Minuni ale vremii noastre

Editura Sophia

Pret: 10.00 lei
Adauga in cos
Format 13x20 cm
216 pagini

Traducere din limba rusă de Adrian și Xenia Tănăsescu‑Vlas și Lucia Ciornea

Ediția a doua, revizuită

Este greu de crezut că în vremurile noastre fresca unei biserici se poate înnoi singură. Este greu de crezut că în vremurile noastre prin trupul unui om care a murit cu 500 de ani în urmă s-au vindecat nebuni, îndrăciți, bolnavi incurabil. Este greu de crezut că în ­vremurile ­noastre există oameni în viață care au văzut în amănunt lumea de dincolo de mormânt și dau despre ea mărturie nemincinoasă. Și totuși, aceste lucruri sunt adevărate și continuă să se întâmple.
Citiți în această carte despre câteva dintre cele mai zguduitoare minuni pe care Dumnezeu le-a săvârșit de-a lungul veacului XX până în zilele noastre, spre proslăvirea Ortodoxiei. Lucrarea cuprinde povestiri ale unor întâm­plări adevărate pe temeiul mărturiilor nemincinoase ale unor creștini despre manifestările harului și ale puterii lui Dumnezeu. Unele dintre acestea prezintă pilde bune de urmat, iar altele pot servi credincioșilor ca un avertisment în vederea evitării unor greșeli.

Mărturie

Mă numesc Daniela Mirică, am 35 de ani şi sunt din București. Aș vrea și eu să relatez minunile pe care Bunul și Dragul Sfânt Nectarie le-a făcut pentru mine, păcătoasa.
Prima dată când am auzit de Sfânt a fost în cursul anului 2010, cand am citit un articol despre acesta într-o revistă. Având la serviciu o colegă care merge destul de des la biserică, am rugat-o, dacă găsește, să-mi cumpere și mie Acatistul Sfântului. Spre surprinderea mea, colega mi l-a oferit peste vreo 2 zile; i-am mulțumit, l-am băgat în geantă şi acolo a rămas până într-o zi când ...............
Fusesem la doctor şi mi se confirmase că sunt însărcinată; ca şi la prima sarcină (mai am un băieţel) mi s-a spus că am o ”uşoară” deslipire de placentă. Mi s-a dat tratamentul pentru aceasta şi analizele de sânge pe care trebuia să le fac, printre care şi analize legate de coagularea sângelui (după ce domnul doctor a aflat că am antecedente în familie de persoane cu probleme cardiace – tatăl meu a decedat în urma unei comoţii cerebrale).
După vreo câteva zile, fiind acasă, am observat că am o uşoară sângerare. M-am speriat foarte tare (ştiind că asta poate duce la un avort spontan); l-am sunat pe domnul doctor, care mi-a recomandat să-mi fac o nouă ecografie şi să mă duc să mă vadă. Am plecat cu soţul şi cu băieţelul meu să-mi fac ecografia. În maşină, în drum spre clinică, mi-am adus aminte de Acatistul Sfântului Nectarie, pe care-l aveam în geantă. Am început să-l citesc plângând. La ecografie mi s-a spus că placenta s-a dezlipit destul de mult. La întrebarea mea dacă e posibil să pierd sarcina, doamna doctor mi-a răspuns: ”Să vă aşteptaţi, că dezlipirea este prea mare.” După ce am trecut pe la domnul doctor, care mi-a prescris nişte injecţii (bănuind că problema e de la coagularea sângelui, deoarece rezultatul analizelor nu ieşise încă) şi a zis că mă aşteaptă peste o săptămână, dacă nu intervine nimic în plus, m-am dus acasă, iar din acea zi am început să citesc zilnic Acatistul Sfântului Nectarie şi să mă rog fierbinte la acesta, la Bunul Dumnezeu şi la Maica Domnului să mă ajute să nu pierd sarcina. Bunul Dumnezeu a făcut să nu mai sângerez deloc şi aşa am ajuns peste o săptămână din nou la ecograf. După ce mi-a făcut ecografia, doamna doctor m-a întrebat: ”Ce a-ţi făcut, aţi luat ceva?”. I-am spus de injecţii şi de celelalte medicamente şi am întrebat: ”De ce? S-a dezlipit mai rău?” Răspunsul însă m-a făcut sa-mi dea lacrimile de bucurie: ”Nu, nu mai este dezlipită.” Deşi am mulţumit Bunului Dumnezeu, Maicii Domnului şi Sfântului Nectarie pentru minunata veste, abia peste câteva zile, cand aceeaşi colegă care-mi dăduse Acatistul mi-a oferit şi cartea ”Sfântul Nectarie – Minuni în România” şi am început să o citesc, am realizat că Bunul şi Dragul Sfânt Nectarie îmi ascultase rugăciunile şi făcuse prima minune pentru mine şi familia mea. După ce a ieşit rezultatul analizelor, bănuiala domnului doctor s-a confirmat: am probleme cu coagularea sângelui, prezentând un risc de trombofilie.
A doua minune pe care Sfântul a făcut-o a fost cu băieţelul meu, în vârstă de 4 ani şi 4 luni, care de vreo 6 luni era tot bolnăvior (făcuse de 2 ori otită şi de 3 ori amigdalită acută şi de fiecare dată cu episoade febrile - 410C – câte 3 – 4 zile, deşi era sub antibiotice). Trecuseră 2 săptămâni de la ultimul ”roşu în gât”, când a făcut din nou febră 39,60C. Am fost cu el la doctor, care ne-a zis că are din nou amigdalită acută; am insistat să nu îi mai pună branulă, ci să îi dăm antibiotic pe gură. De la spital, am mers cu el acasă, am stat să-i scadă temperatura, apoi am luat un taxi şi am plecat cu el la Mănăstirea Radu Vodă, unde am citit Acatistul Sfântului Nectarie, l-am rugat plângând să-l facă bine pe băieţelul meu şi am rugat un preot să-i citească o rugăciune. Mărturisesc că din acel moment băieţelul meu nu a mai făcut febră deloc, iar după 7 zile de antibiotic, când am fost cu el la control, (deşi iniţial doamna doctor zisese că e necesar antibiotic timp de 10 zile), ne-a spus că arată foarte bine gâtul şi nu mai e nevoie să mai ia antibiotic până la 10 zile. Bunul şi dragul Sfânt Nectarie mi-a ascultat rugămintea şi a mai făcut o minune pentru mine, păcătoasa. A trecut de atunci o lună şi o săptămână şi băieţelul meu nu a mai făcut nici roşu în gât, nici febră. Îl împărtăşesc în fiecare duminică, zicem împreună rugăciunea ”Tatăl nostru” în fiecare seară şi ne rugăm pentru sănătatea lui şi a bebeluşului nenăscut încă.
Citesc zilnic Acatistul Sfântului Nectarie, Acatistul Sfântului Stelian (care am aflat între timp că e ocrotitorul copiilor), Acatistul Maicii Domnului şi Acatistul Mântuitorului Isus Hristos, le mulţumesc din suflet pentru minunile şi ajutorul pe care mi-l oferă mie şi familiei mele, şi-i rog să ne ţină sănătoşi în continuare şi să ne ocrotească.
Am intrat în luna a 8-a de sarcină şi am încredere că Bunul Dumnezeu, Maica Domnului şi dragii mei Sfinţi vor avea grijă de bebeluşul meu şi mă vor ajuta să aduc pe lume un băieţel sănătos.
Slavă lui Dumnezeu în veci !

Maica Teosemni, ucenica Parintelui Porfirie. Cuvinte de invatatura si marturii

Pret: 12.00 lei

176 pagini + 4 planse color

Traducere din limba greaca de Pr. Serban Tica
Anul aparitiei: 2011

Cartea de fata reprezinta o culegere de cuvinte de invatatura ale fericitei maici Teosemni si de marturii despre aceasta minunata ucenica a Parintelui Porfirie, in care se regaseste deplin chipul duhovnicesc al marelui staret contemporan.
Stareta se ruga pentru mântuirea intregii lumi. Se ruga neincetat pentru cei cunoscuti si necunoscuti, pentru mici si mari, pentru crestini sau pentru ceilalti, pentru toti oamenii. Imi amintesc cum paseam pe un drum, in Londra, dupa o intâlnire cu un profesor oncolog, care tocmai o anuntase ca la plamâni cancerul se reactivase si ca trebuia sa urmeze o terapie lunga. Imi parea cazuta pe gânduri, am crezut ca o preocupa problema sanatatii ei si am intrebat‑o despre aceasta. Mi‑a raspuns: „Nu. Subiectul asta l‑am lasat pe deplin in mâinile lui Dumnezeu. La ce ma gândeam acum? Imi fac probleme pentru acesti tineri pe care i‑am intâlnit in colt, cersetorii. M‑am uitat atent la ei si mâinile lor erau vinete. Ah, cum aveau mâinile! Cum m‑au mâhnit! Mi‑e teama ca se drogheaza. Si fetita aceea care cânta frumos la chitara ar fi putut sa cânte si psalmi...”

Monahia Teoxeni, Egumena Sfintei Manastiri Hrisopighi

Lansarea volumului "Marturie pentru cei ce infrunta boala- Mostenirea lui Lynette"

Această carte vorbeşte despre un om care din multe puncte de vedere este un simbol: Lynette Katherine Hoppe. Lynette era mamă, americancă convertită la Ortodoxie, misionară într-o ţară tumultoasă, est-europeană: Albania. Peste toate acestea, viaţa i-a fost marcată de profunda ei trăire şi valorificare a credinţei în lupta împotriva unei boli ce înfricoşează tot mai mult vremurile noastre: cancerul.

Lynette a ştiut să scoată tot binele din cancer, acceptandu-l şi facand din el o misiune: misiunea schimbării propriului ei suflet, a apropierii sporite de Dumnezeu şi a mărturisirii credinţei.

Avem ocazia să vedem o perspectivă cu totul aparte asupra acestei boli. Lynette s-a confruntat frumos cu suferinţa, cu moartea şi a lăsat în urmă o moştenire şi mai frumoasă.

Moartea ei nu a făcut decat să întărescă cuvintele: „Hristos a înviat!”

O minune a Cuvioasei Paraschiva

Acum 7 ani ne-a murit intrauterin un baietel de 39 de saptamani, diagnosticat cu trisomie 18 (sindrom Edwards). A urmat o operatie de fibrom la care medicii au dorit sa faca histerectomie totala, dar un medic crestin si deosebit, Gheorghe Berbecar, de la Spitalul Militar, a riscat, si stiind istoria ne-a oferit si sprijin moral.
A urmat o perioada in care medicii spuneau ca nu o sa avem copii curand si ca este nevoie de tratament.
In urma unei delegatii intamplatoare a sotului la Iasi, in perioada serbarii Cuvioasei Parascheva din 2005- la care a fost prezent si Sfantul Apostol Pavel prin moastele sale- fara a incepe tratamentul, a aparut pe lume un baietel deosebit, Pavel, care s-a nascut pe 13 iunie 2006 (pe 13 iunie 1641 Cuvioasa a sosit la Iasi). Minunea este si mai mare, intrucat atunci cand a ramas insarcinata mama lui nu era in perioada fertila.
Minunea continua, iar fratiorul lui Pavel, Nicolae, s-a nascut pe 14 octombrie 2008.

Mihaela si Bogdan

O noua marturie despre minunile Sfantului Nectarie

Incep si eu prin a da slava lui Dumnezeu pentru toate si in special prin a-I multumi pentru salvarea minunata dintr-o boala cumplita prin care mi-a fost ingaduit sa trec la varsta de 34 de ani,in 2006.
Boala s-a declansat in ultimul trimestru al celei de-a doua sarcini prin aparitia unui ganglion supraclavicular care, in timp, s-a divizat. Dupa nasterea mult doritei fetite (eu mai avand un baietel de 3 ani) am inceput investigatiile medicale care se impuneau si am aflat cu multa durere ca boala mea era de natura canceroasa. Am fost diagnosticata cu limfom Hodgkin faza 2A, care in principiu nu este operabil, el tratandu-se prin chimio si radioterapie. Dupa o perioada de framantari intense si multe intrebari fara raspuns, la vremea respectiva, am trecut la faza de acceptare a bolii si am inceput chimioterapia la mine in judet. A urmat apoi radioterapia care se impunea,la Cluj,in urma careia speram ca si cel din urma ganglion sa dispara. O perioada (cam 3 luni) boala a stagnat, dupa care a recidivat si cosmarul a reinceput. Spre deosebire de prima faza a bolii, acum devenise mult mai agresiva si mult mai greu de tinut sub control; nu mai vorbesc de toate temerile mele, de disperarea care ma cuprindea si de gandurile chinuitoare care ma stapaneau si care nu ma lasau sa dorm. Cert este ca mi-a fost foarte greu sa depasesc momentul, dar gandul ca-mi va creste"alta'copiii m-a facut sa ma incrancenez si m-a mobilizat sa lupt mai departe.
Asa cum spuneam, boala avansase si se impunea un transplant medular(sau un autotransplant, daca era posibil). Din fericire, dosarul mi-a fost aprobat la spitalul Fundeni din Bucuresti unde am intrat in tratamentul premergator transplantului. Dar Dumnezeu a ingaduit din nou sa ma treaca prin focul marilor incercari a.i. nu reuseam sa intru in transplant din cauza ca boala nu mai raspundea la tratament. Doctorii chiar imi dadusera drumul la "vatra"(dupa ce au epuizat tot protocolul de tratament, vizibil uimiti si recunoscandu-si neputinta cu privire la evolutia bolii mele (eram un caz pierdut).
In Bucuresti am o prietena draga mie (Dumnezeu s-o miluiasca) care mi-a purtat de grija ca o sora. Prin ea l-am cunoscut si pe Sfantul Nectarie de la Manastirea Radu Voda, cu ale carui rugaciuni m-am intarit si mi-am hranit sufletul pentru lupta cea mare si grea. Iata ca prin rugaciunile Maicii Domnului(protectoarea fetitei mele) si ale acestui mare Sfant, Dumnezeu s-a milostivit, boala a stagnat si am reusit sa fac mult doritul autotransplant care a decurs foarte bine. Vreau sa precizez ca in acea perioada am simtit mai mult ca niciodata puterea rugaciunii celor ce si-au jertfit din timpul lor pentru mine- Dumnezeu sa-i rasplateasca! Au recut doi ani si jumatate, cu sanatate si multumesc Domnului pentru ca mi-a dat sansa sa-mi cresc copilasii alaturi de sotul meu.

Angela M.

Sfantul Parinte Ilie Lacatusu m-a aparat de hoti, fara sa fiu ranita

Duminica, 22 mai 2011, m-am dus la Sfantul Parinte Ilie Lacatusu, la Cimitirul Giulesti, cu tata si cu o prietena, Iulia. In dreapta cimitirului se afla o straduta laturalnica, pustie, unde parchez masina de obicei (o tot las acolo de peste 1 an de zile si nimic nu s-a intamplat niciodata).

Am ajuns pe la ora 13 si am aflat ca Dl Aurel, ginerele Sfantului Ilie, urma sa vina si sa deschida la ora 15. Am hotarat sa nu plecam si sa stam si sa asteptam, insa afara era o caldura mare si noi nu aveam nicio sticla cu apa la noi. Mereu, de cate ori am fost la Moastele Sfantului Parinte, nu am luat apa la noi, si rezistam, fara sa plec de la coada ca sa cumpar apa, insa de data aceasta Sfantul Parinte Ilie m-a facut sa plec la masina ca sa ajung chiar la fix, cand hotii umblau sa imi deschida masina. Am lasat-o pe prietena mea, Iulia, la coada ca sa tina rand,tata statea undeva la umbra, el fiind hipertensiv,iar eu am plecat singura spre masina. Cand am ajuns pe straduta, nu imi venea sa cred ce vad, doi indivizi erau la masina, unul se uita pe geam si celalalt imi forta incuietoarea. Specific ca nu am o masina de lux, am un matiz vechi de 10 ani, ruginit pe alocuri, pentru care mai am de platit la credit inca 5 ani. Am inceput sa strig la cei doi, m-am apropiat de ei, dar ei nu au fugit (cum se intampla de obicei, ci au stat si m-au infruntat, chiar mi-au spus sa plec de acolo. Sfantul Ilie m-a protejat, i-a facut pe ei sa nu ma raneasca (pe strada, cat am schimbat replici cu cei doi, nu a trecut nicio persoana, ei puteau- pentru ca eu le-am vazut fetele- sa imi dea vreun pumn, sau sa ma taie, sa ma lase inconstienta pe acolo, dar ei nu mi-au facut nimic, Sfantul Ilie m-a aparat de ei. Am plecat de acolo, si cand am revenit ca sa ii iau pe tata si pe Iulia, am parcat masina chiar pe sosea; vis a vis de cimitir se aflau ei si se uitau la mine. Eu ma prefaceam ca vorbesc la telefon si ei au inceput sa strige ca daca sun la politie ma taie, etc. Am plecat de acolo, nu am mai asteptat sa se deschida cripta, fericita ca Sfantul Parinte Ilie Lacatusu m-a trimis la masina fix la timp ca sa nu raman fara ea si ca nu am patit nimic.

Am aflat ulterior ca, de fapt, ei nu vroiau sa fure ceva din masina, pentru ca asa ar fi spart geamul si ar fi luat ce aveau nevoie, ci ar fi plecat cu masina cu tot.

Slava Sfantului Parinte Ilie Lacatusu, care m-a aparat si m-a ajutat. Il iubesc mult de tot si nu voi inceta niciodata sa ma rog Lui.


Ca o reamintire, mentionez ca Sfantul Parinte Ilie Lacatusu i-a ajutat pe nasii mei, dupa 10 ani de chin, unde doctorii nu le dadeau sanse sa aiba un copilas, si acum au o mandrete de baiat sanatos, frumos, cuminte.

Slava Sfantului Parinte Ilie Lacatusu!!!!

AMIN

Teodora Arzan