfuzia pentru a elimina sarcina, deodata mi-au aparut moastele Sfantului Nectarie in fata si m-a luat cu calduri in tot corpul. M-am ridicat brusc din pat si le-am spus celorlate din salon si asistentei: nu cumva voi face eu vreo prostie, daca e sarcina naturala? Nu,lasa ca nu esti tu doctor, raspunse asistenta. Zilele treceau, nivelul hormonal cu greu a vrut sa cedeze, sa scada insa "bucata" aceea pe care a vazut-o doctorul Magureanu pe post de "sac gestional"(sarcina avea 5 saptamani si nu avea inca activitate cardiaca) nu mai scadea, ramanea la aceleasi dimensiuni. Dupa 3 saptamani aproximativ, cand am simtit "panica" doctorei cum ca tot nu se micsora sacul, ramanea efectiv la aceeasi dimensiune desi nivelul hormonal era la zero, din cauza ca nu avea variante decat sa ma intoxice intruna cu metrotexat, m-am hotarat sa consult o a doua parere (tarziu, asta trebuia sa fac din prima, ma voi certa toata viata pentru asta, insa incepusem sa inteleg ca am facut o greseala. Mi-am facut programare la Sanador, la doctorul Doru Herghelegiu, aflasem ulterior ca e unul din cei mai buni in ecografie. Nu i-am spus nimic, l-am lasat pe dansul sa cerceteze... si cand a ajuns in partea stanga (acolo unde era problema)spuse clar: ai un folic chistic de 5cm. Eu apoi i-am spus ca de aceea am si venit,i-am explicat toata povestea si a spus ca nici nu se pune problema de sac gestional, acesta e un folic chistic clar. Si ca el nu vede o sarcina la 5 saptamani nici in uter, dar in trompa!? Iar cand i-am completat ca nivelul BetaHCG era normal, a dat din cap si a spus: acum ce vrei sa mai faci? o iei de la capat. Deci sarcina doctorului Magureanu a fost un folic chistic iar eu am eliminat copilul care mi-a fost daruit in urma rugaciunilor mele. Am iesit din cabinet si eram ratacita. Dumnezeu se milostivise de mine, mi-a daruit un copil, fara FIV, iata ovulul meu s-a fertilizat natural, mi-a daruit un copil care nu ceda nici cu Metrotexat si eu? Eu ce-am facut? Mi-a pus credinta la incercare si eu am deznadajduit. Ce puteam eu acum sa ii mai cer sfintisorului meu si Maicutei? Cum sa ma mai ajute? Eram debusolata, nici nu stiam incotro s-o mai iau si ce sa mai fac. Acum intelesesem de ce nu ma lasa Maicuta si Sfantul Nectarie sa vin in tara. Insa,imediat dupa aceste lovituri, vine alta si mai mare... Mama. Sa fac o paralela: o data cu venirea in Romania, eu am vazut-o pe ea mai slaba si se vaita de oase, dar ca sa nu ma ingrijoreze si sa nu ma mai supere mai mult decat eram se ascundea cat putea si dadea vina pe reumatism si batranete. Pana intr-o seara cand a sangerat iar dupa o ecografie i s-a confirmat prezenta unei tumori in colul uterin de 3 cm. Desi visam la ceva benign, in urma biopsiei s-a dovedit a fost malign si doua forme de cancer care "cloceau" in uter linistite... ba chiar mai mult decat atat, dupa un RMN s-a constat prezenta si a unui ganglion, ceea ce ni s-a spus ca ar fi chiar mai periculos decat tumoarea. I s-a pus diagnostic de neoplasm col uterin, grad 3b. Am fugit la Sfantul Nectarie, sa-i spunem supararea noastra, sa ne ajute sa nu ne lase nici de data aceasta. Chiar ma rugam sa ma lase pe mine cu copilul, sa o faca bine pe mama mai intai si apoi sa ma ierte si pe mine si sa ma ajute iar. Sa nu ma lase ca nu mai puteam. Si vestile "bune" tot curgeau, veneau suparari peste suparari, in sensul ca intre timp ma sunase si sotul meu sa-mi spuna ca i s-au cerut niste acte cu ajutorul carora obtinea permisul de munca, fara de care pierdea job-ul. Iar pentru noi acest serviciu era foarte foarte foarte important, il obtinuse cu greu. Eram lovita din toate partile si toate venisera gramada, dar nu ma lasam, eram mereu la Radu si Mihai Voda si imploram ajutor. In timpul tratamentului mamei, drumurile noastre erau aproape zilnice la Radu Voda si toata familia citea zilnic acatistul Sfantului Necatrie. Si totusi mama suporta foarte greu tratamentul iar durerile nu-i dadeau pace, chiar si dupa ce l-a terminat tot avea dureri, ceea ce ne ingrijora si ne punea pe ganduri ca poate tratamentul nu a avut randament. Tata i-a promis sfantului ca imediat dupa tratament o duce pe mama la Eghina, la el acasa, nu intram in operatie cu mama pana nu o ducem la doctorul care trebuie. Asta am si facut, ne-am tinut de promisiune si am plecat la Eghina cu speranta in suflet. Tata chiar a spus: hai sa mergem la Sfantul Nectarie acasa ca el ne asteapta sa venim. Pe drum mama avea dureri, ne era teama ca nu o sa faca fata la drum. O data ajunsi, am intrat mai intai in manastirea de jos, acolo cum am vazut mormantul sfantului am cazut instantaneu in genunchi si am inceput sa plang, cerandu-i sfantului ajutorul, sa nu ma lase ca sufletul meu nu mai poate ,s-o vindece pe mama asa cum a facut cu multi altii. L-am rugat sa-mi indeplineasca cele 3 dorinte arzatoare: mama,sotul cu actele si copilasul, promitandu-i ca dau marturie despre el si ca-i pun numele copilului Nectarie sau Nectaria. Mama a avut aceeasi reactie cand a vazut mormantul, ba chiar mai mult, aproape ca se urcase pe el, il imbratisa si plangea cu lacrimi fierbinti, imi era tare mila de ea cum se ruga, plangeam parca mai mult cand o vedeam asa. Am ramas o noapte la manastire si am participat la cateva slujbe de acolo. O maicuta ne-a spus ca nu mai trebuie sa dam acatiste deoarece sfantul ne-a trecut deja in condica si ca ele se vor ruga in ziua operatiei la toate slujbele din ziua respectiva. Am plecat increzatori ca totul o sa fie bine, iar minunile incepusera deja sa apara, mama realizeaza pe drum ca nu o mai doare nimic. Iar inainte de operatie trebuia sa mai faca un RMN,insa noi l-am refuzat pentru a evita radierea. Asadar, pe timpul operatiei intreaga familie ne rugam intens, fiecare in coltul lui si... cand a iesit doctorul din operatie a spus: operatia a fost cu succes, tratamentul a avut randament deoarece totul e steril acolo, nu mai e tumoare si nici ganglion, ba mai mult, la biopsie nici urma de cancer. Insa noi stiam ca nu tratamentul a fost ci Sfantul Nectarie si Maicuta Sfanta si toti ceilalti sfinti carora ne-am rugat( Sfintii Nicolae, Ioachim si Ana, Calinic, Mina. Doamne, ce mare e puterea ta! Cu toti sfintii tai! Va multumesc, Maicuta, Sfinte Nectarie din toata inima mea ca nu ne-ati lasat. In legatura cu sotul, revin spunand ca desi cei de la serviciu- conducerea- erau ingaduitori si il asteptau sa-i vina actele,(chiar si acest aspect e o minune, deoarece aici nu se accepta asemenea "favoruri"), noi nu aveam toate actele care ii erau cerute. Si in urma discutiilor dintre noi am ajuns de comun acord sa trimitem ce avem desi ne lipsea chiar ce era cel mai important. I-am spus sotului asa: pune ce ai si pe interiorul plicului pune mir pe deget de la Sfantul Nectarie si fa o cruce. Mai adauga in interior o bucatica mica de vata cu mir de la icoana Maicii Domnului de la Malevi,inchide plicul cu nadejde, roaga-te si trimite-l. Iar eu de aici ma voi ruga intens si voi da acatiste. Si minunea nu a intarziat sa apara nici de data acesta, Sfantul Nectarie imi indeplinea usor, usor din dorinte,imposibilul s-a produs,a primit actele foarte curand,fara nicio problema. Sa inchei cu problema cu care am inceput, ea nu s-a rezolvat inca, nu sunt insarcinata... nici nu m-am mai "ocupat" de subiectul acesta, am stat 8 luni fara sotul meu, si am fost foarte stresata dealtfel, insa stiu sigur ca nu ma va lasa nici El, nici Maicuta pe care ii iubesc mult de tot. Am pus capul pe patul Sfantului Nectarie la Eghina si... repet, pe langa toate dorintele i-am spus-o si pe aceasta si stiu ca m-a auzit. Pe celelalte doua mi le-a indeplinit grabnic tocmai de aceea stiu ca o sa revin curand sa spun si aceasta minune. Tot ce pot sa spun din experienta mea e: rugati-va, ca sunteti auziti, rugaciune din inima,sa nu mai fie nimic in mintea voastra decat sa va rugati... post,nadejde si o sa vedeti! Ioana Scarlat

Ajutor primit de la Sfantul Nectarie

Povestea mea despre Sfantul Nectarie suna cam asa:
Anul trecut, chiar de ziua Sfantului Nectarie, pe 9 noiembrie, stateam la coada, la Sfintele Moaste de la Manastirea Radu Voda, impreuna cu un prieten/amic din biserica. Acest prieten era nascut chiar de ziua Sfantului Nectarie. Ce frumos!, din pacate nu-l cheama si Nectarie pentru ca, pe vremea cand s-a nascut el, nu se pomenea de Sfantul Nectarie.
Cand eram in curtea Manastirii Radu Voda, sus pe deal, aproape de Sfintele Moaste, pe mine m-a apucat durerea de spate (am o hernie de disc neoperata) si nu prea mai puteam sa stau in picioare, dar in niciun caz nu ma gandeam sa renunt la statul la coada, asa ca... am inceput sa zic rugaciuni.. prietenul meu si-a dat seama ca ma doare coloana si m-a intrebat cum ma poate ajuta.. sa-mi faca masaj, zicea el, dar eram totusi la o coada la Sfintele Moaste, asa ca nu prea puteam... Apoi, fara sa-mi zica a inceput si el sa se roage la Sfantul Nectarie. Eu dintr-o data am simtit pur si simplu cum ma invaluie o caldura din cap si pana in picioare. Am simtit cum durerea de spate a plecat de la mine. Imediat m-am intors spre prietenul meu care era in spatele meu la coada si i-am zis " multumesc"- el parea un pic mirat, se facea ca nu intelege... Apoi i-am zis, "te-ai rugat la Sfantul Nectarie pentru mine,nu? " El mi-a zambit si mi-a zis ca da.

Iar altadata cand eram in biserica Manastirii Radu Voda, langa racla Sfantului Nectarie, am simtit iar puterea Sfantului... Aici e mai dificil de povestit.. nu stiu cum ati putea sa scrieti asta undeva, dar eu tot va povestesc. Din pacate, am si o rana pe col si un virus si o alta rana la un san. Mda, cam multe rani, dar toate de la Dumnezeu, asa ca, trebuie sa le duc. Si, cand eram acolo langa racla Sfantului Nectarie am simtit cum Sfantul ma ajuta... Adica am simtit fix in locurile unde am cele doua rani, cum Sfantul ma opera.. umbla pe acolo... A fost asa ca si cum in zona bolnava se misca ceva pe acolo.. ca un fulger..ceva... si de cateva ori,cu pauze... si culmea e ca, doar in sanul ala bolnav,nu si-n celalalt... de aia am zis ca era Sfantul,pentru ca inainte sa intru in biserica nu simtisem niciun junghi,nimic, in zona aceea. Poate ca pare o nebunie, dar eu asta am simtit.

Oana S.

Sfântul Nectarie i-a vindecat unui copilaș urechiușele

Doamne ajută!

Îți trimit acest e-mail ca să îți spun că Sfântul Nectarie a mai făcut o minune cu noi, vindecându-l de otită seroasă pe băiețelul meu cel mic. Otita seroasă este o inflamație a urechii însoțită de o efuziune lichidiană (fără puroi), provocată de o proastă funcționare a trompei lui Eustachio. Mai pe înțelesul tuturor este o acumulare de lichid în spatele timpanului. Nu este o boală gravă dar nici ușoară la modul că se tratează destul de greu și în mai multe etape de tratament așa cum m-a asigurat de altfel și medicul care l-a consultat. A fost destul de sceptic în privința vindecării într-o săptămână, cât trebuia să i-a medicamentele. Mi-a mai spus că lichidul nu se va retrage după tratament și că va trebui să facă aerosoli. Se impunea deci ca eu să achiziționez un aparat de aerosoli care costă, 170 lei (cel mai ieftin) bani pe care nu-i aveam. Ar fi trebui să mă împrumut ca să-l cumpăr în măsura în care îmi planificasem să fac asta doar ca să-i cumpăr de ziua lui jucăria preferată. Mi-era groază numai să mă gândesc că trebuia să renunț la cadou în favoarea aparatului chiar dacă este o ustensilă necesară la casa omului. Am plecat foarte dezamăgită de la cabinetul medical și până acasă m-am gândit doar la asta. Urma să ne întoarcem peste o săptămână la control. Apoi mi-a venit în minte că-i spusesem cu o zi în urmă unei bune prietene că mă voi ruga la Sfinții Martiri de la Aiud să-i anihileze stafilococul auriu pe care îl are în nas de ceva vreme. Bine că se zice că toți copiii îl au dar la el a ieșit la analiză ca fiind activ. Apoi mi-a venit în gând Sfântul Nectarie. Am în casă mir de la candela Sfântului de la Mănăstirea Radu Vodă cu care îl ung pe spate pe băiețelul cel mare ca să-i îndrepte Sfântul coloana. El nădăjduiește că Dumnezeu îl va scăpa de cifoză prin mijlocirea Sfăntului și i-am spus că o să-l vindece și pe fratele lui. M-am hotărât să îi pun în fiecare ureche între 1 și 3 picături în fiecare seară. Așa am făcut, cu nădejdea la Dumnezeu și la Sfântul Nectarie. Din prima seară de tratament cu medicamentele date de medic (că doar trebuia să facem ascultare, nu? După aceea mi-a părut rău că i-am dat porcăriile acelea pline de aditivi și coloranți. Ar fi fost de ajuns ”tratamentul” Sfântului) dar și cu cel al Sfântului, l-am încredințat în grija lui. Vreau să menționez că pe tot parcursul acestei perioade am avut un firicel de îndoială că Sfântul nu se va uita către noi din cauza neputințelor mele. Se ruga și el în fiecare seară să-i vindece Sfântul urechiușele. Eu nu m-am rugat așa cum ar fi trebuit. Doar îi spuneam Sfântului să m-ajute să-i iau jucăria și nu aparatul, că parcă nu-mi vine să dau atâția bani pe el. După 7 zile am fost la control. Aveam niște emoții... probabil din cauza firicelului de îndoială cu toate că știam că Sfântul ne va salva cum a făcut de fiecare dată. Nu pot să descriu uimirea din atitudinea medicului. ”- Eeeei, așa da!” De parcă ar fi fost o victorie personală în urma tratamentului eficient recomandat. ”- La urechea stângă nu mai ai nimic. E curat. Dar s-a vindecat totuși destul de repede... nu m-aș fi așteptat după ce-aveai acolo! La cea dreaptă mai este doar un firicel de lichid.” Un FIRICEL de lichid, zic în sinea mea și-mi tot răsună obsesiv cuvântul ăsta în cap mult timp după ce am părăsit clinica. Mi-era foarte cunoscut. Era firicelul meu de îndoială pe care Sfântul l-a lăsat acolo special pentru mine. Cum am putut să mă îndoiesc după câte minuni a făcut Sfântul Nectarie cu noi? Parcă l-aș fi pus la încercare așteptând să văd dacă îl vindecă cu adevărat.
Toate acestea s-au petrecut în ianuarie, către sfârșitul lunii. Poate c-ar fi trebuit să rețin data exactă. Ar fi trebuit să-mi notez. O să mă rog Sfântului să-mi aducă aminte! A fost chiar atunci când a venit prima zăpada mare în București, cu temperaturile scăzute și viscolul acela de te lua pe sus. Asta pentru că și-așa au zis cei de la Institutul de ”Meteorologia lu' Pește sărat” să nu ne facem probleme pentru că nu vom avea iarnă anul acesta, iar de la zăpadă să ne luăm gândul. Mama mi-a argumentat asta când îi spuneam să se gândească bine înainte de a pleca din țară. I-am spus să nu se bazeze pe asta că cei de la meteo nu sunt Dumnezeu. Are el planurile Lui, pe care nimeni nu le cunoaște. Acum îi pare rău. Stă toată ziua cu ochii în tembelizor (așa îi spun la tv pentru că te tembelizează) și se întreabă dacă i se mai vede casa din cauza nămeților. Cum ne dă nouă Dumnezeu lecții în fiecare clipă a existenței noastre și ne facem că nu le vedem!!! Cât de orbi suntem, Doamne!?
Îi mulțumim Sfântului Nectarie că are grijă de noi.
Pentru rugăciunile Sfântului Nectarie și ale tuturor Sfinților, Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi! Amin
Doamne ajută!
O seară binecuvântată.

Monica L.

Mici minuni ale Sfântului Nectarie

Doamne ajuta.

Ma numesc Adela,din Cluj-Napoca, sunt profesoara .

De fapt e impropriu sa ma prezint astfel,pentru ca in fata lui Dumnezeu,indiferent de meserie sau alte nivele de diferentiere,
suntem fiecare un suflet si un univers irepetabil.

As vrea sa il slavesc pe Dumnezeu prin sfintii Lui.
Marturia mea poate fi perceputa pentru unii banala.Dar in nici un caz,nu pentru cei sensibili
la lucrarea lui Dumnezeu in noi.
Destinul meu a fost ciudat,am crescut singura fetita mea,cand ea avea 2 ani jumatate.

Psihologic vorbind,toata responsabilitatea de mama,in toate "compartimentele"ei imi revenea mie(sanatate,cultura,educatie,aspecte materiale,afect).
O mama sau un tata care a fost singur pe traseul unei vieti,intelege pe deplin astfel de lucruri.

Astfel ca am avut momente cand, la necaz nimeni nu mi-a ajutat,numai sfintii.
Sfantul Nectarie ,pot spune ca este ocrotitorul fetitei mele.
N-a fost moment si nevoie,de orice fel,sa nu imi ajute.
Toata pubertatea si adolescenta am avut probleme mari de ciclu cu fiica mea,medicii nu ne puteau ajuta,durerile erau nefiresc de mari.

De fiecare data spuneam acatistul Sf.Nectarie,si ca prin minune,durerea trecea.
Apoi,in atitea situatii,fiica mea fiind pianista,emotiile dinainte de un concert sau recital,erau foarte mari.
Ma asezam in genunchi,si din nou Sf.Nectarie ma ajuta.

Acum 2 ani,olimpiada nationala de muzica s-a tinut la Bucuresti.Grupul de olimpici
din Cluj a fost cazat la seminarul manastirii Radu-Voda din Bucuresti.
Stiam bine, fiind si eu in "domeniu "muzical,atit concurenta acerba, cit si cum functiona jurizarea,
sa ma ierte Dumnezeu,de multe ori pe interese de licee,de orgolii,de cine obtine cele mai multe diplome.
Se intampla sa fie favorizati cei care aveau cunoscuti in juriu,sau chiar "lucrau"la instrumente cu
profesori din juriu.
(Aici fac o digresiune si vreau sa spun ca nu se fac nedreptati mari cand e vorba de competitii,dar se stie ca in
muzica,ca si in sport,o sutime poate schimba un destin.Sau poate marca psihic un suflet.Plus ca arta e subiectiva, se poate...nuanta).
Iar cantitatea de munca e uriasa..
Fiica mea a cantat foarte bine.Inainte de aflarea premiilor m-am dus la racla cu moastele sfantului Nectarie, la Radu-Voda, rugandu-ma cu lacrimi.
Nu pentru orgoliul de a fi recunoscuta,cat pentru a avea si ea o confirmare a muncii ei.
Se adunasera multe minusuri in viata ei(lipsa tatalui,unele probleme materiale,o supra -dimensionare a deceptiilor de la scoala).
Asa ca ma rugam cu lacrimi,sa-i dea Sf.Nectarie aceasta bucurie.
Si...de necrezut.In viesparul celor din Bucuresti,care si-au facut parte ,a fost premiata si fiica mea.

In aceasta vara,in iunie,am mai avut un concurs international, la care fiica mea a luat premiul doi.
Desi era o canicula greu de suportat, si distantele enorme(pentru noi,ardelenii),am rugat-o pe fiica mea sa vina dupa
terminarea primei etape(concursul a fost in 3 etape),sa-i multumim Sf.Nectarie.

Eu ma rugam la racla sfantului,ea urmand sa vina de la studiu,de la liceul Lipatti.
Si numai o vad, dupa ce am terminat acatistul,ca apare toata zambind.
"Mama,stii cu cine m-am intalnit?
Cu un tanar care mi-a luat interviu la postul Trinitas TV despre post.(Era in postul Sfintii Petru si Pavel)."

Si acel tanar(e vorba de Nicolae Iancu),afland ca fiica mea e pianista, dealtfel era imbracata in tinuta festiva,
ne-a facut legatura cu producatorul de la Trinitas Tv,care a inregistrat-o la emisiunile clasice.
Si zilele urmatoare, dupa concurs, am facut o inregistrare foarte frumoasa.Plus "cadoul"de a intalni oameni atit de minunati cu care suntem prieteni.
De atunci,fiica mea se roaga mereu sfantului Nectarie.Si in aceasta vara, a zis acatistul sfantului 40 de zile.

Repet,pentru multi,aceste intamplari par asa de copilaresti.Sau simple coincidente.
Dar nu sunt.Ca dascal,pot spune ca tinerii trec prin niste probleme foarte grele,in veacul in care traim.
Atentia noastra permanenta, rugaciunea, dragostea pentru ei, ar trebui sa fie mult mai importanta decat vile,masini,haine.
(Si nici nu e intelept sa i se ofere copilului totul dintr-o data, pentru ca el inca nu poate cuprinde cu mintea sacrificul.)
Iar examenele lor nu sunt deloc usoare.Implica o ardere nervoasa,o concentrare,pana la epuizare.
Cati parintii sunt constienti de asta?

As mai scrie si o alta minune.Sf.Nectarie e foarte iubit si de mama mea.Ea e vaduva, avem iconita acasa,la casa parinteasca,cu Sf.Nectarie,foarte frumoasa.
Sfantul a ajutat-o mereu in orice fel de situatie.Trebuia sa facem canalizarea, si nu ii ajungeau banii.
A imprumutat banii, si persoana respectiva a asteptat-o pina i-a dat inapoi,pentru ca erau multi.
Si multe minuni a facut Sf.Nectarie in familia noastra.
Cand e vorba de un examen, al fiicei mele, al nepotilor,al elevilor,ma rog sfantului si ma ajuta.
La fel de mult ma ajuta, in orice fel de boala.
Dar mie personal, mi se pare ca cea mai mare minune este atunci cand simti ca nu mai ai nici o speranta,si sfantul ti-o reda.
Atunci cand ti se usuca lacrimile de suparare, si totusi, simti ca nu vei cadea in prapastia deznadejdii.

Si ce minune mai mare poate fi, atunci cand din disperat,te transformi in bucuros?
Din ingrijorat,senin...
Din singur,implinit.....
Din infricosat,curajos....

Oare ce cabinete de psihologie pot sa faca asemenea lucruri?
Eu nu am vazut sa fie asemenea cabinete,sau asemenea doctori sufletesti.Oricat de pregatiti ar fi.

Si ce cer sfintii in schimb?Doar o lacrima,si putina dragoste.
Putina parere de rau pentru caderile noastre.Doamne,cat de putin ne cer ,si cat de mult primim.
Ce minunat e Dumnezeu prin Sfintii Lui!

Delia Plesca

O nouă mărturie despre minunile Sfântului Nectarie, din care înţelegem că scopul unei minuni e schimbarea vieţii noastre

Doamne ajută!
Încep a scrie despre cele întâmplate şi trăite de mine în urmă cu un an, când am început să mă simt rău. O stare generală de rău pe care nu o puteam explica. Simţeam însă ca mă topeam pe picioare. De la o zi la alta stările de rău au devenit tot mai dese şi mai greu de suportat. Am luat vitamine, calciu şi m-am odihnit. Presupuneam că este pe fondul unei operaţii la coloană pe care am avut-o în urmă cu trei ani, care încă mă mai supăra, dar mă mai gândeam şi la faptul că s-ar putea să am şi căderi de calciu. Am tot luat calciu şi vitamine, dar nu era suficient, stările de rău îmi acaparau tot corpul. Nu mai rezistam şi am început să chem salvarea care mă lua la spital şi după câteva investigaţii îmi administrau glucoză, calciu şi vitamine care îmi ameliorau starea şi puteam pleca acasă. Cam la două - trei săptămâni mi se făcea rău şi trebuia să chem iar salvarea, acelaşi tratament şi iar acasă, iar şi iar.
Din decembrie 2010 totul a devenit un calvar. Salvarea mă lua şi de două – trei ori pe săptămână. La un moment dat îmi puneam perfuziile singură acasă. Greu de crezut, dar reuşeam şi aşa mă mai amelioram puţin. Medicii au pus diagnosticul – hipocalcemie, lipotimie, tulburare neurovegetativă. Îmi era din ce în ce mai rău. Începeam să mă sufoc, respiram greu, să merg nu prea mai puteam, gâtul ma strângea ca un corset strâns la maxim şi aveam mari dificultăţi la înghiţire. Văzându-mă o doamnă doctor neurolog m-a trimis la Bucureşti la Spitalul Fundeni pentru investigaţii mai ample.
Diagnosticul a fost următorul – Miastenia gravis. O boală care este rară şi eu o numesc ciudată.
Cel mai mult mi-a afectat aparatul respirator. Cu tratament o perioadă m-am simţit binişor. Dar după o lună a început iarăşi calvarul şi trebuia să merg cu salvarea la Bucureşti. Ajungeam la spital unde eram imediat bagată la oxigen şi mi se făcea tot tratamentul necesar. Îmi era bine vreo două – trei săptămâni şi apoi iarăşi apel la salvare, spital. Iar analize, tratament şi acasă. Se presupunea şi un eventual atac de panică. Eu spuneam că mă sufoc şi doamna doctor nu îşi putea explica de ce la două – trei săptămâni ajungeam aşa. Nici eu nu îmi explicam deoarece tratamentul îl respectam .
Aflându-mă internată în spital într-o zi de pe peretele salonului s-a desprins o iconiţă de hârtie. Am luat-o şi am pus-o la loc. În saloane erau iconiţe cu Maica Domnului, Domnul Iisus Hristos şi cu alţi sfinţi. Mai târziu aveam să înţeleg că trebuia să îl caut pe Dumnezeu mai mult. Deşi suntem ortodocşi ne rugam rar la Maica Domnului şi la sfinţi. Dumnezeu ne-a ajutat să adoptăm o fetiţă care este născută pe 7 ianuarie de Sfântul Ioan Botezătorul, dar tot nu am înţeles prea mult. Trebuia să ne rugăm şi să îi mulţumim pentru tot ce ne-a dăruit. Am pus totul cap la cap şi mi-am dat seama că asta ne lipseşte.

De Rusalii eu tot rău mă simţeam şi a venit în vizită mama soţului meu şi ne-a îndemnat să mergem la biserică să ne rugăm lui Dumnezeu. Apoi la o săptămână au venit şi cumnatele şi ne-au dăruit o cutiuţă cu acatistul, ulei şi agheasmă mică de la Sfântul Nectarie. Aşa a ajuns Sfântul în casa noastră împreună şi cu o carte cu minunile făcute de el. Dar tot slabi în credinţă le-am luat, ne-am bucurat de ele, urmând a citi cartea când aveam să mă simt mai bine. Asta se întâmpla sâmbătă. Duminică ne-am întâlnit toţi la biserică şi ne-am bucurat. Eu mă simţeam binişor. Luni starea de rău a început din nou. Marţi, pe 21 iunie 2011, am început să citesc cartea şi m-am uns cu ulei. Miercuri am început să mă ung mai mult şi am citit şi acatistul. Plângeam şi ma ungeam, îmi era un pic mai bine.
Cartea despre minunile făcute de Sfântul Nectarie m-a zguduit din toată fiinţa mea. Tot citind am simţit un miros de piersici sau nectarine, doar un strop de miros foarte fin. La început am crezut că era de şerveţelele umede pe care le avem în casă, dar nimic din casă nu avea acel miros. Joi seara întinzându-ma eram foarte slăbită, după ce m-am rugat am simţit un miros puternic şi urât mirositor. La fel nu ştiam de unde. Am întrebat-o pe fata mea dacă a adus ea ceva în casă, dar mi-a spus că nu. M-am mirat, nu am putut explica şi am adormit. Vineri dimineaţa m-am trezit cu o durere la sânul stâng şi la subraţ. Eram speriată şi tristă pentru că atunci chiar îmi doream să ajung la biserică şi durerea nu mă lăsa. M-am uns cu ulei şi după ceva timp mi-a trecut şi am ajuns şi la biserică.
Sâmbătă am sunat o fată care fusese operată înaintea mea (de miastenia gravis) şi am încercat să aflu câte ceva despre operaţie, mi-a spus ca operaţia se face prin sânul stâng şi pe la subraţ. Atunci m-am speriat rău de tot. Din acea zi am început să mă rog mai mult şi mi-am dorit să ajung la racla cu Sfintele Moaşte, să îl rog pe Sfântul Nectarie să mă ajute, că mult am greşit. În data de 3 iulie am ajuns la sfânta mănăstire unde, cu sufletul îndurerat, am rugat-o pe Măicuţa Domnului, pe Sfântul Nectarie, pe Sfântul Nicolae, pe Cuvioasa Parascheva şi pe Sfântul Antonie cel Mare să mă ajute să îmi dea sănătate trupească şi linişte sufletească.
Din acea zi totul s-a schimbat. Eu, soţul şi fetiţa suntem foarte liniştiţi. Am simţit mereu parcă o pace, o linişte şi o Putere Divină care ne proteja. Starea mea s-a îmbunătăţit considerabil, nu am mai avut probleme cu respiraţia, am putut mesteca şi mânca şi din zi în zi mergeam mai bine. Din acea zi nu a mai fost nevoie să chem salvarea.
Am început să postesc lunea, miercurea şi vinerea, duminica mergem la biserică, m-am spovedit şi m-am împărtăşit şi sfinţii împreună cu Maica Domnului nu m-au lăsat. Am luat în casă o icoană cu Maica Domnului, o candelă şi Paraclisul Maicii Domnului. Pe toţi sfinţii mai sus menţionaţi i-am luat ca ocrtotitori. Dacă înainte de a ajunge la mănăstire eu şi soţul ne certam mereu, nu puteam vorbi trei cuvinte că ne luam la ceartă, ne reproşam diverse lucruri, acum în casă domneşte liniştea.
Fetiţa noastră avea pe limba şi o cipercuţă ce o deranja de foarte mult timp şi nu putea mânca prea bine. Am uns-o cu ulei de când am început să mă ung şi eu şi acum nu o mai are. Soţul avea o pungă cu puroi la un dinte, s-a uns şi până a doua zi i-a trecut. Iar la picioare avea nişte ciuperci (micoze) care îi lăsau răni adânci şi dureri şi nu îi treceau cu nimic. A început să se ungă cu ulei iar în câteva săptămâni a început să se cureţe şi să se cicatrizeze.
De la operaţia pe care am avut-o la coloană am rămas cu dureri care nu mă lăsau. De când mă ung cu ulei arareori mă mai doare dar nu foarte tare.
Se apropia 19 iulie, data operaţiei iar pe 15 iulie eram chemată la analize. Trebuie să vă mai spun că timusul prezenta ganglioni iar doctorii mi-au spus că dacă se înmulţesc şi se măresc nu mai este posibilă operaţia.
Înainte de a ajunge la spital pentru analize am mers şi am rugat paznicul de la poarta mănastirii Radu Vodă să ne lase să mergem la uşă sa ne rugăm şi să ne închinăm. La ora 7 dimineaţa s-a deschis mănăstirea, am intrat, ne-am inchinat şi am stat câteva minute cu mâinele pe racla Sfântului rugându-l să ne ajute cum ştie el mai bine căci nu ştiam nimic din ce mă asteapta. Tot rugându-mă am simţit o căldură cu agitaţie puternică în burtă iar căldura urca spre gât, parcă mă sufocam. În acel moment m-am speriat şi mi-am luat un pic capul de la racla cu sfintele moaşte deoarece aveam o senzaţie şi de lipotimie. Mi-am revenit imediat şi am pus capul iar pe măsuţă cu mâinile pe raclă şi am continuat să mă rog. Atunci am simţit iarăşi o căldură puternică ce mi-a coborât din cap până la coloană şi parcă mă şi durea. Asta a durat preţ de câteva clipe. Apoi am ajuns la spital, am urcat la etajul 3. Nu ştiam ce sa fac căci nu vedeam pe nimeni. La un moment dat pe hol am văzut o doamnă şi m-am dus să o întreb încotro să merg. Era chiar doamna doctor pe care o căutam. Dânsa mi-a spus tot ce trebuia făcut. Iar unde trebuia să fac raze era un domn care mi-a dat impresia ca parcă mă aştepa. Ce vreau să spun este că am simţit cum Sfântul Nectarie ne îndrumă şi deschide toate uşile.
Am mai fost în acel loc de două ori şi nu mi s-a întâmplat aşa. Deşi sunt amabili, acum totuşi parca era diferit. La radiografie s-a descoperit că mai aveam o problemă – aveam o venă înfundată la plămânul stâng. Şi bucuria cea mai mare a fost faptul că s-a constat că acei ganglioni de pe timus erau mai mici şi nu s-au mai înmulţit ceea ce a permis efectuarea operaţiei.
Am plecat urmând să mă prezint pe 19 iunie la ora 7 pentru operaţie. Doamna doctor care mă trata de miastenia gravis a rămas uimită de schimbarea mea şi mi-a zis „Ce aţi făcut, doamna Dobre, că arătaţi mult mai bine şi nu mai veniţi în starea în care veneaţi?” Am răspuns că am început să merg la biserică şi să mă rog. Am văzut lacrimi în ochii dânsei şi mi-a spus „Foarte bine, să nu renunţi niciodată”. La întoarcere spre casă am dat iar pe la mănăstire pentru a mulţumi Sfântului Nectarie pentru tot. Rugându-mă la raclă am simţit acea agitaţie dar nu aşa de profund şi nu mai m-am speriat.
Duminică am fost toţi la biserică şi m-am şi spovedit. În diminaţa de 19 iulie, la ora 6:30, am fost iar la poarta mănăstirii, rugând paznicul să intrăm în curte să ne rugăm măcar la uşa bisercii. Aşa ne-am rugat iar apoi am plecat la spital.Am fost primită cu bine, am intrat în salon, m-am uns cu ulei din candela Sfântului Nectarie şi am început să citesc acatistul iar apoi pe cel al Maicii Domnului. Îl începusem şi pe cel al Sfântului Nicolae (mă cheamă şi Nicoleta) dar nu l-am terminat căci a venit asistenta pentru a-mi face injecţiile ca să intru în operaţie. Soţul a plecat, a trecut pe la mănăstire şi s-a rugat. Când a ajuns acasă a aprins candela şi s-a rugat la icoana Macii Domnului. Asistentele au vorbit cu mine aşa de frumos şi m-au asigurat ca or să aibă grijă de mine..
M-am trezit la A.T.I fără durere, fără sondă urinară care pentru mine era un blestem. Eram învăluită într-o stare de linişte, de odihnă. Tot răul dispăruse, parcă niciodată nu fusese. Nici nu îmi venea să cred că sunt operată, îmi era foarte bine. A doua zi la vizită medicii au decis să îmi scoată drenele şi să mă ducă în salon. Doamna doctor mi-a spus că „timusul este curat”. Încă un ajutor de la Sfântul Nectarie. Ajunsă în salon mi s-au făcut raze, totul era bine, respiram bine, nu mă mai sufocam, puteam să înghit, am început să merg la toaletă, ba chiar să dau un pahar de apă celorlalte fete operate. Domnul doctor văzându-mă că sunt bine a decis ca joi să mă externeze. În timpul operaţiei mi-au rezolvat şi problema cu vena înfundată de la plămâni folosind un cateter.
Joi dimineaţa a venit soţul si am plecat spre mănăstire să mulţumim Sfântului Nectarie, Maicii Domunlui şi celorlaţi sfinţti precum şi Sfântului Calinic, pe care l-am văzut pictat în pridvorul bisercii când m-am rugat afară în faţa mănăstirii, despre care ştiu că e grabnic ajutător. Pe la 16:00 am plecat de la mănăstire plini de liniştea acea care te cuprinde şi te mângâie. Afară era foarte cald dar nu m-am speriat iar cu ajutorul sfinţilor am ajuns acasă cu bine. Pe zi ce trece mă simt tot mai bine.
Am promis sfântului că voi spune şi voi da spre publicaţie minunea pe care a făcut-o cu mine redându-mi liniştea suflească şi alinare trupească. Dar nu numai a mea, toată familia este bine. Eram cuprinsă de putreziciune. Mă simţeam atât de rău că nu mă puteam deplasa nici până la toaletă, iar acum merg singură şi îmi rezolv toate problemele. La 21 de zile de la operaţie am mers să îmi scot firele care începuseră să iasă singure şi de aceea mi le-au scos foarte uşor. Şi domnul doctor care a asistat a fost foarte mulţumit.
Eram moartă, dar Dumnezeu nu şi-a întors faţa şi mila Lui, din contră m-a mângâiat şi m-a ajutat mereu si în toate. Multe poate schimba rugăciunea. Credeţi în puterea sfinţilor şi rugaţi-vă că ei sunt peste tot cu noi şi nu ne vor părăsi niciodată şi se vor milostivi de noi păcătosii chiar dacă noi îi mai uităm căteodată.
Mulţumim Domnului pentru toate bune şi rele. Pentru noi acest chin a însemnat întărirea noastră în credinţă şi ne-a făcut să ne rugăm mai mult şi să găsim liniştea de care aveam nevoie. Din rugăciune şi post luăm putere să trecem mai uşor peste toate. Si noi avem greutăţi financiare, dar acum le suportăm altfel, înţelegând că lucrurile materiale nu mai contează aşa de mult. Soţul meu avea dereglări de tensiune, iar acum i s-a reglat şi se poate bucura şi el de o ceaşcă de cafea.
De câte ori ajungem în Bucureşti mergem la mănăstire să mulţumim pentru tot şi să ne rugăm pentru sănătate şi întelepciune, să fim mai buni cu cei din jur şi să ne străduim să nu greşim. Ştiu că pentru mine s-au rugat şi cei aproiaţi şi acum, că mă simt mai bine, pot să mă rog şi eu pentru ei.

Rugăciunea face minuni, am început să ne rugăm din ce în ce mai mult, ne-am schimbat totodată şi modul de viaţă, ceea ce ne-a adus sănătate sufletească si trupească.
Pentru tot mulţumim Domnului şi Sfântului Nectarie.

Dobre Alina Nicoleta

Doua minuni ale Sfantului Nectarie preluate de la "Botosaneanul Ortodox"

1. "Uleiul din sticluta s-a schimbat in mir frumos mirositor"

Doamne ajuta!

Vreau sa va spun si eu o minune intamplata la mine in Pascani, prin mijlocirea Sfantului Nectarie al Eghinei, deocamdata nu m-a luat nimeni in seama cand le-am povestit. Poate dumneavoastra veti decide sa auziti o marturisire.
Eu mai plec in general in Bucuresti pentru consultatii medicale la dinti. Am cunoscut manastirea Radu Voda, prin intermediul unei fete. Acolo moastele Sfantului Nectarie m-au impresionat! Mi-au dat o tarie extraordinara, nu a putut limba mea sa explice ce putere am primit si ce intarire mi-a daruit atingerea de sfanta sa racla. De atunci am stiut ca Sfantul Nectarie e cu mine. Ce m-a socat si mai tare este ca de cate ori am apucat sa merg acolo... o data am fost si calugarul punea ulei in candela, si mi-a daruit si mie intr-un borcanel niste ulei. Eram fericit, stiam ca poate sa vindece pe oricine acel ulei. Eu i l-am adus mamei mele, dar ea nu prea s-a dat cu dansul. Vreo luna l-am lasat uitat si apoi, cand pe mama au apucat-o niste dureri, am apelat la ajutorul Sfantului Nectarie, si cand am deschis borcanul spre marea mea surprindere, era MIR! Uleiul din candela Sfantului Nectarie de la manastire, la mine acasa se facuse mir. Am ramas si eu si mama incredibil de socati. Dar multumim Domnului si stim ca a vrut Sfantul Nectarie sa ne intareasca, caci suntem destul de pacatosi, si sa credem ca uleiul acela face minuni!
Indemn pe fiecare sa mearga la Sfantul Nectarie! E o dulceata de sfant, cu tot dragul zic asta!!

Ionut G.

2. Eu si sotul meu suntem din Craiova, dar avem jobul intr-un alt oras.
In perioada Sarbatorilor de Pasti, ne-am hotarat sa ne casatorim. Zis si facut.
Am stabilit data nuntii, la 3 luni dupa Pasti; doream o nunta crestineasca, fara lautari si persoane credincioase participante la acest eveniment.
Lipseau nasii; doream ca acestia sa ne fie calauzitori si pe plan spiritual, cat mai apropiati ca varsta si sa ii avem ca exemplu.
Am incercat la o familie de crestini din Craiova; dupa cateva zile raspunsul a fost negativ; am devenit suparaciosi unul pe celalat pentru ca nu gasisem nasi buni crestini.
Am facut Paraclisul Maicii Domnului si Acatistul Sfantului Nectarie.
Mergand la una dintre biserici in orasul respectiv, ne-a incantat faptul ca unul dintre cantareti avea mai multi copii.
Pe drumul de intoarcere de la biserica, sotul mi-a propus sa ii punem nasi pe cantaret si sotia lui.
Parca a aparut soarele pe strada mea cand am auzit propunerea lui.
Asteptam cu nerabdare duminica urmatoare pentru a-i pune aceasta intrebare. Raspunsul a fost afirmativ, iar noi suntem foarte bucurosi de alegerea facuta.
Nasii ne-au ajutat foarte mult pe plan duhovnicesc si avem un exemplu in dansii de crestini adevarati.

Sfântul Nectarie, cărare a bucuriei neînserate

Se implinesc in curand doi ani de cand Sfantul Nectarie a intrat in viata mea asemenea unei minunate adieri, adierea vesniciei pe care nu o mai simtisem niciodata inainte.
Spre sfarsitul anului 2008 am inceput sa ma simt rau. Doctorul m-a trimis sa fac mai multe analize, dar nimic nu parea sa fie anormal. Starea mea sufleteasca era chiar mai rea decat cea a trupului, treceam printr-o depresie profunda si ma luptam cu o insomnie rebela. Totul a continuat pana in toamna anului 2009 cand lucrurile s-au inrautatit. Aveam dureri atat de mari, incat loveam zidurile si urlam. Erau momente cand nu stiam daca mai sunt o fiinta umana, sau un animal injunghiat. In octombrie m-am intalnit cu o prietena care, surprinzator, mi-a oferit o carte. O carte care mi-a schimbat viata. Mentionez ca acea prietena nu stia ca ma simt rau, nu ne mai vazuseram de un an si ne-am reintalnit pentru cateva ore doar. Cartea era despre Sfantul Nectarie, facatorul de minuni. M-a surprins gestul pentru ca nu stiam absolut nimic despre sfant. Din momentul in care am deschis-o, ceva s-a schimbat in sufletul meu, o pace necunoscuta pana atunci m-a invaluit. Totul incepuse sa capete un sens, desi inca nu stiam prin ce aveam sa trec. Am ajuns apoi in Bucuresti. Aflasem ca o particica din sfintele moaste se gaseau acolo, dar nu am fost sa ma inchin, desi simteam o chemare extraordinara. Ar trebui sa nu ignoram niciodata glasul sufletului. Eu, in acel timp, n-am stiut sa-l ascult.
Durerile cresteau pe zi ce trecea, asa ca am decis sa merg iar la doctor care m-a trimis sa fac o investigatie mai amanuntita. Cum era vorba despre o endoscopie, diagnosticul a fost pus foarte repede. Aveam cancer si trebuia sa ma operez de urgenta. Intre aflarea diagnosticului si operatie au trecut doua saptamani, perioada in care viata mea s-a schimbat total. Atunci am simtit pentru prima data puterea rugaciunii. Acatistul Sfantului Nectarie il citeam zilnic si imi aducea foarte multa pace. Totusi, eram tulburata si nu stiam daca sa fac operatia sau nu. Cu aceasta intrebare in minte, am plecat cateva zile la o buna prietena. Intr-o seara m-am rugat mult pentru a primi un raspuns si intentionam sa citesc ceva. Luasem mai multe carti duhovnicesti cu mine si am deschis-o pe una dintre ele la intamplare. Primele cuvinte pe care le-am citit m-au uimit total. Era scris asa : « fiica mea, mergi la operatie pentru ca nu ai timp de pierdut ! ». Era o scrisoare a cuviosului Porfirie catre o monahie care avea cancer. Avand in vedere ca ma rugasem pentru a primi un raspuns legat de operatie, acele cuvinte le-am primit ca pe o indrumare clara. Asadar am mers la operatie care s-a dovedit a fi mai complicata decat prevazusera doctorii. A durat aproape opt ore si recuperarea a fost extrem de grea, dar sufletul meu era altul. I-am iertat pe toti cei care ma suparasera in trecut, suferinta altora nu-mi mai era straina, ii iubeam pe cei care ma ranisera. Suferisem toata viata de o tristete apasatoare. Intalnirea cu Sfantul Nectarie m-a vindecat de acea tristete, mi-a adus o bucurie extraordinara, total necunoscuta. Inviasem pur si simplu !
La doua saptamani dupa operatie, exact in ziua cand se praznuia adormirea cuviosului Porfirie, a venit rezultatul analizei tumorii. Boala era in stadiu incipient, asa ca nu era nevoie de chimioterapie. Vestea aceasta buna a fost inca o dovada ca Sfantul Nectarie imi era aproape. Pe timpul sederii in spital transformarea mea devenise vizibila si colegilor de salon care nu intelegeau cum poate cineva atat de bolnav sa fie bucuros si luminos. Harul Domnului era explicatia. Iubeam toata creatia, aceasta a fost cea mai mare minune facuta de Sfantul Nectarie cu mine, mi-a innoit sufletul.
Am uitat sa mentionez ca inainte de aflarea diagnosticului ramasesem fara casa. Niste prieteni(care nici macar nu-mi erau foarte apropiati !) m-au invitat sa stau la ei cateva luni. Cand au aflat de boala mi-au spus ca pot ramane la ei pana ma refac. Am locuit la ei aproape un an, perioada in care am simtit tot timpul ca prin mainile lor Dumnezeu isi arata dragostea fata de mine. Gratie lor am aflat ce inseamna slujirea aproapelui, s-au comportat cu mine ca si cum as fi facut parte din familie, au creat o atmosfera propice vindecarii. Au fost cu adevarat ingerii mei pazitori!
Pe parcursul recuperarii nu am putut lucra, dar prieteni sau oameni pe care abia ii cunosteam m-au ajutat financiar. De fiecare data cand ajungeam la limita, cineva aparea cu un ajutor. In mai 2010, o foarte buna prietena mi-a dat bani pentru a face un pelerinaj in Eghina. Drumul acela a fost incununarea a ceea ce traisem pana atunci, a fost primirea certitudinii ca sfintii sunt vii. Cu o luna inainte fusesem la manastirea Radu-Voda in Bucuresti. Acolo am simtit pentru prima data adierea vesniciei. Numai cei care au fost la moastele Sfantului inteleg ce vreau sa spun. E starea aceea binecuvantata in care timpul si spatiul nu mai exista, iar inima arde de bucurie si iubire.
Ceea ce am trait in Eghina depaseste orice gand omenesc. Niciodata nu am cautat minuni si cred din toata inima ca nu le merit, insa mila Domnului e infinita. Cand am ajuns jos, la intrarea spre biserica cea mare, ma simteam foarte rau, inca aveam sechele dupa operatie, eram slabita si aveam dureri. Din clipa in care am pus piciorul pe prima treapta care urca spre cealalta biserica, orice durere a incetat, oboseala a disparut. De fapt simteam ca nu mai am trup, eram invaluita de o bucurie incredibila, inexprimabila in cuvinte. Acum imi dau seama ca incerc sa gasesc cuvinte pentru niste trairi care efectiv nu pot fi exprimate. Odata ajunsa langa sfintele moaste, bucuria a fost infinita. Probabil asa trebuie sa fie in rai, o comuniune de iubire in bucurie fara sfarsit !
Prietena care imi platise drumul ma rugase sa o pomenesc pe ea cat si pe sora ei. In timp ce ma rugam pentru ele langa sfintele moaste, am primit clar in minte doua mesaje, ca raspuns la problemele pe care le aveau. Nu as putea explica exact cum au venit cuvintele acelea, dar stiu sigur ca nu au fost rodul imaginatiei mele. Cuvintele s-au implinit intocmai. Am ramas la manastire trei zile, timp in care am avut marea bucurie de a ma apropia de una dintre monahii si de a cunoaste un pic din viata monahala. Mentionez ca nu mai statusesm niciodata la o manastire, fusesem doar in trecere la niste manastiri din Romania, dar atat.
Cand am plecat de la Sfantul Nectarie, am avut parte de o alta minune. Pe vaporul care mergea spre Atena era un tânar care, dupa toate aparentele, avea un handicap mental. Fugea printre oameni si facea tot felul de semne pentru ca nu putea vorbi. Tatal lui tot incerca sa-l linisteasca si sa-l faca sa se aseze, dar nu reusea. A venit si s-a asezat langa mine. La inceput mi-a fost teama pentru ca parea destul de agitat. Apoi a inceput sa vorbeasca cu mine…in engleza, foarte coerent !!! Mi-a pus mai multe intrebari, am discutat putin si astfel am ajuns sa aflu raspunsul la o intrebare care ma chinuia de foarte multi ani. Nu stiam daca tatal meu s-a sinucis, sau a murit de moarte buna si ma rugasem sa primesc un raspuns. Tanarul acela m-a intrebat, fara nicio legatura cu subiectul discutiei, unde e tatal meu, iar eu i-am raspuns simplu ca e mort, dar nu stiu daca e in iad sau in rai. Atunci el mi-a spus sa fiu linistita pentru ca tata e in rai, a repetat de 3 ori in engleza si greaca cuvantul „rai“ dupa care s-a ridicat de langa mine si a continuat sa alerge printre pasageri fara sa mai vorbeasca…
Ar fi inca atatea de marturisit despre dragostea Domnului si a Sfantului Nectarie, dar ar trebui sa scriu zeci de pagini. Sunt un om pacatos care a simtit din plin harul lui Dumnezeu si imi este teama sa vorbesc despre aceste minuni pentru ca, desi le-am trait, nu am ajuns la desavarsire si de multe ori savarsesc raul pe care nu-l voiesc.
In noiembrie anul trecut am fost iar in Eghina. Atunci ma simteam din nou foarte rau , aveam dureri mari de picioare, iar doctorii nu puteau descoperi cauza. Am stat la manastire doar trei ore, dar cand am plecat nu mai aveam nicio durere, iar sufletul mi-era usor ca un fulg. Sfantul Nectarie si-a facut iar simtita prezenta sa iubitoare. In martie anul acesta am trecut printr-o noua tulburare cauzata de o suspiciune legata de boala. Am alergat din nou in Eghina si am regasit pacea. In camera sfantului este un mic tablou realizat chiar de el, tablou care reprezinta o cruce pe care sunt scrise cuvintele evanghelice : « Dragostea desavarsita alunga orice frica ». Citindu-le, m-am vindecat de frica, frica de boala si de moarte. Am primit in inima mea certitudinea ca moartea nu este decat o trecere si ca suferinta este o cruce care, primita cu dragoste, ne conduce in Rai. Am inteles atunci ca, orice rau ni s-ar intampla, trebuie sa privim mereu spre Crucea Mantuitorului si astfel vom gasi scapare.
Astazi ma simt bine, sechelele postoperatorii au disparut. Tocmai am facut un nou set de analize care atesta ca sunt pe deplin sanatoasa. As vrea sa mai spun ca experienta bolii m-a apropiat si de alti sfinti pe care doresc sa-i amintesc aici : Sf Ioan Maximovici, Sfantul Spiridon, Sfantul Ioan Rusul, Sf Luca al Crimeei, Sfantul Efrem cel Nou, Sfintii Rafael, Nicolae si Irina, Sfanta Xenia, cuviosul Paisie, cuviosul Porfirie si, mai ales, Maica Domnului. Insa Sfantul Nectarie imi este cel mai drag si cred ca singura cale de a-i multumi este sa-i urmez modelul de viata, sa-i ajut pe oamenii aflati in suferinta, sa dau marturie despre dragostea Lui Dumnezeu. Nadajduiesc ca marturia mea sa-i ajute pe cei bolnavi. Sa nu uitam sa ne rugam unii pentru ceilalti, rugaciunea e o mare taina ! Cuviosul Paisie are o minunata rugaciune pentru lume unde ii pomeneste si pe bolnavii de cancer. Noi, cei care cunoastem focul suferintei, sa ne rugam pentru toti bolnavii, cunoscuti si necunosscuti. Slava Domnului si sfintilor Sai pentru Iubirea pe care ne-o arata mereu!

Mărturie

Mă numesc Daniela Mirică, am 35 de ani şi sunt din București. Aș vrea și eu să relatez minunile pe care Bunul și Dragul Sfânt Nectarie le-a făcut pentru mine, păcătoasa.
Prima dată când am auzit de Sfânt a fost în cursul anului 2010, cand am citit un articol despre acesta într-o revistă. Având la serviciu o colegă care merge destul de des la biserică, am rugat-o, dacă găsește, să-mi cumpere și mie Acatistul Sfântului. Spre surprinderea mea, colega mi l-a oferit peste vreo 2 zile; i-am mulțumit, l-am băgat în geantă şi acolo a rămas până într-o zi când ...............
Fusesem la doctor şi mi se confirmase că sunt însărcinată; ca şi la prima sarcină (mai am un băieţel) mi s-a spus că am o ”uşoară” deslipire de placentă. Mi s-a dat tratamentul pentru aceasta şi analizele de sânge pe care trebuia să le fac, printre care şi analize legate de coagularea sângelui (după ce domnul doctor a aflat că am antecedente în familie de persoane cu probleme cardiace – tatăl meu a decedat în urma unei comoţii cerebrale).
După vreo câteva zile, fiind acasă, am observat că am o uşoară sângerare. M-am speriat foarte tare (ştiind că asta poate duce la un avort spontan); l-am sunat pe domnul doctor, care mi-a recomandat să-mi fac o nouă ecografie şi să mă duc să mă vadă. Am plecat cu soţul şi cu băieţelul meu să-mi fac ecografia. În maşină, în drum spre clinică, mi-am adus aminte de Acatistul Sfântului Nectarie, pe care-l aveam în geantă. Am început să-l citesc plângând. La ecografie mi s-a spus că placenta s-a dezlipit destul de mult. La întrebarea mea dacă e posibil să pierd sarcina, doamna doctor mi-a răspuns: ”Să vă aşteptaţi, că dezlipirea este prea mare.” După ce am trecut pe la domnul doctor, care mi-a prescris nişte injecţii (bănuind că problema e de la coagularea sângelui, deoarece rezultatul analizelor nu ieşise încă) şi a zis că mă aşteaptă peste o săptămână, dacă nu intervine nimic în plus, m-am dus acasă, iar din acea zi am început să citesc zilnic Acatistul Sfântului Nectarie şi să mă rog fierbinte la acesta, la Bunul Dumnezeu şi la Maica Domnului să mă ajute să nu pierd sarcina. Bunul Dumnezeu a făcut să nu mai sângerez deloc şi aşa am ajuns peste o săptămână din nou la ecograf. După ce mi-a făcut ecografia, doamna doctor m-a întrebat: ”Ce a-ţi făcut, aţi luat ceva?”. I-am spus de injecţii şi de celelalte medicamente şi am întrebat: ”De ce? S-a dezlipit mai rău?” Răspunsul însă m-a făcut sa-mi dea lacrimile de bucurie: ”Nu, nu mai este dezlipită.” Deşi am mulţumit Bunului Dumnezeu, Maicii Domnului şi Sfântului Nectarie pentru minunata veste, abia peste câteva zile, cand aceeaşi colegă care-mi dăduse Acatistul mi-a oferit şi cartea ”Sfântul Nectarie – Minuni în România” şi am început să o citesc, am realizat că Bunul şi Dragul Sfânt Nectarie îmi ascultase rugăciunile şi făcuse prima minune pentru mine şi familia mea. După ce a ieşit rezultatul analizelor, bănuiala domnului doctor s-a confirmat: am probleme cu coagularea sângelui, prezentând un risc de trombofilie.
A doua minune pe care Sfântul a făcut-o a fost cu băieţelul meu, în vârstă de 4 ani şi 4 luni, care de vreo 6 luni era tot bolnăvior (făcuse de 2 ori otită şi de 3 ori amigdalită acută şi de fiecare dată cu episoade febrile - 410C – câte 3 – 4 zile, deşi era sub antibiotice). Trecuseră 2 săptămâni de la ultimul ”roşu în gât”, când a făcut din nou febră 39,60C. Am fost cu el la doctor, care ne-a zis că are din nou amigdalită acută; am insistat să nu îi mai pună branulă, ci să îi dăm antibiotic pe gură. De la spital, am mers cu el acasă, am stat să-i scadă temperatura, apoi am luat un taxi şi am plecat cu el la Mănăstirea Radu Vodă, unde am citit Acatistul Sfântului Nectarie, l-am rugat plângând să-l facă bine pe băieţelul meu şi am rugat un preot să-i citească o rugăciune. Mărturisesc că din acel moment băieţelul meu nu a mai făcut febră deloc, iar după 7 zile de antibiotic, când am fost cu el la control, (deşi iniţial doamna doctor zisese că e necesar antibiotic timp de 10 zile), ne-a spus că arată foarte bine gâtul şi nu mai e nevoie să mai ia antibiotic până la 10 zile. Bunul şi dragul Sfânt Nectarie mi-a ascultat rugămintea şi a mai făcut o minune pentru mine, păcătoasa. A trecut de atunci o lună şi o săptămână şi băieţelul meu nu a mai făcut nici roşu în gât, nici febră. Îl împărtăşesc în fiecare duminică, zicem împreună rugăciunea ”Tatăl nostru” în fiecare seară şi ne rugăm pentru sănătatea lui şi a bebeluşului nenăscut încă.
Citesc zilnic Acatistul Sfântului Nectarie, Acatistul Sfântului Stelian (care am aflat între timp că e ocrotitorul copiilor), Acatistul Maicii Domnului şi Acatistul Mântuitorului Isus Hristos, le mulţumesc din suflet pentru minunile şi ajutorul pe care mi-l oferă mie şi familiei mele, şi-i rog să ne ţină sănătoşi în continuare şi să ne ocrotească.
Am intrat în luna a 8-a de sarcină şi am încredere că Bunul Dumnezeu, Maica Domnului şi dragii mei Sfinţi vor avea grijă de bebeluşul meu şi mă vor ajuta să aduc pe lume un băieţel sănătos.
Slavă lui Dumnezeu în veci !

Marturie despre ajutorul grabnic al Sfantului Nectarie

Ma numesc Romaniuc Loredana Isabelle si la inceputul anului 2010, in februarie m-am imbolnavit. Pana atunci fusesem sanatoasa vreme indelungata, fara nicio problema grava de sanatate, doar ocazional mici raceli care treceau repede. Din februarie si pana in septembrie starea mea de sanatate a decazut considerabil pana la a ma aduce la disperare si la depresie. Aveam probleme mari cu stomacul. Nu mai puteam manca nimic decat fierturi. Nu reuseam sa mai dorm noaptea, aveam o stare de panica permanenta. De unde inainte avusesem un somn profund, acum aveam o stare de insomnie acuta, care nu se mai sfarsea. Aveam palpitatii tot timpul. Practic nu mai stiam ce sa fac ca sa ma simt si eu bine.
Initial m-am dus la doctor care nu si-a dat seama ce aveam, intrucat simptomele mele erau contradictorii. Am cheltuit 2000 ron pe analize fara ca sa aflu ce aveam si cum as putea sa-mi remediez starea de sanatate.
In conditiile acestea mi-am pierdut locul de munca.
Eram din ce in ce mai deprimata si mai nelinistita pentru ca zilele treceau si ma simteam tot mai slabita, iar in rarele cazuri cand eram chemata la un interviu pentru un loc de munca, nu puteam face fata pentru ca nu ma puteam concentra.

De vreo doi ani ma tot gandeam sa ma spovesesc si sa ma impartasesc, dar amanam de fiecare data si gaseam diverse motive sa nu ma duc. Data fiind situatia care nu parea sa aiba rezolvare, m-am indreptat spre Dumnezeu si i-am cerut ajutorul. M-am dus de urgenta sa ma spovedesc. Apoi preotul mi-a dat canon urmand sa mai vin peste o luna sa ma spovedesc din nou.
Canonul cuprindea printre altele diferite rugaciuni, Psalmul 50 si 50 de metanii.

Ma gandeam cum am sa fiu in stare sa fac atitea rugaciuni si metanii cand eu abia ma tineam pe picioare. I-am cerut ajutorul lui Dumnezeu si indata ce ma apucam sa fac rugaciunile si metaniile starea mea fizica se imbunatatea impresionant. Pe parcursul citirii rugaciunilor, Psalmului 50 si metaniilor starea mea fizica devenea foarte buna si speranta revenea din nou.
Dandu-mi seama ca numai Dumnezeu ma poate ajuta cu adevarat m-am pus deci pe treaba si m-am rugat Maicii Domnului si lui Iisus Hristos sa ma ajute sa trec cu bine prin incercarea pe care mi-a dat-o Dumnezeu.

M-am rugat, de asemenea, sa ma indrume ca sa gasesc pe cineva care sa poata sa ma scoata din impas. La cateva zile dupa aceea am aflat de o doctorita care se ocupa si cu terapiile alternative pe baza de biorezonanta. M-am dus la ea si mi-a dat un tratament in 3 etape cu diverse produse naturiste si am inceput treptat sa ma simt mai bine. Tot timpul tratamentului si pana in ziua de azi am urmat canonul pe un an de zile pe care mi la dat preotul si starea mea de sanatate a inceput sa se imbunatateasca si sa se stabilizeze.
Am inceput deci sa-mi caut din nou loc de munca. La un moment dat cand ma rugam, a inceput sa-mi vina in minte numele sfantului Nectarie, de care stiam si la care ma mai rugasem si ma ajutase, dar nu stiu de ce de data asta pur si simplu n-am dat atentie si ma rugam inainte, fara sa ma rog sfantului Nectarie.

Incepusem sa citesc carti cu vietile sfintilor si sfaturile lor si frecventam magazinele cu carti si lucruri bisericesti la care gaseam tot ce-mi dorea inima in acest domeniu.
La un moment dat, intrand intr-un astfel de magazin, m-am dus spre standul de carti si undeva la vedere trona o carte mare pe care scria “Sfantul Nectarie – Minuni in Romania”. O iau si o deschid la intamplare si citesc cu uimire un titlu care spunea ca Sfantul Nectarie ajuta la gasirea unui loc de munca. Bineinteles, am citit imediat intrega marturie despre ajutorul dat de Sfantul Nectarie la gasirea unui loc de munca persoanei respective.
M-am gandit imediat ca acesta a fost un semn de la Dumnezeu si de la Sfantul Nectarie ca sa ma rog Sfantului sa ma ajute in aceasta privinta, dat fiind ca mie imi tot venise in minte numele lui inca de cateva saptamani bune in fiecare zi cand ma rugam. Am considerat asadar ca acesta era un semn palpabil si ca aceasta era voia lui Dumnezeu.
Am cumparat cartea despre minunile Sfantului Nectarie in Romania, pe care am citit-o in intregime si ca urmare, pe langa canonul dat de preotul meu duhovnic m-am pucat sa ma rog Sfantului Nectarie si sa citesc Acatistul lui in fiecare zi rugandu-ma sa ma indrume in gasirea unui loc de munca cat mai grabnic.

Peste vreo luna se facea un an de cand nu aveam loc de munca. Mi-era foarte greu sa ma intretin. Pot spune ca doar cu ajutorul lui Dumnezeu puteam trece cu bine de la o luna la alta, dar eram foarte stramtorata. Ma ajutau familia si prietenii. Era, deci, ceva de importanta vitala sa am un loc de munca.
Am aflat din cartea despre minunile Sfantului Nectarie ca la manastirea Radu Voda din Bucuresti se da mir sfintit de la candela lui, care ajuta oamenii bolnavi fizic si sufleteste. Ma gandeam cum sa ajung, ca eu eram in Focsani si drumul la Bucuresti ar fi fost scump pentru mine in momentul respectiv. Stateam foarte prost cu banii. Daca as fi fost chemata la un interviu pentru un loc de munca la Bucuresti as fi folosit drumul respectiv ca sa merg si la manastirea Radu Voda sa ma inchin si sa ma rog la mostele Sfantului si sa iau mir sfintit. Imi cautam de munca la Bucuresti pentru ca in Focsani nu gasisem nimic.

Din cartea cu minunile Sfantului Nectarie am aflat insa ca mult mai aproape de mine, in judetul Vrancea, aproximativ la 6 km de Focsani, la o biserica din Ghimicesti erau moastele sfantului Nectarie, deci nu mai era nevoie sa bat drumul pana la Bucuresti.
Am hotarat ca in duminica care venea sa ma duc la Ghimicesti sa ma rog la moastele Sfantului si sa iau mir sfintit de la candela lui de acolo.
Insa Dumenezeu a hotarat altfel. Imediat ce m-am gandit cu adevarat sa fac cele de mai sus, la citeva ore am fost contactata de o firma din Bucuresti care ma chema la interviu. Era intr-o joi si am stabilit interviul in lunea care urma astfel ca eu sa fiu duminica in Bucuresti, sa ma pot duce la liturghie la manastirea Radu Voda, unde sunt moastele Sfantului Nectarie.

Zis si facut. Am fost, m-am rugat la moastele Sfantului pentru sanatate si gasirea grabnica a unui loc de munca, apoi in ziua urmatoare am fost la interviu.
Din momentul in care am inceput sa ma rog Sfantului Nectarie si pana in momentul primirii raspunsului pozitiv la interviu au trecut doar 10 zile pe parcursul carora am avut doua interviuri.
Am fost sunata, in sfarsit, ca sa-mi pregatesc cele necesare angajarii.
I-am multumit din suflet Sfantului Nectarie si Maicii Domnului care m-au ajutat prin puterea lui Dumnezeu. I-am multumit, de asemenea, Domnului nostru Iisus Hristos la care ma rugam in fiecare zi.

Acum, ca ma invrednicise Domnul sa am un loc de munca, aparuse o noua problema. Nu aveam unde sa stau in Bucuresti si nici bani sa-mi inchiriez ceva.
M-am rugat in continuare la Sfantul Nectarie sa ma ajute cu gasirea unei locuinte linistite, curate si ieftine care sa fie utilata cu tot ce-mi era necesar.
Precizez ca tot timpul cand am fost la interviuri imi faceam timp inainte sau dupa sa merg la manastirea Radu Voda si sa ma rog la moastele Sfantului. In Bucuresti, pe timpul interviurilor, stateam la o prietena.
Urma sa semnez contractul de munca inainte cu o saptamana de venirea propriu-zisa la serviciu in Bucuresti. Urma sa-l semnez intr-o luni si m-am gandit sa vin de sambata ca sa prind duminica in Bucuresti si sa ma duc iar la moastele Sfantului Nectarie sa ma rog.
Asa am si facut. Urma sa plec marti la ora 11 dimineata inapoi la Focsani pentru ca semnarea contractului avea loc luni spre seara si nu mai aveam cand sa plec luni de la Bucuresti.
Sfantul Nectarie s-a dovedit a fi si de asta data un foarte grabnic ajutator, intrucat marti cand urma sa plec acasa, am aflat cu surprindere ca toate trenurile fusesera anulate si nu mai aveam cu ce sa plec inapoi, decat cu un personal la ora doua care facea 5 ore pe drum si cu un rapid la ora 20, care facea trei ore, ceea ce era mai convenabil pentru mine. Asa ca am optat pentru plecare la ora 20. Intre timp, daca tot n-aveam ce face, mi-a venit subit ideea sa dau telefon unei cunostinte la care nu apelasem niciodata ca s-o intreb daca nu stie pe cineva care ar vrea sa ma ia in gazda contra unei sume rezonabile pentru mine.
Imediat cunostinta mea mi-a zis ca stia pe cineva care cauta sa ia in gazda. A luat legatura cu persoana respectiva sa vada daca mai era valabila oferta si a primit raspuns pozitiv. Apoi am vorbit personal la telefon cu gazda si am cazut de acord sa ne vedem, dar era un impediment. Ea nu putea ajunge de la servici acasa decat pe la ora 19.30, iar eu aveam deja luat bilet la tren la ora 20.00 si zona unde locuia era departe de gara si nu puteam ajunge repede ca sa nu pierd trenul.

A ramas sa ne intilnim asa si urma sa ma las in voia lui Dumnezeu cu trenul, ca nu stiam ce as putea face. Dar ma rugam totusi Sfantului Nectarie si lui Dumnezeu sa ma ajute si de data asta, pentru ca nu mai aveam bani ca sa-mi iau alt bilet de tren. Peste vreo ora am primit un telefon de la cea care urma sa-mi fie gazda ca sefa lor le daduse liber tuturor asa din senin sa plece acasa si urma sa vina imediat ca sa ne putem intalni si sa vad locul in care urma sa ma mut si sa convenim asupra detaliilor financiare.
Cu voia lui Dumnezeu si cu ajutorul Sfantului Nectarie am vazut locuinta, mi-a placut si casa si gazda, am cazut de acord si financiar. Chiar in fata blocului este o statie de troleu de unde am putut lua un troleu ce mergea direct la gara fara sa mai schimb alte mijloace de transport. Am ajuns la gara cu 10 minute inainte sa plece trenul.
Iata ce inseamna purtarea de grija a lui Dumnezeu. Am semnat contractul de munca si mi-am gasit si locuinta in aceeasi zi exact la pretul dorit de mine.
Nu pot decat sa spun: “Slava lui Dumnezeu intru Sfintii Sai.”

Precizez ca pe parcursul acestei dificile incercari pe care mi-a dat-o Dumnezeu ca sa ma smereasca m-am rugat si altor sfinti care cu siguranta m-au ajutat si ei prin rugaciunile lor. Acestia sunt: Sfantul Spiridon, Sfantul Nicolae, Sfanta Parascheva, Sfantul Antonie cel Mare, Arhanghelul Mihail si parintele Arsenie Boca.

In principal insa m-am rugat Domnului Iisus Hristos, Maicii Domnului si Sfantului Nectarie, care s-a dovedit cu adevarat un grabnic ajutator.

Multumesc lui Dumnezeu si tututor Sfintilor Lui si Sfintilor Parinti care m-au ajutat cu scrierile lor prin cartile pe care le-am citit si le citesc de atunci incoace.

Am scris cele de mai sus deoarece i-am promis Sfantului Nectarie ca daca ma va ajuta, am sa fac public ajutorul grabnic pe care mi l-a dat, ca sa fie si altora de ajutor in nevoi si intru credinta lor in Dumnezeu.

Romaniuc Loredana Isabelle