Doamne ajuta!
Am un baietel cu probleme si numai Bunul Dumnezeu ne-a ajutat pana acum, Bunul Dumnezeu, Iisus Hristos, Maica Domnului si toti sfintii care sunt grabnic ajutatori si mijlocitori ai rugaciunilor noatstre.
Incercam sa-mi amintesc cum am aflat de Sfantul Nectarie, nu mai stiu exact... dar ceea ce ni s-a intamplat saptamana trecuta mi-a confirmat ca Sfantul ne-a ascultat rugaciunile.
Si desi la inceput nu-l consideram, as spune, aproape de sufletul meu, pentru ca nu citisem decat acatistul, ne-a demonstrat ca a fost mereu alaturi de noi.
De cand s-a nascut Andrei am avut parte de nenumarate momente in care Dumnezeu ne-a aratat ca rugaciunile noastre au fost ascultate, insa ceea ce ni s-a intamplat la sfarsitul lunii mai 2011 a fost cu adevarat o mare minune.
Am fost crescuta sa cred in Dumnezeu, mergeam din cand in cand la biserica... pe Andrei il duceam sa-l impartasesc cand gaseam timp... insa acum il impartasesc in fiecare duminica.
O sa va trimit in attach si externarea din iunie. Desi a facut de 8 ori septicemie, zeci de acidoze, desi pana atunci ne spusesera de 7 ori ca nu o sa traiasca pana dimineata si de fiecare data bunul Dumnezeu ne-a ascultat rugaciunile si isi revenea, in 29 mai 2011 mi-a fost foarte frica pentru ca incepusem si eu sa cred ca o sa-l pierdem.
In duminica aceea, dupa ce l-au denudat in chirurgie l-au luat pe ATI; pe la ora 12.30 m-au chemat sa-mi spuna: "Conform analizelor e mort!"
A fost groaznic; doctorita noastra era plecata la un simpozion in strainatate. Bantuiam prin curtea spitalului, singura si ma rugam sa fie salvat. Seara, au sosit si sotul si cu mama mea, dar ce folos ca eu nu puteam sa-l strang in brate pe Andrei...
Desi are 3 ani si 6 luni, am stat internati doar noi doi... mai bine de 2 ani (efectiv zilele de internare).
Luni dimineata a venit si doctorita noastra, fusese sa-l vada pe Andrei in ATI dar nu-i placea deloc de el... nu mai stia ce sa ne spuna, decat sa asteptam si sa ne rugam...
In acea seara am ajuns la Manastirea Baldana si cand eram in fata manastirii au sunat din ATI sa ma duc de urgenta pentru ca Andrei facuse blocaj hepato-renal si hemoragie digestiva. Cei din ATI te suna sa mergi sa-i mai prinzi in ultimele momente (desi ne mai spusesera ca nu o sa traiasca, niciodata nu ne-au sunat, a fost prima data si ma rog sa fi fost si singura data cand am primit un astfel de telefon).
Le-am spus ca nu pot ajunge in acel moment pentru ca nu sunt in curtea spitalului, sunt la o manastire si o sa ma duc in cel mai scurt timp posibil.
Desi sunasera, am vrut neaparat sa stau de vorba cu Parintele Vicentiu si am aflat ca acea manastire a fost sfintita chiar in data in care s-a nascut Andrei 8 octombrie. Atunci mi-am spus ca probabil trebuia sa ajung acolo. Ni s-a spus ca ne astepta, desi nimeni nu-l anuntase, ca Andrei "o sa fie bine" sa am mare incredere in Dumnezeu si sa ma rog din suflet la icoana Maicii Domnului din manastire pentru ca numai eu cu rugaciunile mele il pot salva. Ne-a dat numarul de telefon al Parintelui Lucian sa-l sunam si sa tinem in continuare legatura cu el, pentru ca el se roaga pentru copii si pentu oamenii bolnavi. Pana sa ajungem la spital am vorbit la telefon si cu celalalt preot si printre altele mi-a spus ca Andrei este un copil puternic, sa am mare incredere in ceea ce mi-a spus Parintele Vicentiu si ca "joi, de Inaltare, cum s-a inaltat Domnul Nostru Iisus la ceruri, asa se va ridica si Andrei din patul de boala" si "pana se termina convorbirea noastra o sa apara semne ca starea lui s-a imbunatatit".
Am ajuns la spital, m-au lasat sa intru la el si Andrei si-a revenit din coma; i-am spus sa fie puternic; mami si cu tati au fost la o manastire si parintele de acolo si un alt parinte se roaga pentru el, l-am inchinat cu iconitele pe care i le dusesem... nici nu mai stiu ce i-am spus... iar cand am plecat doctoritele mi-au spus ca rinichii lui au inceput sa functioneze si daca nu o sa primim nici un telefon in noaptea aceea, o sa fie bine.
Ceea ce ni s-a intamplat in acea seara depasea logica omeneasca, puterea noastra de intelegere, insa speram din toata inima ca bunul Dumnezeu, Domnul Nostru Iisus Hristos, Maica Domnului sa ne asculte rugaciunile si sa-l salveze pe puiul nostru scump si drag.
Cuvintele nu pot exprima ceea ce am trait atunci, ceea ce am simtit, dar exact in ziua de Inaltare ni l-au dat pe Andrei de pe ATI pe pediatrie.
Tinem in continuare legatura cu acei preoti, precum si cu altii carora le-am povestit ce ni s-a intamplat, rugandu-i totodata sa-l pomeneasca si pe Andrei in rugaciunile lor.
Dupa ce ne-am externat am fost si cu Andrei la Manastirea Baldana; de atunci daca il intrebi ce se face cand e mare spune "poiot la taia" = preot la tara.
Urmam in continuare tratamentul si dieta specifice bolii lui, dar cu ajutorul lui Dumnezeu n-am mai fost internati; desi a fost racit, i-am facut tratamentul acasa.
Aceasta este pe scurt povestea minunii din 30 mai 2011.
Nimic nu e intamplator si Dumnezeu aranjeaza in asa fel lucrurile ca tot ceea ce ni se intampla sa fie spre folosul nostru. Suntem atat de prinsi de gasirea logicii acestei vieti, incat nu mai vedem ca in jurul nostru se intampla atatea minuni.
Eu am crezut cu tarie in tot ce-am trait in acea zi de 30 mai si nu mai incerc sa gasesc explicatii logice pentu tot ceea ce ni se intampla, asa cum a spus si dna doctor, "crede si nu cerceta!"
Dupa aceasta minune, am primit confirmarea ca si Sfantul Nectarie a fost grabnic mijlocitor al rugaciunilor noastre. Am fost sfatuita sa incerc sa trimit pe cineva, o hainuta de-a lui Andrei la Manastirea Radu Voda la moastele Sfantului, dar am reusit sa ajungem acolo chiar cu Andrei.
Eram internati cu o otita destul de urata, ii curgea urechea de vreo 2 saptamani; dupa ce am fost cu Andrei la moastele Sfantului Nectarie, de a doua zi nu i-a mai curs urechea. Intre timp am reusit sa citesc si cartea cu viata Sfantului pe care am imprumutat-o de la biserica din curtea Spitalului Grigore Alexandrescu. Noua nu ni se spune decat dimineata ca "astazi plecati acasa", deoarece, de cate ori ni s-a spus cu o zi inainte ca "maine plecati acasa", in noaptea respectiva Andrei facea febra si nu ne mai puteau externa. Am reusit sa citesc acea carte; am terminat lectura ei undeva in jurul orei 3 noaptea si, dimineata, cand doamna doctor a venit la vizita, ne-a spus ca ne vom externa. Aveam emotii, ca poate nu apuc s-o citesc, dar Sfantul a facut in asa fel ca sa o pot citi si nici lui Andrei nu i-a mai curs urechea.
Saptamana trecuta, de Izvorul Tamaduirii am fost la Baldana la hramul bisericii; in drum spre Bucuresti m-am gandit ca ar fi bine sa trecem si pe la Manastirea Radu Voda, iar ceea ce ni s-a intamplat a fost o alta minune.
Am primit in dar cartea "Sfantul Nectarie- Minuni in Romania" si niste oameni deosebiti, carora "Dumnezeu le-a dat un gand bun" (asa cum au spus chiar ei) s-au oferit sa suporte cheltuielile pentru a merge cu Andrei la mormantul Sfantului Nectarie in Insula Eghina.
Sfantul Nectarie a intrat in casa noastra in data de 15.09.2011 printr-o iconita pe care am cumparat-o pentru ca era de aceeasi marime cu a Sfintei Parascheva (Andrei a fost operat pe 14.10.2008) si stiam ca este tamaduitor de boli.
Inca nu-mi vine sa cred, ca in bunatatea nesfarsita, Sfantul Nectarie ne-a chemat la el, asa cum ne-a spus un preot "Sfantul Nectarie v-a chemat la el, sa va duceti cu Andrei si dupa ce veti ajunge cu Andrei la mormatul Sfantului, Andrei se va vindeca de tot!"
Asteptam cu nerabdare si ne rugam ca bunul Dumnezeu sa ne ingaduie sa ajungem cu bine la mormantul Sfantului Nectarie sa-i multumim pentru mijlocirea rugaciunilor noastre si sa ne rugam sa-l ocroteasca in continuare pe Andrei.
Trecand prin tot ceea ce Dumnezeu (sunt convinsa ca El ne-a dat pentru mantuirea noastra) a oranduit sa ni se intample, au fost nenumarate momentele de disperare si de neputinta, de zbucium sufletesc, de cautare a Lui, etape pe care trebuia sa le parcurgem pentru a capata un dram de credinta, ca El poate face intr-adevar minuni daca avem incredere deplina.
De multe ori ma gandesc ca nu suntem vrednici de mila, bunatatea si iubirea lui Dumnezeu si ma rog in fiecare seara ca Bunul Dumnezeu sa ne dea ajutor in lupta duhovniceasca, tarie in credinta, nadajduire si dragoste.
Persoanele care il cunosc pe Andrei de cand s-a nascut si stiu prin ce am trecut mi-au spus ca de cand tin legatura cu preotii, Andrei e parca alt copil.
Rabdare si credinta sunt cele doua lucruri pe care, daca le ai, poti fi convins ca "nimic nu este cu neputinta celor ce cred cu tarie ca Facatorul cerului si al pamantului degraba plineste rugaciunile lor".
Fara ajutorul lui Dumnezeu nimic nu este cu putinta!
Iti multumim Doamne pentru tot ajutorul pe care ni l-ai dat pana acum!
Slava Tie, Preacuratei Maicii Tale si tuturor sfintilor Tai!
Daniela Bilauschi
