CARTE în PREMIERĂ pentru MOLDOVA: ”GARDA de FIER în BASARABIA - DOCUMENTE”

Text preluat de aici. Nu demult la Editura Iulian din Chişinău a apărut într-un tiraj modest primul volum al culegerii de documente de arhivă “Garda de Fier în Basarabia” semnată de Alexandru Moraru în colaborare cu Benedict Ciubotaru. Lucrarea este tipărită în format A4 şi are 384 de pagini. Coperta a fost realizată de cunoscuta deja Laura Moraru, elevă la Liceul Teoretic “Vasile Alecsandri” din Chişinău, autoare a mai multe volume de carte. Din start vreau să vă informez că la apariţia acestui volum nu a contribuit nici o organizaţie politică sau nonguvernamentală, cartea a văzut lumina tiparului datorită banilor celor doi prieteni, care sunt şi autorii acestei cărţii. În primul volum au fost incluse următoarele: 1. Cuvânt înainte 2. Despre arhive şi arhivistică 3. Prefaţa 4. Cronologia Mişcării legionare 5. Rezumatul documentelor 6. Bibliografia Mişcării legionare 7. Cuprinsul În prezenta culegere au intrat 300 de documente inedite de arhivă depistate în Arhiva Naţională a Republicii Moldova. Deşi nu sunt menţionate în cuprins, cartea conţine peste 20 de ilustraţii - copii de pe originalele documentelor. Subiectul documentelor propuse este incendiar, deoarece dă peste cap toate învinuirile aduse Mişcării legionare de către falsificatorii comunişti şi sionişti. Volumul (I) de faţă, conceput ca o lucrare istorico-arhivistică (în 3 volume) la restabilirea adevărului istoric, depăşeşte limitele unei colecţii obişnuite de documente din motiv că acesta din start devine un instrument de lucru pentru istorici, cercetători ştiinţifici, savanţi, politologi, jurişti, sociologi, oameni politici etc. Suntem cu speranţa că această carte va deveni o lucrare de referinţă, dacă ţinem cont de încărcătura informaţională şi ştiinţifică a documentelor cuprinse în culegerea de faţă, dar şi cronologia mişcării legionare şi bibliografia acesteia, considerate de noi importante şi adunate de noi din diferite surse. Documentele au fost depistate în dosarele Arhivei Naţionale a Republicii Moldova, preponderent fondurile arhivistice ale poliţiei, jandarmeriei şi siguranţei române, primăriilor, preturilor şi altor instituţii ale Ţării; tot aici, la sfârşitul colecţiei au fost incluse şi câteva documente sovietice, din fondul arhivistic al Procuraturii RSSMoldoveneşti şi traduse din limba rusă. Sub această copertă aveţi 300 de documente de arhivă, în majoritate inedite şi apar în premieră absolută. Am încercat să ordonăm documentele din punct de vedere cronologic, dar nu am izbutit să facem acest lucru pe tot parcursul, deoarece sunt documente îngrijite prost de funcţionarii care le-au elaborat şi unele din ele nu conţin lucrurile elementare pe care trebuie să le aibă un document: numărul de înregistrare, data, luna, anul, destinatarul şi autorul scrisorii. Mai mult decât atât, cu regret în unele documente sunt schimonosite denumirile localităţilor sau numele celor despre care este vorba în scrisoare. Am considerat de cuviinţă să lăsăm respectivele documente exact conform originalului. Considerăm, că mişcarea legionară nu a fost o mişcare fascistă, nazistă sau de dreapta: ea nu se înscrie în asemenea clasificări, nesatisfăcînd criteriile vreunei asemenea clasificări. Mai mult chiar, legionarii refugiaţi după „rebeliune” în Germania nazistă au fost îndată arestaţi şi internaţi în lagărul de concentrare de la Buchenwald. De factură nazistă a fost formaţiunea cuzistă – PNC-LANC. Mişcarea legionară a fost o mişcare de eliberare naţională a poporului român de sub ocupaţia puterilor străine. Dat fiind că era o mişcare autentică de eliberare naţională, în virtutea acestei esenţe a ei, ea era o mişcare anti-sistem. Şi încă ceva. Mişcarea legionară era formată din oameni în majoritatea lor covârşitoare absolut sinceri care şi-au asumat jertfa vieţii lor pentru a obţine eliberarea neamului lor. Cu regret, ideologia comunistă, sionistă, a făcut un efort major începând cu anii 30 ai secolului trecut şi până în prezent pentru a ascunde adevărul despre legionari şi a falsifica istoria mişcării legionare. Documentele de faţă mărturisesc că legionarii au fost mereu ţinuţi în vizorul poliţiei fiind consideraţi drept criminali, bandiţi şi infractori. Pentru a da o ripostă acestor minciuni şi aberaţii, venim în faţa Dvs. cu aceste documente de arhivă, care crează posibilitatea cititorului de a-şi face propria concluzie vis-a-vis de acest subiect direct de la sursă.

Cum putem sta împotriva curentului?

Mai există oameni care pot întruchipa valori? Da, din fericire. Doar că ei sunt din ce in ce mai greu de găsit. Danion Vasile a mai descoperit un om aparte, pe Benedict Ciubotaru, şi a simţit imboldul lăuntric a-l prezenta cititorilor români. A ieşit o carte de interviuri care, puse cap la cap, construiesc un adevărat Bildungsroman, o poveste despre configurarea unei identităţi şi, mai ales, a unui destin.
Cine citeşte volumul recent apărut la editura Egumeniţa, “Împotriva curentului- Botezul unui intelectual in Rusia sovietică” se simte asaltat de multiple întrebări. Ce înseamnă cultura, în adevăratul ei sens? Probabil, cultura îşi atinge plenitudinea sensului ei când îşi fixează ca scop formarea unei identităţi individuale şi comunitare. Cultura adevărată, în vremuri de prigoană, ca acelea prin care au trecut românii din Basarabia, devine cultură de rezistenţă, elaborată şi întreţinută în cadrul privat al familiei. Adică o cultură rezistentă la “cultura” oficială şi oficioasă, promovată de sistemul care manipulează, dictează, construieşte cadrele sociale ale gândirii, reprezentative pentru o epocă istorică şi impuse fără drept de apel persoanei, căreia sistemul îi rezervă un viitor de piesă exemplară şi credincioasă a sa.

Dar ce înseamnă să vorbeşti cu adevărat limba română? Probabil, să conştientizezi şi să respecţi specificitatea limbii în care te-ai născut, gândesti şi vieţuieşti, ba chiar să le trasmiţi urmaşilor ceva-ul ei inefabil. După revoluţia din decembrie, în anumite grupuri din Biserica s-a repus în discuţie relaţia dintre intelectuali şi biserica. Referentul inegalat era şi este grupul Rugului Aprins, focalizat în jurul lui Daniil-Sandu Tudor. Dar nimeni sau aproape nimeni nu a impus în spatiul public românesc ca temă de reflecţie întrebarea: ce înseamnă să fii, cu adevărat, intelectual creştin-ortodox? Cunoscând “personajul” Benedict Ciubotaru şi confruntându-te, din postura lectorului, cu el, simţi cum în adâncul fiinţei se naşte răspunsul cu alură de certitudine: a fi intelectual în Biserică echivalează cu a trăi conştient, adică să cunoşti în amănunt, învăţătura Sfinţilor Părinţi în asa fel încât ea să îţi devină deprindere cotidiană şi dreptar al tău sau al aproapelui tău.

Benedict Ciubotaru, în realitatea lui ontică şi discursivă, are ca ax central responsabilitatea. Să învăţăm să redevenim responsabili, asumându-ne rolurile noastre constitutive: de creştini, de actori sociali morali , de părinţi sau educatori, în sens larg.

Multe evenimente existenţiale, biografice pentru Benedict Ciubotaru, sunt inedite, dacă nu revoltătoare, pentru cititorul român. Întâlnirea secretă, din anul 1988, cu tovarăşul Harcev, preşedinte al Comitetului pentru Religie pe lângă Consiliul de Miniştri al Uniunii Sovietice rămâne o întâmplare greu de uitat. Mai pe scurt, tovarăşul Harcev se plânge că “după 70 de ani de luptă a puterii sovietice împotriva Bisericii ortodoxe, noi trebuie să recunoaştem că puterea sovietică a pierdut această luptă” pentru că feţele bisericeşti, episcopii, clericii racolaţi de poliţia politică sovietică trădau angajamentul cu securitatea sau informau “organele” tendenţios sau pe jumătate. Tovarăşul Harcev- şi suntem siguri că nu doar el, ci multi alţii, inclusiv de pe plaiurile noastre mioritice- a găsit soluţia pentru această situaţie incalificabilă: “ne-am hotărât să hirotonim ofiţeri gata pregătiţi. N-o sa trimitem tinerei încolo, să înveţe, dar gata pregătiţi: maior, colonel-episcop. Maior- episcop.Colonel- să fie arhiepiscop. General- mitropolit să fie. ÎI hirotonim de-a gata aşa”. Ceea ce am citit ca în ghicitură în “Audienţă la un demon mut”, admirabila carte a Părintelui Savatie Baştovoi, acum citim ca faţă către faţă.

Cartea te captează şi prin miza ei existenţială: ateul Viorel Ciubotaru devine fratele nostru, Benedict Ciubotaru: iată povestea unei convertiri puctată cu episoade patericale şi vegheată de drept-credinciosul Părinte Ambrozie Iurasov.
Întrucât Benedict Ciubotaru a cunoscut direct de la sursă paradisurile artificiale pe care ni le-a comandat Noua Ordine Mondială, voi releva nişte judecăţi de valoare, făcute de domnia sa, referitoare la câteva probleme extrem de actuale pentru România.

Banca Mondială
“Banca Mondială nu este o bancă, este un fel de minister al economiei. Banca, ca bancă, este Fondul Monetar Internaţional. Banca Mondială nu este instituţie bancară! Banca Mondială este echivalentul ministerului economiei mondiale, sau ministerul mondial al economiilor statelor subjugate. De fapt, cea mai mare parte a lucrării ei e negativă. (…) Eu admit doar anumite efecte pozitive laterale, de scurtă durată şi doar ca efect lateral. Eu nu consider că Banca Mondială are scopul să însănătoşească, să dezvolte, să amplifice economiile naţionale. Ci invers, scopul Băncii Mondiale este subjugarea economiei naţionale- a tuturor economiilor naţionale!- unor interese corporative, intereselor corporaţiilor aşa-numite multinaţionale, transnaţionale,. Banca Mondială nu este nimic altceva decât un instrument oficializat al acestei oculte globale, care reprezintă o nouă formă de colonialism”.

Globalizarea
“Globalizarea este, în viziunea mea, ultima fază a existenţei omenirii. Este tentativa- care va eşua, şi aceasta- de construire a turnului Babel, cu aceeaşi semnificaţie pe care a avut-o şi turnul Babel: o sfidare a lui Dumnezeu; încercarea de a face o lume fericită, dar mincinos fericită, aici, pe pamânt, fără Dumnezeu. Ceea ce este imposibil!”

Toleranţa
“Toleranta nu este nimic altceva decât apostazie, este unul dintre idolii religiei lui antihrist. Dacă vorbesc despre toleranţă, vorbesc despre aceasta nu în sensul limbajului comun, nu în sensul a ceea ce scriu dicţionarele de limbă comune, fie ca sunt româneşti, ruseşti, franţuzeşti sau englezeşti; vorbesc despre toleranţă în sensul de standard al democraţiei, toleranţa asa cum este ea definită în declaraţia UNESCO, cu privire la principiile toleranţei, din 16 decembrie 1995. (…) Toleranţa… înseamnă acceptarea, respectarea, aprecierea oricăror diversităţi, oricăror varietăţi de a fi om- şi normal că pentru noi, creştinii, aceasta nu este acceptabil! Nu putem să evaluăm pozitiv felul de a fi om al unui puşcăriaş, al unui curvar, hoţ, homosexual, mai ştiu eu ce forme de patimi se afişează drept normale!”

Mărturisirea credinţei în Hristos
“Mărturisirea lui Hristos, mai ales în aceste vremuri de secularizare, de apostazie generală, devine o condiţie necesară mântuirii. Astăzi nu mai este suficient să stai în chilie, să posteşti, să frecventezi regulat biserica, să te spovedeşti săptămânal, să te împărtăşeşti săptămânal,, nu este suficient, dacă nu îl mărturiseşti pe Hristos în faţa lumii. Şi aceste forme de mărturisire pot să fie foarte diverse- de la o simplă semnătură pe o cerere de respectare a unor norme morale creştineşti, până la ieşirea la protest, cu preţul întemniţării-ceea ce se şi întâmpla în mai multe locuri din lume, în particular în Moldova”.

O carte extraordinară despre ce înseamnă să fii, cu adevărat, intelectual în Biserică

Impotriva curentului. Botezul unui intelectual in Rusia sovietica Autor: Ciubotaru, Benedict
Editura: Egumenita
Pret: 10.00 lei Adauga in cos
Format 13x20 cm
216 pagini

Benedict Ciubotaru a fost un ateu convins si chemarea lui pe drumul Bisericii a fost o minune. O minune care a constat in intoarcerea la credinta a unui ateu, la a carui inima a ajuns Dumnezeu. Fiind la studii in Rusia sovietica, a ajuns sa cunoasca cealalta Rusie: Rusia duhovniceasca.