Jucării noi pentru copii noi - din volumul „Sfinții de lângă noi”, partea a-2-a: O lume pe dos

I‑am cumpărat lui Miriam, fiica noastră, personajele din Albă ca Zăpada şi cei şapte pitici în mai multe versiuni: de format mai mic sau mai mare, mai reuşite sau mai degrabă nu, din punct de vedere estetic. De vreo două ori, Albă ca Zăpada mi s‑a părut a fi anorexică. M‑a ajutat să observ acest amănunt o mămică, prietenă de familie. M‑am gândit iniţial că producătorii au făcut economie la plastic: Albă ca Zăpada avea două picioare care aduceau izbitor cu două beţe sau cu două picioare de pui de găină. A urmat, pe firul temporal al întâmplărilor care ne‑au adus în apartament o maree de jucării primite de la diverşi prieteni, o jucărie mică. Pe cât de mică, pe atât de stranie: un soi de Barbie vulgară cu protuberanţe, o nimfetă care e şi înger fiindcă are şi aripi şi care stă într‑o poziţie clasică de lotus, într‑o asană. Nimfeta‑înger‑yoghină. Ceva care îţi busculează categoriile gândirii, care până mai ieri te ajutau să înţelegi şi să te mişti eficient prin lumea reală. Zilele trecute Miriam a primit o păpuşă cu ditamai buzele. Zici că şi‑a pus Botox în buze. O păpuşă siliconată în buze, provenită – de ce nu? – din Silicon Valley. Un prilej de reflecţie pentru mine. Carevasăzică ceea ce numeam altădată, cu admiraţie, cultură a devenit un instrument ordinar de manipulare pentru procesul global de vânzare‑cumpărare. Se vinde orice: bunuri, servicii, identităţi, sentimente, caractere. Virtutea străveche a fidelităţii – destul de rară în vremurile din urmă – a fost şi ea marketizată: cumpărătorii reali sau virtuali trebuie fidelizaţi. Mai ales adolescenţii, dar mai cu seamă copiii: ei sunt cumpărătorii de nădejde ai societăţii de consum de mâine. Fetiţele – revenind la povestea mea – trebuie crescute în cultura obsesiei pentru siluetă (deci într‑o cultură în care corpul prevalează în faţa sufletului/spiritului), trebuie să îmbrăţişeze de mici spiritualitatea sincretistă a Noii Ere – fundament al Noii Ordini Mondiale – şi trebuie să devină din fragedă pruncie adepte ale implanturilor cu silicon. Confuzie mentală, idolatrizarea corpului, comportament de consumator fidelizat pe zeci de ani, sincretism: noile valorile ale lumii în care trăim. Le putem arăta cu degetul, dar nu putem scăpa definitiv de ele. Jucării noi pentru copii noi. (Ciprian Voicilă)

Ciprian Voicila: Jucarii noi pentru copii noi

I-am cumparat lui Miriam, fiica noastra, Alba ca Zapada si cei 7 pitici in mai multe versiuni: de format mai mic sau mai mare, mai reusite sau mai degraba nu, din punct de vedere estetic. De vreo doua ori Alba ca Zapada mi s-a parut a fi anorexica. M-a ajutat sa observ acest amanunt o mamica, prietena de familie. M-am gandit initial ca producatorii au facut economie la plastic: Alba ca Zapada avea doua picioare care aduceau izbitor cu doua bete sau cu doua picioare de pui de gaina. A urmat, pe firul temporal al intamplarilor care ne-au adus in apartament o maree de jucarii primite de la diversi prieteni, o jucarie mica. Pe cat de mica, pe atat de stranie: un soi de Barbie sexoasa, cu protuberante, o nimfeta care e si inger fiindca are si aripi si care sta intr-o pozitie clasica de lotus, intr-o asana. Nimfeta-inger-yoghina. Ceva care iti busculeaza categoriile gandirii, care pana mai ieri te ajutau sa intelegi si sa te misti eficient prin lumea reala. Zilele trecute Miriam a primit o papusa cu ditamai buzele. Zici ca si-a pus Botox in buze. O papusa siliconata in buze, provenita - de ce nu?- din Silicon Valley. Un prilej de reflectie pentru mine. Carevasazica ceea ce numeam altadata, cu admiratie, cultura a devenit un instrument ordinar de manipulare pentru procesul global de vanzare-cumparare. Se vinde tot: bunuri, servicii, identitati, sentimente, caractere. Virtutea straveche a fidelitatii - destul de rara in vremurile din urma- a fost si ea marketizata: cumparatorii reali sau virtuali trebuie fidelizati. Mai ales adolescentii, dar mai cu seama copiii: ei sunt cumparatorii de nadejde ai societatii de consum de maine. Fetitele- revenind la povestea mea - trebuie crescute in cultura obsesiei pentru silueta (deci intr-o cultura in care corpul prevaleaza in fata sufletului/spiritului), trebuie sa imbratiseze de mici spiritualitatea sincretista a Noii Ere - fundament al Noii Ordini Mondiale - si trebuie sa devina din frageda pruncie adepte ale implanturilor cu silicon. Confuzie mentala, idolatrizarea corpului, comportament de cosumator fidelizat pe zeci de ani, sincretism: valorile lumii in care traim. Le putem arata cu degetul dar nu putem scapa definitiv de ele. (Ciprian Voicila)